Tema nr. 8.

SUSPENSIA
AUTOVEHICULELOR.

Conducătorul lecţiei: locotenent-colonel Vitalie PASCARI-TOMOIANU

 Lecţa nr. 1.
Construcția suspensiilor
autovehiculelor.

Întrebările de studiu:
• Destinaţia, construcţia şi clasificarea suspensiilor.
• Elementele elastice ale suspensiei.
• Amortizoarele şi stabilizatoarele.
• Tipuri constructive de suspensii utilizate la
autovehiculele.
 Obiectivele lecției:
• să definească destinaţia, construcţia şi
clasificarea suspensiilor;
• să cunoască elementele elastice ale
suspensiei;
• să specifice particularităţile constructive
ale ale amortizatoarelor şi
stabilizatoarelor;
• să definească tipurile constructive de
suspensii utilizate la autovehiculele.
 1. Destinaţia, construcția şi
clasificarea suspensiilor.
Destinaţia
Suspensia automobilului
este destinată atenuării sarcinilor
dinamice ce se transmit de la
drum, să imprime oscilaţiilor
caracterul dorit şi să transmită
forţele care acţionează asupra
roţilor şi cadrului.
 1. Destinaţia, construcția şi
clasificarea suspensiilor.
Suspensia – serveşte pentru
deplasarea lină, care asigură
posibilitatea deplasării îndelungate
fără a provoca oboseala rapidă a
conducătorului, efectivului şi
defectarea încărcăturilor.
 Suspensia
este de tip cu arcuri, dependentă şi
arcurile funcționează concomitent cu
amortizatorul telescopic (hidraulic) şi
este destinată pentru deplasarea lină a
autocamioanelor, ușurarea efortului
transmise la roți şi pentru
transmiterea efortului dintre roți şi
cadrul.
 1. Destinaţia, construcția şi clasificarea
suspensiilor.
Oscilaţiile ce apar la trecerea automobilului
peste neregularităţile drumului influenţează
calităţile tehnice de exploatare ale acestuia, în
primul rând caracterul de mers lin al acestuia,
calităţile de tracţiune, stabilitatea,
maniabilitatea şi durabilitatea.
Suspensia automobilelor este compusă din:
1. elementele elastice;
2. dispozitivele de ghidare;
3. elementele de amortizare.
 1. Destinaţia, construcția şi clasificarea
suspensiilor.
Elementele elastice contribuie la micşorarea
sarcinilor, dinamice verticale, provocând
oscilaţiile caroseriei de amplitudine şi frecvenţe
cît mai suportabile pentru pasageri şi care să nu
dăuneze încărcăturii care se transportă.
Dispozitivele de ghidare transmit
componentele orizontale ale forţelor dintre roţi şi
drum, şi momentele acestor forţe la caroserie,
determinînd şi caracterul deplasării roţilor în
raport cu caroseria automobilului şi în raport cu
drumul.
 Condiţiile impuse
1. Să aibă o caracteristică care asigură un
comfort corespunzător, cu înclinări transversale
reduse fără lovituri în tampoanele limitatoare şi
cu o stabilitate bună.
2. Caracteristica amortizorului să corespundă cu
cea cerută de comfortabilitate.
3. Să asigure transmiterea forţelor orizontale şi a
momentelor reactive de la roată la caroserie.
4. Să aibe o durabilitate elementele elastice ,
care fac parte din elementele cele mai solicitate
ale automobilului.
5. Să aibă o greutate minimă.
 Pentru asigurarea unui comfort corespunzător,
parametrii suspensiei trebuie să fie aleşi
ținăndu-se seama de anumite condiţii şi anume:

1. Frecvenţa oscilaţiilor proprii pentru autoturisme să fie de

50-70 oscilaţii pe minut. Frecvenţa oscilaşiilor proprii
depinde de săgeata statică a suspensiilor şi a pneurilor.
2. Rigiditatea elementelor elastice a suspensiei să fie pe
cât posibil mai reduse pentru a rezulta frecvenţe proprii
mici.
3. Amortizarea oscilaţiilor terbuie să fie suficientă astfel
încât după o perioadă amplitudinile să se micşoreze de 3
până la 8 ori.
4. Indicele de bază al mersului lin al unui automobil este
valoarea medie pătratică a acceleraţiilor verticale
măsurate în locuri caracteristice.
 Clasificarea suspensiilor

După tipul dispozitivelor de ghidare

După tipul elementului elastic

După tipul caracteristicii suspensiei

 Clasificarea suspensiilor

După tipul dispozitivelor de ghidare

Suspensie Suspensie
dependentă independentă
 Clasificarea suspensiilor

După tipul elementului elastic

Suspensie cu Suspensie
Suspensie cu
elemente cu elemente
elemente mixte
metalice nemetalice
 Clasificarea suspensiilor

După tipul caracteristicii suspensiei

Suspensie cu Suspensie cu Suspensie cu

caracteristică caracteristică caracteristică
liniară în trepte progresivă
 Construcția generală
Elementele Dispozitivele de Elementele
Elementelede
elastice ghidare amortizare
elastice
2. Elementele elastice ale suspensiei.

