Atentie functionarul este cel definit de art.

175 din CP
Toate infractiunile se analizeaza dupa acelasi tipar tinind cont de elementele specifice
La nivel european, Directiva nr.2000/78/CE CE privind crearea unui cadru general în
favoarea egalităţii de tratament în muncă și ocuparea forței de muncă pe criteriul religiei sau
credinței, disabilității, vârstei sau orientării sexuale definea hărţuirea ca fiind o formă de
discriminare atunci când are loc un comportament indezirabil legat de orientarea sexuală, religie,
convingeri, handicap sau vârstă ce are ca obiect sau ca efect aducerea unei atingeri demnităţii
unei persoane sau crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.
Ulterior, prin Directiva cadru nr. 2006/54/CE referitoare la punerea în aplicare a
principiului egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei în materia încadrării în muncă şi a condiţiilor
de muncă , noțiunile au fost redefinite, astfel: - prin hărțuire se înțelege acel comportament
indezirabil legat de sexul unei persoane, având ca efect sau obiect atingerea demnității persoanei
și crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator; - prin hărțuire sexuală
se înțelege acea situație în care un comportament indezirabil are conotație sexuală și se manifestă
în mod fizic, verbal sau nonverbal, având ca efect sau obiect atingerea demnității persoanei și
crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.
În dreptul intern, noțiunea a fost introdusă pentru prima dată în Codul penal în anul
2001 , fapta fiind reglementată prin art.2031 care stabilea că hărţuirea unei persoane prin
ameninţare sau constrângere, în scopul de a obţine satisfacţii de natură sexuală, de către o
persoană care abuzează de autoritatea sau influenţa pe care i-o conferă funcţia îndeplinită la locul
de muncă se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Aceiași noţiune se
regăseşte definită în art.4 lit.c din Legea 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi
bărbaţi care afirmă că prin hărţuire sexuală se înţelege orice comportament nedorit – verbal,
nonverbal sau fizic – de natură sexuală care are ca scop sau ca efect atingerea demnităţii
persoanei şi/sau crearea unui mediu degradant, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau
ofensator.
Astfel, trebuie reținut faptul că hărțuirea reprezintă, pe de o parte, o formă de
discriminare a persoanei, pe de altă parte, o modalitate de a aduce atingere unui drept
fundamental al persoanei – dreptul la demnitate umană , respectiv dreptul la demnitate în muncă.
Legea nr.286/2009 privind Codul penal a adus o serie de modificări de substanță în această
materie, schimbând perspectiva asupra anumitor infracțiuni reglementate în vechiul Cod penal.
Potrivit art.223 din noul Cod penal, hărțuirea sexuală reprezintă pretinderea în mod
repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare,
dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situație umilitoare, se pedepsește cu
închisoarea de la 3 luni la 1 an sau amendă.
În cele ce urmează vom analiza, punctual, modificările survenite în substanța acestei
infracțiuni, atât din perspectiva dreptului penal cât și din perspectiva dreptului muncii.
 a. Infracțiunea de hărțuire sexuală se regăsește în capitolul VIII, denumit Infracțiuni
contra libertății și integrității sexuale, anterior, ea se regăsea în capitolul denumit Infracțiuni
privitoare la viața sexuală. Se observă, prin modificarea denumirii sub care sunt reunite
infracțiunile care vizează viața sexuală a persoanei , faptul că legiuitorul a urmărit lărgirea
spectrului valorilor sociale protejate, respectiv: libertatea sexuală, respectarea integrității sexuale
a persoanei, respectarea demnității persoanei, protejarea dezvoltării fizice și psihice a minorului.
b. Prin fapta de hărțuire sexuală se aduce atingere demnității persoanei aflate într-o relație
de muncă sau similară; în toate cazurile, fapta nu are un obiect material, deci va fi mai greu de
dovedit existența ei. În anumite situații, în realitate, infracțiunea de hărțuire sexuală se contopește
în conținutul constitutiv al altor infracțiuni, respectiv cea de viol, când pretinderea de favoruri de
natură sexuală este urmată de un raport sexual împotriva voinței persoanei sau în cea de lovire
sau alte violențe când fapta se realizează prin acte de amenințare sau constrângere urmate de
lovire sau alte acte de violență fizică îndreptate împotriva persoanei.
c. În forma în care este reglementată, subiectul activ este, de regulă, calificat, fiind parte a
raportului juridic de muncă, respectiv, atât salariatul cât și angajatorul. În literatura de
specialitate , s-a apreciat că raporturile juridice de muncă, comportă două forme: - cele tipice,
fundamentate pe contractul individual de muncă, dar şi raportul de muncă (de serviciu) al
funcţionarilor publici, al militarilor, al membrilor cooperatori; - cele atipice, respectiv raporturile
de muncă ale avocaţilor salarizaţi în cadrul profesiei . Întrebarea care se pune este dacă și munca
prestată în afara unor raporturi juridice de muncă, poate să se regăsească ca făcând parte din
conținutul constitutiv al acestei infracțiuni, respectiv, munca în baza unui contract de voluntariat,
muncă în baza unui raport juridic civil sau munca în cadrul unui raport societar.
Considerăm că răspunsul este unul afirmativ deoarece legiuitorul nu a urmărit prin
incriminarea acestei fapte să sancționeze hărțuirea sexuală doar în cadrul raporturilor tipice de
muncă sau așa cum sunt ele definite în dreptul muncii, ci în toate relațiile care presupun o
