Sunteți pe pagina 1din 30

FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI

Examen sem I -2009

MULTIPLE CHOICE

1. Psihologia si-a inaugurat statutul de stiintă independentă fixându-si ca obiect de


studiu:
a. activitatea
b. constiinta
c. comportamentul

2. Psihologia a devenit stiintă independentă datorită adaptării:


a. metodei testelor
b. metodei introspectiei
c. metodei experimentului

3. Pentru behaviorismul clasic obiectul de studiu al psihologiei trebuia să fie:


a. lumea subiectivă internă
b. activitatea finalistă
c. comportamentul

4. Psihologia introspectionistă se centra:


a. pe studiul continuturilor si stărilor interne ale constiintei
b. pe studiul expresiilor emotionale externe
c. pe studiul diferentelor individuale

5. Atributul de „psihologie obiectivă” se aplică:


a. introspectionismului
b. freudismului
c. behaviorismului
d. gestaltismului

6. Psihicul uman este:


a. integral înnăscut, predeterminat
b. preponderent dobândit
c. integral dobândit

7. Neobehaviorismul:
a. sustine schema S – R
b. neagă existenta constiintei
c. recunoaste existenta comportamentelor psihice interne

8. Modelul paradigmatic al psihologiei contemporane este:


a. S → R
b. S → 0 → R
c. S → P → R

9. Gestaltismul se bazează pe:


a. considerarea interactiunii parte – întreg
b. considerarea exclusiv a părtii
c. considerarea exclusiv a întregului
10. Psihologia conduitei s-a constituit pentru a depăsi limitele:
a) freudismului;
b) behaviorismului;
c) introspectionismului
a. b+c
b. a+c
c. a+b+c

11. În psihologia conduitei, conduita este considerată:


a. multime de reactii motorii si secretorii
b. un set de stări de necesitate
c. o manifestare a personalitătii în întregul său

12. Pentru studiul conduitei P. Janet propunea:


a. metoda observatiei externe
b. metoda introspectiei
c. metoda clinică

13. Notiunea de activitate este:


a. echivalentă notiunilor de comportament si de conduită
b. se subordonează notiunilor de comportament si conduită
c. mai completă decât notiunile de comportament si conduită

14. Creatorul psihologiei conduitei este:


a. W. Wundt
b. J. Piaget
c. P. Janet

15. Potrivit întelegerii actuale, obiectul de studiu al psihologiei îl constituie:


a. Comportamentul
b. Conduita
c. organizarea psihocomportamentală
d. universul psihic intern

16. Psihologia generală este o stiintă centrată pe:


a. individual, specific
b. general, universal
c. tipologic

17. Potrivit psihologiei umaniste, obiectul de studiu al stiintei psihologice trebuie să


fie:
a. functiile psihice particulare
b. omul concret cu problematica sa existentială
c. conduita
d. activitatea
18. Divergentele manifestate în istoria psihologiei sunt de ordin eminamente:
a. terminologic
b. empiric, faptologic
c. metodologic

19. Sistemul psihic uman se include în clasa sistemelor:


a. închise
b. deschise
c. semideschise
20. Psihicul este o realitate:
a. nemijlocit observabilă si perceptibilă
b. imposibil de observat si cunoscut
c. cognoscibil în mod mijlocit

21. Prezenta si calitatea functionării sistemului psihic le putem evalua:


a. pe baza relatărilor verbale ale subiectului
b. pe baza rezultatelor subiectului în abordarea si rezolvarea sarcinilor reale
c. pe baza descrierilor unor observatori neutri

22. În plan filogenetic, aparitia psihicului se leagă de:


a. aparitia excitabilitătii
b. aparitia sistemului muscular
c. aparitia functiei de explorare – semnalizare

23. Psihicul este o realitate:


a. substantială
b. energetică
c. spirituală pură
d. informatională

24. Psihicul:
a. izvorăste din structura celulară internă a creierului
b. este o realitate paralelă care coexistă de la început cu creierul
c. este un rezultat al comunicării creierului cu sursele externe de informatii

25. La nivelul creierului, functiile psihice:


a. nu au o localizare determinată
b. au o localizare precisă si invariantă
c. unele au o localizare precisă, altele o localizare dinamică

26. În explicarea devenirii organizării psihice a omului apelăm la:


a. determinismul biologic intern
b. determinismul univoc extern
c. determinismul extern mediat

27. Determinismul psihicului uman este:


a. preponderent biologic
b. preponderent mixt, interactionist
c. preponderent social cultural

28. Psihicul uman este un sistem:


a) static;
b) probabilist;
c) dinamic;
d) dinamic – evolutiv.
a. a+c
b. b+d
c. a+d

29. Caracterul hipercomplex al sistemului psihic uman este dat de:


a. numărul „elementelor” componente
b. diversitatea stărilor afective
c. volumul conexiunilor externe
d. numărul „elementelor” componente si volumul conexiunilor interne si externe.
30. La nivelul sistemului psihic uman, între „input” si „output” există o relatie:
a. de tip direct, univoc
b. de independentă
c. de tip mediat – probabilist

31. În cercetarea psihologică ne asteptăm ca validitatea generalizărilor să fie:


a. invers proportională cu numărul cazurilor individuale investigate?
b. direct proportională cu numărul cazurilor individuale investigate

32. În metoda experimentului de laborator, cercetătorul stabileste si controlează în


mod direct:
a) variabilele ambientale;
b) variabilele intermediare;
c) variabilele independente;
d) variabilele dependente.
a. b+c
b. a+b
c. a+c

