Retorica (vorbirea)

Oamenii comunică între ei atât în scris, cât şi pe cale orală, folosind în acest scop cuvinte,
propoziţii şi fraze exprimate în armonie cu modul de a vorbi ^fiecare profesiune presupune
existenţa unui mod particular de vehiculare a ideilor, a gândurilor). La fel ca şi în scriere, prin
vorbire exprimăm gândurile, ideile, sentimentele, atitudinile, ceea ce dă un contur aparte
mesajului informaţional, stărilor emoţionale pe care le transmit. A vorbi corect elegant, cursiv,
expresiv, este o artă, dar şi o ştiinţa. Cu arta şi ştiinţa vorbirii frumoase se ocupă retorica (arta de a
vorbi frumos, arta de a convinge pe auditor de justeţea ideilor expuse printr-o argumentaţie
bogată, riguroasă, pusă în valoare de un stil ales).

Calitatea de a ne exprima cu convingere, cu claritate, cu eleganţă, corectitudine şi totodată

într-un limbaj ales, a devenit o normă de politeţe, o îndatorire socială în orice situaţie sau ipostază
ne-am afla.

Vorbirea nearmonioasă, dezordonată, gângăveala, construcţia vicioasă a frazei, articularea

defectuoasă a cuvintelor, lipsa de expresivitate, neorânduiala frazelor etc. trădează lipsa de
cultură sau un nivel sărac al acesteia. Pentru funcţionarul public, ca şi pentru cei din alte
profesiuni apropiate, retorica nu este doar o artă de a vorbi frumos, ci şi o obligaţie profesională şi
morală de strictă utilitate în relaţiile cu publicul. A vorbi bine, frumos, convingător, presupune a-
ţi cultiva talentul de a intra în relaţii civilizate cu oamenii, de a purta un dialog plăcut, interesant şi
util cu fiecare din cei ce se adresează administraţiei, solicitând serviciile sale. Se ştie că a vorbi
frumos şi bine nu este doar o haină de sărbătoare purtată la diferite ocazii, ci este una din
datoriile sale, unul din mijloacele prin care îşi face serviciul către publicul cu care vine în contact,
unul din acele instrumente prin care se face plăcut şi agreat în colectivul de muncă, în familie, în
orice grup social în care se poate afla.

Una din cerinţe este ca ideile expuse în dialogul purtat cu publicul să nu fie rupte de ceea ce
îl interesează pe solicitant, de preocupările cotidiene ale acestuia. în dialogul cu publicul, mai ales
când relaţia s-a născut la iniţiativa instituţiei, are importanţă deosebită nu numai subiectul
abordat, ci şi maniera de a discuta, de a-1 interesa şi coopta pe partener şi calitatea limbajului
folosit. Vorbirea trebuie să fie agreabilă, să nu obosească, să influenţeze la deschideri şi
comunicări fără bariere, care să vizeze un spectru larg al intereselor instituţiei.
 În vorbirea sa, funcţionarul public trebuie să fie limpede, să folosească expresii adecvate, să
fie natural, să evite ambiguităţile (cu excepţia cazului când ambiguitatea este un mijloc de aflare a
adevărului).

Recomandări utile pentru un bun vorbitor

 Evitaţi să arătaţi prea multă încredere în dumneavoastră de la început, pentru a nu

apărea arogant. Este bine să păreţi modest, sincer, cu probitate în faţa auditorilor.
 Pe parcurs luaţi o atitudine mai fermă, pentru a vă defini poziţia faţă de auditoriu.
 Aveţi libertatea de invenţie şi obligaţia adaptării vorbirii la situaţii diferite, la reacţia
publicului.
 Folosiţi principiile şi regulile logicii, ale judecăţii limpezi, ale gândirii corecte, ale
raţionamentului.
 Faceţi demonstraţiile convingător, susţinându-vă ideile cu fapte şi argumente.
 Respingeţi elegant, dar cu vigoare, ideile de neacceptat, evitând o argumentare care
ar putea fi folosită de adversar.
 Faceţi aluzii subtile, care completează discret argumentaţia logică, dar au şi caracter
de premeditare; menţionaţi un fapt dând impresia că acest lucru este făcut în treacăt,
dar în realitate subliniindu-1 în mod aparte.
 Când este cazul, folosiţi revenirea deliberată la o idee, un fapt, un argument, dând
aparenţa unei simple erori de expresie.
 Fiţi concis în recapitularea problemelor, ferm în afirmaţii, patetic, pentru a deveni
convingător în mod afectiv la ceea ce spuneţi, pentru a-i conferi dinamism şi
credibilitate.
 Ajutaţi-vă pe parcursul vorbirii de gesturi, mişcări, atitudini adecvate pentru a mări
puterea de a convinge.