CAPITOLUL I - CARACTERIZAREA BUCĂTĂRIEI DIN ROMÂNIA

 1.1 Bucătăria românească de ieri și de azi

 1.2 Bucătăria românească și influențele occidentale
 1.3 Gastronomia românească și influențele bisericii
 1.4 Cele mai utilizate condimente
CAPITOLUL II - CARACTERISTICILE BUCĂTĂRIEI MOLDOVENEȘTI
 2.1 Istoria Moldovei
 2.2 Istoria bucătăriei moldovenești
 2.3 Bucătăria Moldovenească
CAPITOLUL III - PROMOVAREA PRODUCTIEI GASTRONOMIEI
MOLDOVENESTI
 3.1 Promovarea produsului
 3.2 Tehnici promoționale specifice industriei ospitalității
 3.3 Materiale promoționale utilizate pentru promovare

1
 CAPITOLUL I
CARACTERIZAREA BUCĂTĂRIEI DIN ROMÂNIA

1.1 Bucătăria românească de ieri și de azi

Istoria bucătăriei românești este, strâns împletită cu istoria țării și un rezultat al poziției
sale geografice. Așezată la intersecția drumurilor între Apus și Răsărit, bucătăria românească
este una de sinteză, între cea balcanică și cea central europeană, fără ca aceasta să însemne că
nu există elemente de autenticitate. Un periplu prin diferitele zone ale țării, întreprins deja de
mulți chefi dornici să descopere gusturi românești străvechi a scos la iveală rețete păstrate din
generație în generație, de multe ori doar pe cale orală.
Consemnările istorilor antici păstrează informații despre modul de a se hrăni al
dacilor: carne friptă pe jar, vânat, legume fierte, fructe, miere, vin gros și parfumat. Popoarele
cu care am intrat în contact au contribuit fiecare la îmbogățirea bucătăriei românești. Borșurile
și mâncărurile de legume reprezintă influența vecinilor de la sud sau de la est. Pilafurile,
ciulamaua, tocăniţa, tuslamaua, musacaua, ghiveciul, zacusca, ardeii umpluți, pe lângă
baclava sau sarailie sunt mâncăruri care atestă contactul cu civilizațiile greacă, bulgară sau
turcă. Gastronomia imperiului austro-ungar a influențat zona Ardealului și Banatului și, cu
anumite limite, Bucovina.
Astăzi, chefii sunt interesați deopotrivă de gusturile românești, dar nu ignoră nici ceea
ce se întâmplă la nivel planetar. Avem preparate gătite la sous-vide, am adoptat cu entuziasm
pizza, pastele, lasagna, clienții doresc preparate asiatice, mese servite în stil japonez și
rafinamente franțuzești.
Este un câștig faptul că astăzi bucătăria românească își redescoperă tradițiile, în timp
ce se racordează la trendurile momentului, iar aceasta este una dintre cele mai puternice
tendințe ale gastronomiei românești: atenți la trecut și cu privirea spre viitor.

1.2 Bucătăria românească și influențele occidentale

Bucătăria românească nu a stat numai cu fața spre Răsărit. Mai ales în Banat și
Transilvania, aceasta a fost influențată de gastronomia austro-ungară. Ciorbele, adesea acrite
cu zeamă de varză sau oțet, sunt drese cu ou și smântână. Papricașul, supa gulaș sunt feluri de
mâncare prezente în această zonă. La fel, cârnații preparați în stil unguresc.
Dar nu numai bucătăria din zona de vest a țării a suferit influențe occidentale, ci și cea
din sud, din Muntenia. Datorită contactului frecvent cu civilizația franceză și italiană în
secolul al 19-lea, multe feluri de mâncare specifice acestor țări ajung pe meleagurile
autohtone (salata de boeuf, spre exemplu). Uneori, s-a întâmplat și viceversa. Celebra
prăjitură Joffre este inventată de un român și adoptată cu brațele deschise de bucătăria
franceză.

