DATA:

NUMELE ŞI PRENUMELE:

PSIHOLOGIA PERSONALITĂŢII

TEST DE VERIFICARE A CUNOŞTINŢELOR

1. Din structura personalităţii, temperamentul reprezintă:

a. latura relaţional valorică;

b. latura dinamico-energetică;

c. latura instrumentală;

d. latura transformativă.

2. Acea latură a personalităţii care se consideră a fi latura formală, de suprafaţă este:

a. caracterul;

b. creativitatea;

c. inteligenţa;

d. temperamentul.

3. Tipologiile temperamentale substanţialiste:

a. iau în considerare prezenţa unor substanţe (lichide sau solide) existente în corpul
omenesc;

b. clasifică temperamentele pornind de constituţia corporală;

c. abordează temperamentele pornind de la fapte şi fenomene de natură psihică;

d. raportează omul la mediul socio-cultural existenţial.

4. Poziţiile specifice pe care persoane le adoptă faţă de societate, de ceilalţi oameni, faţă de muncă
şi faţă de sine se numesc:

a. aptitudini;

b. trăsături energetice;

c. elemente înnăscute;

d. atitudini.

5. Una dintre funcţiile caracterului este:

a. funcţia relaţională;

b. funcţia de dinamizare;

c. funcţia de energizare;

d. funcţia creativă.

6. Aptitudinea este o însuşire sau un complex de însuşiri psihice şi fizice care:

 a. asigură succesul, reuşita într-o activitate;

b. constituie elementul ereditar al personalităţii;

c. susţine şi dinamizează viaţa psihică;

d. reprezintă pecetea sau amprenta care se imprimă în comportament.

7. Nu orice însuşire este aptitudine, ci doar aceea care:

a. contribuie efectiv la realizarea cu succes a activităţilor și asigură îndeplinirea activităţii la

un nivel calitativ superior;

b. susţine energetic activitatea;

c. ajuta oamenii să obțină produse noi și originale.

8. Putem considera inteligenţa ca fiind:

a. capacitatea minţii noastre de a stabili legături, relaţii între obiecte, fenomene şi

evenimente cât mai diverse;

b. cantitatea de energie de care dispune individul;

c. modul în care este consumată energia individului;

d. valoarea morală personală a omului.

9. Cel care a structurat primul test formal de inteligenţă ale cărui scopuri au fost să identifice elevii
cu nevoi cognitive speciale din cadrul sistemului şcolar din Paris şi să propună modalităţi de
intervenţie a fost:

a. Terman;

b. Wechsler;

c. Binet;

d. Cattell.

10. Coeficientul de inteligenţă poate fi exprimat prin:

a. raportul dintre vârsta mentală şi vârsta cronologică;

b. raportul dintre dezvoltarea fizică şi vârsta mentală;

c. numărul relaţiilor cu ceilalţi;

d. succesul obţinut în activitatea desfăşurată.

11. În structura caracterului putem include:

a. concepţia generală despre lume şi viaţă;

b. trăsăturile de ordin dinamico-energetic;

c. ritmul şi viteza desfăşurării trăirilor şi stărilor psihice;

d. capacitatea generală de lucru.

12. Forma superioară de manifestare a aptitudinilor complexe este:

a. talentul;

b. creativitatea;

c. inteligenţa;

d. toate.

13. Sheldon clasifică temperamentele după gradul de dezvoltare a celor trei foiţe embrionare în:

a. endomorf, mezomorf şi ectomorf;

b. picnic, astenic şi atletic;

c. sangvinic, flegmatic, coleric;

d. hipomaniac, sintonic şi greoi.

14. Una dintre cele mai răspândite tipologii temperamentale după criterii psihologice este cea
realizată de:

a. Kretschmer;

b. Hippocrate şi Galenus;

c. Heymans şi Wiersma;

d. Sheldon.
 15. Detaliați tipul introvert, așa cum l-a prezentat C.G. Jung.

Introvertul se comportă abstractiv față de obiect, având tendința să direcționeze energia de la obiect
spre el. Acesta este orientat spre realitatea sa interioară, subiectivă. Lumea externă și evenimentele sale
este mai puțin importantă pentru introvertit decât propria sa lume internă. Energia este direcționată
dinspre lumea externă spre individ, dendință de inchidere în sine, de izolare.