Tema nr. 2.

CONSTRUCŢIA GENERALĂ ŞI
FUNCŢIONAREA MOTOARELOR
CU ARDEREA INTERNĂ.

Conducătorul şedinţei: LTC. Vitalie PASCARI-TOMOIANU

 Lecţia nr. 11.
Instalaţia de aprindere.

Întrebările de studiu:
• 1. Destinaţia şi construcţia instalaţiei de
aprindere.
• 2. Destinaţia şi construcţia părţilor
componente ale instalaţiei de aprindere.
 Obiectivele ședinței:
• să definească destinaţia instalaţiei de
aprindere şi componentele ei;
• să cunoască destinaţia şi construcţia
părţilor componente ale instalaţiei de
aprindere.
1. Destinaţia şi construcţia instalaţiei de aprindere.

Instalaţia de aprindere este

destinată producerii şi
furnizării scânteii în interiorul
cilindrului, spre sfârșitul fazei
de comprimare, pentru a
aprinde amestecul carburant
la motoarele pe benzină.
1. Destinaţia şi construcţia instalaţiei
de aprindere.
Pentru ca scânteia să se producă, între
electrozii unei bujii la presiunea de 1
bar, este necesară o tensiune de 2000 –
3000 V.
La motoarele cu ardere internă, în
condițiile de presiune și temperatură din
cilindri, sistemul de aprindere trebuie să
furnizeze între 8000 și 20000 V, pentru
a face posibilă apariția scânteii.
1. Destinaţia şi construcţia instalaţiei de
aprindere.
Limitele de temperaturi pentru funcționarea normală a unei
bujii sunt situate între valorile 400...900°C.
Experiența a arătat că, sub 400°C pe electrozii şi pe corpul
ceramic ale bujiilor se formează un strat de calamină (amestec
de carbon cu produse chimice rezultate din ardere, împreună cu
micile cantități de ulei care scapă pe lângă segmenți), care
unește electrozii, reducând intensitatea descărcării electrice.
La peste 900°C însă electrodul central foarte fierbinte poate
provoca aprinderea spontană a amestecului, chiar înainte de
producerea scânteii electrice, într-un proces denumit
autoaprindere, care perturbă grav funcționarea normală a mo-
torului.
1. Destinaţia şi construcţia instalaţiei de
aprindere.
ÎN REZUMAT
funcționarea instalației de aprindere este următoarea:
când pistonul unuia din cilindrii motorului se apropie de PMI la
sfârșitul cursei de compresie, una dintre proeminențele camei
motorului ridică pârghia contactului mobil, întrerupând circuitul
primar.
Ca urmare, în circuitul secundar se induce un curent de înaltă
tensiune, care, trecând prin:
-fișa bobinei de inducție,
-capul distribuitorului,
-rotorul distribuitorului şi о fișă de înaltă tensiune,
se aplică electrodului central al bujiei cilindrului respectiv, generând
scânteia de aprindere.
1. Destinaţia şi construcţia instalaţiei
de aprindere.
Motoarele pe benzină moderne sunt echipate
cu sisteme de aprindere avansate,
electronice. La acestea, controlul producerii
scânteii se face integral cu calculatorul de
injecție.
Tensiune generată între electrozii bujiei
trebuie să fie suficient de mare pentru a
produce scânteia, indiferent de regimul de
funcționare al motorului (sarcină și turatie).
1. Destinaţia şi construcţia instalaţiei
de aprindere.
Instalaţia de aprindere cu ruptor-
distribuitor este compusă din:
1.baterie de acumulatoare;
2.bobină de inducție;
3.condensator;
4.ruptor (platină);
5.distribuitor;
6.bujii;
7.cheie contact.
1. Destinaţia şi construcţia instalaţiei
de aprindere.
Instalaţia de aprindere cu ruptor-
distribuitor este compusă din două
circuite electrice:
-circuitul primar (de joasă
tensiune, 12 – 14 V);
-circuitul secundar (de înaltă
tensiune, 8000 – 20000 V).
1. Destinaţia şi construcţia instalaţiei
de aprindere.
În circuitul primar intră:
-bateria de acumulatoare;
-cheia de contact;
-bobina de inducție;
-ruptorul;
-condensatorul.
Din circuitul secundar fac parte:
-distribuitorul;
-bujiile.
1. Destinaţia şi construcţia instalaţiei
de aprindere.
Pentru producerea scânteii la
bujii se parcurg 4 etape:
1.încărcarea bobinei de inducție;
2.întreruperea circuitului primar;
3.inducerea tensiunii înalte în
circuitul secundar;
4.producerea scânteii la bujie.
 Bateria de acumulatoare este sursa de
curent a autoturismului; este plasată în
compartimentul motor pe traversa din față, la
loc ușor accesibil.
La BA, barele conectoare între elemente
sunt plasate la interior într-un strat izolant
(bitum), evitându-se prin aceasta pierderile de
curent între barele de legătura și masa, precum
și coroziunea prematură a lor. În figura
urmatoare sunt prezentate elementele
constructive ale BA.
 1- bac; 2- placă pozitivă; 3- placă negativă; 4- separatoare
perforate; 5- dopul elementului; 6- capacul elementelor; 7-
mastic de etanşare; 8- bară de conectare între elemente; 9 -
borna pozitivă; 10 - borna negativă
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.

