DescriereM

e
n
i

u
 l

p
r
i
Căutare
n
 Creare cont c
 Autentificare i
p
U a
 n l
e
l
t
e

p
e
r
Cuprins
s
o ascunde
n
 aÎnceput
 lRezumat
 eDistribuție
 Producție
 Tematică
 Lansare
 Aprecieri critice
 PremiiT
 Note o
 g
Bibliografie
 g externe
Legături
l

Femeia nisipurilor (film)

e

A
25 limbi
p
r
e
c
i
e
 Articol
 Discuție

 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Unelte




De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Femeia nisipurilor

Afișul românesc al filmului

Titlu original 砂の女
dramă
Gen
film bazat pe literatură[*]
Regizor Hiroshi Teshigahara[1][2]
Scenarist Kobo Abe
Bazat pe romanul Femeia nisipurilor al lui Kōbō Abe
Kiichi Ichikawa
Producător
Tadashi Ōno[3]
Studio Tōhō
Distribuitor Tōhō
 Netflix
Director de imagine Hiroshi Segawa[3]
Montaj Fusako Shuzui[3]
Muzica Tōru Takemitsu
Eiji Okada[2][4]
Distribuție
Kyōko Kishida
Premiera 15 februarie 1964[5]
Premiera în România 7 noiembrie 1966
Durata 146 min.[3]
Țara Japonia
Locul acțiunii Japonia
Limba originală limba japoneză
Premii Premiul Juriului[*]
Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor[6]
Nominalizări
Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin
Prezență online
Modifică date / text

Femeia nisipurilor (砂の女 Suna no Onna?) este un film japonez din 1964, regizat de Hiroshi
Teshigahara și cu Eiji Okada și Kyōko Kishida în rolurile principale.[7] El face parte din Noul Val
Japonez, a obținut recenzii critice pozitive și a fost nominalizat la două premii Oscar. Scenariul
filmului este o adaptare realizată de Kōbō Abe a propriului său roman publicat în 1962.[3] Femeia
nisipurilor este al doilea din cele cinci filme pe care Teshigahara și Abe le-au făcut împreună.[8]
Personajul principal al filmului este un profesor pasionat de entomologie care sosește într-o regiune
de coastă îndepărtată de Tokio pentru a aduna insecte și, după ce pierde ultimul autobuz către oraș,
este găzduit de o femeie singură care locuia într-o carieră de nisip și devine captiv în acel spațiu.[7]
[9][10][11] Filmul a fost considerat o alegorie a conflictului cultural dintre Orient și Occident, cu
atitudinea lor diferită față de libertate și viață,[12] precum și o versiune modernă a mitului lui Sisif,
în care cei doi captivi (bărbatul și femeia) sunt nevoiți să adune zi de zi nisipul care cade în groapă.
[11]
Femeia nisipurilor a câștigat premiile Kinema Junpō, Mainichi și Panglica Albastră pentru cel mai
bun film,[13] precum și premiul special al juriului la Festivalul Internațional de Film de la
Cannes din 1964,[7][14] și a fost nominalizat la două premii Oscar (premiul pentru cel mai bun film
străin și premiul pentru cel mai bun regizor).[15]

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Profesorul de biologie Niki Jumpei călătorește într-o zi de vară într-o regiune de coastă pentru a
aduna insecte care trăiesc în dunele de nisip, sperând să descopere o specie nouă care să-i poarte
numele.[9][10][11] Adoarme pe malul mării și pierde ultimul autobuz cu care putea să se întoarcă în
oraș, iar niște localnici îi sugerează să rămână peste noapte în satul lor.[9][10][11] Sătenii îl conduc
în sat și îl coboară pe o scară de frânghie către o casă aflată într-o carieră de nisip, unde o tânără
văduvă locuia singură după ce soțul și fiica ei fuseseră uciși de o furtună de nisip.[9][10]
[11] Această femeie simplă și umilă este angajată de săteni să adune nisipul ce urma a fi vândut
companiilor de construcții pentru a fi folosit la fabricarea betonului.[10][11] Îndepărtarea nisipului
protejează, de asemenea, casa și satul de mișcarea dunelor.[10][11][16]
 A doua zi dimineață, Jumpei constată că sătenii au luat scara de frânghie, așa că nu poate urca
pe dună deoarece nisipul se prăbușește în jurul lui.[9][10][11] Sătenii speră ca el să devină soțul
femeii și să o ajute să adune nisipul.[9][11] Amândoi sunt captivi: femeia nu are aspirații deosebite
și își acceptă soarta, în schimb bărbatul încearcă să scape de ea.[9][10][11] Încercările de evadare
ale lui Jumpei se soldează cu eșec, iar foamea și setea îl determină treptat să cedeze în fața voinței
sătenilor.[9][11] Cei doi captivi se apropie puțin câte puțin și devin iubiți.[9][16] Într-o dimineață,
folosind un cârlig improvizat atașat de o frânghie, Jumpei reușește să urce pe dună, dar nu se poate
orienta din cauza necunoașterii zonei și este prins în nisipuri mișcătoare.[17][18] Sătenii îi aud
strigătele de ajutor și îl scot de acolo, aducându-l în cariera de nisip.[17][18]
În cele din urmă, Jumpei se resemnează cu situația sa.[11] Cere să i se permită să vadă marea câteva
minute pe zi, iar sătenii acceptă cu condiția ca el să facă dragoste cu femeia în fața lor.[19] Disperat,
Jumpei este de acord și încearcă să forțeze femeia, dar ea reușește să scape.[19] Timpul trece, iar
bărbatul captiv descoperă o modalitate de a obține apă din nisipul care se umezește noaptea și
devine obsedat de perfecționarea acestei tehnici,[10][16][18] care devine singura realizare utilă a
vieții sale.[11] Atunci când femeia rămâne însărcinată, sătenii o duc la medic și uită să ia cu ei scara
de frânghie. Jumpei are șansa să fugă, dar preferă să aștepte întoarcerea femeii și să rămână alături
de ea.[9][16] Ultima imagine a filmului arată un raport al poliției, care dezvăluie că Jumpei este dat
dispărut de șapte ani.[17]

Distribuție[modificare | modificare sursă]

 Eiji Okada — entomologul Niki Jumpei[3]

 Kyōko Kishida — „femeia nisipurilor”[3]

 Kōji Mitsui — bătrânul satului[3][20]

 Hiroko Itō — soția entomologului (în flashbackuri)[3]

 Sen Yano — sătean[3]

 Ginzō Sekiguchi — sătean[3]

 Kiyoko Ichihara — sătean[3]

 Tamutsu Tamura[3]

 Hiroyuki Nishimoto — sătean[3]

Producție[modificare | modificare sursă]

Dunele de nisip din apropierea orașului Hamaoka

Scenariul filmului este inspirat în mare măsură din romanul Femeia nisipurilor (砂の女 Suna no
Onna) al lui Kōbō Abe, fiind scris chiar de autorul cărții și publicat în numărul din ianuarie 1963 al
revistei Shinario a Asociației Scenariștilor Japonezi, apoi republicat în numărul din februarie 1964
al revistei Eiga geijutsu („Arta filmului”).[3] Femeia nisipurilor a fost al doilea film la care Abe a
colaborat cu regizorul Hiroshi Teshigahara, primul film realizat de cei doi fiind Kashi To
Kodomo (Otoshiana, 1962).[7][8] Cineastul Teshigahara era fiul fondatorului unei școli de
aranjamente florale (ikebana) și a desfășurat o activitate artistică variată (de la
modelarea ceramicii și organizarea ceremoniilor ceaiului până la regizarea spectacolelor de operă și
a lungmetrajelor de cinema).[11][21] Avea atunci vârsta de 37 de ani și, deși regizase până atunci
doar un singur film artistic (Kashi To Kodomo), lucrase la realizarea filmelor documentare.
[11] Scurtmetrajul documentar Tokyo 1958 (1958) oferă o imagine modernă a capitalei japoneze,
[22] marcată prin creșterea inegalității sociale, a ratei de sinucideri, a aglomerării urbane, a poluării
și a spiritului consumerist și mai ales prin abandonarea tot mai mare a tradițiilor.[23] În filmele sale
Hiroshi Teshigahara oferă o importanță mai mare imaginilor decât dialogului și se dovedește a fi un
critic al societății japoneze postbelice.[23]
Filmul Femeia nisipurilor a fost produs de compania Teshigahara Production, fiind filmat pe o
peliculă alb-negru, și are o durată de 146 de minute.[3] Producătorii filmului au fost Kiichi
Ichikawa și Tadashi Ōno.[3] Bugetul producției a fost de aproximativ 100.000 de dolari americani.
[23][24] Lungimea peliculei este de 4.020 de metri.[25]

Dunele de nisip din apropierea orașului Tottori

Filmările au avut loc pe parcursul a patru luni[23] în zona dunelor de nisip din apropierea orașului
Hamaoka, aflat în districtul Ogasa din prefectura Shizuoka,[26] sau, după alte surse, în zona dunelor
de nisip din apropierea orașului Tottori din prefectura Tottori.[23] Rolurile principale au fost
interpretate de Eiji Okada, cunoscut ca iubitul japonez din filmul franco-japonez Hiroshima,
dragostea mea (1959), și Kyōko Kishida, cunoscută pentru rolul femeii căsătorite plictisite care se
implică într-o relație amoroasă cu o frumoasă studentă în domeniul artelor, interpretată de Ayako
Wakao, în filmul Manji (1964) al lui Yasuzō Masumura.[23]
Secvența distribuției cu care începe filmul este o compoziție grafică avangardistă a
artistului Kiyoshi Awazu, care are obiectivul de a evidenția vizual esența filmului.[23] Acea
compoziție conține imaginea unor amprente digitale și ale unor ștampile și o mică operă artistică
tradițională japoneză cu un bărbat captiv între dungi ondulate ce imită dunele de nisip.[23] Este
sugerat în mod subtil conflictul dintre identitate (reprezentată de amprenta digitală și de ștampile) și
societate (reprezentată de opera de artă tradițională) în Japonia postbelică prin migrarea tinerilor
săteni către orașele occidentalizate și abandonarea tradițiilor culturale ca urmare a atracției
exercitate de un stil de viață modern.[23]

