Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Copiii intră în școală având nivelul de pregatire, comportamente și valori dintre cele
mai diverse. Observațiile și studiile arată că într-o clasă obișnuită, unii elevi profită într-o
măsura mai mare de ajutoarele cognitive pe care le ofera profesorii, procesează informația la
un nivel mai adânc și reușesc să învețe într-un ritm mai alert, comparativ cu colegii lor.
Aceste diferențe complică sarcina profesorului, prin faptul că anumite interacțiuni, sarcini,
explicații și subiecte de discuție potrivite pentru unii elevi pot să nu fie la fel de adecvate
pentru alții. Sigur că unele din dimensiunile diversității sunt mai puțin importante din punct
de vedere educațional ( aspect fizic, înălțime, statutul socio-economic al părinților). Una din
potențialele abordări ale diversității școlare o reprezintă individualizarea instrucției. Aceasta
constă în proiectarea personalizată a sarcinilor și a explicațiilor, în funcție de nivelul
abilităților și de stilul de învățare al elevului. Sigur că o astfel de soluție este mult prea
costisitoare ca timp și ca resurse. O soluție de compromis o prezintă gruparea elevilor în
funcție de abilități. Acest tip de subîmpărțire pornește de la asumpția că eficiența instrucției
este mai ridicată în condițiile în care elevii împărtășesc anumite caracteristici comune ( bază
de cunoștințe, nivel de abilițăți). În mod paradoxal însă o serie de studii privind consecințele
grupărilor omogene sunt departe de a avea rezultate mulțumitoare.
Simt nevoia să trec în revistă cele trei mari stiluri de învățare care nouă profesorilor ne
sunt foarte familiare.