Bobina de inducţie.
Bateria de acumulatoare, la conectarea
contactului, alimentează cu energie
electrică bobina de inducție.
În bobina de inducție se află 2
înfășurări:
-prima conectată cu circuitul primar;
-a doua conectată cu circuitul
secundar.
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.
Bobina de inducţie este compusă din:
1.înfășurare primară (de joasă tensiune);
2.bornă înfășurare primară (conectată
la bateria de acumulatori);
3.bornă înfășurare secundară (conectată la
rotorul distribuitorului);
4.bornă înfășurare primară (conectata la
ruptor);
5.înfășurare secundară (de înaltă tensiune);
6.miez de fier.
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente
ale instalaţiei de aprindere.

BOBINA DE INDUCŢIE
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.
Când circuitul primar este închis, bobina se
încarcă cu energie electrică (etapa 1). În
momentul deschiderii ruptorului curentul electric
din circuitul primar este întrerupt (etapa 2), iar
intensitatea câmpului magnetic, generat de
înfășurarea primară, începe să varieze, ceea ce
conduce la inducerea unei tensiuni înalte în
înfășurarea secundară (etapa 3). Creșterea
tensiunii în circuitul secundar conduce la
străpungerea întrefierului bujiei și implicit la
producerea scânteii (etapa 4).
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.

Ruptorul are rolul de a închide și

deschide circuitul primar. Acest
dispozitiv mai este cunoscut și sub
numele de „platină”, deoarece
contactele acestuia conțin metale
prețioase (printre care și platină)
pentru o mai bună conductivitate
electrică.
Ruptor cu capacul ruptorului
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.
Borna înfășurării secundare din bobina
de inducție este conectată printr-un cablu
(fișă) la borna centrală a distribuitorului.
În capacul distribuitorului se află un rotor.
Acesta închide circuitul secundar în
dreptul bujiei, care trebuie să producă
scânteie în momentul respectiv.
Deschiderea ruptorului trebuie sincronizată
cu poziția pistonului în cilindru și cu poziția
rotorului din capacul distribuitorului.
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.
Capacul distribuitorului conține un
rotor care închide circuitul secundar
pentru fiecare bujie în parte, succesiv, în
funcție de ordinea de aprindere.
În funcție de numărul de cilindri ai
motorului din capacul distribuitorului sunt
prevăzute fișe care alimentează fiecare
bujie.
Fișa centrală este conectată la bobina
de inducție.
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.

Curentul electric din circuitul primar

este întrerupt de ruptor și induce
în circuitul secundar tensiuni de
până la 20000 V.
În funcție de ordinea de aprindere a
cilindrilor, tensiunea electrică este
distribuită la fiecare bujie de rotorul
distribuitorului, prin capac și fișe.
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.

Ruptor-distribuitor este compus din:

1 - capacul ruptorului distribuitor;
2 - distribuitor;
3 - pâslă de protecție anti praf;
4 - cama ruptorului;
5 - capac protector anti praf;
6 - ruptor;
7 - platou;
8 - condensator;
9 - dispozitiv de avans vaccumatic;
10 - corpul ruptorului distribuitor;
11 - clemă de fixare a capacului;
12 - dispozitiv de avans centrifugal
Ruptor-distribuitor este compus din:
Ruptor-distribuitor
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.
Ruptor – distribuitorul conţine, de fapt, două organe
distincte: ruptorul şi distribuitorul.
Rolul ruptorului este de a întrerupe curentul electric care
circulă prin înfăşurarea primară, ceea ce face ca în acest
moment să se producă prin inducţie în înfăşurarea
secundară un curent, a cărui tensiune multiplicată, putînd
depăşi 12000 V, se aplică bujiei.
Distribuitorul are sarcina de a distribui înalta tensiune la
bujii în ordinea de funcţionare a cilindrilor.
El are un capac în care se află un număr de ploturi
(conexiuni) egal cu numărul de cilindri, care se conectează
de conductori de înaltă tensiune (fişe) la buji. Un plot central
suplimentar se leagă la contactul central al bobinei de
inducţie, adică la înfăşurarea secundară.
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.
Acest plot central al capacului are un
carbune apăsat de un arculeţ pe un
rotor, învîrtit de acelaşi ax care roteşte şi
cama ruptorului. Lamela metalică a
rotorului face succesiv contactul dintre
plotul central al distribuitorului cu una
dintre conexiunile bujiilor, dirijind în
acest fel înaltă tensiune spre cilindrul în
care trebuie aprins amestecul aer –
benzină.
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.