33. Obiectivitatea cunoasterii psihologice depinde de:


a. sinceritatea subiectului
b. de gradul de concordantă dintre experienta subiectului si experienta cercetătorului
c. de acuratetea si fidelitatea înregistării si prelucrării datelor

34. În teoria freudiană, functionarea inconstientului se subordonează:


a. principiului emergentei
b. principiului plăcerii
c. principiului realitătii

35. Potrivit lui S. Freud, inconstientul:


a. este integral înnăscut
b. se formează în antogeneza timpurie
c. o componentă a lui este înnăscută, o alta dobândită

36. În conceptia lui S. Freud, inconstientul este:


a. premisă internă a comportamentului
b. factor determinant al comportamentului
c. mecanism frenator al comportamentului

37. Inconstientul are un continut:


a. exclusiv afectiv-motivational
b. exclusiv cognitiv
c. mixt

38. Inconstientul are legătură:


a. mai mult cu gândirea
b. mai mult cu vointa
c. mai mult cu imaginatia

39. Legea heterocroniei presupune că:


a. toate componentele sistemului psihic se dezvoltă în mod liniar
b. toate componentele sistemului psihic au acelasi ritm de dezvoltare
c. componentele sistemului psihic au ritmuri diferite de dezvoltare si momente diferite de
maturizare – consolidare

40. Legea heteronomiei se referă la:


a. ritmul dezvoltării diferitelor functii si capacităti psihice
b. succesiunea stadiilor psihogenetice
c. nivelul de dezvoltare – consolidare atins de diferitele componente psihice particulare

41. Constiinta este o structură:


a. eminamente cognitivă
b. eminamente afectivă
c. eminamente instrumental – actională

42. Pentru a deveni eficientă si obiectivă, observatia trebuie:


a. să se realizeze cu consimtământul subiectului
b. să provoace direct fenomenul sau comportamentul ce urmează a fi studiat
c. să fie discretă si sistematică
d. să fie spontană si episodică

43. Functionarea constiintei se subordonează:


a. principiului automatismului
b. principiului realitătii
c. principiului plăcerii
44. Latura activ – creatoare a constiintei se realizează prin:
a. functia reglatorie
b. functia proiectivă
c. functia cognitivă

45. Constiinta conferă comportamentului un caracter:


a. imediat, impulsiv
b. agresiv
c. nemijlocit – teleonomic
d. defensiv – ezitant

46. Modelul structural actual al sistemului psihic uman este:


a. liniar
b. ierarhic bidimensional
c. ierarhic tridimensional

47. În raport cu inconstientul, constiinta:


a. are un rol potentator – stimulator
b. are un rol moderator – frenator
c. are un rol acompaniator

48. Datorită constiintei, omul:


a. se contopeste cu lumea
b. se delimitează si se izolează de lume
c. se delimitează si se integrează în lume

49. Datorită constiintei, omul:


a. se inserează în lume ca obiect
b. se adaptează la lume pasiv
c. se relationează si se integrează în lume ca subiect
50. Gratie constiintei, omul devine capabil:
a. să răspundă imediat la stimulii externi
b. să folosească unelte
c. să înteleagă, să explice si să confere semnificatii obiectelor si fenomenelor din jur

51. Alegeti cele două forme generice (bazale) în care se structurează constiinta:
a) constiinta morală;
b) constiinta corporală;
c) constiinta lumii externe;
d) constiinta trecutului;
e) constiinta de sine.
a. b+d
b. b+c
c. c+d
d. c+e

52. Din punct de vedere functional, constiinta trebuie considerată:


a. o scurgere sau un torent continuu
b. un mozaic de stări (statice)
c. o îmbinare între static si dinamic

53. Functionarea constiintei poate fi estimată:


a. după expresiile fizionomice ale subiectului
b. după viteza de răspuns la stimulii externi
c. după eficienta si performanta actiunilor

54. Baza genetică a schemei operatorii a constiintei o constituie:


a. dinamica internă a inconstientului
b. actiunea directă în plan extern cu obiectele
c. satisfacerea trebuintelor alimentare

55. În dezvoltarea psihică a omului, ereditatea are:


a. un rol absolut
b. un rol relativ
c. un rol nul

56. Comportamentul instinctual se caracterizează prin:


a. analiza si evaluarea prealabilă a conditiilor
b. compararea alternativelor
c. centrarea pe atingerea imediată a obiectului

57. În modelul freudian, între inconstientul înnăscut si cel dobândit există o relatie:
a. de concordantă
b. antagonică
c. de complementaritate

58. Inconstientul colectiv:


a. derivă din cel individual
b. include pe cel individual
c. precede si subordonează pe cel individual

59. Componenta morală a constiintei:


a. asigură satisfacerea neconditionată a trebuintelor
b. asigură caracterul teleonomic al comportamentului
c. asigură adecvarea comportamentului la normele si cerintele sociale
60. Constiinta este:
a. o organizare sistemic-integrativă emergentă
b. o organizare sistemic-integrativă emergentă
c. suma tuturor functiilor si proceselor psihice particulare

61. Activitatea onirică apartine:


a. stării de veghe relaxate
b. inconstientului
c. stării crepusculare a constiintei

62. Constienta este:


a. sinonimă si echivalentă cu constiinta
b. sinonimă si echivalentă cu constiinta de sine
c. sinonimă si echivalentă cu starea de veghe activă

63. „Priza de constiintă” se referă la:


a. latura afectivă
b. latura informativ-cognitivă
c. latura volitiv-declansatoare

