APLICATIE 5.

Cuvintele ne ajută să îmbrăcăm realitatea. Dacă pentru realitatea exterioară

avem cuvinte care denumesc cu precizie fiecare obiect, pentru lumea
interioară lucrurile sunt mai complicate. Uneori, simţim că nu ne găsim
cuvintele potrivite prin care să exprimăm clar ce simţim şi cât de puternice ne
sunt trăirile. Rămânem cu senzaţia amară că nu ne-am făcut înţeleşi, şi că
ceilalţi nu au acces cu adevărat la sentimentele noastre. Iată de ce e important
să avem la îndemână cât mai multe cuvinte care ne descriu viaţa emoţională,
cu toate nuanţele ei. Te invit la o călătorie de cartografiere a lumii interioare.
Materiale necesare: foi de hârtie şi creioane colorate
Ce trebuie făcut:
 Cel mai bun mod de a-l introduce pe copil în joc este prin a-i aduce aminte de o
situaţie în care cineva, din cauza emoţiilor prea puternice, a acţionat într-un mod
nepotrivit: cineva orb de furie care a sărit la bătaie, un copil atât de speriat încât a
uitat tot ce ştia, un om aşa de trist că nu a mai plecat din casă. Prin aceste exemple
îi vei arăta copilului că emoţiile, când sunt prea puternice, ne scapă de sub control.
Explică-i că, pe măsură ce intensitatea emoţiilor creşte, ele se transformă din una
în alta şi capătă denumiri diferite. Când i-ai trezit interesul, propune-i să descoperiţi
împreună cum se pot aranja emoţiile, în funcţie de intensitatea lor.
 Deşi trăim o grămadă de emoţii şi stări de spirit, ele pot fi împărţite în linii mari pe 5
scale: bucurie, furie, frică, tristeţe şi iubire. Aşadar, schiţează 5 termometre, fără
gradaţii.
 Începeţi cu termometrul pentru furie, pentru că este cel mai simplu de completat.
Termometrul se va completa începând cu intensitatea cea mai scăzută. Cere-i
copilului să denumească emoţia care apare atunci când furia nu există
deloc: relaxare, calm, linişte, etc. Pentru nivelul următor căutaţi denumirea pentru o
stare de furie foarte scăzută şi difuză: iritabilitate, încordare, proastă dispoziţie,
nemulţumire, etc. Căutaţi denumirea pentru următorul grad de furie: irascibilitatea,
enervarea, etc. Rând pe rând, denumiţi emoţiile sau stările se spirit
 corespunzătoare unei furii tot mai puternice: negru în fața ochilor, exasperare, furie
oarbă, etc.
 Pe fiecare scală trebuiesc găsite cât mai multe denumiri de emoţii sau stări de
spirit. Pe scala furie pot să se regăsească expresii precum nemulţumire,
irascibilitate, iritabilitate, nervi, furie, supărare, furie cu ţipături, agresivitate,
violență, criză de furie, furibund, orb de furie, etc. Pe scala tristeţe se pot regăsi
emoţii precum: melancolie, nostalgie, mâhnire, deznădejde, tristeţe, demoralizare,
depresie, disperare, agonie. Pe scala frică poate apărea nelinişte, agitaţie, pândă,
teamă, frică, palpitaţii, groază, panică. Pe scala iubire poate apărea indiferență,
simpatie, afecţiune, apropiere, dragoste, iubire, pasiune.
 După ce aţi găsit denumiri pentru fiecare liniuţă de nivel a termometrului, începeţi
să îl coloraţi. Termometrul va avea două culori, cu nuanţe diferite: albastru pentru
emoţiile de intensitate mică şi roşu pentru emoţiile puternice. Pune-l pe copil să
aleagă unde este liniuţa ce separă cele două culori, adică limita de la care emoţiile
devin greu de stăpânit. Apoi coloraţi cu nuanţe diferite termometrul emoţiilor.
 Când termometrul e gata desenat, trebuie ca fiecare nivel să fie descris mai în
detaliu. Astfel, adăugaţi pentru fiecare emoţie de pe termometru câte o postură
corporală (o puteţi efectiv arăta sau o puteţi desena), câteva gânduri care apar
odată cu emoţia, precum şi câteva situaţii în care apare emoţia respectivă.
 Urmează să ne concentrăm pe mercurul din termometru: ajută-l pe copil să
conştientizeze ce anume face mercurul să urce şi ce îl face să coboare. Observă
dacă micuţul spune că nivelul mercurului creşte din cauza unor situaţii exterioare
sau din cauza unor gânduri şi frici din interior.
 Întreabă-l pe copil ce anume poate face ca să controleze el nivelul mercurului,
adică ce poate face ca să urce sau să coboare intensitatea emoţională. Ajută-l să
găsească cât mai multe idei prin care să reducă emoţiile negative prea intense sau
să le crească pe cele pozitive. Această etapă poate fi desfăşurată pe o perioadă
mai lungă de timp, nu doar într-o singură sesiune.
 În timp, termometrele emoţiilor pot fi completate cu noi nuanţe de emoţii. Aşa că
păstrează aceste termometre şi foloseşte-le în situaţiile în care copilul tău
experimentează o emoţie puternică.
Bine de ştiut:, el va avea mai multă încredere să se dezvăluie pe sine şi să le arate
altora ce simte.
 Termometrul emoţiilor îl ajută pe copil să îşi conştientizeze mai bine viaţa
emoţională. El va înţelege nu doar ce simte, ci şi felul în care emoţiile se leagă de
gânduri despre alţii şi despre sine, de comportamente, de imagini.
Ideea de termometru este o metaforă sugestivă care îl ajută pe copil să înţeleagă că
emoţiile prea intense dezorganizează gândirea şi comportamentele, şi că ne fac mai
mult rău decât bine.