2
1.3 Gastronomia românească și influențele bisericii

Nu am putea să vorbim despre gastronomia românească fără a aminti despre influența

mâncărurilor mănăstirești. Fie că este vorba despre mâncărurile din legume sau verdețuri, de
zi cu zi, fie despre cele de sărbători, biserica a pus pe masă preparate gustoase, adoptate
repede de credincioși. Vorba lui Creangă: „Să dea Dumnezeu tot anul să fie sărbători şi numai
o zi de lucru, şi atunci să fie praznic şi nuntă!”. Cozonacul, sarmalele, piftia, dar și mâncarea
de urzici, ștevie, borșul de verdețuri, sarmale cu orez și stafide, peștele gătit în variate feluri
reprezintă doar o parte din contribuția mâncărurilor mănăstirești la gastronomia românească.

1.4 Cele mai utilizate condimente

Față de alte gastronomii, în bucătăria românească tradițională se folosesc relativ puține

condimente. Pătrunjelul, mărarul, leușteanul sunt între cele mai folosite ierburi aromate, dat
fiind că pot fi cultivate cu destulă ușurință. Leurda, anasonul, măcrișul, măghiranul alături de
cimbru, ceapă, usturoi și boia – dulce și iute – sunt, de asemenea, des folosite. Tarhonul este
utilizat mai ales în vestul țării, iar busuiocul este un condiment care a început să fie folosit
mai frecvent în ultimele decenii. Fiind socotit o plantă sacră, busuiocul nu se folosea
tradițional pentru aromatizarea mâncărurilor.
Astăzi, datorită rapidei circulații a mărfurilor și informației, în bucătăria românească
au fost adoptate condimente folosite frecvent în țări europene, dar și asiatice.

CAPITOLUL II

3
 CARACTERISTICILE BUCĂTĂRIEI MOLDOVENEȘTI

2.1 Istoria Moldovei

În antichitate, teritoriul Moldovei era locuit de daci, care mai apoi au fost cuceriți de
romani. Deși teritoriul viitoarei Moldove nu a fost ocupat de romani, cu excepția regiunilor de
sud, procesul de romanizare s-a realizat datorită legăturilor economice dintre dacii romanizați
și dacii liberi. După retragerea romană contactul dintre noua populație romanizată cu dacii
liberi s-a intensificat accelerând procesul de romanizare și formarea poporului român.
Totuși, teritoriul a fost puternic afectat de invaziile succesive ale goților, hunilor,
gepizilor, avarilor, slavilor, tătarilor, ceea ce a marcat istoria Moldovei din secolele IV - XII.
În secolul al XIV-lea este întemeiată Țara Moldovei care în secolul următor se află sub
influența politică a Regatului Ungar, Regatului Polonez și Imperiului Otoman. În 1775,
Imperiul Otoman cedează partea de nord-vest a Moldovei (denumită ulterior Bucovina),
Imperiului Habsburgic, iar în 1812, în urma războiului ruso-turc din 1806-1812, partea de est,
teritoriul interfluviului Prut - Nistru, este anexat de Imperiul Rus, formând o nouă gubernie cu
denumirea de Basarabia. În 1859 Principatul Moldovei se unește cu Țara Românească într-un
singur stat, numit ulterior România. Basarabia se unește cu România în 1918, dar este cedată
Uniunii Sovietice în 1940, pentru a constitui, împreună cu RASSM, Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească. Această republică își declară independența la 27 august 1991 cu
numele Republica Moldova.
Numele de Moldova vine de la râul cu același nume, pe valea căruia s-a format primul
nucleu al noului voievodat. Există mai multe teorii asupra originii numelui de Moldova.
Potrivit cronicilor medievale, numele râului ar veni de la Molda, cățeaua voievodului
maramureșean Dragoș. Istoricii Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu sunt de părere că
numele de Moldova vine de la molid. O altă teorie, socotită fantezistă printre filologi, susține
că numele său derivă de la cuvintele din limba dacică molta și dava, de la care ar veni numele
de Muldava.
Bogdan Petriceicu Hasdeu și majoritatea filologilor și istoricilor români susțin că
denumirile râului și statului provin din termenul de origine germanică mulde (adică
"scobitură", "carieră" sau "culoar de scurgere"), Moldova veche și nouă de la Dunăre având
aceeași proveniență. Prima cronică în care se amintește de terra Moldaviae aparține lui Ioan
de Tîrnave, scrisă în ultima parte a secolului al XlV-lea. Potrivit Enciclopediei Cugetarea, sub
denumirea de Moldova este cunoscută și de străini (Moldau, Moldavie, Moldavia...). Apare de
asemenea sub numele de Ruso-Vlahia, adică "țara românească dinspre ruși", prin analogie cu
Ungro-Vlahia, anume "țara românească dinspre unguri".