64. În absenta sensibilitătii:


a. este compromisă doar dezvoltarea senzatiilor
b. este compromisă doar dezvoltarea miscărilor obiectuale
c. este compromisă întreaga dezvoltare psihică

65. Sensibilitatea umana este:


a) o functie constantă, nemodificabilă;
b) o functie variabilă;
c) o functie determinată exclusiv biologic;
d) o functie conditionată si socio-cultural.
a. b+c
b. b+d
c. a+b+c
d. a+d

66. Sensibilitatea asigură perceperea:


a. doar a stimulilor indiferenti
b. doar a stimulilor biologiceste necesare
c. a ambelor categorii de stimuli
67. Sensibilitatea umană este:
a. o functie modular-diferentiată
b. o functie global-difuză

68. Sensibilitatea este:


a. o variabilă de tip discret
b. o variabilă de tip continuu

69. Pragul absolut inferior si pragul absolut superior delimitează:


a. modalitatea sensibilitătii
b. întinderea sensibilitătii în raport cu semnificatia stimulilor
c. întinderea sensibilitătii în raport cu intensitatea stimulilor specifici

70. Legea pragurilor diferentiale a lui Weber-Fechner exprimă:


a. diferenta dintre intensitătile a doi stimuli independenti
b. valoarea (câtimea) ce trebuie adăugată la intensitatea stimulului initial

71. Legea Weber-Fechner a pragurilor diferentiale se confirmă:


a. pe tot continuumul sensibilitătii
b. numai în segmentele extreme ale continuumului sensibilitătii
c. numai în segmentul mediu al continuumului sensibilitătii

72. Ca si informatia, psihicul:


a. posedă proprietăti perceptibile, nemijlocit măsurabile
b. este un caz particular al entropiei
c. este măsură a gradului de organizare

73. Raportul dintre entropie si informatie:


a. este complementar-aditiv
b. este de subordonare
c. este antagonic

74. Conceptul de informatie contribuie la:


a. o mai exactă localizare a psihicului în creier
b. definirea naturii si statutului ontologic al psihicului
c. stabilirea relatiilor dintre constient si inconstient

75. Sensibilizarea semnifică:


a. scăderea sensibilitătii unui analizator ca urmare a prelungirii duratei de actiune a
stimulului specific
b. cresterea sensibilitătii unui analizator prin stimularea lui repetată cu stimulul specific
c. cresterea sensibilitătii unui analizator ca urmare a stimulării altui analizator

76. Legea adaptării are:


a. rol perturbator asupra perceptiei
b. rol optimizator asupra perceptiei
c. rolul ei depinde de sensul varierii nivelului sensibilitătii

77. Adaptarea se realizează cel mai rapid si la valorile cele mai ridicate în:
a. sfera sensibilitătii tactile
b. sfera sensibilitătii olfactive
c. sfera sensibilitătii luminoase

78. Contrastul culorilor reflectă:


a. raportul de intensitate
b. raportul de durată
c. raportul de modalitate

79. Senzatia este un model informational:


a. bidimensional
b. unidimensional
c. contextual

80. Senzatia este:


a. o stare subiectivă pură a constiintei
b. expresia energiilor specifice ale organelor de simt
c. un cod-imagine al unei proprietăti a stimulului specific

81. Senzatia este:


a. identică însusirii fizice a stimulului
b. un obstacol între noi si lume
c. o verigă necesară a procesului de cunoastere a lumii

82. Cui apartine teza „întreaga viată psihică este reductibilă la senzatii”?
a. psihanalizei
b. asociationismului
c. behaviorismului

83. Între intensitatea stimulului si intensitatea senzatiei există un raport:


a. invers proportional
b. logaritmic
c. direct proportional

84. O senzatie ne permite să:


a. identificăm obiecte
b. să deosebim un obiect de altul
c. să reunim două obiecte

85. Care din legile de mai jos sunt psihofiziologice:


a) legea contrastului;
b) legea pragurilor senzoriale;
c) legea semantizării;
d) legea compensatiei.
a. c+d
b. b+c+d
c. b+c
d. a+d

86. Mecanismul senzatiei este:


a) blocul receptor;
b) blocul subcortical;
c) blocul cortical.
a. b+c
b. a+b+c
c. a+c

87. Senzatiile de culoare se obtin prin stimularea:


a. corpusculilor Meissner
b. aparatului bastonaselor
c. aparatului conurilor

88. Tonul cromatic este determinat de:


a. intensitatea fasciculului de lumină
b. lungimea undei electromagnetice nu s-a validat
c. forma undei electromagnetice

89. Senzatiile tactile reflectă:


a. proprietăti chimice
b. proprietăti acustice
c. proprietăti mecano-fizice

90. Receptorii sensibilitătii tactile sunt:


a) celulele bipolare;
b) corpusculii Meissner;
c) corpusculii Kranue;
d) discurile Merkel.
a. a+c
b. a+b+c
c. b+c+d
d. c+d

91. Veriga corticală a analizatorului cutano-tactil se localizează în:


a. ariile 17,18,19 Brodmann
b. ariile 3,1,2 Brodmann
c. ariile 36,38 Brodmann
92. Homunculusul senzitiv corespunde:
a. sensibilitătii olfactive
b. sensibilitătii cutano-tactile
c. sensibilitătii auditive

93. Aparatul bastonaselor asigură:


a. vederea diurnă
b. vederea nocturnă

94. Aparatul receptor al sensibilitătii vizuale se află în:


a. sclerotică
b. retină
c. nervul optic

95. Segmentul cortical al analizatorului vizual se localizează în:


a. ariile 4,6,8 – Brodmann
b. ariile 22,41 – Brodmann
c. ariile 17,18, 19 – Brodmann