Tematică[modificare | modificare sursă]

Amestecul cultural orientalo-occidental era observat inclusiv în

comportamentul familiei imperiale japoneze. Fotografie din 1955.
Femeia nisipurilor este, potrivit regizorului Hiroshi Teshigahara, o fantezie documentară[12] și a
generat o multitudine de interpretări critice.[23] Ca și alte creații artistice similare (de
exemplu, piesa de teatru existențialistă Cu ușile închise (1944) a lui Jean-Paul Sartre, piesa de teatru
absurd Ce zile frumoase! (1961) a lui Samuel Beckett sau filmul mexican El ángel
exterminador (1962) al lui Luis Buñuel), el are o natură suprarealistă și parțial absurdă.[12][27]
Filmul lui Teshigahara este în primul rând o alegorie a conflictului cultural dintre Orient și
Occident, cu atitudinea lor diferită față de libertate și viață,[12] și reflectă schimbarea identității
naționale japoneze ca urmare a modernizării rapide a țării după cel de-al Doilea Război Mondial.
[27] Personajul principal Niki Jumpei este, la începutul filmului, întruchiparea unei persoane de tip
occidental: este ambițios și individualist, apreciază abordarea științifică a vieții și bunăstarea
materială, poartă haine în stil european, dar, cu toate acestea, el este îndepărtat din punct de vedere
emoțional de lumea din jurul său și nu este decât unul dintre milioanele de locuitori ai
metropolei Tokio.[12][27] Personajul încearcă inițial să scape și se opune sarcinii de strângere a
nisipului care i s-a încredințat, dar, până la sfârșitul filmului, își acceptă soarta la fel ca Sisif, regele
Ephyrei, condamnat să împingă veșnic pe un deal o stâncă uriașă, care odată ajunsă în vârf, se
rostogolea din nou la vale.[23][27] În cursul numeroaselor luni petrecute în cariera de nisip,
personajul suferă o evoluție de la indignare până la umilință, se rupe de viața sa anterioară (de
exemplu, el este îmbrăcat în haine tradiționale japoneze la finalul filmului), își pierde chiar și
dorința de a părăsi locul său de captivitate, dar dobândește o libertate interioară.[12] Această
evoluție se încadrează în filozofia taoistă, care promovează necesitatea omului de a fi în armonie cu
mediul social-natural și de a nu i se împotrivi.[12] Omul nu mai este un individ izolat, ci devine o
parte a unei comunități.[27]
Criticii au remarcat perfecțiunea stilistică a filmului, erotismul său intens și profesionismul
reprezentării dinamice a dunelor în continuă mișcare.[27]

Lansare[modificare | modificare sursă]

Femeia nisipurilor a fost lansat oficial în perioada februarie – aprilie 1964 în Japonia, unde a fost
distribuit de compania Toho.[28] După o lansare limitată în cinematograful Miyukiza din cartierul
Hibiya (sectorul Chiyoda, Tokyo) la 15 februarie 1964,[3] a avut loc o lansare generală două luni
mai târziu, la 18 aprilie 1964, într-o versiune redusă la o durată de 127 de minute, identică cu
versiunea lansată în străinătate.[29] Filmul a obținut venituri mari în Japonia și s-a clasat pe locul 1
în topul celor mai bune filme japoneze ale anului 1964, realizat de revista Kinema Junpō.[30]
După ce a fost prezentat la 30 aprilie 1964 la Festivalul Internațional de Film de la Cannes (Franța),
filmul a fost lansat la 17 septembrie 1964 în Statele Unite ale Americii de către compania Pathé
Contemporary Films sub titlul Woman in the dunes într-o versiune subtitrată în limba engleză cu o
durată redusă de 127 de minute.[3][10] El a fost unul din cele cinci filme japoneze vizionate
la Festivalul de Film de la New York din luna septembrie a acelui an și a rulat la Cinema II
(cinematograful lui Don Rugoff de pe Third Avenue din New York), unde a obținut un succes
financiar neașteptat.[23] Recenziile critice ale severului Bosley Crowther de la The New York
Times și ale altor critici au contribuit, de asemenea, la succesul filmului.[23]
Au urmat lansări oficiale ale filmului în Franța la 11 noiembrie 1964, în Danemarca la 17 decembrie
1965, în Țările de Jos la 23 decembrie 1965, în Australia la 24 mai 1966 (la Festivalul de Film de la
Adelaide), în Republica Federală Germania la 24 iunie 1966, în Mexic la 12 august 1966,
în Suedia la 14 septembrie 1966, în Argentina la 5 octombrie 1966, în Italia la 29 iunie 1967,
în Ungaria la 21 ianuarie 1971 și în Belgia la 29 ianuarie 1971.[31]
Lansarea filmului pe casetă VHS în 1991 de către compania Connoisseur Video Collection a trecut
în mare parte neobservată și a fost repede uitată.[23] Compania de distribuție video The Criterion
Collection a lansat în anul 2007 un set de DVD-uri ce cuprindea Femeia nisipurilor în versiunea sa
originală cu durată integrală, precum și alte două filme ale lui Teshigahara: Pitfall (1962) și The
Face of Another (1966).[23][32] Acest set este acum epuizat.[32] În august 2016 Criterion a lansat
filmul pe suport Blu-ray, cu un transfer nou de înaltă definiție.[33]

Aprecieri critice[modificare | modificare sursă]

Muncile lui Sisif, reprezentate în 1914 de Max Klinger. Femeia

nisipurilor a fost considerat o repovestire modernă a mitului lui Sisif.

Filmul Femeia nisipurilor a avut parte de cronici critice pozitive, iar unii critici au evidențiat unele
asemănări cu filmul Kuragejima: Legende de pe o insulă sudică (1968), capodopera ulterioară a
lui Shohei Imamura, care înfățișează într-un mod halucinant un mod de viață străvechi, diferit de
viața modernă.[10]
În perioada lansării filmului, criticul contemporan Bosley Crowther de la The New York
Times considera Femeia nisipurilor un „film alegoric ciudat extrem de captivant”, care prezintă
dizolvarea voinței individuale și a spiritului uman în urma presiunilor exercitate de mediul social în
care trăiește.[9] În opinia criticului, Teshigahara creează cu lirism și vigoare un decor apăsător care
provoacă descurajarea spirituală a individului și resemnarea acestuia.[9] Rutina zilnică a strângerii
nisipului a fost asemănată de criticul Kevin Thomas de la Los Angeles Times cu o muncă a lui Sisif,
făcându-l pe bărbatul captiv să se întrebe: „Strângem nisipul ca să trăim sau trăim ca să strângem
nisipul?”.[10][11] Potrivit cineastului Teshigahara, libertatea omului este doar o iluzie, iar omul
trebuie să-și găsească propriul scop al vieții.[10] Combinând filozofia cu erotismul într-un mod
surprinzător, Femeia nisipurilor „rămâne o capodoperă, o contemplare atemporală a misterului de
bază al vieții și un triumf al stilului îndrăzneț și inovator”, scria Kevin Thomas.[10]
Criticul american Roger Ebert a adăugat în 1998 Femeia nisipurilor în lista sa a marilor filme.
[11] Considerând acest film ca o repovestire modernă a mitului lui Sisif, Ebert a scris: „Nu a existat
niciodată o fotografie a nisipului ca acesta (nu, nici măcar în Lawrence al Arabiei) și, prin ancorarea
atât de fermă a poveștii în această realitate fizică tangibilă, operatorul Hiroshi Segawa îl ajută pe
regizor să realizeze sarcina dificilă a povestirii unei parabole ca și cum s-ar întâmpla cu adevărat”.
[11] Concluzia criticului este următoarea: „Spre deosebire de unele parabole care sunt puternice
prima oară și doar pioase atunci când sunt revăzute, „Femeia nisipurilor” își păstrează puterea,
deoarece este o uniune perfectă între subiect, stil și idee”.[11] Strictly Film School l-a descris ca
fiind „o alegorie suplimentară și bântuitoare a existenței umane”.[34] Potrivit lui Max Tessier, tema
principală a filmului este dorința de a fugi de lume.[35]
Creația muzicală a compozitorului Tōru Takemitsu a fost, de asemenea, lăudată. Nathaniel
Thompson a scris: „muzica experimentală deseori discordantă [a lui Takemitsu] este aici aproape un
personaj, strecurându-se în țesătura celuloidului la fel de imperceptibil ca nisipul”.[36] Potrivit lui
Ebert, coloana sonoră „nu subliniază acțiunea, ci o batjocorește, cu note înalte, jalnice și aspre, ca
un vânt metalic”.[11]
În prezent, filmul lui Teshigahara este mai puțin cunoscut decât capodoperele cinematografice ale
avangardei europene de la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960 precum Hiroshima,
dragostea mea (1959) al lui Alain Resnais, À bout de souffle (1960) al lui Jean-Luc
Godard, 8½ (1963) al lui Federico Fellini, Persona (1966) al lui Ingmar
Bergman și Accident (1967) al lui Joseph Losey, în ciuda caracterului său enigmatic și a frumuseții
vizuale.[23] Enciclopedia cinematografică germană Lexikon des internationalen Films îl descrie
astfel: „metaforă existențială plină de simbolism vizual uimitor care reflectă dezorientarea societății
japoneze după războiul pierdut, capitularea împăratului și economia globală în schimbare. O piatră
de hotar a cinematografiei japoneze”,[37] în timp ce publicația germană de
specialitate Evangelischen Filmbeobachter îl consideră „un film japonez simbolic despre poziția
omului în lume, care oferă spectatorului multe posibilități de interpretare. Foarte stimulant pentru
oamenii care gândesc atunci când merg la cinema”.[38]
Enciclopedia cinematografică germană Lexikon des internationalen Films descrie astfel acest film:
„Un profesor din Tokyo pierde autobuzul pentru călătoria de întoarcere după o călătorie la mare.
Sătenii îi propun să rămână peste noapte în coliba unei femei de vârstă mijlocie, care îi oferă o
îngrijire prietenoasă. A doua zi dimineață, o dună uriașă de nisip îl împiedică să revină la viața
normală. Treptat, el se împacă cu soarta sa, care îl obligă să muncească pentru a opri înaintarea
dunei, și cu proprietăreasa sa, față de care începe să simtă o atracție sexuală. Metaforă existențialistă
plină de simboluri vizuale puternice, care reflectă dezorientarea societății japoneze după războiul
pierdut, abdicarea împăratului și confruntarea cu o economie mondială în schimbare. O piatră de
hotar în cinematografia japoneză.”.[39] Femeia nisipurilor are în prezent un rating de aprobare de
100% pe site-ul agregatorului de recenzii Rotten Tomatoes, pe baza a 29 recenzii, cu o medie
ponderată de 8,79/10.[40] Nu există încă un consens critic cu privire la film.[40] Femeia
nisipurilor a fost unul dintre cele zece filme favorite ale cineastului rus Andrei Tarkovski.[41]