4
2.2 Istoria bucătăriei moldovenești

Pentru strămoșii noștri, alimentele principale erau fiertura de carne, fiertura de miel,
laptele, legumele etc. Ei cultivau, pe lângă alte plante alimentare, grâu, orz, secară, mei.
Primele produse alimentare, până la apariția cultivării și creșterii lor, au fost cele obținute
liber din natură. Culesul, vânatul, pescuitul și apicultura au constituit cândva ocupații care le
ofereau hrană înaintașilor noștri.
Au fost și continuă să fie folosite în alimentația oamenilor produse culese din natură:
urzica, loboda, purul, leurda, măcrișul, cimbrișorul, ștevia, ciupercile, cireșele, murele, fragii,
merele și perele pădurețe etc.
Dintre toate bucatele moldovenești, cele mai vechi sunt, probabil, mămăliga de mei,
păsatul și coliva. Înainte ca porumbul să ia locul meiului în alimentația moldoveanului, el a
știut să prepare mămăligă din mei, turte, mălai, lipii, colaci etc.
Mămăliga, mâncarea cea de toate zilele a moldoveanului, se consuma cu brânză de oi,
brânză de vaci, pește prăjit, jumări, friptură, tocană de ciuperci, sosuri, murături etc. Pâinea a
fost și rămâne produsul principal de fiecare zi al moldovenilor. Colacii sunt pâinea de
sărbătoare și au un rol funcțional în sărbătorile de familie și cele religioase. Un loc aparte în
bucătăria moldovenilor îl au plăcintele, învârtitele, sarmalele, pârjoalele, preparatele cu
diferite umpluturi: brânză, mere, dovleac, carne tocată etc.
Un loc anume în alimentația moldovenilor îl ocupă și bucatele din legume și
leguminoase. Din ele se pregătesc atât diferite borșuri, ciorbe, supe, cât și ghiveciuri, tocane,
mâncăruri din legume și carne etc. Sunt cunoscute bucatele din cartofi în ulcele, cu sau fără
carne, cartofii prăjiți, înăbușiți, varza acră cu carne, sarmalele în frunză de viță de vie, podbal,
ștevie etc. Foarte frecvent e utilizată fasolea, in special făcăluită, care a devenit o mâncare
tradițională de post. Mujdeiul este unul dintre condimentele preferate de moldoveni.
Frigerea pe jăratic a cărnii, a peștelui, a ciupercilor este considerată una dintre cele mai
vechi tradiții de pregătire a acestor produse. Din carnea de pasăre a rămas tradițională zeama
de găină cu tăiței și cu borș de tărâțe. Din băuturile moldovenești se cuvine să amintim vinul,
rachiul de tescovină și țuica de prune.
Vesela în care se pregăteau și se serveau bucatele la moldoveni era confecționată din
ceramică. Vesela de masă se făcea din așa-numitul lut gras, iar cea de bucătărie din lutul sec,
rezistent la temperaturi mari. Spre o mai deplină încredințare a gustoaselor adevăruri
românești, invit să răsfoim mâncăruri dichisite și să acrim zemuri grase, căci doar cuvintele
frumoase nu țin de foame.

