5 Forme de Proprietate Imobiliara

ADMINISTRAREA AFACERILOR ÎN TURISM
2012 - 2013
EVALUAREA FIRMEI DE
TURISM
Prof. Univ. Dr. Gabriela Cecilia Stănciulescu

Drd. Daniel Bulin
EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15
Curs
FORME DE PROPRIETATE
IMOBILIARĂ
CUPRINS
1. PROPRIETATEA PUBLICĂ ŞI PRIVATĂ

2. DREPTURILE DE PROPRIETATE
3. RESTRICŢIONĂRI DE DREPT PUBLIC ŞI PRIVAT ASUPRA
PROPRIETĂŢII
1. COPROPRIETATEA IMOBILIARĂ
2. DREPTURILE DE PROPRIETATE ALE PERSOANELOR JURIDICE
3. FORME SPECIALE DE PROPRIETATE:
APARTAMENTUL (SPAŢIUL) PROPRIETATE PERSONALĂ;
PROPRIETATEA COLECTIVĂ SAU PRIN ACŢIONARIAT
PROPRIETATEA ÎN TIMESHARING
7. DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE

DEFINIŢIA PROPRIETĂŢII IMOBILIARE
 Proprietatea imobiliară reprezintă nu numai identificarea şi

evaluarea unei game foarte largi de drepturi, ci şi analizarea
diverselor limitări ale acestora, ca şi efectul pe care îl au aceste
limitări asupra valorii.
 Unele limitări ale dreptului de proprietate, cum ar fi exproprierea,

sunt rezultatul acţiunii statului, în timp ce altele, prevăzute prin acte
cu titlu privat, sunt rezultatul acţiunii unei persoane particulare.
 A avea o formă a dreptului de proprietate asupra unui bun imobil

înseamnă a avea o cotă de participare la acel bun.

TERMENI IMPORTANŢI (1)
 Chiriaş, locatar • Imobil subînchiriat

 Chirie contractuală (inchiriere în lanţ)
 Chirie de piaţă • Impozitare
 Confiscare • Locator
 Consorţiu • Locuire, ocupare
 Coproprietatea în cote egale a • Perete comun
soţilor • Proprietate colectivă
 Coproprietatea în cote egale • Proprietate cu drepturi
 Drept comun (indivizibil) depline
 Drept de servitute accesoriu • Proprietate individuală
(colateral) nesolidară
 Drepturi de construire • Proprietate indiviză
cesionabile • Proprietate în timesharing
 Expropriere
TERMENI IMPORTANŢI (2)
 Drept de trecere  Drepturi asupra subsolului
 Drept de trecere în scop  Reversiune
ecologic • Servituţi
 Drept de trecere în scopul
conservării • Societate comercială de
persoane
 Drept parţial (cota de
• Societate de administrare
participare) imobiliară
 Drept rezidual
• Societate în comandită
 Dreptul de folosinţă şi simplă
posesie al chiriaşului • Societate in nume colectiv
 Dreptul proprietarului asupra
• Societate pe acţiuni
unei proprietăţi dată cu
chirie • Spaţiu proprietate personală
 Drepturi aeriene • Subinchiriere
• Valoarea contabilă
PROPRIETATEA PUBLICĂ ŞI PROPRIETATEA PRIVATĂ
În materie de drepturi imobiliare, prima mare distincţie trebuie

făcută între proprietatea privată şi cea publică.
Proprietatea publică asupra bunurilor imobile poate avea multe

forme. Străzile, drumurile, întreprinderile de gospodărie comunală
şi alte instituţii de utilitate publică, cum ar fi: primăriile, închisorile,
întreprinderile de lucrări publice (regiile) sunt de obicei deţinute de
unităţile administrative în beneficiul cetăţenilor din respectiva forma
de organizare administrativă.
Centralele zonale de carte au posibilitatea de a înfiinţa biblioteci

publice. Instituţiile de coordonare a parcurilor, a zonelor de
agrement şi cele ccologice cumpără terenuri pentru a înfiinţa
parcuri, zone de agrement şi rezervaţii.

