Student: Găvenea Diana-Elena

Specializarea: Cultură și literatură română, anul II, sem. I

Tăierea porcului la români

Sfântul Ignatie Teoforul este sărbătorit în Biserica ortodoxă pe 20 decembrie, dată care
în tradiția populară este asociată cu obiceiul tăierii porcului pentru masa de Crăciun. Au fost și
încă mai există comunități românești unde tăierea porcului are loc între Crăciun și Anul Nou,
astfel încât oamenii să nu fie tentați a gusta din cele de dulce în perioada postului Crăciunului.

„Credința că porcul își visează moartea în noaptea de Ignat, prinderea și înjunghierea

animalului, efectuarea diferitelor semne rituale pe corpul neînsuflețit, jumulirea părului pentru
confecționarea bidinelelor, pârlirea sau jupuirea pielii pentru opinci, tăierea corpului în bucăți
ofereau suficiente momente pentru săvârșirea practicilor rituale menite să preîntâmpine
stingerea <seminței> porcilor, să asigure sănătatea gazdei în noul an, să alunge spiritele rele, să
prezică vremea pe o perioada mai îndelungata de timp, să fertilizeze ogoarele pentru a obține
roade bogate.” (Pamfile, 1914, p. 118) https://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/606/ignatul-sau-
t%C4%83ierea-porcului accesat 18.12.2023, ora 12:34.
Student: Găvenea Diana-Elena
Specializarea: Cultură și literatură română, anul II, sem. I

In ziua tăierii porcului, dis-de-dimineață încep să se audă prin sat țipătul, guițatul
porcilor. Toata partea bărbăteasca din casa dar și din vecini, sar în ajutor și prind porcul, îl culcă
pe o parte, iar unul care-i mai meșter, îi înfige cuțitul în gât, în așa fel încât pielea să nu se
spintece decât atât cât este lățimea cuțitului. Cel ce taie porcul, nu trebuie să scrâșnească, sau
să strângă din dinți, ca să nu iasă carnea porcului tare și să fiarbă ușor.
Student: Găvenea Diana-Elena
Specializarea: Cultură și literatură română, anul II, sem. I

Procesul tăierii porcului:

Tăierea porcului din coteț, crescut cu grijă peste an, pentru vremea Crăciunului, se face
în ziua de Ignat, devreme, înainte să se trezească vreun copil de-al gospodarului sau să-și facă
apariția vreo femeie miloasă. E lucru știut de fiecare sătean că mila omenească chinuie porcul
și acesta nu poate muri rapid. Pregătirea pentru sacrificare se face cu o zi înainte, când
gospodarii nu mai dau de mâncare porcilor, ca să nu aibă burta plină în ziua tăierii și pentru a
ușura curățarea mațelor folosite de femei la umplutul cârnaților de casă.
Așadar, dis-de-dimineață, când gerul e mai mare și soarele încă nu dă semne să apară,
porcul e scos din coteț și îmbătat, să aibă carnea fragedă. „Îi dăm un pahar mare de țuică de
prună, să-l amețim oleacă și ca să se frăgezească șuncile și mușchiul”, îmi explică bunicul
Lucian Croitoru la vârsta de 87 de ani din satul Frumușelu.
Un om e chemat pe la toate casele, să ajute la tăiat. La fiecare casă unde se taie porcul,
gospodarul cheamă 4-5 vecini, care să-l ajute să-l țină în frâu. Odată scos afară, cu oleacă de
opinteală, porcul e pus jos, și cel mai curajos dintre bărbați îi taie beregata. Îl lasă apoi în aceeași
poziție, să i se scurgă tot sângele, iar în acest timp gazda scoate o sticlă de rachiu, din prune și-
i cinstește pe toți cei care-l ajută. Când sângele s-a scurs bine de tot, porcul este pârlit la foc de
paie sau lemne, pregătite de cu seară, după aceea este spălat cu apă fierbinte și acoperit cu o
pătură ca să se moaie pielea porcului.
Student: Găvenea Diana-Elena
Specializarea: Cultură și literatură română, anul II, sem. I

Sunt și gospodari care au mers în pas cu tehnica și au recurs la un mijloc mai ușor în
acest scop, folosind o butelie cu pârlitor. Toată lumea e, însă, de părere că șoriciul pârlit pe paie
are gust, pe când cu pârlitorul nu-l face decât mai arătos. „Carnea și șoriciul porcului sunt mult
mai gustoase dacă-l pârlești cu paie sau cu lemne”, îmi spune bunicul Lucian.
Prepararea șoriciului:
După pârlit, porcul este ridicat de vreo 5 bărbați voinici pe o masă de lemn, încropită
special pentru această zi, unde urmează să fie spălat și primenit. „Se freacă bine cu o perie aspră
și mai apoi cu făină de popușoi și sare grunjoasă. Așa șoriciul rămâne alb-rozaliu, numa bun de
ronțăit cu sare.”, spune moș Lucică. Copii se suie călare pe el, ca să aibă noroc tot anul. După
urmează să mănânce toată lumea șorici. În aceeași zi se face și nelipsita pomană a porcului cu
vecinii și cei ai casei.
În această zi, românii care vor să respecte tradiția obișnuiesc să chefuiască. Se mănâncă
șorici, iar gospodinele pregătesc mămăligă și tochitură pentru pomana porcului servită cu
murături. Este de obicei o zi în care oamenii petrec și se bucură.
Student: Găvenea Diana-Elena
Specializarea: Cultură și literatură română, anul II, sem. I