1 - electrodul central; 2 - electrodul lateral; 3- corpul metalic exteriorl

4 - izolator ceramic;5 - garnituri de etanşare din praf de caolin presat;
6 - corpul electrodului central; 7 - piuliţă de contact.
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.
Bujiile constituie un prețios element pentru diagnosticarea funcționării
motorului. De aceea, după demontarea lor din chiulasă, bujiile trebuie să fie
examinate cu multă atenție.
Când motorul a funcționat perfect, vârful izolatorului ceramic capătă о
colorație brun – roșcată, electrozii au culoare gri iar bujia este perfect uscată.
Prezența depozitelor cărbunoase, sub forma unui strat fin de funingine, arată
utilizarea excesivă a starterului, joc prea mic între electrozii bujiei, avans
foarte mic, presiune redusă la finele comprimării, bujie prea rece sau amestec
prea bogat (carburator dereglat, clapeta de aer defectă, filtrul de aer înfundat
etc.).
Când izolatorul este alb iar electrozii foarte uzați prin topire, cauza o constituie
о bujie prea caldă, amestec sărac, avans la aprindere foarte mare sau benzină
cu cifra octanică inferioară. În momentul în care bujia are şi masive cruste de
calamină, cauza poate fi şi producerea preaprinderilor de la depozitele
calaminoase de pe реreţii camerei de ardere.
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.
Prezenţa uleiului ре bujie constituie semnalul pătrunderii uleiului în
camera de ardere fie pe lîngă segment, fie printre tija supapei de
admisie şi ghidul ei; defectul se mai produce şi când ventilația
defectuoasa a carterului provoacă creșterea presiunii în acest spațiu
sau când în baie s-a pus о cantitate de ulei prea mare.
Dacă izolatorul este spart sau fisurat, fără ca bujia să fi fost
maltratată mecanic, cauza este fie benzină de cifra octanică prea
mică, fie avansul excesiv de mare, care au provocat funcționarea
îndelungată a motorului în regim de detonare severă. În afară de
cazurile în care se constată deteriorarea izolantului central, a cărui
extremitate nu mai depășește planul părţii inferioare a corpului, în
toate celelalte situații bujiile pot fi recondiționate şi refolosite dacă
durata lor de exploatare nu depășește 15000...18000 km la motoarele
în patru timpi şi 7000...8000 km la cele în doi timpi.
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.
Demontarea bujiilor trebuie să se facă numai cu cheia
specială de bujii, deoarece improvizațiile pot duce la
spargerea izolației care, de altfel, poate avea loc şi când
cheia este folosită neglijent. Înainte de montare, se curăță
atent locașul din chiulasă (evitând pătrunderea
impurităților în camera de ardere), se unge filetul bujiei cu
puțin ulei, se controlează existența şi starea inelului de
etanșare, se înșurubează inițial bujia cu mâna în locașul ei
şi apoi se strânge cu cheia tubulară. Efortul de strângere
trebuie sa fie de 4...5 daNna; un efort prea mic nu
garantează etanșarea, în timp ce unul prea mare poate
provoca deteriorarea filetului din chiulasă, situație care
condamnă definitiv acest reper scump.
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.
Este necesar, de asemenea, ca la montaj să existe о singură
garnitură de bujie; lipsa ei poate compromite etanșarea, iar
pătrunderea bujiei prea adânc în profunzimea camerei de ardere
mijlocește depuneri de calamină pe filet (îngreunând
demontarea ulterioară) şi ridică regimul termic al acestei piese
putând provoca chiar preaprinderi.
Montarea din neatenţie a două inele (unul rămas neobservat în
locaşul chiulasei) ridică poziţia bujiei, retragând-o în chiulasă;
aceasta va avea ca urmare о lentă răspândire a frontului de
flacără promovat de bujie şi posibilitatea arderii filetului din
chiulasă expus flăcării. Nu se admite în nici un caz folosirea
reducțiilor sau a unor bujii cu cifra calorica necorespunzătoare,
neetanșe ori cu izolația defectă.
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.

