Ticu Archip

Ticu Archip
Date personale
Născută 4 ianuarie 1891
Decedată31 martie 1965 (74 de ani)
Ocupație traducătoare
Modifică date / text  

Sevastia Ticu Archip, (n. 4 ianuarie 1891,

Târgoviște, d. 31 martie 1965[1],
București) a fost o prozatoare și autoare
de opere dramatice din România.
A fost fiica lui Grigore Archip, licențiată a
Facultății de Matematică a Universității
din București, asistentă universitară la
Facultatea de Matematică și mai apoi
profesoară de matematică la liceul de
fete "Regina Maria".

A fost membră fidelă a Cenaclului

„Sburătorul”, din 1924, și a colaborat la
„Cetatea literară”, „Tiparnița literară”,
„Reporter”, „Vremea” etc. În perioada
1926-1928 a făcut parte din comitetul de
redacție al Revistei Scriitoarelor și
Scriitorilor Români, revistă în care a
publicat în 1932 piesa Gura de leu, jucată
la Teatrul Național în 1935.

A fost o antifeministă hotărâtă.[2]

A tradus din James Conrad, Alexandre
Dumas, Oscar Wilde, Jules Verne, Maxim
Gorki.

Pe strada „Sfântul Constatin” la nr 13A

din București există o placă memorială în
cinstea ei[3].

Opere
Colecționarul de pietre prețioase,
nuvele, 1926
Aventura, 1929
Patul fraților, nuvelă, 1949
Trilogia de romane Soarele negru, din
care apar doar primele două romane,
Oameni, 1946 și Zeul, 1949
Teatru
Inelul, jucată în 1921 la Teatrul
Național București[1] și publicată în
1922.
Traduceri
Lev Tolstoi, Opere, I Copilăria.
Adolescența. Tinerețea, în colaborare
cu Maria Vlad, București, 1953;
Iuri Tifonov, Studenții, în colaborare cu
I. Frunză, București, 1953;
Alexandre Dumas, Cei trei mușchetari,
I-II, în colaborare cu M. Fanny Lehrer,
București, 1956 (alte ediții: 1959; 1964;
1993; 2002);
Vilis Lacis, Patria pierdută, în
colaborare cu I. Block, București, 1957;
Jules Verne, Uimitoarele peripeții ale
domnului Antifer, în colaborare cu Mimi
Westfried, București, 1959 (ediția II,
traducere de ~, București, 1970);
Joseph Conrad, Lord Jim, prefață de M.
Bogdan, București, 1964 (ediția II,
1985);
Hans Scherfig, Primăveri irosite, în
colaborare cu Vladimir Munteanu,
București, 1964;
Oscar Wilde, Prințul fericit și alte
povestiri, prefață de Vladimir Colin,
București, 1960 (alte ediții: 1967, 1976,
1982, 1996);
Joseph Conrad, Inima întunericului,
Pitești, 2003.
Note
1. ^ a b Dicționar de literatură română,
coordonator Dim. Păcurariu, Ed. Univers,
București, 1978
2. ^ „Femeile intre ele” in 1937 Autor:
Bianca Burța, publicat în
observatorcultural.ro, nr. 767 din 10 aprilie
2015
3. ^ Placa Memorială Ticu Archip

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Ticu_Archip&oldid=12149311

Ultima modificare efectuată acum …

Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0 ,

exceptând cazurile în care se specifică altfel.