Premii[modificare | modificare sursă]

Femeia nisipurilor a câștigat numeroase premii în Japonia și în străinătate: premiul special al
juriului la Festivalul Internațional de Film de la Cannes din 1964,[7][14] premiile Kinema
Junpō, Mainichi și Panglica Albastră pentru cel mai bun film și pentru cel mai bun regizor.
[13] Filmul lui Teshigahara a fost nominalizat, de asemenea, la două premii Oscar: premiul pentru
cel mai bun film străin al anului 1964 (pe care l-a obținut filmul italian Ieri, azi, mâine al
lui Vittorio De Sica)[42][43] și premiul pentru cel mai bun regizor al anului 1965 (pe care l-a
obținut regizorul american Robert Wise pentru filmul Sunetul muzicii).[44]
În anul 2004 criticii ziarului american The New York Times au inclus Femeia nisipurilor în lista
celor mai bune 1.000 de filme făcute vreodată.[45][46]
Data
Laureat/
Premiu ceremonie Categorie Rezultat Note
laureați
i
Marele Premiu Hiroshi
Nominalizare
Festivalul Internațional 29 aprilie – 14 (Palme d'Or) Teshigahara [7][14]
de Film de la Cannes mai 1964 Premiul special Hiroshi [47]
Câștigat
al juriului Teshigahara
Premiile Mainichi 1965 Hiroshi [48]
cel mai bun film Câștigat
Teshigahara [49]
cel mai bun Hiroshi Câștigat
regizor Teshigahara
 Data
Laureat/
Premiu ceremonie Categorie Rezultat Note
laureați
i
Tôtetsu
cele mai bune
Hirakawa
Câștigat
decoruri Masao
Yamazaki
cea mai bună Tōru
Câștigat
muzică Takemitsu
Hiroshi
cel mai bun film Câștigat
Premiile Panglica Teshigahara
1965 [50]
Albastră cel mai bun Hiroshi
Câștigat
regizor Teshigahara
Hiroshi
cel mai bun film Câștigat
Premiile de film Kinema Teshigahara
1965 [30]
Junpō cel mai bun Hiroshi
Câștigat
regizor Teshigahara
cel mai bun film Hiroshi
5 aprilie 1965 Nominalizare [7][42]
străin Teshigahara
Premiile Oscar
cel mai bun Hiroshi [51]
18 aprilie 1966 Nominalizare
regizor Teshigahara [44]
Premiile Union de la
Hiroshi
critique de cinéma 1967 Marele Premiu Câștigat [52]
Teshigahara
(Belgia)

Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ http://www.imdb.com/title/tt0058625/, accesat în 9 aprilie 2016 Lipsește sau este vid: |
title= (ajutor)

2. ^ a b http://www.filmaffinity.com/es/film957823.html, accesat în 9 aprilie 2016 Lipsește sau este

vid: |title= (ajutor)

3. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s Galbraith IV (2008), p. 208.

4. ^ http://www.imdb.com/title/tt0058625/fullcredits, accesat în 9 aprilie 2016 Lipsește sau este vid: |
title= (ajutor)

5. ^ „Femeia nisipurilor”, Internet Movie Database, accesat în 3 iunie 2022

6. ^ http://www.oscars.org/oscars/ceremonies/1966 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

7. ^ a b c d e f g Sharp (2011), p. 248.

8. ^ a b sv Michael Tapper (14 decembrie 2007), „Årets filmer 2007”, Sydsvenskan, accesat în 18
martie 2020
9. ^ a b c d e f g h i j k l en Bosley Crowther (17 septembrie 1964), „Adaptation of Japanese Novel Is
Engrossing: Two-Character Movie at Lincoln Center”, The New York Times, accesat în 18 martie
2020
10. ^ a b c d e f g h i j k l m n en Kevin Thomas (5 septembrie 1997), „'Woman in the Dunes' an
Erotic Masterpiece”, Los Angeles Times, accesat în 18 martie 2020
11. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t en Roger Ebert (1 februarie 1998), „Woman in the
Dunes movie review (1964)”, Chicago Sun Times, accesat în 17 martie 2020
12. ^ a b c d e f g en Patricia Erens, „Suna no Onna”, în Tom Pendergast și Sara Pendergast
(ed.), International Dictionary of Films and Filmmakers, ed. a IV-a, St. James Press, New York,
2001, vol. 1, pp. 1167—1169.
13. ^ a b Hammer (1991), pp. 304, 328, 335.
14. ^ a b c en „Festival de Cannes: Woman in the Dunes”. festival-cannes.com. Accesat în 28
februarie 2009.
15. ^ Hammer (1991), pp. 529–530.

16. ^ a b c d en Nina Cornyetz, The ethics of aesthetics in Japanese cinema and literature :
polygraphic desire, Routledge, Taylor & Francis Group, Londra – New York, 2007, p. 59.
17. ^ a b c en James Reid Paris, Classic Foreign Films: From 1960 to Today, Carol Publishing
Group, Secaucus, NJ, 1993, p. 90.
18. ^ a b c en Beverley Bare Buehrer, Japanese films: a filmography and commentary, 1921–
1989, McFarland & Co., Jefferson, North Carolina, 1990, p. 182.
19. ^ a b en Michael Wilmington (30 ianuarie 1998), „`Woman in the Dunes' still has erotic
power”, Chicago Tribune, accesat în 23 martie 2020
20. ^ Galbraith IV (2002), p. 241.

21. ^ Sharp (2011), p. 247.

22. ^ Sharp (2011), pp. 247–248.

23. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p en Christopher Weedman (25 septembrie 2016), „Japan's

Modernist Enigma: Woman in the Dunes on Criterion”, Film International, accesat în 23 martie
2020
24. ^ en Kristie Hassen, „Woman in the Dunes (Suna no Onna) (1964)”, Rotten Tomatoes,
accesat în 18 martie 2020

25. ^ ja Femeia nisipurilor în Japanese Movie Database

26. ^ ja Masanobu Nishijima (21 august 2014). „浜岡砂丘:安部公房「砂の女」上映５０年

撮影地は今… [Hamaoka sakyū: Abe kōbō `suna no on'na' jōei 50-nen satsuei-chi wa ima…]”.
Mainichi Shimbun. Arhivat din original la 6 octombrie 2014.

27. ^ a b c d e f en Jonathan Crow, „Woman in the Dunes (1964) – Hiroshi

Teshigahara”, AllMovie, accesat în 19 martie 2020
28. ^ Galbraith IV (2008), pp. 208, 210.

29. ^ Galbraith IV (2008), p. 210.

30. ^ a b Hammer (1991), p. 304.

31. ^ en „Woman in the Dunes (1964) – Release Info”, IMDb, accesat în 1 noiembrie 2020

32. ^ a b en „Three Films by Hiroshi Teshigahara”, Criterion, The Criterion Collection,

accesat în 19 martie 2020
33. ^ en „Woman in the Dunes”, Criterion, The Criterion Collection, accesat în 19 martie 2020

34. ^ en Acquarello. „Suna no Onna, 1964 [Woman in the Dunes]”. Arhivat din original la 21
ianuarie 2013. Accesat în 28 ianuarie 2013.

35. ^ en Adriana Boscaro; Franco Gatti; Massimo Raveri (1990). Rethinking Japan:
Literature, visual arts & linguistics. Psychology Press. p. 60. ISBN 9780904404784 – via Google
Books.

36. ^ en Nathaniel Thompson. „Woman in the Dunes”. TCM (www.tcm.com). Arhivat

din original la 23 noiembrie 2018. Accesat în 19 ianuarie 2020.

37. ^ de Femeia nisipurilor în Lexikon des Internationalen Films

38. ^ de Evangelischen Filmbeobachter, Evangelischer Presseverband München, Kritik, nr.

232/1966.

39. ^ de Femeia nisipurilor în Lexikon des Internationalen Films

40. ^ a b en „Woman in the Dunes (Suna no Onna) (1964)”, Rotten Tomatoes, accesat în 23
iunie 2020
41. ^ en Tom Lasica (martie 1993). „Tarkovsky's Choice”. Sight & Sound. British Film
Institute. 3 (3). Accesat în 17 martie 2020.

42. ^ a b Hammer (1991), p. 529.

43. ^ en „The 37th Academy Awards (1965)”, Oscars.org, Academy of Motion Picture Arts and
Sciences, accesat în 17 martie 2020

44. ^ a b Hammer (1991), p. 530.

45. ^ en Peter M. Nichols (ed.), The New York Times Guide to the Best 1,000 Movies Ever
Made, ed. a II-a, St. Martin's Griffin, New York, 2004.

