Nevoile umane

Nevoile umane au fost încadrate, în anul 1943, într-un clasament pe care astăzi
îl cunaştem sub denumirea de “piramida lui Maslow”, concept pe care psihologul
american îl lansează în lucrarea “A Theory of Human Motivation”. Pe baza acestei
clasificări, voi aborda fiecare tip de nevoie, începând de la cele fundamentale.

Pe nivelul cel mai de jos se află primul tip de nevoi personale, ce cuprinde
nevoile fiziologice primare, adică cele de supravieţuire. Acesta include apa, hrana,
adăpostul şi altele, fără de care fiinţa umană nu ar trăi.

Al doilea nivel este dedicat nevoilor de securitate personală. Nu este de

confundat cu primul nivel, pentru că acesta asigură mai mult decât siguranţa unei
supravieţuiri. Prin urmare, prin securitate nu se face referire strict la cea fizică, ci
aceasta însumează siguranţa financiară, familială, a unui loc de muncă, siguranţa ca
sentiment care lasă loc unui confort psihic necesar unei funcţionări eficiente.

Nivelul cu numărul al treilea implică nevoile sociale, de apartenenţă. Aristotel

numea omul o “fiinţă socială”, “zoon politikon”, unde “politikon” provine de la
grecescul “polis”, înţelegând că acesta trebuie să trăiască în colectivitate. Astfel,
pentru o bună dezvoltare, după asigurarea nevoilor fiziologice şi a celor siguranţei
psihice, individul are nevoie de o relaţionare interpersonală. Omul, indiferent dacă
este introvertit sau extrovertit, se raporteză continuu la alţii şi nu se poate dezvolta
fără a intra în contact cu alte persoane. Cazurile rare de copii crescuţi de animale
atestă această ipoteză: lipsa interacţiunilor umane duce la nedezvoltarea ariilor
corticale care corespund gândirii, limbajului, socializării etc.

Pe al patrulea nivel, Maslow plasează nevoia de recunoaştere socială,

încrederea şi respectul de sine, ce au o importanţă deosebită pentru psihicul omului.
De acum, nu mai e vorba de nevoi definitorii pentru om, fără de care acesta nu ar
putea trăi, sau cel puţin nu ar putea să funcţioneze bine ca fiinţă umană, ci despre
nevoi superioare.

Ultimul nivel este rezervat dezvoltării personale şi autorealizării. Tot ce ţine

de hobby-uri, de călătorii, de studiu personal, este cuprins în această categorie.

Totuşi, “piramida lui Maslow” poate fi greşit interpretată dacă nu este studiată
atent. De exemplu, dacă o persoană ar înţelege, prin nevoia de hrană, o nevoie de
asimilare a carbohidraţilor, proteinelor, grăsimilor, vitaminelor şi mineralelor
necesare corpului uman, iar altă persoană ar putea înţelege că această nevoie se referă
la fiecare poftă pe care o are un individ.

Acum se pune problema nevoilor de plăcere, pe care le experimentăm în viaţa

de zi cu zi. Neincluse în piramida de mai sus, nevoile de plăcere par să ne tormenteze
poate mai mult decât am vrea să mărturisim, iar confortul, tehnologia şi dispoziţia de
bani ajută în realizarea acestui lucru. Multe persoane trăiesc din plăcere în plăcere, de
pe o zi pe alta, fără a se întreba vreodată dacă ceea ce fac e bine, sau dacă nu vor avea
remuşcări. O astfel de trăire nu ne prea diferenţiază, practic, de animale, zona activă
în timp ce dăm drumul acestor plăceri la cârmă fiind sistemul limbic, prezent şi la
acestea din urmă. Prin urmare, această dezorganizare a vieţii poate fi o formă de a
fugi de noi înşine, de realitatea în care trăim.

Aşadar, diferenţierea între nevoile umane esenţiale unei bune

dezvoltări şi nevoile de plăcere este un pas important în regăsirea de sine, în regăsirea
unui echilibru al vieţii pierdut, sau poate care chiar nici nu a existat; în esenţă,
nelăsarea acesor plăceri de o clipă să perturbeze viaţa noastră e idealul pentru
împlinire şi fericire, concepte de mult înţelese în mod eronat.