96. Saturatia reprezintă:


a. gradul de deosebire al culorii cromatice date fată de culoarea neagră
b. gradul de deosebire al culorii cromatice date fată de culoarea albă de aceeasi claritate
c. gradul de deosebire al culorii cromatice date fată de culoarea gri

97. În conditii de întuneric sensibilitatea vizuală:


a. scade
b. creste
c. rămâne constantă

98. Efectul psihofiziologic al culorii rosii este:


a. inhibitor
b. relaxant
c. excitator

99. Culorile spectrale se obtin:


a. prin actiunea compactă a fasciculului luminos
b. prin interferenta mai multor fascicule luminoase
c. prin descompunerea fasciculului luminos în lungimi de undă

100. Cel care a pus în evidentă existenta culorilor spectrale prin descompunerea
fasciculului luminos a fost:
a. Helmholtz
b. Newton
c. Hering
101. Domeniul sunetului se delimitează pe baza:
a. amplitudinii vibratiilor acustice
b. frecventei vibratiilor acustice
c. formei vibratiilor acustice

102. Frecventa sunetului determină:


a. senzatia de tărie
b. senzatia de înăltime
c. senzatia de timbru

103. Împărtirea sunetelor în zgomote si sunete muzicale are la bază:


a. frecventa undelor acustice
b. amplitudinea undelor acustice
c. regularitatea (periodicitatea) oscilatiilor

104. Datorită timbrului:


a. localizăm sursa sonoră
b. deosebim două sunete de aceeasi înăltime
c. deosebim doua sunete de aceeasi inaltime

105. Potrivit legii Weber-Fechner, valoarea pragului diferential pentru sensibilitatea


auditivă este:
a. 1/30
b. 1/15
c. 1/10

106. Receptorii sensibilitătii auditive se află:


a. în membrana timpanică
b. în fereastra ovală
c. în membrana bazilară (organul lui Corti)

107. Veriga corticală a analizatorului auditiv se situează în:


a. ariile 3,1,2 Brodmann
b. ariile 41,42,22 – Brodmann;
c. ariile 44,24,26 – Brodmann

108. Intensitatea sunetelor o măsurăm în:


a. cicli/sec.;
b. microvolti
c. decibeli

109. Aparatul auditiv al omului functionează optim:


a. în raport cu intensităti scăzute ale sunetelor
b. în raport cu intensităti mari ale sunetelor
c. în raport cu intensităti medii ale sunetelor

110. Pentru auzul muzical este definitorie:


a. diferentierea – identificarea înăltimii sunetelor
b. diferentierea – identificarea timbrului sunetelor
c. diferentierea – identificarea raporturilor de înăltime si durată dintre sunete
111. Auzul fonematic se dezvoltă pe baza:
a. auzului muzical
b. auzului general

112. În dezvoltarea limbajului, auzul are un rol:


a. auxiliar
b. complementar
c. determinant

113. Pentru perceptia sunetelor vorbirii si a cuvintelor este indispensabilă:


a. închiderea ochilor
b. diferentierea structurii spectrale a sunetelor verbale
c. actualizarea modelelor lor interne din memoria de lungă durată

114. Auzul armonic constă în:


a. identificarea sunetelor muzicale prezentate izolat
b. recunoasterea cu usurintă a liniilor melodice
c. integrarea într-o configuratie unitară a raporturilor de înăltime pe verticală dintre
sunetele unei opere muzicale.

115. Senzatiile olfactive reflectă:


a. proprietăti mecano-fizice
b. proprietăti electromagnetice
c. proprietăti chimice

116. Stimul olfactiv poate fi:


a. orice substantă
b. numai substantele volatilizabile
c. numai substantele lichide

117. Intensitatea unei senzatii olfactive depinde de:


a. tipul substantei folosite
b. prezenta sau absenta zgomotului de fond
c. concentratia substantei – stimul

118. Din punct de vedere psihofiziologic:


a. toate mirosurile sunt neutre
b. toate mirosurile au efect pozitiv
c. toate mirosurile au efect negativ
d. nici un răspuns nu este corect

119. Senzatiile olfactive se implică în reglarea actului alimentar:


a. prin continutul informational obiectiv
b. prin nota de plăcut – neplăcut
c. prin intensitate
120. Senzatiile gustative reflectă:
a. starea de agregare a substantelor introduse în cavitatea bucală
b. temperatura substantelor
c. proprietătile chimice (moleculare) ale substantelor

121. Receptorii sensibilitătii gustative sunt dispusi:


a. în musculatura limbii
b. în învelisul superior al buzelor
c. în mucoasa limbii
122. Stimularea receptorilor gustativi se detine prin:
a. administrarea oricărei substante
b. administrarea doar a substantelor lichide
c. administrarea substantelor lichide si doar a substantelor ale căror molecule se dizolvă
în salivă

123. Senzatiile gustative se includ în categoria:


a. senzatiilor exterior informative
b. interoinformative
c. proprioinformative

124. Calitatea modală a senzatiilor gustative este determinată de:


a. starea de agregare a substantei
b. de miscările limbii
c. de structura moleculară a substantei

125. Senzatia stimulul specific pentru senzatia pură de dulce este:


a. glucoza
b. zaharina
c. zahărul

126. Stimulul specific pentru provocarea senzatiei pure de amar este:


a. sarea amară
b. chinina
c. lactona

127. Stimulul specific pentru perceperea senzatiei pure de sărat este:


a. sarea de potasiu
b. sarea de sodiu
c. sarea de magneziu

128. Senzatiile gustative joacă un rol major în:


a. reglarea tonusului afectiv
b. reglarea secretiilor digestive
c. formarea preferintelor alimentare