46. ^ en „The Best 1,000 Movies Ever Made”, The New York Times, arhivat din original la 22
martie 2012, accesat în 17 martie 2020

47. ^ en „Cannes Film Festival (1964)”, IMDb, accesat în 14 martie 2020

48. ^ Hammer (1991), p. 328.

49. ^ en „Mainichi Film Concours (1965)”, IMDb, accesat în 14 martie 2020

50. ^ Hammer (1991), p. 335.

51. ^ Galbraith IV (2002), p. 585.

52. ^ en „Grand Prix de l'UCC (1967)”, IMDb, accesat în 14 martie 2020

 Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 en Galbraith IV, Stuart (2002). The Emperor and the Wolf: The Lives and Films of Akira Kurosawa
and Toshiro Mifune . Faber and Faber, Inc. ISBN 978-0-571-19982-2.

 en Galbraith IV, Stuart (2008). The Toho Studios Story: A History and Complete Filmography.
Lanham, Maryland–Toronto–Plymouth: Scarecrow Press. ISBN 978-0-8108-6004-9. Accesat în 29
octombrie 2013.

 en Hammer, Tad Bentley (1991). International film prizes: an encyclopedia . New

York&Londra: Garland Publishing Inc. ISBN 978-0-571-19982-2.

 en Sharp, Jasper (2011). Historical dictionary of Japanese cinema. Lanham, Md.: Scarecrow
Press. ISBN 978-0-8108-5795-7.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 en Femeia nisipurilor la Internet Movie Database

 en Femeia nisipurilor (film) la Allmovie

 ja Femeia nisipurilor în Japanese Movie Database

 en Woman in the Dunes: Shifting Sands, un eseu al lui Audie Bock pentru Criterion Collection

[arată]
v•d•m
Filme regizate de Hiroshi Teshigahara
[arată]
v•d•m
Premiul Mainichi pentru cel mai bun film
[arată]
v•d•m
Premiul Panglica Albastră pentru cel mai bun film
[arată]
v•d•m
Premiul Kinema Junpō pentru cel mai bun film
[arată]
v•d•m
Premiul juriului (Festivalul de Film de la Cannes)

Categorii:
 Filme din 1964
 Filme regizate de Hiroshi Teshigahara
 Filme japoneze
 Filme în limba japoneză
 Filme Toho

 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 11 august 2023, ora 22:12.

 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții
identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate
 Despre Wikipedia
 Termeni
 Cod de conduită
 Dezvoltatori
 Statistici
 Declarație cookie
 Versiune mobilă


 C
o
m
uPrezenta ediţie a cărţii TERAPIA COGNITIVĂ A TULBURĂRILOR DE PERSONALITATE este
tversiunea în limba română a ediţiei a treia a cărţii COGNITIVE THERAPY OF PERSONALITY
ăDISORDERS, editată de Aaron T. Beck, Denise D. Davis, Arthur Freeman, şi publicată în 2015, la
Guilford Press.
l
Această lucrare, utilizată pe scară largă de către practicieni ca sursă de informații și instrument de
ă
învățare, reprezintă cartea de căpătâi pentru înțelegerea și tratamentul tulburărilor de personalitate
ț
din perspectiva terapiei cognitiv-comportamentale (TCC). Capitolele, care abordează 12 tulburări
i
specifice, se bazează pe exemple clinice ilustrative și instructive. Cartea oferă date științifice
m
recente despre fiecare tulburare și prezintă strategii eficiente pentru diagnosticul diferențial,
e
conceptualizarea de caz, implementarea intervențiilor TCC individualizate și depășirea obstacolelor
a
în terapie.
lNoutăți în această ediție
i
• Include abordări și cercetări clinice inovative; explică teoria cognitivă a tulburărilor de
m
personalitate
i
•t Capitole despre mecanismele neuronale, aspecte privitoare la diversitatea culturală și despre
tulburarea
a de personalitate depresivă
t• Capitole despre tulburările asociate și managementul problemelor clinice
ă
• Capitolele despre tulburări specifice cuprind acum secțiuni despre scopurile, progresul și
încheierea
a tratamentului, precum și despre grija clinicianului pentru propria persoană

c
o
n
• Discută conceptele și criteriile de diagnostic din DSM 5
• Trece în revistă progresele înregistrate în evaluarea convingerilor asociate tulburărilor de
personalitate

Despre autor
Aaron Temkin Beck (n. 18 iulie 1921) este un psihiatru american, profesor emerit în departamentul
de psihiatrie de la Universitatea din Pennsylvania. Este considerat atât tatăl terapiei cognitive, cât și
al terapiei cognitiv-comportamentale. Teoriile sale sunt utilizate pe scară largă în tratamentul
depresiei clinice și a diferitelor tulburări de anxietate. Beck a dezvoltat, de asemenea, măsuri de
auto-raportare a depresiei și anxietății, în special Beck Depression Inventory (BDI), care a devenit
unul dintre instrumentele cele mai utilizate pentru măsurarea severității depresiei. În 1994, el și fiica
sa, psihologul Judith S. Beck, au fondat Institutul non-profit Beck pentru terapia cognitivă a
comportamentului, care oferă tratament, instruire și cercetare TCC. În prezent, Beck este
președintele emerit al organizației.

Aaron Temkin Beck (born July 18, 1921) is an American psychiatrist who is professor emeritus in
the department of psychiatry at the University of Pennsylvania. He is regarded as the father of both
cognitive therapy and cognitive behavioral therapy. His pioneering theories are widely used in the
treatment of clinical depression and various anxiety disorders. Beck also developed self-report
measures of depression and anxiety, notably the Beck Depression Inventory (BDI) which became
one of the most widely used instruments for measuring depression severity. In 1994, he and his
daughter, psychologist Judith S. Beck, founded the nonprofit Beck Institute for Cognitive Behavior
Therapy providing CBT treatment, training, and research. Beck currently serves as President
Emeritus of the organization.
Beck is noted for his research in psychotherapy, psychopathology, suicide, and psychometrics. He
has published more than 600 professional journal articles, and authored or co-authored 25 books.
He has been named one of the "Americans in history who shaped the face of American Psychiatry",
and one of the "five most influential psychotherapists of all time" by The American Psychologist in
July 1989. His work at the University of Pennsylvania inspired Martin Seligman to refine his own
cognitive techniques and later work on learned helplessness.

Caracteristici
Prezenta editie a cartii Terapia cognitiva a tulburarilor de personalitate este versiunea in limba
romana a editiei a treia a cartii Cognitive Therapy of Personality Disorders , editata de Aaron T.
Beck, Denise D. Davis, Arthur Freeman, si publicata in 2015, la Guilford Press. Aceasta lucrare,
utilizata pe scara larga de catre practicieni ca sursa de informatii si instrument de invatare,
reprezinta cartea de capatai pentru intelegerea si tratamentul tulburarilor de personalitate din
perspectiva terapiei cognitiv-comportamentale (TCC). Capitolele, care abordeaza 12 tulburari
specifice, se bazeaza pe exemple clinice ilustrative si instructive. Cartea ofera date stiintifice
recente despre fiecare tulburare si prezinta strategii eficiente pentru diagnosticul diferential,
conceptualizarea de caz, implementarea interventiilor TCC individualizate si depasirea obstacolelor
in terapie. Noutati in aceasta editie Include abordari si cercetari clinice inovative; explica teoria
cognitiva a tulburarilor de personalitate Capitole despre mecanismele neuronale, aspecte privitoare
la diversitatea culturala si despre tulburarea de personalitate depresiva Capitole despre tulburarile
asociate si managementul problemelor clinice Capitolele despre tulburari specifice cuprind acum
sectiuni despre scopurile, progresul si incheierea tratamentului, precum si despre grija clinicianului
pentru propria persoana Discuta conceptele si criteriile de diagnostic din DSM 5 Trece in revista
progresele inregistrate in evaluarea convingerilor asociate tulburarilor de personalitate

