BRGE

REFLUXUL GASTROESOFAGIAN (BRGE) este o afecțiune comună a tubului digestiv superior,

caracterizată de revenirea sau pasajul conținutului alimentar din stomac în esofag după
alimentare. Cu o incidență de 5-10% în populația țărilor occidentale, BRGE devine o problemă de
sănătate relevantă, cu o prevalență care crește odată cu înaintarea în vârstă, atingând un maxim
la vârstele cuprinse între 55 și 65 de ani. Există condiții favorizante pentru GERD, precum viața
sedentară, obezitatea și înaintarea în vârstă, iar afecțiunea este ușor predominantă la bărbați.

PATOGENEZA BRGE implică trei condiții principale: insuficiența mecanismului de valvă a

esofagului inferior (SEI), insuficiența clearance-ului esofagian și dismotilitatea gastrică, care
crește refluxul fiziologic. Esofagul inferior abdominal, situat subdiafragmatic, joacă un rol
crucial în menținerea barierei protectoare între presiunea intragastrică și cea esofagiană,
prevenind refluxul.

Factorii implicați în BRGE la nivel esofagian includ peristaltica esofagiană, rezistența mucoasei
esofagiene, presiunea intratoracică negativă, ligamentul frenoesofagian și clearance-ul mucoasei
esofagiene. În schimb, factorii la nivel intraabdominal includ lungimea esofagului intraabdominal,
presiunea intraabdominală pozitivă, clearance-ul gastric, presiunea intragastrică și volumul
conținutului gastric. De menționat că majoritatea pacienților cu BRGE prezintă un grad de hernie
hiatală, dar nu toți pacienții cu hernie hiatală experimentează reflux.

SIMPTOMATOLOGIA BRGE este variată, cuprinzând pirozis retrosternal, regurgitare cu gust

acid, durere epigastrică, eructații, balonare și hipersalivare. Pacienții cu BRGE sunt adesea
asociați cu obezitatea sau obezitatea abdominală.

DIAGNOSTICUL BRGE se bazează pe examen clinic și anamneză, dar și pe investigații precum

examenul radiologic și endoscopia. Examenul radiologic nu furnizează caracteristici specifice,
fiind relevant mai ales în cazurile cu complicații. La pacienții cu complicații pulmonare sau
esofagiene, cum ar fi pneumonie de aspirație, abcese pulmonare, bronsite cronice sau leziuni
esofagiene (ulcer, stenoză, perforație), imagistica specifică relevă aspecte specifice leziunii
respective.

Endoscopia este esențială pentru stabilirea diagnosticului de esofagită de reflux și clasificarea

severității leziunilor. Clasificarea endoscopică distinge între cinci clase: de la congestia mucoasei
esofagiene și eroziuni singulare pe un singur fald al mucoasei (Clasa 1) până la leziuni multiple
afectând mai multe pliuri (Clasa 2), eroziune circumferențială (Clasa 3), leziuni descrise la
Clasele 1-3 însoțite de ulcer, strictură sau esofag scurtat (Clasa 4) și, în cele din urmă, esofag
Barrett (Clasa 5).