PROPRIETATEA PUBLICĂ ŞI PROPRIETATEA PRIVATĂ
Cea mai mare parte a Evaluatorul trebuie să identifice

proprietăţilor imobiliare drepturile de proprietate imobiliară
care fac obiectul fiecarei lucrări de
publice sunt create evaluare.
pentru a răspunde unor
nevoi sau cererii Evaluatorul trebuie să înțeleagă
cetăţenilor. foarte bine ce formă de proprietate
caracterizează proprietatea
imobiliară pe care o evaluează, ca şi
diversele dezmembrăminte ale
acesteia.

ENTITĂŢI DE PROPRIETATE IMOBILIARĂ

FORMA COMPLETĂ DE PROPRIETATE
Forma completă de proprietate este proprietatea deplină. Ea dă dreptul

total asupra unui bun imobil, adică proprietatea deplină (absolută), adica
negrevată de alte cote de participare sau de moştenire, supusă numai
limitărilor care corespund celor patru atribuţii fundamentale ale statului,
respectiv obligaţiei legale de a plăti impozite, de a fi expropriată, de a
respecta ordinea de drept şi de reversiune (dreptul succesoral al statului).
Suma drepturilor reale imobiliare cuprinde:
dreptul de a vinde o participaţie;
dreptul de a închiria şi de a ocupa proprietatea;
dreptul de a ipoteca o participaţie;
dreptul de a înstrăina o participaţie;
dreptul de a nu întreprinde nici una din acţiunile de mai sus.

DREPTUL DEPLIN DE PROPRIETATE
Dreptul deplin de proprietate înseamnă deţinerea tuturor acestor drepturi:

dreptul de a vinde o participaţie;
dreptul de a închiria şi de a ocupa proprietatea;
dreptul de a ipoteca o participaţie; dreptul de a înstrăina o participaţie;
dreptul de a nu întreprinde nici una din acţiunile de mai sus.
Fiecare drept individual are valoarea lui.
Dacă din dreptul deplin de proprietate se scot unul sau mai multe drepturi,
înseamnă că se creează o cotă de participare parţială, care trebuie evaluată.
Date fiind particularitătţle pietei imobiliare, suma valorilor diverselor cote

parţiale nu va fi egală niciodată cu valoarea dreptului deplin de proprietate.

FORME ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE
IMOBILIARĂ DEŢINUTE DE PERSOANE FIZICE SAU
JURIDICE

CELE 4 PREROGATIVE ALE STATULUI DE A IMPUNE
RESTRICŢII ASUPRA DREPTULUI DE PROPRIETATE (1)
I. Impozitarea;
II. Exproprierea;
III. Reglementarea;
IV. Reversiunea (dreptul succesoral al statului)
Impozitarea este dreptul statului de a încasa venituri prin impunerea bunurilor,

produselor şi drepturilor. Legislaţia fiscală prevede, de multe ori, dreptul
administraţiei financiare de a confisca bunurile pentru care nu s-a plătit
impozitul.
Exproprierea este dreptul statului de a-şi însuşi un bun privat, în interes public în
schimbul unei despăgubiri. Acest drept poate fi exercitat de o instituţie a statului
sau de o altă entitate, abilitată de stat în acest scop, cum ar fi o agenţie a spaţiilor
locative, un inspectorat şcolar, o administraţie a parcurilor sau o autoritate care se
ocupă de administrarea drepturilor de trecere. Termenul ,,a însuşi" înseamnă
acţiunea concretă de executare silită a actului de expropriere, adică de luare în
stăpânire a unei proprietăţi private, în beneficiu public.

CELE 4 PREROGATIVE ALE STATULUI DE A IMPUNE
RESTRICŢII ASUPRA DREPTULUI DE PROPRIETATE (2)
Dreptul de reglementare este dreptul statului de a emite legi si

reglementări cu privire la proprietate astfel încât aceasta să poată
fi apărată. Decretele de sistematizare, restricţiile de utilizare,
legislaţia construcţiilor, regulile de trafic aerian şi terestru,
legislaţia sănătăţii şi cea de mediu au la bază aceasta atribuţie a
statului.
Dreptul succesoral al statului este dreptul statului de a conferi unei

unităţi administrativ-teritoriale dreptul de a lua în proprietate un
bun al cărui proprietar a decedat fără moştenitori sau fără a fi
lăsat un testament.