129. Senzatia de foame:


a. creste nivelul sensibilitătii gustative
b. scade nivelul sensibilitătii gustative
c. nu are nici o influentă asupra nivelului sensibilitătii gustative

130. Senzatiile proprioceptive informează despre:


a. functionarea organelor interne
b. miscările locomotorii
c. pozitiile posturale ale corpului în repaus

131. Semnalizarea proprioceptivă functionează:


a. uneori în stare de somn
b. numai în stare de veghe
c. permanent
132. Informatia furnizată de senzatiile proprioceptive participă la formarea si
sustinerea:
a. tonusului muscular
b. schemei integrative a Eu-lui fizic
c. schemelor miscărilor obiectuale
133. Sensibilitatea kinestezică se activează:
a. la actiunea stimulilor externi
b. la declansarea miscărilor voluntare
c. la declansarea miscărilor involuntare
d. la declansarea oricărei miscări
134. Senzatiile kinestezice:
a. sunt un simplu acompaniament al miscărilor
b. sunt necesare în declansarea miscărilor
c. sunt indispensabile în reglarea miscărilor
135. Senzatiile kinestezice furnizează informatii si despre:
a. culoarea obiectelor
b. asperitatea obiectelor
c. greutatea si volumul obiectelor
136. Senzatiile organice semnalizează:
a) modificări structurale la nivelul organelor interne;
b) modificări functionale la nivelul organelor interne
a. a+b
b. a
c. b
137. Homeostazia mediului intern al organismului este:
a. un fenomen perturbator indezirabil
b. un fenomen reglator necesar
c. o stagnare a proceselor fiziologice

138. Starea de bine si confort fiziologic are la bază:


a. integrarea la nivel inconstient a semnalelor organice
b. integrarea la nivel constient a semnalelor organice

139. Senzatia de durere se produce:


a. la actiunea unei anumite modalităti de stimuli
b. la actiunea oricărei modalităti de stimuli a caror intensitate depaseste pragul absolut
superior al intensitatii specifice

140. Senzatia de durere are:


a. un rol exclusiv negativ
b. un rol exclusiv pozitiv
c.atat un rol negativ cat si un rol pozitiv

141. Perceptia este:


a. rezultatul însumării senzatiilor
b. rezultatul integrarii senzatiilor . se valideaza.

142. În definirea si interpretarea perceptiei contributia cea mai adecvată a adus-o:


a. behaviorismul
b. gestaltismul
c. asociationismul

143. Perceptia este un model informational:


a. izomorfic
b. homomorfic
c. izomorfic – homomorfic
144. Perceptia furnizează informatii despre:
a. proprietătile esentiale si generale ale obiectelor
b. proprietătile situational – accidentale ale obiectelor
c. proprietatile esentiale amalgamate cu proprietati accidentale

145. Perceptia este:


a. produsul memoriei
b. produsul imaginatiei
c. rezultatul actiunii obiectului

146. Perceptia este:


a. un fenomen punctual – instantaneu
b. un proces multifazic.
147. Deosebirea dintre mecanismul senzatiei si cel al perceptiei apare:
a. la nivelul verigii receptoare
b. la nivelul verigii corticale
c. la nivelul verigii intermediare, subcorticale
148. Nivelul calitativ cel mai înalt al integrării perceptiei se realizează în :
a. faza identificării
b. faza detectiei
c. faza discriminării
149. Legea bunei forme exprimă:
a. caracterul aditiv-sumativ al perceptiei
b. caracterul secvential – serial al perceptiei
c. caracterul structural – emergent al perceptiei

150. Identificarea perceptivă:


a. este spontană si înnăscută
b. este învătată si dobândită

151. Caracterul activ al perceptiei rezidă în:


a. prezenta si actiunea directă a obiectului
b. implicarea operatiilor subiectului
c. varierea caracteristicilor obiectului

152. Realizarea perceptiei presupune:


a. omogenizarea câmpului stimulator extern
b. evidentierea unei însusiri dominante
c. operarea distinctiei „figură – fond”

153. Limitele teoriei gestaltiste a perceptiei rezidă în:


a) admiterea ireductibilitătii perceptiei la senzatie;
b) considerarea caracterului imanent al structurii;
c) fizicalizarea mecanismului producerii perceptului;
d) introducerea invariantilor de structură.
a. a+d
b. b+c
c. b+c+d
d. a+c+d

154. Determinantii perceptiei includ:


a. exclusiv factorii obiectivi externi
b. exclusiv factorii subiectivi – interni
c. factorii obiectivi externi si factorii subiectivi interni în aditiune
d. ambele categorii de factori în interactiune

155. Perceptia monomodală constă în:


a. perceperea aceluiasi obiect de mai multe ori
b. perceperea unui obiect o singură dată
c. perceperea unuia sau mai multor obiecte pe calea unui singur analizator

156. În perceptia plurimodală se integrează:


a. informatii despre mai multe obiecte de la un singur analizator
b. informatii despre mai multe obiecte de la mai multi analizatori
c. informatii despre un singur obiect de la mai multi analizatori

157. Interpretarea, ca fază a perceptiei, înseamnă:


a. încadrarea obiectului într-o clasă
b. relationarea obiectului cu experienta anterioară
c. stabilirea semnificatiei si utilitătii obiectului pentru activitatea subiectului