Tranșarea cărnii:
Următoarea treabă ține de migala și priceperea omului. Porcul trebuie să fie tranșat după
un tipic știut de gospodar, astfel ca toate organele, carnea și osânza să fie folosite la mâncărurile
specifice Crăciunului.
Odată porcul întors pe masă cu burta în jos, omul priceput trece la scosul șuncilor. După
ce șuncile sunt aranjate una peste alta într-o covată sau lighean, meșterul trece la scosul
mușchilor. Tranșatul urmează apoi un curs firesc: este scoasă șira spinării și se dă capul jos
definitiv. Omul taie pulpele din față și din spate, iar pe burtă rămân numai măruntaiele.
Rând pe rând, în lighene și cratițe de diferite mărimi, sunt așezate inima, plămânii,
ficatul, splina, rărunchii (rinichii). Toate aceste măruntaie vor fi spălate bine de o femeie și apoi
Student: Găvenea Diana-Elena
Specializarea: Cultură și literatură română, anul II, sem. I

tocate împreună cu bucăți de șorici, urechi, înmiresmate cu tot soiul de mirodenii și băgate în
stomacul porcului, bine curățat și el.

Splina groasă arată iarnă grea:

Un moment unic în ritualul tăierii porcului este la scosul splinei. Din bătrâni se știe că
splina porcului de tăiat este cel mai bun oracol de consultat în privința năprăsniciei iernii. Dacă
splina este groasă în partea dinspre capăt, e semn de iarnă grea, cu multă zăpadă, dar și de vară
cu recoltă bogată. Dacă însă splina este subțire, asta arată că va fi iarnă săracă în omăt, geroasă,
primăvara va veni mai repede, iar anul nu va fi foarte îmbelșugat.
Creierii din capul porcului sunt buni de scos și copți pe o foaie de hârtie pe plită sau în
sobă.
Student: Găvenea Diana-Elena
Specializarea: Cultură și literatură română, anul II, sem. I

Cârnații de casă:
Restul din carnea rămasă de la cap urmează să fie tocată și folosită la umplutul cârnaților,
una dintre bunătățile pregătite în casă în preajma Crăciunului. Pentru cârnați, gospodarul pune
deoparte mațele porcului (intestinele subțiri), care sunt spălate și opărite, să dispară orice miros
care ar putea altera gustul și calitatea preparatului. Amestecul de carne este amestecat din belșug
cu mirodenii, cu căței de usturoi zdrobiți și cu mulți ardei iuți, de preferat roșii, tocați mărunt-
mărunt. Acest amestec, ce îți încântă mirosul, este îndesat apoi în mațele curățate, cârnații sunt
înnodați și atârnați apoi la rece, în cămară sau puși la fum.
Alte preparate tradiționale din carne de porc sunt caltaboși, tobă, lebăr, sângerete, drob,
șuncă, jumări etc.

Superstiții și obiceiuri de Ignat la sate:

➢ De Ignat nu se coase și nu se spală. Femeia care nu respectă acest obicei o găsește
Ignatul, adică se va îmbolnăvii.
➢ Poți să lucrezi în ziua de Ignat doar dacă înfăptuiești un sacrificiu prin tăiatul
porcului. Cine nu are porc trebuie să taie măcar o găină.
➢ Dacă vezi sânge în ziua de Ignat ești ferit de boli. Copii se ung pe frunte cu sânge
de porc, ca să fie sănătoși tot anul.
➢ După ce porcul a fost tăiat, de tranșarea cărnii se ocupă femeia, dar nu înainte ca
bărbatul să facă semnul crucii și să rostească: Tatăl nostru. Să-l mâncați sănătoși.
➢ Daca în inima porcului se găsește mult sânge închegat, este semn că stăpânul va
avea noroc la bani.
Student: Găvenea Diana-Elena
Specializarea: Cultură și literatură română, anul II, sem. I

În zilele noastre, cel mai adesea, porcul este tăiat cu câteva săptămâni înainte de Crăciun
pentru ca o parte din preparate să aibă timp să stea la afumătoare și să fie numai bune pentru
masa de Crăciun și cea de Anul Nou.
Tăierea porcului este o legătura a românilor cu moșii și strămoșii lor, de aceea acest
obicei este atât de important.

Bibliografie:
1. Adrian Fochi, ,,Datini și eresuri populare de la sfârșitul secolului al XIX-lea”, Editura
Minerva, București, 1976.
2. Elena Niculiţa Voronca, ,,Datinile și credințele poporului român”, Editura Polirom, Iași,
1998.
3. Ion Ghinoiu, ,,Sărbători și obiceiuri românești”, Editura Elion, București, 2002.
4. Tudor Pamfile, ,,Sărbătorile la români”, Editura Saeculum I.O., București 1997.