DREPTURILE DE PROPRIETATE IMOBILIARĂ ALE
PERSOANELOR JURIDICE
Proprietatea imobiliară poate aparţine nu numai persoanelor

fizice, ci şi diverselor persoane juridice, cum ar fi:
Ca si persoanele fizice, aceste entităţi pot deţine un imobil

cu drepturi depline sau cu drepturi parţiale.
FORME SPECIALE DE PROPRIETATE.
TERMENI IMPORTANŢI
 Spaţiu proprietate personală; In afară de proprietatea

 Valoarea de vânzare pe unitate; persoanelor fizice şi cea a
 Proprietate colectivă; persoanelor juridice, există şi
alte forme de proprietate:
 Proprietate transmisibilă;
 Proprietatea netransmisibilă; Apartamentul (spaţiul)
 Proprietate viageră: proprietate personală;
 Participaţii fizice;
Proprietatea colectivă sau prin
 Active financiare;
 Drepturi de construire acţionariat;
cesionabile; Proprietatea în time-sharing.

Apartamentele (spaţiile) proprietate personală
Spaţiul proprietate personală este o formă de proprietate asupra unei unități locative
distincte sau asupra unor porțiuni dintr-o clădire cu mai multe astfel de unități.
În anii trecuți, principalele tipuri de proprietate deținută în astfel de clădiri erau

apartamentele de locuit și spațiile de desfacere cu amănuntul; azi, există așa numitele
forme de organizare gen stup pentru toate tipurile de spații imobiliare, respectiv birouri,
spațiile industriale, magazine, etc.
O unitate proprietate personală este o proprietate separată asupra căreia are titlu de
proprietate o persoană particulară.
O astfel de unitate poate fi închiriată, vândută sau ipotecată separat.
Intr-un bloc de locuinte traditional, proprietarul detine titlul de proprietate asupra

locuinței, precum și o cotă-parte indiviză din suprafața totală a spațiilor comune ale
imobilului (terenul, spațiile de trecere, fundația, pereții exteriori, spațiile de parcare și
terenurile de joacă sau de recreere).

Proprietatea colectivă sau prin acţionariat
În unele ţări este foarte răspândită proprietatea colectivă asupra apartamentelor.

Intr-o astfel de asociere, se înființează o societate pe acțiuni care achiziționează, cu
titlu de proprietate, un bloc de locuințe, stabilește prețul diverselor apartamente și
emite, în mod legal, un număr de acțiuni la o anumită valoare nominală.
Proprietarii individuali cumpără acțiuni proportional cu prețul apartamentului lor.

Fiecare deținător de acțiuni posedaădreptul de a închiria apartamentul și este
obligat să plătească lunar o sumă care reprezintă partea lui din cheltuielile de
administrare și din sumele de rambursare a datoriei pentru ipotecă (creditul ipotecar)
pe care o plătește societatea pe acțiuni.
Contractul de inchiriere îl obligă pe proprietar să plătească o contribuție lunară la

ăntreținere, care poate fi modificată din când în când de consiliul de administrație al
societății.
Contribuția acoperă cheltuielile de administrare, de exploatare și de întreținere a

spațiilor comune.

Proprietatea în timesharing(1)
Proprietatea în time-sharing presupune vânzarea fie a unor drepturi de

proprietate limitate, fie a unor drepturi de folosință și ocuparea unor unități
locative sau camere de hotel.
Există două forme de proprietate în time-sharing: cea cu titlu deplin, este cea în
care cumpărătorul imobilului primește un act de proprietate care îi conferă titlul
asupra unei unităţi locative pe o anumită perioadă a anului. Cumpăraăorul are
dreptul de a vinde, de a închiria sau de a lăsa moştenire dreptul său.
Dreptul de proprietate astfel dobândit poate fi ipotecat, iar titlul de proprietate

poate fi înscris la autoritățile fiscale; cea de-a doua formă de time-sharing, nu
este în proprietate deplină şi nu conferă titlu de proprietate. Cumpărătorul
dobândește doar dreptul de a folosi o astfel de unitate locativă și spațiile
conexe.
La ambele categorii de time-sharing, există subcategorii. La prima categorie de time-sharing cu