Elementele elastice metalice

Arc cu foi, arc elicoidal și bara de torsiune.

Elementele elastice pneumatice

Pernă din cauciuc de tip burduf sau diafragmă.

Elementele elastice hidropneumatice

Agent gazos + agent hidraulic

Elementele elastice mixte

 Elementele elastice metalice

Arcuri cu foi
Foaia principală Bulon central

Foi secundare

Bride
 Elementele elastice metalice

Arcurile – reprezintă o bară flexibilă, compusă din

foi aparte din metal, de diferite lungimi, fixate la
centrul cu un bulon de fixare. Foia care are o lungime
mai mare se numește foia principală. De la mișcările
orizontale foile sunt limitate cu suporturi intermediare,
care transmite mișcarea de la foia centrală la foia mică
de jos.
Elementele elastice metalice

Arcuri elicoidale
Elementele elastice din cauciuc

Arcuri din cauciuc

 Suspensia cu arcuri
este utilizată la autocamioane având o
influență enormă din cauză că face o
legătură dintre elementele de conducere și
cele flexibile.
În afară de suspensie cu arcuri mai există
suspensii de tipul cu:
1. torsioane,
2. pneumatică,
3. hidro-pneumatică.
 Elementele elastice metalice

Bare de torsiune

Bara de torsiune

Locul de fixare
de caroseria

Locul de fixare de
butucul roții
 Elementele elastice pneumatice

Pernă din cauciuc

De tip BURDUF De tip DIAFRAGMĂ

Elementele elastice hidropneumatice

Agent gazos + agent hidraulic

Elementele elastice mixte
 3. Amortizatoarele și
stabilizatoarele.
Amortizatoarele telescopice (hidraulice) sunt destinate
pentru amortizarea rapidă a oscilației suspensiei, atunci când
întâlnim un obstacol sau denivelări de drum.

Hidraulice Pneumatice
 3. Amortizatoarele și stabilizatoarele.
Cu cât însă suspensia este mai
elastică, cu atât amplitudinea şi
durata oscilaţiilor părţii suspendate a
automobilului sunt mai mari. Pentru
micşorarea cât mai rapidă a acestor
oscilaţii, ca să nu apară fenomenul
de rozonanţă, se utilizează
amortizoarele.
 3. Amortizatoarele și stabilizatoarele.
Ele transformă energia mecanică
a oscilaţiilor, în energie termică, şi
se montează la suspensia
automobilului în paralel cu
elementul elastic principal. Pot fi
folosite la partea din faţă şi spate,
sau numai la partea din faţă.
 3. Amortizatoarele și stabilizatoarele.
Majoritatea amortizoarelor sunt cu dublă acţiune,
lucrând în ambele sensuri, şi anume:
1. La apropierea roţilor de caroserie opun rezistenţă
unică
2. La depărtarea roţilor de caroserie opun o
rezistenţă mai mare
Cele mai utilizate sunt amortizoarele hidraulice sub
formă telescopică, monotubulare şi bitubulare.
Amortizoarele bitubulare pot fi cu circulaţia
lichidului în sens unic sau cu circulaţie alternativă a
lichidului.
Amortizoarele telescopice bitubulare, în comparaţie
cu cele monotubulare, au o lungime mai redusă şi o
durată de funcţionare mai mare.
Monotubulare și bitubulare
Monotubulare și bitubulare
Amortizoarele hidraulice telescopice
bitubulare cu circulaţia alternativă a
lichidului sunt, în majoritatea cazurilor,
formate din trei ansambluri principale:

• Pistonul cu supapele de destindere şi

comunicare;
• Ansamblul supapelor de admisie-
comprimare;
• Ghidajul cu sistemul de etanşare.
De caroseria automobilului se prinde
capul superior al amortizorului, de care
este fixată tija cu pistonul, iar capătul
interior se prinde de partea
nesuspendată. Spaţiul dintre tubul
rezervor şi tubul interior se numeşte
camera de compensare. Tot spaţiul
tubului interior este umplut cu lichid.
Orificiile calibrate ce realizează rezistenţa
vâscoasă a lichidului la scurgerea
acestuia sunt realizate sub formă de fante
în rondelele supapelor.
Supapa de destindere este formată din
rondela obturatoare cu fante frezate şi
rondela, care sunt presate pe bosajul inelar al
pistonului de către arcul, prin intermediul unor
bucşe.
Supapa de comunicare este formată din
rondela care acoperă orificiile exterioare ale
pistonului, fiind apăsată de un arc stelat plat.
Supapa de comprimare este constituită din
rondela obturatoare şi dintr-o rondelă de
închidere a supapei de comprimare, apăsate
pe scaunul din capul supapelor de un arc
stelat.
Supapa de admisie este identică cu
supapa de comunicare. Supapele de
comprimare şi de admisie sunt montate
pe corpul, prin intermediul şurubului.
piuliţa a tubului rezervor asigură fixarea
tubului inferior în tubul rezervor.
Tubul de protecţie serveşte la
protejarea tijei pistonului. în scopul
emulsionării lichidului, se montează
inelul dispus sub nivelul lichidului din
amortizor.
Funcţionarea amortizorului se
desfăşoară în două curse:

