FIȘA 8.5.

Informații despre tulburarea obsesiv-compulsivă – Fișă pentru pacienți

CE ESTE TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ?

Persoanele diagnosticate cu tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) au obsesii, compulsii sau ambele. „Obsesiile”
sunt gânduri, imagini mentale sau impulsuri care sunt supărătoare, dar care reapar periodic. „Compulsiile” sunt
comportamente pe care persoanele simt că trebuie să le efectueze ca să se ferească de anxietate sau să prevină vreo
întâmplare nefericită. Majoritatea persoanelor cu TOC suferă atât de obsesii, cât și de compulsii.
Exemple de obsesii frecvent întâlnite sunt:
• Teama de a contracta o boală, cum ar fi SIDA sau cancerul.
• Teama de a atinge substanțe toxice, cum ar fi chimicalele.
• Teama de a răni sau de a ucide pe cineva, de obicei o persoană apropiată.
• Teama de a uita efectuarea unui comportament, de exemplu, a stinge gazul sau a încuia ușa.
• Teama de a efectua un comportament jenant sau imoral, cum ar fi a striga obscenități

Compulsiile sunt denumite și „ritualuri”. Exemple de compulsii frecvent întâlnite sunt:

• Spălarea sau curățarea excesivă, de exemplu, pacientul își spală mâinile de foarte multe ori pe zi.
• Verificarea, de exemplu, pacientul verifică de mai multe ori dacă a stins aragazul.
• Repetarea anumitor acțiuni, de exemplu, stingerea și aprinderea luminii de 16 ori.
• Adunarea sau colectarea obiectelor, de exemplu, păstrarea unor reviste vechi sau a bucăților
de hârtie.
• Aranjarea obiectelor într-o anumită ordine, de exemplu verificarea aranjării simetrice a
obiectelor dintr-o încăpere.

Majoritatea persoanelor cu TOC își dau seama că temerile lor nu sunt pe deplin întemeiate, cel puțin uneori. De
asemenea, își dau seama că nici compulsiile nu au sens. Cu toate acestea, nu pot să se oprească.
TOC este o problemă destul de frecventă. În decursul a 6 luni, aproximativ 4 milioane de persoane din SUA suferă
de TOC. O persoană din 40 va avea la un moment dat pe parcursul vieții TOC.
TOC poate avea consecințe grave. Unele persoane diagnosticate cu TOC își petrec mai multe ore pe zi efectuând
anumite ritualuri. Astfel, activitățile profesionale și familiale devin greu de gestionat. De asemenea, multe
persoane cu TOC evită anumite locuri sau situații care le declanșează anxietatea. Unii ajung să se izoleze în
propria locuință. Adesea, solicită ajutorul familiei pentru efectuarea ritualurilor.

CARE SUNT CAUZELE TULBURĂRII OBSESIV-COMPULSIVE?

Deocamdată nu sunt cunoscute cauzele exacte ale tulburării obsesiv-compulsive. Genele contribuie la dezvoltarea
bolii: Membrii de familie ai pacienților cu TOC au adesea și ei TOC sau alte tulburări de anxietate. Pe de altă
parte, moștenirea genetică nu este singurul factor care determină apariția TOC. Se pare că procesele de învățare,
precum și factorii de stres pot contribui la această tulburare.

CUM SE DEZVOLTĂ TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ?

Studiile de specialitate au evidențiat faptul că peste 90% dintre persoanele din populația generală au gânduri
similare celor care le deranjează pe persoanele cu TOC. Însă persoanele cu TOC par să fie mult mai tulburate de
existența acestor gânduri decât alți oameni. Deseori, conținutul gândurilor TOC contravine sistemului de valori al
pacientului – de exemplu, un bărbat foarte religios se teme să nu comită o blasfemie sau o mamă care își iubește
copilul, să nu îl rănească.
Dat fiind faptul că pacienții cu TOC sunt incomodați de aceste gânduri, ei încearcă să le evite. Deseori încearcă
să-și impună să nu se mai gândească la obsesiile lor. Însă cu cât încercăm să nu ne gândim la ceva neplăcut, cu atât
ne vom gândi mai des la acel lucru. Puteți să încercați acest fenomen paradoxal: Încercați să nu vă gândiți la un