drepturi depline, există proprietatea transmisibilă şi cea netransmisibilă (sau sezonieră).
La cea transmisibilă, cumpărătorul dobândește titlu de proprietate asupra unei unități locative
ca și în cazul co-proprietarului cu drept de succesiune pentru urmașii săi. Fiecare cumpărător
consimte să folosească locuința numai în intervalul prevăzut în actul de proprietate.
La cea netransmisibilă, perioada în care cumpărătorul deține bunul, durează numai cât se
menține și proiectul. La finele acestei perioade, posesia se reîntoarce la proprietarii inițiali, în
calitate de co-proprietari cu drepturi depline, după care aceștia au dreptul de a vinde
proprietatea și de a împărți banii sau de a-și păstra calitatea de co-proprietari cu drepturi
depline, reînnoind contractul de proprietate sezonieră.
Proprietarii din ambele subcategorii plătesc cheltuielile de exploatare, inclusiv o cotă-parte din
impozite, asigurarea și alte costuri aferente, precum și o contribuție pentru întreținerea spațiilor
comune și pentru administrare.
În multe proiecte de acest gen, se creează 50 de perioade de câte o săptămână fiecare, cele
două săptămâni care rămân, fiind destinate lucrărilor de întreținere și reparații.

La categoria de time-sharing fără titlu există trei subcategorii denumite: drept de inchiriere,
permis de vacanță și membru al unui club. Dreptul de inchiriere este, practic, o închiriere cu
plata anticipată.
Permisul de vacanță înseamnă transferul autorizației eliberate investitorului imobiliar, către

cumpărătorul unei astfel de formule, prin care acesta dobândește dreptul de a folosi un anumit
spațiu locativ la date bine stabilite, pe durata contractului prin care s-a acordat permisul de
vacanță.
Calitatea de membru al unui club, constă în aceea că posesorii cumpără drepturile de membru
pe un anumit număr de ani, la un club care are în proprietate sau ia în concesiune sau în
exploatare imobile în regim de time-sharing. Cumpărătorul dobândește dreptul de a folosi un
anumit spațiu locativ pe o anumită perioadă, în fiecare an, pe durata contractului.
In unele țări, permisele de vacanță ți calitatea de membru al unui club nu sunt considerate
forme ale dreptului de proprietate imobiliară, ci proprietate asupra unui bun mobil.

DEZMEMBRAMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE
Indiferent de tipul de proprietate, proprietarul unui bun imobiliar

este considerat a avea un drept de proprietate asupra acelui bun.
O misiune de evaluare poate consta în stabilirea valorii dreptului

deplin de proprietate, sau a dreptului parţial de proprietate.
Drepturile parțiale sau fragmentare, se pot obţine pe mai multe căi:

Dezmembrămintele economice
Cel mai des întâlnit dezmembrământ al dreptului de proprietate de

ordin economic, se naște când dreptul absolut se fracționează în urma
închirierii. În acest moment, locatorul și locatarul dobândesc, fiecare,
drepturi parțiale, care sunt prevăzute într-un contract ce se supune
dreptului contractual.
Drepturile fragmentare, rezultate dintr-un contract de închiriere, sunt

distincte dar înrudite, respectiv se naște dreptul asupra unei proprietăți
dată cu chirie și dreptul de folosință și posesie al chiriașului asupra
aceleiași proprietăți închiriate.
În anumite condiții, se pot naște și alte dezmembrăminte ale dreptului

de proprietate de natură economică, respectiv cele de subînchiriere.

Dezmembramintele economice
O misiune de evaluare poate consta în stabilirea valorii dreptului

deplin de proprietate, de exemplu a unuia parţial.
Drepturile parţiale sau fragmentare se pot naşte pe mai multe căi:

Dezmembrăminte juridice şi limitări juridice
Practic, fiecare proprietate imobiliară este afectată de o servitute sau alta

sau de constrângeri de ordin juridic asupra dreptului de folosinţă, care
reduc dreptul de proprietate.
Unele servituţi sunt permanente, altele sunt temporare.
Evaluatorii au de multe ori de estimat fie valoarea proprietăţii cu tot cu

servitute, fie valoarea dreptului de servitute însuşi. În unele cazuri, se
poate naşte un drept viager care, la rândul lui, generează diverse alte
drepturi parţiale.
Drepturile de construire cesionabile (DCC) sunt şi ele o altă formă de

drepturi parţiale speciale, născute prin efect juridic.