1. destindere

2. comprimare
Amortizoarele telescopice monotubulare în
comparaţie cu cele bitubulare au diametru
exterior egal, diametru al pistonului mult
mai mare (până la 50%), sunt mai uşoare
cu 25-30% şi au o răcire mai bună.
În schimb, amortizorul monotubular este
mai sensibil la şocurile produse de
neregularităţile drumului.
La viraje, datorită acţiunii forţei centrifuge,
automobilul se va înclina lateral,
micşorându-i-se în felul acesta stabilitatea.
 Amortizatorele telescopice sunt compuse din:
1. urechile (suporturile de sprijin) cu presgarnituri de
etanşare, şaibe cu garnituri de etanşare;
2. corpul supapei de comprimare (supapa de comprimare,
arcul, orificiu de trecere a lichidului, locaşul supapei de
comprimare)
3. supapa de recur;
4. supapa de comunicare;
5. tija de acţionare;
6. talerul supapelor;
7. pistonul de acţionare;
8. talerul de a supapei de comunicare;
9. garniturile de etanşare a amortizatorului;
10.mantaua amortizatorului;
11.rezervorul amortizatorului.
 Perioada de funcţionare a
amortizatorului hidraulic depinde de:
procedeul de comprimare – în cazul
când autocamionul este acționat de o
denivelare de drum (acțiunea asupra
roților) şi procedeul de solicitare – în
cazul când puntea motoare și roțile
se îndepărtează una față de alta.
4. Tipuri constructive de suspensii
utilizate la autovehicule.
1. Suspensii cu roţi dependente
Suspensia cu roţi dependente se
întâlneşte în cazul punţilor rigide şi are ca
elemente elastice arcurile cu foi dispuse
longitudinal sau arcurile elicoidale.
Suspensia din faţă, spre deosebire de
cea din spate, trebuie să asigure şi o
funcţionare corectă a mecanismului de
direcţie.
4. Tipuri constructive de suspensii
utilizate la autovehicule.
2. Suspensia cu arcuri cu foi
semieliptice dispuse longitudinal
3. Suspensia cu arcuri cu foi
semieliptice dispuse longitudinal cu
caracteristică neliniară.
Folosirea unui singur arc semieliptic dipus
longitudinal asigură o caracteristică liniară, arcul
calculându-se pentru rigiditatea corespunzătoare
sarcinii maxime. La sarcini parţiale sau când
automobilul circulă gol, arcul devine prea rigid.
4. Tipuri constructive de suspensii
utilizate la autovehicule.
Pentru modificarea rigidităţii în funcţie
de sarcină s-au adoptat o serie de
soluţii constructive, cele mai utilizate
fiind:
1. suspensia cu arc suplimentar
2. suspensia cu foi de rezervă
3. suspensia cu arc lamelar cu capăt
alunecător
4. suspensia cu arc suplimentar în consolă.
4. Tipuri constructive de suspensii
utilizate la autovehicule.
La autocamioanele cu două punţi
motoare în spate, suspensia este formată
din două arcuri semieliptice de tip
balansier.
Materiale utilizate la arcurile suspensiei.
Arcurile cu foi se confecţionează din
oţeluri de arc silicioase, cele elicoidale din
bare de oţel arc, iar cele bară de torsiune
din oţeluri arc aliate.
 Stabilizatoarele
sunt destinate reducerii ruliului
(balansării) mașinii.
Bare stabilizatoare

Bielete antiruliu
Explicație:
O bieletă antiruliu are scopul de a determina amortizoarele sa lucreze egal în viraje.
Deși se găsește in mai multe variante de construcție, funcția comuna a bieletelor antiruliu este
aceea de a asigura menținerea planului mașinii paralel cu cel al solului (cat mai aproape
posibil).
 Stabilizatoarele
au rolul de a limita înclinarea,
mărind stabilitatea, fără a i se
mări rigiditatea suspensiei.
Acestea se întâlnesc la
majoritatea autoturismelor şi la
unele autobuze.
 Stabilizatoarele

Bare stabilizatoare

Bielete antiruliu
Stabilizatoarele

Bielete antiruliu

Bara stabilizatoare
4. Tipuri constructive de suspensii
utilizate la autovehiculele.
Sistemul de suspensie McPherson
Sistemul de suspensie Multi-Link
ÎNTREBĂRI?
 BIBLIOGRAFIA
• Mihail Stratulat, Vlad Vlasie «Automobilul pe
înțelesul tuturor». Editura tehnică, București 1991.
• Manual «BMD-1»
• Manual «TAB-71M»
• Manual «KamAZ»
• Gheorghe şi Mariana Frăţilă „Automonilul.
Construcţia, întreţnere, reparaţia”.