Din Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate, Ediția a doua (The Guilford Press, 2012). Drepturi de
autor Robert L. Leahy, Stephen J. Holland și Lata McGinn. Au dreptul de a multiplica această fișă pentru uz personal doar
cumpărătorii acestui volum (vezi pentru detalii pagina drepturilor de autor).
FIȘA 8.5. Informații despre tulburarea obsesiv-compulsivă – Fișă pentru pacienți
elefant roz în următoarele 60 de secunde. Cel mai probabil că primul lucru care vă vine în minte sunt gândurile
pe care încercați să le evitați – referitoare la elefantul roz.
În momentul în care persoanele realizează că nu pot evita aceste gânduri neplăcute, încearcă să-și reducă
anxietatea prin alte metode. De exemplu, încep să efectueze anumite comportamente, cum ar fi spălarea
mâinilor sau repetarea în gând a unei rugăciuni. De obicei, aceste comportamente calmează anxietatea.
Problema este că această calmare este doar temporară. Curând vor simți nevoia să repete comportamentul
respectiv ca să se simtă mai bine, iar în scurt timp, comportamentul va deveni compulsie.

ÎN CE CONSTĂ INTERVENȚIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ A

TULBURĂRII OBSESIV-COMPULSIVE?
Persoanele cu TOC se tem că, în cazul în care vor duce până la capăt gândurile obsesive fără să efectueze
compulsiile aferente, vor deveni din ce în ce mai anxioase și nu vor fi în stare să tolereze acel nivel extrem
de ridicat de anxietate. Deseori se îngrijorează că ar putea înnebuni.
Scopul terapiei cognitiv-comportamentale este să vă ajute să realizați că vă puteți controla anxietatea fără
efectuarea comportamentelor compulsive. Veți învăța strategii de coping, cum ar fi unele stiluri de gândire
care vă vor ajuta să vă reduceți nivelul de anxietate. De asemenea, veți învăța că, în cazul în care vă
confruntați cu temerile dumneavoastră în loc să le evitați, acestea se vor reduce în intensitate. Deși pare greu
de crezut, este adevărat. Terapeutul vă va ajuta să abordați treptat temerile până când reușiți să le gestionați
fără comportamente compulsive.
Terapia cognitiv-comportamentală durează de regulă 20 de ședințe. În cazul în care suferiți de simptome mai
severe, tratamentul ar putea dura mai mult.

CÂT ESTE DE EFICIENTĂ TERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ

PENTRU TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ?
Studiile de specialitate arată că peste 80% dintre pacienți care trec prin intervenția cognitiv-comportamentală
își ameliorează TOC în măsură moderată sau ridicată. Totuși, mai pot apărea ocazional obsesii și compulsii și
după încheierea tratamentului. Cu toate acestea, pacienții simt că au mai mult control și se pot bucura mai mult
de viață. Potrivit studiilor, majoritatea pacienților care au urmat terapie cognitiv-comportamentală continuă să
se simtă mai bine și după terminarea intervenției.

ESTE UTILĂ INTERVENȚIA MEDICAMENTOASĂ?

Medicamentele cele mai eficiente pentru TOC funcționează prin creșterea cantității de serotonină din creier.
Medicul sau psihiatrul dumneavoastră vă va recomanda tratamentul medicamentos care vi se potrivește cel mai
bine. Conform studiilor de specialitate, în peste 50-60% dintre cazuri, tratamentul medicamentos are efect
pozitiv. Însă după încetarea tratamentului medicamentos, mulți pacienți suferă recăderi. Din acest motiv,
tratamentul medicamentos trebuie întotdeauna completat cu intervenția cognitiv-comportamentală. Pentru unii
pacienți, cel mai favorabil efect se obține prin combinarea tratamentului medicamentos cu terapia cognitiv-
comportamentală.

CE TREBUIE SĂ FACEȚI DUMNEAVOASTRĂ CA PACIENT?

Este firesc să fiți neliniștiți la începutul intervenției și să aveți dubii dacă starea dumneavoastră poate fi
ameliorată sau nu. Tot ceea ce se cere de la dumneavoastră este să fiți dispuși să dați terapiei o șansă.
Terapeutul vă va învăța metode noi prin care puteți gestiona eficient anxietatea și vă va ajuta să vă confruntați
cu lucrurile de care vă
este teamă. Vi se va cere să exersați aceste abilități noi și între ședințe. Dacă veți face exercițiile pe care
vi le recomandă terapeutul și veți termina intervenția, aveți șanse foarte mari să vă simțiți mult mai bine.
Din Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate, Ediția a doua (The Guilford Press, 2012). Drepturi de
autor Robert L. Leahy, Stephen J. Holland și Lata McGinn. Au dreptul de a multiplica această fișă pentru uz personal doar
cumpărătorii acestui volum (vezi pentru detalii pagina drepturilor de autor).