Servituţile
O servitute este un drept imobiliar care conferă dreptul de folosinţă, dar

nu de proprietate, asupra unei părţi din imobilul proprietarului.
Servituţile permit folosirea unei anumite părţi a proprietăţii imobiliare
într-un anumit scop, cum ar fi accesul la o altă proprietate sau
amplasarea unei reţele subterane.
Deşi servituţile de suprafaţă sunt cel mai des întâlnite, există şi servituţi
subterane sau aeriene, pentru conducte, tuneluri de metrou, poduri.
Există alte servituţi care-l pot împiedica pe proprietar să se bucure de
anumite forme de utilizare a proprietăţii, pe care le-ar avea în virtutea
dreptului sau de proprietate deplină, fără ca prin aceasta titularul dreptului
de servitute să dobândească un drept de posesiune asupra imobilului, cum
ar fi servituţile legate de amenajările peisagiste.

Proprietatea viageră
Proprietatea viagera este definita ca fiind totalitatea drepturilor de folosinta,

ocupare si decizie asupra unei proprietati imobiliare numai pe durata vietii
uzufructuarului.
Acesta este cunoscut şi sub denumirea de beneficiar viager. El are obligaţia de a

întreţine proprietatea în bună stare şi de a plăti toate impozitele aferente pe toată
durata dreptului său viager. In cazul unui uzufruct se creează două feluri de
drepturi şi este posibil ca evaluatorul să trebuiască să le evalueze pe amândouă.
Primul drept este cel al uzufructuarului; cel de-al doilea este dreptul rezidual
de reposesiune asupra proprietăţii la moartea beneficiarului viager. Drepturile
viagere pot lua naştere în mai multe feluri:
Prin efectul legii
Prin testament
Prin acte de cesiune

Drepturile de construire cesionabile (transferabile)
Drepturile de construire cesionabile (DCC), uneori numite şi drepturi de folosinţă

separabile (DFS), au apărut în Statele Unite, în sectorul imobiliar, în deceniul al optulea.
Un drept de construire cesionabil este un drept de construire care se desprinde din

drepturile totale ale proprietarului de teren pentru a se transmite, de regulă prin vânzare,
unui alt proprietar de pământ dintr-un alt loc.
Unele drepturi de acest gen păstrează tipurile de folosinţă a proprietăţii, fie pentru
producţie agricolă, fie ca spaţiu în aer liber, sau ca spaţiu în clădiri istorice. În aceasta
formulă de obicei apare şi o autoritate locală de mediu şi un inspectorat al construcţiilor.
Proprietarilor de teren din jurisdicţia autorităţii de mediu li se acordă drepturi de

construcţie, pe care însă nu le pot fructifica construind pe propriile lor terenuri, dar pe
care le pot vinde proprietarilor de teren din zonele în care este permisă construirea.
Aceştia pot beneficia de dreptul de construcţie astfel dobândit pentru a construi cu o

densitate mai mare decât ar permite reglementările de sistematizare din zona în care sunt
permise construcţiile.
Participațiile fizice pe orizontală
Participaţiile fizice ale dreptului de proprietate pot fi obţinute fie pe orizontală fie
pe verticală.
Metoda cea mai răspândită de a crea fragmente ale dreptului imobiliar pe orizontală
este ce a parcelării şi a comasării. Prin parcelare, o întindere mare de pământ este
împărţită în parcele mai mici, care sunt apoi vândute separat. Prin comasare, se
unesc mai multe parcele mici într-una mai mare, care astfel va avea o valoare
superioară valorii parcelelor mici.
Să ne imaginăm două terenuri industriale alăturate, de câte 2000 mp fiecare, într-o

zonă în care suprafaţa ideală a terenurilor industriale ar fi de 4000 de mp. Valoarea
terenurilor de 2000 mp este de 20.000 $ fiecare, dar reunite, ea creşte la 50.000$.
Dar şi invers, atunci când pe piaţă se caută parcele mai mici, valoarea unitară a celor
mari va fi mai mică. Majoritatea evaluatorilor cunosc procedura de evaluare a
drepturilor imobiliare pe orizontală, pentru care se folosesc tehnicile de evaluare
tradiţionale.