Data de Fechamento da obra: 5-1-2023 O Vade Mecum Saraiva, livro jurídico mais vendido do
Brasil, chega à sua 35ª edição, totalmente revisto e atualizado. Veja a seguir um pouco do que você
vai encontrar neste Vade Mecum e entenda a razão de ele ser preferido em meio a tantos outros
disponíveis no mercado: - Legislação revista e atualizada a cada edição (ele reúne as normas mais
importantes do ordenamento jurídico) tudo selecionado com base na grade curricular das principais
faculdades de Direito e em editais de concursos para carreiras jurídicas; - Notas remissivas e índices
são várias correlações entre as matérias e índices multifuncionais, que ajudarão você a rapidamente
pesquisar por assunto, ordem alfabética, cronológica, pelo número do diploma ou por seu tema; -
Dicas de pesquisa (legal design) - tutorial nas páginas iniciais sobre como consultar a legislação e
manusear seu Vade Mecum. Além de tudo isso, a partir desta edição, uma NOVIDADE: Saraiva
Conecta: acesso exclusivo e gratuito à plataforma de conteúdos complementares ao livro, na qual
você terá disponível: Legislação adicional diplomas que completam o extenso conteúdo impresso da
obra, para você consultar em qualquer lugar; Materiais complementares para estudo; Serviço
Atualize seu Código atualização semanal de todo o conteúdo impresso. Tradição, organização e
estrutura, aliadas à confiabilidade da marca Saraiva Jur, explicam por que o Vade Mecum Saraiva é
há mais de 15 anos o produto de legislação mais vendido no mercado. Principais Atualizações da
35.ª edição: - Constituição Federal (até EC n. 128, de 22-12-2022) - Código Civil Quóruns de
deliberação dos sócios da sociedade limitada (Lei n. 14.451, de 21-9-2022) Mudança da destinação
do edifício ou da unidade imobiliária (Lei n. 14.405, de 12-7-2022 - Código de Processo Civil
Honorários advocatícios (Lei n. 14.365, de 2-6-2022) Representação Judicial do Município (Lei n.
14.341, de 18-5-2022) - Código Penal Fraude com a utilização de ativos virtuais, valores
mobiliários ou ativos fi nanceiros (Lei n. 14.478, de 21-12-2022) Homicídio contra menor de 14
anos (Lei n. 14.344, de 24-5-2022) - Código de Processo Penal Suspensão do prazo processual (Lei
n. 14.365, de 2-6-2022) - Código Tributário Nacional ICMS de combustíveis, energia elétrica,
comunicações e transporte coletivo (Lei Complementar n. 194, de 23-6-2022) - Código de Trânsito
Brasileiro (MP n. 1.153, de 29-12-2022, e Lei n. 14.440, de 2-9-2022) - CLT CIPA e ausência
justificada ao serviço (Lei n. 14.457, de 21-9-2022) Teletrabalho (Lei n. 14.442, de 2-9-2022)
Anotações na CTPS (Lei n. 14.438, de 24-8-2022 - Legislação Complementar Desarmamento
(Decreto n. 11.366, de 1º-1-2023) IRPJ e CSLL Regras de preços de transferência (MP n. 1.152, de
28-12-2022) Serviços de ativos virtuais (Lei n. 14.478, de 21-12-2022) Programa emprega +
mulheres (Lei n. 14.457, de 21-9-2022) Planejamento familiar alterações (Lei n. 14.443,de 2-9-
2022) FGTS alterações (Lei n. 14.438, de 24-8-2022) Medidas trabalhistas (Lei n. 14.437, de 15-8-
2022) Securitização e Letra de Risco de Seguro (Lei n. 14.430, de 3-8-2022) Seguro de fiança
locatícia (Circular n. 671, de 1.º-8-2022) Lei Anticorrupção Regulamento (Decreto n. 11.129, de 11-
7-2022) Registros Públicos alterações (Leis n. 14.421, de 20-7-2022 e n. 14.382, de 27-6-2022)
Leia menos
COLLEGIUM Psihologie

Seria Collegium. Psihologie este iniţiată de Adrian Neculau.

© 2006, 2012, 2017 by Editura POLIROM Această carte este protejată prin copyright.
Reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea prin orice mijloace şi sub orice formă, cum ar fi
xeroxarea, scanarea, transpunerea în format electronic sau audio, punerea la dispoziţia publică,
inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe
dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiilor, cu scop comercial sau gratuit,
precum şi alte fapte similare săvârşite fără permisiunea scrisă a deţinătorului copyrightului
reprezintă o încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia proprietăţii intelectuale şi se pedepsesc
penal şi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.

Pe copertă: © Saporob/Dreamstime.com www.polirom.ro Editura POLIROM Iaşi, B-dul Carol I nr.

4; P.O. BOX 266, 700506 Bucureşti, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1, et. 1, sector 4, 040031, O.P.
53 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României: DAVID, DANIEL Tratat de psihoterapii
cognitive şi comportamentale / Daniel David. Ed. a 3-a, rev. – Iaşi: Polirom, 2017 Conţine
bibliografie. ISBN print: 978-973-46-6819-9 ISBN ePub: 978-973-46-3176-6 ISBN PDF:
978-973-46-3177-3 615 Printed in ROMANIA

Ediţia a III-a revăzută şi adăugită

POLIROM 2017

DANIEL DAVID este profesor „Aaron T. Beck” universitar doctor la Universitatea „Babeş-Bolyai”
din Cluj-Napoca (UBB), România, directorul International Institute for the Advanced Studies of
Psychotherapy and Applied Mental Health şi al Centrului Român de Psihoterapie Cognitivă şi
Raţional-Emotivă şi Comportamentală (afiliat cu Albert Ellis Institute, SUA). De asemenea, este
profesor asociat (adjunct professor) la Icahn School of Medicine at Mount Sinai, New York, SUA,
şi director al programului de cercetare din cadrul Albert Ellis Institute din SUA. Ca practician, este
psiholog principal în psihologie clinică şi psihoterapie acreditat de Colegiul Psihologilor din
România şi supervizor în psihoterapie acreditat de Albert Ellis Institute (diplomate) şi de Academy
of Cognitive Therapy (fellow) din SUA. În 2005 şi 2016 a fost consilier pe probleme de cercetare al
ministrului Educaţiei şi Cercetării, iar din 2016 este prorectorul UBB pentru cercetare,
competitivitate-excelenţă şi publicaţii ştiinţifice. De acelaşi autor, la Editura Polirom au mai apărut
Psihologie clinică şi psihoterapie. Fundamente (ed. I, 2006; ed. II, 2013), Metodologia cercetării
clinice. Fundamente (2006), Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale (ed. I, 2006; ed. a
II-a, 2012), Dezvoltare personală şi socială. Eseuri şi convorbiri despre viaţă (2014), Psihologie şi
tehnologie. Fundamente de roboterapie şi psihoterapie prin realitate virtuală (în colab., 2015) şi
Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie
cognitiv-experimentală (2015).

Lui Aaron Beck şi Albert Ellis, mentorii mei în acest domeniu. Lui John Watson şi Frederick
Skinner, care, deşi nu am avut şansa să-i cunosc, m-au marcat prin actul intelectual prin care au
împins, poate prea devreme pentru a fi înţeleşi, gândirea umană la limitele ei.

„...oamenii nu sunt afectaţi de ceea ce li se întâmplă, ci de cum înţeleg/interpretează ei ceea ce li se

întâmplă...” Epictet

Cuprins Prefaţă la ediţia a III-a.................................................................................. 15 Prefaţă la

ediţia a II-a................................................................................... 17
Introducere................................................................................................. 19
Mulţumiri.................................................................................................. 25

Capitolul 1. Terapia cognitiv-comportamentală. Delimitări conceptuale şi

evoluţie............................................................................................. 27 1.1. Delimitări
conceptuale........................................................................ 27 1.2. Istoric şi
evoluţie.............................................................................. 30 1.2.1. Evoluţia terapiei
cognitiv-comportamentale..................................... 30 1.2.1.1. Terapia comportamentală – prima
paradigmă ştiinţifică în psihoterapie........................................................... 30 1.2.1.2. Noua cale:
terapia cognitivă (anii ’60).............................. 46 1.2.1.3. Sinteza: apariţia terapiei
cognitiv-comportamentale (anii ’70)...... 48 1.2.2. Istoricul terapiei cognitiv-comportamentale din
perspectivă epistemologică.................................................... 53 1.3. Terapia
cognitiv-comportamentală în România........................................... 57

Capitolul 2. Sănătate şi boală....................................................................... 63 2.1. Aspecte

generale............................................................................... 63 2.2. Paradigma
cognitiv-comportamentală...................................................... 71 2.2.1.
Fundamente........................................................................... 71 2.2.2. Modelul ABC
cognitiv.............................................................. 73 2.2.2.1. Evenimentul activator
(A).............................................. 74 2.2.2.2. Prelucrările informaţionale/cogniţiile
(B)........................... 74 2.2.2.3. Prelucrări informaţionale inconştiente............................... 91
2.2.2.4. Funcţiile prelucrărilor informaţionale................................ 91 2.2.2.5. Consecinţe
(C)........................................................... 94 2.2.3. Modelul ABC
comportamental...................................................105 2.2.3.1. Antecedente
(A)........................................................106 2.2.3.2. Comportament (behavior)
(B)........................................106 2.2.3.3. Consecinţe (C)..........................................................106
2.2.4. Implicaţii ale modelelor ABC cognitiv şi ABC comportamental...........108 2.2.5. Frontiere în
abordarea cognitiv-comportamentală a sănătăţii şi bolii...... 113 2.2.5.1. Limite ale terapiei
cognitiv-comportamentale..................... 113 2.2.5.2. Mituri referitoare la terapia
cognitiv-comportamentală.......... 114

Capitolul 3. Anatomia actului psihoterapeutic................................................ 119 Capitolul 4.

Psihodiagnostic şi evaluare clinică cognitiv-comportamentală......... 123 4.1.
Fundamente.................................................................................. 123

Capitolul 5. Conceptualizarea clinică cognitiv-comportamentală...................... 133 5.1. Aspecte

generale............................................................................. 133 5.2. Modele etiopatogenetice în
conceptualizarea specifică................................ 135 5.3. Modele etiopatogenetice în conceptualizarea
generală................................ 137 5.3.1. Modelul
stres-vulnerabilitate..................................................... 137 5.3.2. Modelul factorilor
comuni....................................................... 138 5.3.3. Modelul mecanismelor de coping
succesiv.................................... 140 5.3.4. Modelul cvadrinivelar al subiectului
uman.....................................141 5.3.5. Modelul triarhic al dinamicii
terapeutice...................................... 144 5.4. Implicaţii clinice ale conceptualizării specifice şi
generale.......................... 146

Capitolul 6. Relaţia terapeutică cognitiv-comportamentală.............................. 147 6.1. 6.2. 6.3. 6.4.

6.5. 6.6.

Aspecte generale............................................................................. 147

Empatia....................................................................................... 147 Acceptarea
necondiţionată................................................................. 149
Congruenţa................................................................................... 149
Colaborarea.................................................................................. 150 Rolul transferului şi
contratransferului în terapia cognitiv-comportamentală......151

Capitolul 7. Proceduri şi tehnici de terapie cognitiv-comportamentală............... 153 7.1.