158. Invariantii de structură (de bună formă) în perceptie rezultă din:


a. numărul elementelor componente
b. mărimea elementelor componente
c. relatiile dimensional- metrice dintre elementele componente

159. Iluziile în perceptie sunt rezultatul:


a. excedentului de informatie
b. halucinatiilor
c. efectelor de câmp

160. În perceptie, diferentele individuale:


a. sunt inexistente
b. sunt legice si permanente
c. sunt accidentale

161. Orientarea New-look a evidentiat:


a. rolul contextului fizic ambiental în perceptie
b. rolul complexitătii stimulilor în perceptie
c. rolul factorilor motivationali si de personalitate în perceptie

162. Perceptia implică memoria:


a. în faza detectiei
b. în faza discriminării
c. în faza identificării

163. Starea de set actionează ca:


a. factor de asimilare a obiectului – stimul
b. factor de blocare a perceptiei obiectului – stimul
c. factor de întârziere a formării imaginii obiectului

164. Între seturi există raporturi:


a. de subordonare
b. antagonice
c. de coordonare
165. În perceptie:
a. setul se confundă cu motivatia
b. setul poate exista si functiona în absenta unei stări anume de motivatie
c. setul presupune obligatoriu existenta unei stări de motivatie

166. Legea selectivitătii reflectă:


a. preponderent rolul determinantilor subiectivi
b. preponderent rolul determinantilor obiectivi

167. Constantele perceptive sunt:


a. calităti înnăscute
b. rezultatul actiunii legilor psihofizice
c. rezultatul evaluărilor corectoare ale schemelor integrative corticale

168. În perceptia vizuală, constanta de mărime se datoreste:


a. operatiilor de evaluare de la nivelul verigii corticale a analizatorului
b. stabilitătii imaginii retiniene a obiectului
c. contextului în care este dat obiectul

169. Imaginea retiniană reflectă obiectul:


a. în pozitia în care este prezentat
b. în pozitie răsturnată
c. în pozitie oblică

170. Perceptia spatiului este:


a. de tip monomodal
b. de tip intermodal

171. Perceptia vizuală a celei de a treia dimensiuni a spatiului are la bază:


a. un mecanism monocular
b. un mecanism binocular

172. În cazul suprapunerii complete a celor două imagini retiniene:


a. obiectul este perceput plat (biodimensional)
b. obiectul este perceput dedublat
c. obiectul este perceput în volum

173. Pentru a se realiza perceptia obiectului în volum (cu cea de a treia dimensiune)
este necesar ca cele două imagini retiniene:
a. să fie complet disparate
b. să se suprapună partial
c. să se suprapună integral

174. Perceptia timpului se referă la:


a. segmentul trecut
b. segmentul prezent
c. segmentul viitor

175. Evaluarea timpului se referă la:


a) segmentul trecut;
b) segmentul prezent;
c) segmentul viitor.
a. a+b
b. b+c
c. a+b+c
176. Duratele evenimentelor neplăcute:
a. tind să fie subestimate
b. se evaluează în mod obiectiv
c. tind să fie supraestimate

177. Durata asteptării unui eveniment neplăcut:


a. tinde să fie subestimată
b. tinde să fie supraestimată
c. se evaluează în mod obiectiv

178. Durata asteptării unui eveniment plăcut:


a. tinde să fie subestimată
b. se evaluează fără alterări
c. tinde să fie supraestimată

179. Perceptia miscării fizice a obiectelor este mai exactă:


a. într-un spatiu „vid”, nepopulat
b. într-un spatiu populat
180.Precizia perceptiei miscării:
a. creste pe măsura îndepărtării obiectului de observator
b. scade pe măsura îndepărtării obiectului de observator
c. nu se modifică
181. Fenomenul „fi” al miscării aparente a fost pus în evidentă:
a. în sfera perceptiei tactile
b. în sfera perceptiei vizuale
c. în sfera perceptiei auditive
182. Intervalul critic de fuziune a imaginilor vizuale secvential – statice este de:
a. 1/30 sec
b. 1/16 sec
c. 1/45 sec

183. În opinia lui J.B. Watson, conştiinţa este:


d) o realitate psihică nemijlocit perceptibilă;
e) obiectivul principal al cunoaşterii pihologice;
f) o simplă ficţiune.

184.În teoria lui S. Freud, elementul component esenţial al inconştientului înnăscut


este:
a) instinctul de autoconservare;
b) instinctul erotico-sexual;
c) instinctul curiozităţii.

185. După Daniel Lagache, conduitele sunt combinări dinamice între două tipuri de
acţiuni:
g) simple şi complexe;
h) înnăscute şi dobândite;
i) interofective şi exterofective.

186. În sens restrâns, activitatea este unitatea dintre:


j) sarcină şi acţiune;
k) motiv, scop şi mijloc;
l) dorinţă şi posibilitate.

187. Principalele forme generic-categoriale ale activităţii umane sunt:


m) munca fizică şi munca intelectuală;
n) activitatea de creaţie şi activitatea de execuţie;
o) jocul, învăţarea şi munca.

188. Metoda experimentului de laborator în psihologie a fost introdusă de:


p) S. Freud
q) J. Piaget
r) J. Watson;
s) W. Wundt

189. În metoda experimentului de laborator, între variabilele independente şi cele


dependente se interpun:
t) variabilele ambientale;
u) variabilele interne;
v) variabilele subiect.
190. Reflectarea psihică are un caracter:
w) absolut veridic şi obiectiv;
x) relativ veridic;
y) subiectiv şi ideal.
191. Modelarea informaţională de tip izomorfic presupune:
z) transferul şi interiorizarea proprietăţilor obiectului;
aa) identitatea fizică între percept şi obiect;
bb) stabilirea unei corespondenţe biunivoce între percept şi obiect.