Ruptor – distribuitorul trebuie să trimită curentul

de înaltă tensiune la cilindri într-un moment strict
determinat, adică atunci cînd pistonul respectiv înca
nu a atins punctul mort interior la sfîrşitul cursei de
comprimare.
Distanţa unghiulară care separă momentul
producerii scînteii electrice de punctul mort interior
se numeşte avans la aprindere şi stabilirea corectă
a acestei mărimii se dovedeşte a fi de importanţă
majoră pentru puterea dezvoltată de motor şi pentru
consumul său de combustibil.
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.
Reglajul avansului la aprindere se face prin rotirea
corpului ruptor - distribuitorului în jurul axului său.
Mai mult decât atât, pentru a obține о funcționare
economică, momentul producerii scânteii electrice,
adică avansul la aprindere, trebuie adaptat la
fiecare modificare a turației şi deschiderii clapetei de
accelerare (adică a sarcinii motorului).
Aceste funcțiuni sunt încredințate unor dispozitive
de corecție a avansului: unul centrifugal, care
corectează avansul în funcție de turație, şi altul
vacuum-atic, care introduce corecția de sarcină.
Ambele dispozitive funcționează automat.
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.
Corectorul (regulatorul) centrifugal are о
placă fixată pe axul de antrenare ; ea are
două ştifturi , în jurul cărora se pot roti două
contragreutăți. Acestea din urmă au şi ele
nişte ştifturi , care alunecă în câte un canal,
prevăzut în placa superioară solidară cu axul
al camei; axul camei se poate roti
independent de axul de antrenare. Cama
primeşte mişcarea de la axul de antrenare
prin intermediul contragreutăților, știfturilor şi
plăcii.
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.
Cînd turaţia motorului creşte, creşte şi viteza
de rotaţie a axului de antrenare, astfel încît
contragreutăţile vor fi supuse unor forţe centrifuge
mai mari. Ele se vor roti în jurul ştifturilor şi se vor
îndepărta de centru întinzînd arcurile de reţinere.
Efectuînd această miscare, contragreutăţile
vor face să se deplaseze şi ştifturile care,
îndepărtîndu-se de centru, vor aluneca în canalele
rotind astfel platoul odată cu cama.
Ca urmare cama se va roti faţă de axul de
antrenare astfel încît, dacă iniţial unghiul de avans
la aprindere era α, acum el a crescut la valoarea
α1>α, corespunzătoare noii turaţii mărite.
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.

Corectorul (regulatorul) vacuumatic trebuie să

mărească avansul la aprindere atunci cînd sarcina
aplicată motorului se reduce, deci cînd clapeta de
acceleraţie se închide.
El se compune dintr-o capsulă vacuum-atică legată
printr-o conductă la un orificiu plasat sub clapeta
de acceleraţie. Prin care se transmite depresiunea
din galeria de aspiraţie.
Capsula are o membrană elastică încărcată cu un
arc şi legată prin tija, cu placa pe care se află
montate contactele ale ruptorului.
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.
Condensatorul serveşte la mărirea tensiunii secundare
în momentul întreruperii circuitului primar de către
ruptor. Un efect secundar al său este micșorarea
scânteii care apare între contactele ruptorului în
momentul ruperii, protejând astfel contactele de uzură
excesivă pe care ar produce-o abraziunea electrica.
Condensatorul este format din două foiţe subţiri de
aluminiu separate de un izolant din hârtie specială,
înfășurate şi introduse într-o carcasă metalică. Cele
două foițe de aluminiu formează armăturile
condensatorului; una din armături este legată la intrarea
ruptorului iar cealaltă la masă, capacitatea lor fiind de
0,2...0,25 pF.
2. Destinaţia şi construcţia părţilor componente ale
instalaţiei de aprindere.

Montarea condensatorului se poate face fie în

interiorul corpului ruptor - distribuitorului, fie în afara
lui.
Bujia, montată prin înșurubare în chiulasă, este
organul care furnizează scânteia electrică necesară
aprinderii amestecului аеr – benzină din camera de
ardere.
Ea are doi electrozi, unul central şi altul de masă,
izolaţi între ei de un corp ceramic prevăzut cu о
porţiune filetată la partea interioară.
Mecanismele de reglare a avansului
la aprindere

CENTRIFUGAL

VACUUMATIC
 ATENȚIE!!!

la executarea lucrărilor de întreținere şi reparare

a instalației de aprindere trebuie respectate
următoarele reguli de protecția muncii.
- trebuie să fim îmbrăcați corespunzător pentru
executarea lucrărilor.
- borna de la baterie trebuie luată jos pentru a evita un
eventual scurtcircuit a instalației.
- este interzis contactul cu apa a părților instalației
deoarece pot apărea scurtcircuite.
ÎNTREBĂRI?
 ÎNTREBĂRI DE CONTROL

• Care este destinaţia instalaţiilor de

aprindere?
• Numiţi elementele componente ale
instalaţiei de aprindere?
• Care sînt mecanismele de reglare a
avansului la aprindere?
 BIBLIOGRAFIA
• Mihail Stratulat, Vlad Vlasie «Automobilul pe
înțelesul tuturor». Editura tehnică, București 1991.
• Manual «BMD-1»
• Manual «TAB-71M»
• Manual «KamAZ»