„Cum ajutăm copilul să se calmeze?

”-referat

Furia are la rădăcina alte emoții. Dacă le înțelegem, le verbalizăm și le adresăm,

acestea își pierd puterea. Furia este o emoție secundară. Furia crește și se dezvoltă din alte
emoții.

Ce este furia?

Se va face referire la o situație reală: -Mai ții minte când te-ai înfuriat și ai spus că
mami este rea? Apoi ai regretat ce ai spus. De fapt te simțeai nedreptățit pentru că îți doreai
acea jucărie și trist că nu am cumpărat-o. Nu ai știut cum să îmi spui asta.

Când acesta este furios, adultul trebuie să reacționeze cu calm, empatie și înțelegere:
Copilul are un disconfort. Îl voi asculta. Voi încerca să înțeleg care este acest disconfort. Apoi
îi voi numi și voi explica emoția primară pe care o trăiește. Ceea ce fac copiii i când sunt
furioși nu are legătură cu noi, ci cu un disconfort/nemulțumire pe care o resimt acut și nu știu
cum să o verbalizeze.

Nu vom nega acea emoție primară, o vom comunica și accepta. Rolul nostru ca adulți
nu este să anulăm emoția ci să arătăm că o înțelegem, că este normală, că este acceptabilă și
trecătoare.

Astfel copilul se va simți ascultat, înțeles și iubit. Îi vom oferi un model de calmitate și
abordare rațională a situațiilor dificile. Îi vom da puterea asupra emoțiilor sale.

Vom observa în timp cum copilul își va însuși acest limbaj emoțional și îl va folosi.
Crizele de furie și plâns (tantrum-urile) se vor scurta și își vor pierde din efervescență. Sigur,
copilul va avea în continuare supărări. Aceasta nu este rețeta magică pentru a avea un copil
care este mereu fericit și nu plânge niciodată. Asta nu ar fi normal. Este doar o modalitate
pentru a avea un copil capabil să identifice ce îi provoacă disconfort și să caute căi pentru a îl
depăși, remedia sau rezolva.