activitate (o muncă) indiferent de modalitatea ei de reglementare juridică. Sexul sau orientarea
sexuală a făptuitorului cât şi cea a victimei nu au importanţă sub aspectul reţinerii acestei
infracţiuni.
d. Subiectul pasiv poate fi orice persoană care se află într-o relație de muncă sau similară
cu subiectul activ. Astfel, subiectul pasiv este, de regulă, fie subordonat ierarhic fie este
dependent de serviciile subiectului activ, dar nu este exclus, ca acesta să se afle pe aceiași linie
ierarhică cu subiectul activ sau chiar superior ierarhic acestuia. Victima poate fii atât bărbat cât şi
femeie. De asemenea, cel hărţuit poate fi de acelaşi sex cu cel care hărţuieşte sexual, textul de
lege nefăcând nici o distincţie, în acest sens e. Participaţia penală este posibilă sub forma
instigării şi a complicităţii. Instigator sau complice poate fii orice persoană. Coautoratul nu este
posibil deoarece obligaţia de abţinere de la orice act de hărţuire este o obligaţie cu caracter
personal .
f. Sub aspectul elementului material infracţiunea se realizează printr-o acţiune de hărţuire
a unei persoane prin pretinderea, în mod repetat, de favoruri de natură sexuală. Hărţuirea sexuală
se poate realiza pe mai multe căi: - orală – atunci când subiectul pasiv este expus unor comentarii
cu caracter obscen, deplasat; - vizuală – atunci când subiectului pasiv îi sunt arătate diverse
desene, imagini, cu aluzii sexuale; - fizică – atunci când subiectului pasiv i se fac anumite
avansuri de natură sexuală. Pentru a realiza conținutul constitutiv al infracțiunii trebuie
îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: - să existe o acțiune prin care să fie cerute favoruri
de natură sexuală; prin favoruri de natură sexuală trebuie înţelese orice acte de natură sau
conotaţie sexuală, în special simple contacte fizice destinate a împlini anumite fantasme de ordin
sexual sau de a provoca sau accentua dorinţa fizică. - acțiunea să aibă un caracter repetat; textul
de lege nu clarifică sintagma în mod repetat, astfel încât, considerăm că, fapta există dacă
făptuitorul pretinde de cel puțin două ori, de la aceeași persoană, favoruri de natură sexuală,
indiferent de modul în care acționează de fiecare dată. - între cele două persoane să existe o
relație de muncă sau similară; - prin acțiune victima să fie intimidată sau pusă într-o situație
stânjenitoare; și în acest caz, textul de lege nu aduce explicații suplimentare relativ la termenii
intimidat sau situație stânjenitoare. Apreciem că acești termeni trebuie interpretați conform DEX,
astfel: a intimida presupune a insufla teamă, frică, a speria, a încurca, a zăpăcii iar stânjenitor
înseamnă care împiedică, care deranjează, care jenează, inoportun.
Cu alte cuvinte, orice situație având conotație sexuală prin care se aduce atingere
demnității persoanei aflate la locul de muncă sau în legătură cu munca se pedepsește intrând sub
incidența art.223 din Codul penal. Urmarea imediată o reprezintă starea de pericol pentru
desfăşurarea normală a relaţiilor sociale privind inviolabilitatea şi demnitatea persoanei .
Legătura de cauzalitate între acțiune și urmarea periculoasă trebuie dovedită, de la caz la caz.
g. Sub aspectul vinovăției, fapta de hărțuire sexuală se realizează numai cu intenție
directă. h. Hărţuirea sexuală este o infracţiune comisivă şi intenţionată fiind dependentă de
repetarea acţiunilor care constituie elementul material al laturii obiective.
Deci, infracţiunea nu poate avea tentativă, iar consumarea infracţiunii are loc atunci când
a apărut urmarea socialmente periculoasă. Acţiunea penală se va pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate prin aceasta asigurându-se şi protejarea intereselor victimei care
nu doreşte să se expună publicităţii prin procesul penal.
Cuantumul pedepsei a fost modificat, în prezent, fapta se sancționează cu închisoarea
între 3 luni și 1 an sau amenda, diminuându-se astfel maximul pedepsei de la 2 ani la 1 an. j.
Considerăm că, de lege ferenda, datorită importanței acestei fapte prin care se aduce atingere
unui drept fundamental – dreptul la demnitate în muncă - acţiunea penală ar trebui să se poată
pune în mişcare, în anumite situații, din oficiu, având în vedere faptul că, între făptuitor şi
victimă există, în multe cazuri, şi un raport de subordonare ierarhică (sau economică) care,
practic, împiedică victima să depună plângere penală.
De asemenea, considerăm că, ar trebui incriminată, în condițiile societății actuale, şi
hărţuirea sexuală a unei persoane, în aceleaşi modalităţi şi condiţii ca cele, deja reglementate de
art.223 din Codul penal, când însă scopul va fi, explicit, obţinerea de avantaje de natură sexuală
pentru o terţa persoană.
Art 175 Funcţionar public | Codul Penal

(1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau
temporar, cu sau fără o remuneraţie:
a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării
prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al
altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau
majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică,
atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana
care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de
autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu
privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

CAPITOLUL VIII
Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale

Art. 223
Hărţuirea sexuală
(1) Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relaţii de
muncă sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă
într-o situaţie umilitoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.