2.3 Bucătăria Moldovenească

Bucătăria moldovenească este rezultatul sintetizării, în timp, a gusturilor, ideilor și

obiceiurilor gastronomice specifice populației moldovenești. Ea este diversă: cuprinde
nenumărate obiceiuri și tradiții culinare, mâncăruri specifice, împreună cu obiceiuri provenite
prin intersectarea culturii gastronomice cu tradiții ale altor popoare, cu care românii
moldoveni au intrat în contact de-a lungul istoriei. Bucătăria moldovenească cuprinde atât
bucate de zi cu zi cât și preparate specifice de sărbătoare.
Bucătăria moldovenească este o latură a culturii și civilizației românilor moldoveni,
așezați la răscruce de furtuni, cu Nistrul la răsărit, crestele Carpaților Orientali la apus,
Ceremușul la nord, Milcovul, Dunărea și Marea Neagră la sud.
În acest spațiu s-a format și dezvoltat statul feudal românesc, Moldova. În acest spațiu
au înfruntat moldovenii pe cei ce le cereau pământ și apă: leși, turci, tătari, ruși, și alți
5
cotropitori. În Moldova secolului al XlX–lea își dădeau mâna trei culturi și civilizații
principale: balcanică, slavă și europeană.
În aceste condiții a prins contur, s-a dezvoltat și perfectat bucătăria moldovenească.
Sub influența bucătăriilor leșească, turcească, rusească, ucraineană, grecească, bulgărească,
austriacă etc., a luat naștere o civilizație culinară nouă, originală, caracterizată prin rafinament
și bun gust. Ea a ajuns să ocupe un loc de frunte printre bucătăriile lumii.
În cadrul bucătăriei românești, căreia îi aparține din punct de vedere etnic și geografic,
bucătăria moldovenească deține un loc aparte. Este cu mult superioară, din toate punctele de
vedere, tuturor bucătăriilor regionale din țară.
Deseori, nu se poate face o delimitare strictă între preparatele bucătăriei moldovenești
și cele ale celorlalte provincii românești. Multe mâncăruri și metode de preparare sunt
comune tuturor provinciilor.
Bucătăria moldovenească se caracterizează prin preparate fine, rafinate și gustoase. La
prepararea lor se folosește, în special, carnea de pasăre și peștele, dar și carnea de porc, vită,
oaie, vânat, precum și legumele, laptele, ouăle și brânzeturile. Ciorbele se acresc cu borș și se
dreg cu smântână și ouă. Mâncărurile sunt mai dietetice, se fac fără rântașuri prăjite, cu ceapă
înăbușită și făină desfăcută în apă sau lapte. Sosurile sunt albe, dar și colorate cu pastă de
ardei și de roșii, sau boia de ardei.
Renumitele sarmale și pârjoale moldovenești emană voluptate gastronomică ce bucură
palatinul și îndestulează stomacul. Nu putem vorbi de bucătăria moldovenească fără să
amintim preparate precum: cozonaci moldovenești, pască moldovenească, borș moldovenesc
de vițel, zeamă de găină bătrână, pilaf de berbecuț cu mirodenii, purcel de lapte umplut,
ruladă de piept de curcan, piftie diafană de cocoș bătrân, alivenci, gogoșari umpluți cu salată
rusească, gâște îndopate umplute, flori de bostan umplute, saramură de crap cu mămăliguță
caldă, saramură de pui cu mămăliguță, tochitură moldovenească, turte moldovenești, ciorbă
reparatorie de potroace etc.

6
 BIBLIOGRAFIE

https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Moldovei

https://www.hendi.ro/blog/bucataria-romaneasca-istoria-gastronomiei-romanesti

https://bucataria-romaneasca.ro/

https://www.moldovaculinaria.ro/bucataria-moldoveneasca-sau-gustul-moldovei/

https://www.stiucum.com/marketing/bazele-marketingului/Promovarea-si-politica-
promoti75188.php

https://www.advicemedia.ro/blog/promovare-prin-flyere-sau-fluturasi-publicitari.html

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cateva-lucruri-de-stiut-despre-reclame

https://ro.tax-definition.org/73288-raffle

https://www.iqads.ro/dictionar/loterie-publicitara

https://ro.wikipedia.org/wiki/Reducere_(comer%C8%9B)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Magazin_virtual

Manual clasa a XII-a Turism și alimentație