Fundamente.................................................................................. 153 7.2. Proceduri de intervenţie la
nivel cognitiv............................................... 155 7.2.1. Proceduri de restructurare
cognitivă............................................ 157 7.2.1.1. Etapa 1: tehnici de identificare a structurilor
cognitive locale (gânduri automate) disfuncţionale şi/sau iraţionale...... 159 7.2.1.2. Etapa 2: tehnici
de modificare a structurilor cognitive locale (gânduri automate) disfuncţionale şi/sau iraţionale......
163 7.2.1.3. Etapa 3: tehnici de control al contaminării psihologice........ 185 7.2.1.4. Etapa 4:
tehnici de identificare şi modificare a structurilor cognitive generale disfuncţionale şi/sau
iraţionale............... 188 7.2.1.5. Etapa 5: tehnici de identificare şi modificare a structurilor cognitive
inconştiente................................ 188 7.2.2. Procedurile rezolvării de probleme şi antrenamentului
asertiv............. 189 7.2.3. Proceduri de inoculare a stresului (Stress Innoculation Training –
SIT)............................................ 193 7.3. Proceduri de intervenţie la nivel
comportamental..................................... 194 7.3.1. Tehnici de accelerare a
comportamentului..................................... 196 7.3.1.1. Prin modificarea
consecinţelor...................................... 196 7.3.1.2. Prin modificarea
antecedentelor.................................... 203 7.3.2. Tehnici de decelerare a
comportamentului.................................... 204 7.3.2.1. Prin modificarea
antecedentelor.................................... 204 7.3.2.2. Prin modificarea
consecinţelor...................................... 205

7.4. Proceduri de intervenţie la nivel biologic............................................... 209 7.4.1. Proceduri de

relaxare.............................................................. 210 7.4.1.1. Antrenamentul
autogen................................................ 210 7.4.1.2. Relaxarea progresivă
Jacobson.......................................213 7.4.1.3. Tehnica
biofeedback....................................................215 7.4.1.4. Tehnica de control al
respiraţiei......................................217 7.4.2. Proceduri de activare
fiziologică.................................................218 7.4.2.1. Tehnica expunerii
interoceptive/hiperventilaţiei...................218 7.4.2.2. Tehnica aplicării tensiunii (applied
tension).......................219 7.4.3. Tehnici de modificare a comportamentelor
respondente.....................219 7.4.3.1. Tehnica expunerii (flooding)..........................................219
7.4.3.2. Tehnica implozivă..................................................... 220 7.4.3.3. Tehnica desensibilizării
progresive................................. 220 7.4.3.4. Tehnica expunerii
gradate.............................................221 7.5. Proceduri cognitiv-comportamentale
multimodale..................................... 222 7.5.1. Sugestia, hipnoza şi
hipnoterapia............................................... 222 7.5.2. Proceduri meditative (concentrative versus
mindfulness).................... 228 7.6. Proceduri
eclectice...........................................................................231 7.6.1. Tehnica interpretării viselor (din
tradiţia dinamic-psihanalitică)............231 7.6.2. Tehnica jocului de rol în condiţii ecologice (din
tradiţia umanist-existenţial-experienţială)................................ 232 7.7. Prescripţiile
cognitiv-comportamentale („temele pentru acasă”).................... 232 7.8. Particularităţi ale
procedurilor cognitiv-comportamentale............................ 234 7.8.1. Tehnici
cognitiv-comportamentale de grup/în grup.......................... 234 7.8.2. Tehnici
cognitiv-comportamentale autoadministrate (self-help)............ 235 7.8.3. Prescripţii/sfaturi pentru
viaţă................................................... 236 7.8.4. Adaptări la sugar, copil, adolescent şi vârsta a
treia......................... 237 7.8.5. Variaţii culturale................................................................... 238
7.8.6. Promovarea sănătăţii.............................................................. 238 7.8.7. Intervenţii în situaţii
de criză.....................................................241 7.9. Noi dezvoltări în procedurile
cognitiv-comportamentale..............................241 7.9.1. Bombardamentul
subliminal..................................................... 242 7.9.2. Proceduri de realitate virtuală, roboterapie şi
aplicaţii online............. 247 7.9.3. Proceduri de abordare a prelucrărilor inconştiente de
informaţie......... 249 7.9.4. Consiliere genetică şi psihologie evoluţionistă................................ 249
7.9.5. Ştiinţe cognitive.................................................................... 250 7.10. Concluzii şi
discuţii..........................................................................251

Capitolul 8. Prototipul unui demers terapeutic cognitiv-comportamental............ 253 8.1.

Fundamente.................................................................................. 253 8.2. Secvenţele de derulare a
terapiei cognitiv-comportamentale......................... 254 8.3. Exemplificarea unei şedinţe terapeutice
cu focalizare pe modelul ABC cognitiv.................................................................. 257 8.4. Studiu de
caz (cazul Dana) – exemplificarea unui demers
cognitiv-comportamental................................................................... 263 8.4.1. Conceptualizarea
cazului. O abordare din perspectiva terapiei
cognitiv-comportamentale........................................................ 266

8.4.2. Tratament/planul de intervenţie. O abordare din perspectiva terapiei

cognitive............................................................................. 268 8.5. Blocaje şi erori în terapia
cognitiv-comportamentală..................................270

Capitolul 9. Cercetare şi eficienţă în terapia cognitiv-comportamentală............. 273 9.1. Aspecte

generale............................................................................. 273 9.2. Suport ştiinţific şi
psihoterapie............................................................ 274 9.3. Suportul teoretico-experimental şi clinic
al terapiei cognitiv-comportamentale.................................................... 280 9.3.1.
Eficienţa/eficacitatea terapiei cognitiv-comportamentale în tratamentul bolilor şi promovarea
sănătăţii..................................281 9.3.2. Eficienţa/eficacitatea terapiei cognitiv-comportamentale
faţă de alte forme de terapie..................................................... 282 9.4. Factori comuni versus factori
specifici în eficienţa psihoterapiei................... 283 9.5. Psihoterapie versus
farmacoterapie....................................................... 285 9.6. Noi dezvoltări în cercetarea din terapia
cognitiv-comportamentală................. 286

Capitolul 10. Educaţie şi formare în terapia cognitiv-comportamentală.............. 293 10.1. Aspecte

generale............................................................................. 10.2. Aspecte
specifice............................................................................ 10.2.1. Psihologia
pozitivă................................................................ 10.2.2. Provocarea
paraprofesioniştilor.................................................. 10.2.3. Provocarea terapiilor autoadministrate şi
online.............................. 10.2.4. Rolul factorilor comuni în procesul de formare..............................
10.3. Noi dezvoltări şi tendinţe în formarea în terapia cognitiv-comportamentală......

293 295 295 297 298 299 300

Capitolul 11. Noi direcţii şi frontiere în terapia cognitiv-comportamentală......... 303 Remarci

finale......................................................................................... 305 Resurse clinice, de formare şi de
cercetare în terapia cognitiv-comportamentală........................................................307
Glosar.................................................................................................... 309
Bibliografie..............................................................................................317 ANEXE Anexa 1.
Scale/teste clinice utilizate în terapia cognitiv-comportamentală.......... 329 1.1. Profilul distresului
emoţional (PDE; autori: David Opriş, MA, şi Bianca Macavei, MA)........................ 329 1.2.
Chestionarul gândurilor automate (ATQ – Automatic Thoughts Questionnaire; autori: dr. Steve
Hollon şi dr. Phillip Kendall), adaptat de Ramona Moldovan, MA......................................................
332 1.2.A. Chestionarul Young de scheme cognitive (YSQ – Young Schema Questionnaire; autor:
dr. Jeffrey Young), adaptat de Simona Trip, MA..................................................... 334

1.2.B. Scala de atitudini disfuncţionale, formele A şi B (DAS – Disfunctional Attitudes Scale,

Versions A and B; autori: dr. Aaron Beck et al.), adaptată de Bianca Macavei, MA.........341 1.3.
Scala de cogniţii raţionale şi iraţionale (GABS-SF – General Attitude and Beliefs Scale-Short Form;
autori: dr. Helen Lindner et al.), adaptată de Bianca Macavei,
MA......................................................... 346 1.4. Scala de evaluare a intervenţiei în terapia cognitivă
(CTRS – Cognitive Therapy Rating Scale, Academy of Cognitive Therapy; autori: dr. Jeffrey Young
şi dr. Aaron Beck), adaptată de Bianca Macavei, MA......................................................... 350
Anexa 2 2.1. Fişe sintetice pentru terapia cognitiv-comportamentală............................... 355 2.1.A.
Modelele ABC cognitiv şi comportamental (adaptate cu permisiune după modelele de la Albert Ellis
Institute)...... 355 2.1.B. Formular de Conceptualizare Clinică Modelul Bio-Psiho-Social
„Stres-Vulnerabilitate”............................................................ 357 2.2. Decalogul
iraţionalităţii.................................................................... 358 2.3. Decalogul
raţionalităţii..................................................................... 358 2.4. Sfaturi pentru o viaţă raţională şi
fericită............................................... 360 2.5. Automonitorizarea demersului
terapeutic.................................................361 2.6. Prescripţii psihologice – pastile
psihologice............................................ 362

Anexa 3. Componente validate ştiinţific din relaţia psihoterapeutică (American Psychological

Association – APA)........................................... 363 Anexa 4. Modificări
(erate/revizuiri/adăugiri/corecturi) în ediţia a II-a............. 365

Prefaţă la ediţia a III-a Ediţia a III-a a lucrării Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale
este o variantă uşor revizuită a ediţiei a II-a (2012). Pe lângă inerentele corecturi de text, am
eliminat unele aspecte care nu mai erau valide prin prisma evoluţiilor ştiinţifice între 2012 şi 2017
(spre exemplu, schimbările de la DSM-IV la DSM 5) şi am inclus succint noi idei/precizări. Nu sunt
schimbări majore de la ediţia a II-a la ediţia a III-a, dar sunt schimbări necesare, pentru o reflectare
cât mai bună a stării de fapt în domeniu. Aşa cum rezultă din ghidurile clinice internaţionale
(Division 12 of American Psychological Association, Cochrane Reviews, National Institute for
Health and Clinical Excellence etc.), psihoterapiile cognitive şi comportamentele continuă să
rămână „standardul de aur” în tratamentul psihologic al celor mai multe condiţii clinice, devenind în
acelaşi timp mult mai integrate în forma coerentă a psihoterapiei cognitiv-comportamentale, care, la
rândul său, devine tot mai mult o platformă generală de integrare a psihoterapiei moderne.