192. Modelarea informaţională de tip homomorfic stă la baza:


cc) difernţierii individuale a obiectelor;
dd) relevării însuşirilor esenţiale ale obiectului;
ee) identificării de tip categorial.

193. După sferă, legile psihologice se împart în:


ff) individuale, particulare şi generale;
gg) dinamice şi statistice;
hh) de structură şi de funcţionare;
194. Ca şi informaţia, psihicul este:
ii) un fenomen universal;
jj) un fenomen lipsit de însuşiri sensibile;
kk) un factor de reglare.

195. Inconştientul secundar (dobândit) se formează prin:


ll) automatizarea comportamentelor;
mm)interiorizarea normelor morale;
nn) acumularea conţinuturilor viselor.

196. După K. Wilber, inconştientul fundament este alcătuit din:


oo) conţinuturi afective;
pp) conţinuturi ce pot deveni oricând conştiente;
qq) conţinuturi neconştientizabile.

197. Structura de conţinut a subconştientului este formată din elemente care provin
din:
rr) percepţia actuală a obiectelor;
ss) memoria imediată;
tt) inconştient şi conştient.
198. Informaţia este:
uu) măsura dezordinii;
vv) indicator al funcţionării unui computer;
ww)măsura gradului de organizare.

199. Subconştientul asigură continuitatea în timp a:


xx) legăturii noastre cu lumea;
yy) procecselor fiziologice;
zz) identităţii de sine.

200. Arhetipurile sunt componente ale:


aaa)subconştientului;
bbb)inconştientului colectiv;
ccc)inconştientului secundar.

201. Comportamentul conştient se întemeiază pe corelarea celor două modele


informaţionale majore:
ddd)modelului senzorial-perceptiv şi modelului conceptual-categorial;
eee)modelului lumii externe şi modelului propriului Eu.

202. Funcţia proiectivă a conştiinţei constă în:


fff) exteriorizarea ideilor şi opiniilor;
ggg)elaborarea planului acţiunii;
hhh)generarea noului.

203. Funcţia principală a conştiinţei din care derivă şi căreia i se subordonează


celelalte este:
iii) funcţia axiologică;
jjj) funcţia cognitivă;
kkk)funcţia reglatoare.

204. După S. Freud, cunoaşterea conţinuturilor inconştientului este posibilă prin:


lll) teste (probe) proiective;
mmm)analiza viselor;
nnn)analiza produselor activităţii;
ooo)analiza relatărilor libere ale subiectelor.

205. Conştiinţa se realizează prin intermediul:


ppp)organelor de simţ;
qqq)răspunsurilor motorii;
rrr) funcţiilor şi proceselor psihice particulare.

206. Teoria energiilor specifice ale organelor de simţ a fost fundamentată prin
folosirea:
sss)stimulilor nespecifici;
ttt) stimulilor specifici;
uuu)stimulilor tactili.

207. După modul de prezentare a stimulilor, contrastul în percepţie poate fi:


vvv)puternic sau slab;
www)simultan sau succesiv;
xxx)de scurtă sau de lungă durată.

208. Pragul absolut inferior exprimă:


yyy)intensitatea senzaţiei;
zzz)intensitatea oricărui stimul specific;
aaaa)intensitatea minimă a stimulului specific necesară pentru a produce o senzaţie.
209. Pragul diferenţial reprezintă:
bbbb)câtimea ce trebuie adăugată la intensitatea iniţială;
cccc)intensitatea iniţială a stimulului;
dddd)intensitatea senzaţiei iniţiale.

210. Informaţia cu gradul de obiectivitate cel mai ridicat despre materialitatea lumii
externe o furnizează senzaţiile şi percepţiile:
eeee)vizuale;
ffff)tactile;
gggg)proprioceptive.

211. Realizarea normală a tuturor mişcărilor obiectual-instrumentale reclamă


participarea informaţiei şi senzaţiilor:
hhhh)vizuale;
iiii)auditive;
jjjj)proprioceptiv-kinestezice;
kkkk)gustative.
212. Ochiul omului percepe segmentul spectrului electromagnetic cuprins între:
llll)260 - 570 milimicroni;
mmmm)450 - 950 milimicroni;
nnnn)660 - 890 milimicroni;
oooo)380 - 680 milimicroni.

213. Care din proprietăţile de mai jos definesc exclusiv senzaţiile de culoare?
pppp)înălţimea;
qqqq)tonul cromatic;
rrrr)intensitatea;
ssss)saturaţia.

214. Receptorii sensibilităţii vizuale sunt reprezentaţi de:


tttt)celule cu cili;
uuuu)corpusculii Ruffini;
vvvv)conuri;
wwww)bastonaşe.

215. Pe baza saturaţiei, senzaţiile cromatice se împart în două grupe:


xxxx)închise şi deschise;
yyyy)pure şi impure;
zzzz)tonice şi depresoare.

216. Pentru explicarea mecanismului senzaţiilor cromatice au fost avansate trei


teorii principale, care din ele este considerată astăzi mai adecvată:
aaaaa)tricromatică;
bbbbb)policromatică;
ccccc)tetracromatică.

217. Senzaţia de înălţime a sunetului este determinată de:


ddddd)periodicitatea vibraţiilor acustice;
eeeee)frecvenţa undelor acustice;
fffff)amplitudinea undelor acustice.