Prefaţă la ediţia a II-a Prefaţa la ediţia a II-a are o structură şi un conţinut similare altor prefeţe pe
care le-am scris (de exemplu, prefaţa la ediţia a II-a a lucrării Psihologie clinică şi psihoterapie.
Fundamente, David, 2013, Editura Polirom), reflectând, în principiu, un mod personal de gândire şi
exprimare atunci când concep o ediţie revizuită a unei lucrări. Prima ediţie a acestei lucrări a apărut
în anul 2006. Aşadar au trecut şase ani de atunci. În ştiinţă, şase ani pot însemna mult, chiar la
nivelul manualelor didactice care, în mod obişnuit, sunt mai stabile sub aspectul conţinutului decât
lucrările de cercetare (fie ele cărţi/monografii sau articole), care trebuie să reliefeze imediat
dinamica domeniului. Ce s-a întâmplat în acest domeniu în acest interval? În primul rând, ştiinţa a
evoluat, astfel că au apărut noutăţi importante. În consecinţă, era obligatoriu să publicăm o ediţie
revizuită a lucrării, care să includă aceste noi dezvoltări (chiar dacă sunt prezentate doar la un nivel
general). Aşadar acest volum conţine informaţii ştiinţifice noi faţă de prima ediţie. În plus, am
eliminat părţi care, din cauza dinamicii domeniului, nu se mai justifică într-un volum publicat, ele
putând fi urmărite în dinamica lor în varianta online; aici mă refer la anexele 4 şi 5 din prima ediţie
a lucrării. În al doilea rând, se ştie că aproape nici o lucrare ştiinţifică, mai ales una voluminoasă de
tip manual didactic (textbook/handbook), nu este perfectă. Astfel, uneori apar erori de scriere (de
exemplu, de redactare, ortografice), de conţinut (de exemplu, anumite teorii sunt interpretate
incorect sau incomplet) sau de precizie a referinţelor indicate (de exemplu, citări imprecise ca an,
titlu etc.). Pentru a identifica aceste erori din prima ediţie, am cerut studenţilor, colegilor sau celor
care au citit lucrarea să mi le semnaleze. De asemenea, am recitit eu cu atenţie textul. Practic, aici
am urmat modelul standard în domeniu: erată/corecturi la ediţia publicată (vezi ca exemplu
profesorul Daniel Dennet, care publică erate/corecturi online la lucrările sale, pe baza comentariilor
cititorilor). Aşadar am cules în această perioadă comentarii de la cititorii lucrării mele, astfel încât
am elaborat erate/corecturi pe care le-am inclus fie direct în text, ca note corective la prima ediţie,
fie în Anexa 4 (acelea care nu pot fi prezentate în text fără a-i afecta cursivitatea). Voi face la fel cu
această ediţie a II-a. În al treilea rând, numeroşi cititori erau interesaţi de mai multe detalii,
neînţelegând că lucrarea de faţă nu este o monografie a unor teme-ţintă (de exemplu, tehnici de
intervenţie cognitiv-comportamentală), cu prezentări detaliate, ci un manual didactic
(textbook/handbook), cu prezentări reprezentative, la un nivel mediu de analiză. Pentru a satisface
însă şi această cerinţă a cititorilor, am adăugat mai multe titluri bibliografice noi, în care se regăsesc
detalii asupra temelor prezentate, ce pot fi studiate de cei interesaţi. Toate aceste dezvoltări şi
aspecte au fost abordate de mine în cadrul cursurilor universitare organizate pe baza acestei lucrări,
dar nu au fost incluse într-o lucrare scrisă. Aşadar, în prezenta ediţie a lucrării, (1) am inclus
conţinut nou, dar am şi eliminat părţi care nu se mai justifică într-un manual didactic, într-o vreme
în care dinamica informaţiei, prezentată şi

18

PREFAŢĂ LA EDIŢIA A II-A

online, este foarte mare, (2) am făcut corecturi ortografice/gramaticale şi de conţinut (inclusiv de
citări mai puţin precise) şi (3) am adăugat mai multe referinţe care pot fi consultate de cei interesaţi
de mai multe detalii. Cele mai multe modificări le-am inclus direct în text, iar pe unele, care au fost
mai importante, le-am prezentat şi ca erată/clarificări/modificări/nuanţări în Anexa 4 (pentru a avea
o imagine de ansamblu asupra modificărilor faţă de ediţia I). Această ediţie a II-a a lucrării Tratat de
psihoterapii cognitive şi comportamentale este astfel una corectată, revizuită şi adăugită, luând în
calcul şi comentariile cititorilor. Am încercat, oricât am fost de tentat, să nu adaug foarte mult text
nou, astfel încât rezultatul să fie cu adevărat o ediţie a II-a a lucrării anterioare, şi nu o lucrare
diferită, fie ea una derivată sau una complet nouă. Sper ca această ediţie a doua să fie cel puţin la fel
de utilă ca prima ediţie!

Introducere Psihoterapia este arena unde valoarea se întâlneşte frecvent cu impostura. Aşa cum în
medicină, alături de o medicină ştiinţifică, există şi una neştiinţifică (de exemplu, bioenergetică), şi
în psihoterapie, alături de o psihoterapie ştiinţifică, există şi o psihoterapie neştiinţifică. Din păcate,
spre deosebire de medicină, deseori psihoterapia nu are curajul să fie tranşantă şi să spună ferm:
„asta merge”, „asta nu merge” şi „asta este istorie”. Acest lucru duce la coexistenţa paşnică a valorii
cu impostura şi la contaminarea abordării ştiinţifice cu abordări neştiinţifice. Este important să
conştientizăm însă faptul că numai o abordare tranşantă poate asigura dezvoltarea, deoarece ea ne
permite să investim resursele existente în lucrurile care contează şi să nu risipim aceste resurse,
timpul nostru, al pacienţilor şi al studenţilor noştri în abordări depăşite de vremuri; este un semn de
respect faţă de profesionişti, faţă de domeniu şi de beneficiarii lui (pacienţii) şi faţă de studenţi.
Până nu demult, din cauza accesului dificil la informaţie, furnizorii de psihoterapie din ţară puteau
face aproape orice. Unii utilizează şi astăzi metode de psihoterapie care amintesc de ritualuri
barbare (de exemplu, proiecţia în foc) sau de practicile unei babe cu o bogată experienţă de viaţă.
Modelul „guru” este dominant şi mulţi studenţi, deprivaţi informa- ţional din cauza stilului propriu
(pentru unii, cursul este încă mai important decât sursa bibliografică) sau a unui blocaj
informaţional obiectiv, au fost racolaţi în „culte psihoterapeutice”. Examinaţi, vă rog, lista şcolilor
de psihoterapie recunoscute de European Association for Psychotherapy
(http://www.europsyche.org/) şi verificaţi apoi câte dintre ele apar în tratatele ştiinţifice de
psihologie (Gleitman et al., 2000; Gleitman et al., 2011) sau medicină (Kaplan şi Sadock, 1998;
Sadock et al., 2014). Veţi fi surprinşi să observaţi că puţine! Restul sunt „culte” organizate nu pe
baza datelor ştiinţifice, ci pe baza a ceea ce spune „guru” (fondatorul şcolii). Odată cu accesul la
informaţie, lucrurile se schimbă. Beneficiarii serviciilor de psihoterapie sunt mai educaţi şi nu mai
acceptă orice. Mi-am încurajat mereu pacienţii şi studenţii să-şi dezvolte simţul raţional-critic, iar
atunci când li se oferă un serviciu, înainte de a-l cumpăra, să întrebe ce dovezi sunt că acesta
funcţionează. Acestea fiind spuse, nu vreau ca lucrarea să se transforme într-o luptă cu alte şcoli de
psihoterapie. Ea nu este împotriva a ceva, ci este pentru ceva. Ea reliefează fundamentele
psihoterapiilor cognitive şi comportamentale, într-o sintagmă general acceptată, utilizată şi de noi
pe parcursul lucrării: terapie cognitiv-comportamentală. Terapia cognitiv-comportamentală,
înţeleasă ca prototip al psihoterapiei ştiinţifice,

20

TRATAT DE PSIHOTERAPII COGNITIVE ŞI COMPORTAMENTALE

este acea formă de psihoterapie care se întemeiază, asemenea medicinei, pe cercetări ştiinţifice
serioase. Este aproape paradoxal că trebuie să te lupţi pentru a impune psihoterapia ştiinţifică şi
pentru a o exorciza de abordările neştiinţifice; pentru unii, aceasta pare o strategie à la Don Quijote!
La urma urmei, nu toată lumea face psihoterapie ştiinţifică, odată ce se înscrie într-o şcoală clasică
de psihoterapie? Deşi toţi cei care practică o astfel de psihoterapie cred cu siguranţă că fac
psihoterapie ştiinţifică, adevărul este altul. Faptul că există şi se practică de sute de ani, că a rezistat
de-a lungul timpului, că sunt institute în Europa sau SUA care o promovează, că este bine
organizată etc. nu sunt argumente sau garanţii că demersul unei şcoli de psihoterapie este ştiinţific şi
eficient. Şi astrologia sau vrăjitoria se practică de mii de ani (au rezistat de-a lungul timpului),
există institute de astrologie (vrăjitorie) şi se oferă servicii şi formare în domeniu, bine organizate!
Psihoterapia ştiinţifică este acel demers psihoterapeutic care: (1) are o teorie bine testată şi susţinută
ştiinţific prin studii experimentale; (2) are eficienţa (cum funcţionează în condiţii de
laborator)/eficacitatea (cum funcţi- onează în practica clinică) stabilită prin studii clinice controlate
(de exemplu, studii clinice experimentale/randomizate), şi/sau, fără ca acesta să fie un criteriu
absolut necesar, (3) are analize de eficienţă a costurilor atunci când este implementată. Aşa se
testează un serviciu medical ştiinţific, aşa se testează şi un serviciu psihologic/ psihoterapeutic
ştiinţific. Restul psihoterapiilor, care îşi întemeiază teoriile şi eficienţa pe (1) intuiţiile fondatorului
de şcoală, (2) analize de caz, (3) analize calitative etc., sunt demersuri nevalidate încă. Aceasta nu
înseamnă că ele nu sunt valide sau că nu pot fi validate, ci că trebuie privite cu suspiciune până vor
trece proba testării; într-adevăr, merită să avem un semn de întrebare în condiţiile în care unele nu
au fost în stare să se valideze ştiinţific după aproape un secol de la apariţie! Analizele de caz şi cele
calitative, de exemplu, contribuie la generarea şi/sau exemplificarea unei teorii şi/sau proceduri, nu
la validarea şi testarea lor! Aşadar mesajul acestei lucrări pentru toate şcolile de psihoterapie este de
a ne întâlni integrativ pe terenul serviciilor validate ştiinţific şi de a arăta ce înseamnă acestea,
utilizând terapia cognitiv-comportamentală ca model. La o analiză atentă se poate spune că opţiunea
primordială a omului a fost să fie „cognitiv”, optând pentru cunoaştere în detrimentul confortului şi
vieţii veşnice din Paradis! Angajamentul meu faţă de terapia cognitiv-comportamentală nu este însă
unul născut din credinţă, ci unul născut din ştiinţă şi din responsabilitate pentru domeniul meu de
studiu, pentru pacienţi şi studenţi. Dacă cercetarea ştiinţifică va scoate în evidenţă alte abordări
psihoterapeutice mai eficiente, atunci, din respect pentru profesia pe care o am, pentru pacienţii pe
care îi văd şi pentru studenţii pe care îi educ, mă voi angaja într-un nou demers. Nu sunt îndrăgostit
de terapia cognitiv-comportamentală, ci de o abordare serioasă şi ştiinţifică în psihoterapie. În acest
moment, ea este cel mai bine reflectată de terapia cognitiv-comportamentală. Şi este foarte probabil
să rămână aşa, căci terapia cognitiv-comportamentală are structura unui demers ştiinţific. Ea se
dezvoltă continuu, asumându-şi propriile limitări şi încercând să le depăşească. Astfel, în timp ce
este posibil să auziţi un terapeut cognitiv-comportamental, aşa cum auziţi un medic, spunând că nu
ştie clar ce are

INTRODUCERE

21

pacientul sau că nu există încă un tratament pentru problema acestuia, un „terapeut tradiţional” ştie
tot, iar dacă ceea ce ştie nu funcţionează, vina nu o poartă el sau limitele tehnicii utilizate, ci
pacientul, pentru că este rezistent! Aşadar, dacă veţi analiza şcolile de psihoterapie, veţi constata că
cele mai multe vă prezintă o perspectivă „holistă”, închisă, pietrificată în timp; modelul prezentat
astăzi este cel angajat de „guru” în secolele trecute, ca şi cum ştiinţa nu ar fi progresat de atunci.
Este uimitor! Terapia cognitiv-comportamentală este însă altfel. Dacă examinăm lucrările din anii
’70 şi pe cele de după anul 2000, vom vedea că sunt diferite, reflectând clar evoluţia cercetării în
domeniu. România pare mereu o ţară defazată. La noi, tendinţele internaţionale apar de obicei cu o
întârziere de decenii. De exemplu, dacă modernismul a apărut, la nivel european, în jurul anului
1453, la noi a apărut în jurul anului 1600! Este totuşi bine că aceste tendinţe apar... Mai rău este
când ele apar în mod distorsionat. Aceasta a fost şi soarta terapiei cognitiv-comportamentale. A fost
adesea promovată în ţară de autodidacţi care nu au parcurs un riguros program de formare, iar
aceştia au reflectat eronat anumite aspecte ale terapiei cognitiv-comportamentale, erori care au
apărut din modul în care autodidactul a încercat să înţeleagă perspectiva cognitiv-compor-
tamentală; ţinând cont de faptul că ea este o formă de tratament, aceste erori pot avea implicaţii
deontologice. Volumul de faţă prezintă bazele psihoterapiilor cognitive şi comportamentale. Ideile
cuprinse în paginile lui sunt atât o sinteză a literaturii de specialitate, cât şi o reevaluare a unor
publicaţii proprii, naţionale şi internaţionale. Integrarea lor în această lucrare oferă o perspectivă
comprehensivă şi coerentă asupra domeniului terapiei cognitiv-compor tamentale. După această
secţiune de introducere sunt prezentate istoricul şi dezvoltarea terapiei cognitiv-comportamentale la
nivel internaţional şi naţional (capitolul 1), mecanismele de sanogeneză şi patogeneză implicate în
starea de sănătate, respectiv de boală (capitolele 2, 3, 4 şi 5), modul în care se stabileşte relaţia
psihoterapeutică (capitolul 6) şi principalele proceduri/pachete şi tehnici de terapie
cognitiv-compor- tamentală (capitolul 7). În capitolul 8 se ilustrează clinic demersul
cognitiv-compor- tamental, iar în capitolul 9 se discută critic eficienţa terapiei
cognitiv-comportamentale, după care se prezintă modalitatea de a deveni terapeut
cognitiv-comportamental (capitolul 10) şi noile tendinţe şi frontiere în domeniu (capitolul 11). După
secţiunea „Remarci finale” sunt prezentate „Resursele clinice”, de formare şi cercetare în domeniu,
la nivel internaţional şi naţional. Anexele oferă materiale de lucru (de exemplu, scale clinice) cu
impact pentru practica şi cercetarea în domeniu. Glosarul de la final are rolul de a ajuta cititorul să
se orienteze în volumul mare de informaţii prezentate în lucrare fără a fi nevoit să penduleze mereu
între diverse secţiuni ale acesteia pentru a-şi reaminti definiţiile unor constructe; în plus, el
urmăreşte consacrarea unor termeni şi constructe, pentru a asigura un demers coerent în literatura de
specialitate din ţară, evitând pseudoprobleme generate de suprapuneri şi confuzii terminologice.
Aşadar lucrarea insistă asupra aspectelor procedurale ale terapiei cognitiv-comportamentale, cu
implicaţii clinice, teoriile fiind prezentate doar succint, atât cât este necesar pentru a înţelege
procedurile utilizate. Ea se constituie ca o

22

TRATAT DE PSIHOTERAPII COGNITIVE ŞI COMPORTAMENTALE

platformă de resurse şi de know-how în terapia cognitiv-comportamentală. Urmărim astfel ca

lucrarea să poată fi folosită ca un „Manual şi/sau Ghid Clinic de Terapie
Cognitiv-Comportamentală”, uşor de transformat în „Protocoale Specifice de Intervenţie” (de
exemplu, pentru tulburări de anxietate, prevenţie primară etc.), utilizate apoi în studii clinice (de
exemplu, studii clinice controlate/randomized clinical trial etc.) şi/ sau în practica clinică, utile şi
pentru casele de asigurări de sănătate pentru a promova servicii psihologice validate ştiinţific. Te
avertizez însă, cititorule, că lucrarea nu este una uşoară, de citit ca lectură de seară. Nu este o
lucrare de interfaţă, ci una profesională, pretenţioasă. Se presupune că ai cel puţin constructele de
bază de psihologie generală (de exemplu, „figuri duble”, „prelucrări de informaţie”, „stări afective”
etc.) şi clinică (de exemplu, „depresie”, „placebo” etc.). Psihoterapiile cognitive şi
comportamentale, spre deosebire de restul psihoterapiilor, se bazează pe teorii şi proceduri
sofisticate, fundamentate pe date complexe de laborator, care nu pot fi înţelese pe baza constructelor
de simţ comun, cu care intră adesea chiar în contradicţie. Lectura acestei lucrări necesită efort, cu
pixul în mână, dar te asigur că, odată înţeleasă, modul în care vezi omul, sănătatea şi boala se va
schimba definitiv. Parafrazându-l pe Niels Bohr, dacă această lucrare nu te şochează şi nu schimbă
ceva în tine şi în modul în care faci terapie, atunci nu ai înţeles-o încă. Probabil, dacă aş încerca să
ofer o analogie mai uşor de înţeles a mesajului acestei lucrări, aş spune că filmul Matrix este cel
care transpune cinema- tografic cel mai bine principiile terapiei cognitiv-comportamentale; dacă ai
dificultăţi în a înţelege lucrarea, vizionează mai întâi filmul. Modelul de prezentare a lucrării este
unul modern. În lucrările clasice şi mai vechi, autorii prezentau adesea fiecare „şcoală” de terapie
cognitiv-comportamentală (de exemplu, terapia raţional-emotivă şi comportamentală, terapia
cognitivă, modifi- cările cognitiv-comportamentale), pentru ca apoi să analizeze suprapunerile,
simila- rităţile şi diferenţele dintre ele. Acest model era unul contaminat, atunci, la începuturi, de
modelul „guru”, în etapele primitive ale apariţiei terapiei cognitiv-comporta- mentale încercându-se
să se păstreze factorul personal al fondatorului de şcoală. Dar, aşa cum spunea Donald
Meichenbaum (2003), terapia cognitiv-comportamentală nu a fost gândită să se constituie pe termen
lung în „şcoli”. Fiind o terapie fundamentată de curentul ştiinţific şi asimilată acestuia, ea a evoluat
în ultimii ani spre un alt model. Mai precis, lucrările moderne (vezi Kaplan şi Sadock, 1998; Sadock
et al., 2014) depăşesc izolaţionalismul intelectual al „şcolilor” iniţiale, focalizându-se pe asumpţiile
lor comune, care constituie cadrul paradigmatic al terapiei c