218. Auzul „colorat" este efectul legii:


a) contrastului;
ggggg)sinesteziei;
hhhhh)compensaţiei.

219. Urechea omului percepe undele acustice cuprinse între:


iiiii)100 - 10 000 Hz;
jjjjj)5 - 12 000 Hz;
kkkkk)16 - 18 000 Hz;

220. Valoarea cognitivă a senzaţiilor olfactive şi gustative rezidă în aceea că ne


furnizează informaţii despre:
lllll)densitatea substanţelor;
mmmmm)proprietăţile chimice ale substanţelor;
nnnnn)greutatea substanţelor.

221. Percepţiile gustative se realizează pe baza interacţiunii şi integrării celor:


ooooo)două gusturi de bază;
ppppp)cinci gusturi de bază;
qqqqq)patru gusturi de bază;
rrrrr)şase gusturi de bază.

222. Schema corporală (modelul informaţional al Eu-lui fizic) se formează pe baza


integrării informaţiilor furnizate de senzaţiile:
sssss)organice;
ttttt)tactile;
uuuuu)proprioceptive;
vvvvv)kinestezice.

223. Rolul reglator-adaptativ al senzaţiilor de durere constă în:


wwwww)creşterea imunităţii organismului;
xxxxx)dezvoltarea stăpânirii de sine;
yyyyy)activarea mecanismelor de apărare.

224. Graţie legii structuralităţii, un obiect poate fi:


zzzzz)deosebit de alte obiecte;
aaaaaa)identificat şi în cazul eliminării unor elemente;
bbbbbb)identificat şi în cazul adăugării altor elemente.

225. Modelele informaţionale - etalon care mediază identificarea perceptivă sunt de


două tipuri:
cccccc)unidimensionale şi bidimensionale;
dddddd)individuale şi categoriale;
eeeeee)interne şi externe.

226. Percepţia figurilor duble reflectă dinamica raportului:


ffffff)culoare - formă;
gggggg)însuşiri primare - însuşiri secundare;
hhhhhh)figură - fond.

227. Cel mai mare volum de informaţie despre lumea externă ni-l furnizează:
iiiiii)percepţia tactilă;
jjjjjj)percepţia vizuală;
kkkkkk)percepţia auditivă.

228. Setul este:


llllll)un model informaţional izomorfic;
mmmmmm)un amestec de senzaţii de diferite modalităţi;
nnnnnn)o stare internă de pregătire care se interpune între obiect şi imaginea lui
perceptivă.

229. Un prim semn al constituirii structurii perceptive interne este:


oooooo)identificarea unui obiect;
pppppp)schema obiectului permanent;
qqqqqq)constanta de mărime.

230. Decentrare este un indicator al:


rrrrrr)efectelor de câmp;
ssssss)iluziilor perceptive;
tttttt)dezvoltării maturizării mecanismelor perceptive.

231. În identificarea obiectelor elementul spaţial determinant este:


uuuuuu)mărimea;
vvvvvv)distanţa;
wwwwww)poziţia;
xxxxxx)forma.
TRUE/FALSE

1. Psihicul este o secretie a creierului F

2. Psihicul este un atribut al organismelor animale A

3. Psihicul este o formă particulară de realizare a informatiei la nivelului sistemului


nervos A

4. Comportamentul animal este eminamente instinctual A

5. Constiinta este o lume subiectivă ermetic închisă de sine F

6. Psihicul uman este integral înnăscut F

7. Psihicul posedă proprietăti care ne permit să-l percepem în mod nemijlocit


F

8. Senzatia este o proprietate a obiectelor externe F

9. Semantizarea este o lege psihofiziologică a sensibilitătii F

10. Sensibilitatea este o functie constantă, independentă de vârstă F

11. Structural, constiinta se compune din modelul informational al lumii externe si


modelul informational al propriului Eu A

12. Functia cognitivă a constiintei atinge nivelul cel mai înalt de realizare în gândire
A

13. Caracterul subiectiv al reflectării psihice înseamnă dependenta ei exclusiv de Subiect


F

14. Functia de reglare a constiintei constă în planificarea si evaluarea critică a rezultatelor


activitătii A

15. Între constiintă si inconstient există numai relatii de subordonare F


16. Senzatiile organice stau la baza homeostaziei biologice A
17. Imaginea vizuală este o copie fotografică a obiectului F

18. Gestaltismul sustine caracterul evolutiv al structurilor perceptive F

19. A percepe este ceva mai mult decât a simti si ceva mai putin decât a gândi
A
20. Perceptia reflectă obiectul într-o dublă ipostază: ca realitate în sine si ca realitate
pentru noi A

21. Cuvântul joacă un rol esential în mecanismele perceptive A

22. Imaginile consecutive sunt halucinatii involuntare F

23. Legea proiectiei obiectuale exprimă identitatea substantial-calitativă între imaginea


perceptivă si obiect F

24. Potrivit legii perspectivei, perceperea unui obiect familiar în mărime mai mică decât
este în realitate se interpretează că el se află la distantă mare de noi A

25. Perceptia si evaluarea timpului semnifică unul si acelasi lucru F

26. Legea constantei se referă numai la perceptia mărimii obiectelor F

27. Efectele de câmp sunt rezultat al perceperii si evaluării corecte a tuturor


componentelor obiectului- stimul F

28. Medierea informatională de tip psihic a actiunilor obiectuale externe începe cu


Perceptia A

29. În raport cu subiectul concret, lumea externă există numai în măsura în care este
Percepută A

30. Capacitatea rezolutivă este indicatorul comportamental esential al functionalitătii


Inconstientului F