Participatiile fizice pe verticală
Drepturile imobiliare create pe verticala pot necesita o examinare distinctă atunci

când avem de-a face cu vânzare, închiriere, ipotecare şi alte tipuri de tranzacţii
imobiliare.
Cele mai obişnuite dezmembrăminte ale dreptului de proprietate imobiliară create pe

verticală sunt drepturile asupra subsolului si cele asupra aerului.
Dreptul asupra subsolului este dreptul de a folosi şi de a beneficia de pe urma

porţiunii subterane a unei proprietăţi imobiliare. Termenul se referă de regulă la
dreptul de a extrage minerale din subteran şi de a construi tuneluri pentru căi ferate,
vehicule rutiere şi conducte pentru reţeaua de gospodărie comunală.
Drepturile aeriene sunt drepturi de proprietate asociate cu folosinţa şi cu dreptul de

decizie şi de reglementare al spaţiului aerian de deasupra unei proprietăţi imobiliare.

Ambele aceste drepturi fragmentare (pe orizontală şi pe verticală)

reprezintă dezmembrăminte ale dreptului deplin de proprietate şi
fiecare din ele se sprijină pe conceptul de tridimensionalitate a
terenului.
Divizarea pe verticală a proprietăţii imobiliare este importantă

deoarece progresul tehnologic a schimbat radical dreptul de folosinţă
asupra pamântului şi, prin aceasta, şi criteriile celei mai bune utilizări.
Răspândirea construcţiilor pe cadre de oţel, a lifturilor de mare

capacitate, a tehnicilor de excavare a tunelurilor de mare adâncime, ca
şi tehnologia comunicaţiilor au schimbat înfătişarea oraşelor de astăzi.

Pe măsura creşterii densităţii construcţiilor pe unitatea de teren în

mediul urban, rămân din ce în ce mai puţine terenuri pentru
construcţie şi pretul, cum este şi firesc, urcă vertiginos.
Această tendinţă a sporit interesul faţă de lărgirea categoriei
drepturilor aeriene.
Drepturile aeriene pot fi vândute cu titlu deplin, vânzătorul
păstrându-şi unul sau mai multe drepturi de trecere pentru un anume
tip de folosinţă, cum ar fi exploatarea unei căi ferate.
Acestea pot fi şi ele subîmparţite, ca atunci când, de exemplu,
proprietarul dreptului absolut vinde sau concesionează numai
terenul sau spaţiul aerian care urmează a fi destinat unei amenajări
anume.

Participaţiile fizice pe verticală
Statul este cel care stabileşte regulile după care se pot vinde drepturile aeriene, căci
această categorie de drepturi nu există în mod automat într-o formă vandabilă. In
funcţie de legislaţie, drepturile aeriene pot fi transmise în mai multe feluri. De multe
ori, drepturile aeriene aferente unei proprietăţi imobiliare sunt transferate altei
proprietăţi, situată în aceaşi zonă construibilă din punctul de vedere al planului de
sistematizare.
Transferul drepturilor aeriene permite investitorilor imobiliari să modifice

densitatea de amenajare a teritoriului fără a provoca incoveniente pentru proprietarii,
cartierele sau unităţile administrative respective.
Aceasta practică demonstrează importanţa autorităţilor de sistematizare şi

urbanism, cărora le revine sarcina de a reglementa regimul de înalţime al clădirilor,
funcţionalitatea acestora, retragerea de la aliniament, precum şi alte elemente
variabile legate de crearea de drepturi aeriene.

Activele financiare
Aspectele financiare ale drepturilor imobiliare au o mare influenţă asupra practicilor din
domeniul investiţional. De mare importanţă este analiza a două componente: creditul şi
capitalul propriu.
Creditele ipotecare sunt obligaţii garantate, în timp ce investiţiile de capital sunt capital de
risc.
Atât dreptul de proprietate deplin, dreptul proprietarului asupra proprietăţii închiriate cât ăi
dreptul chiriaşului de folosinţă şi posesie asupra proprietăţii luate cu chirie pot fi ipotecate,
operaţiune prin care fiecare din ele se subîmparte în componenţa ipotecară şi în cea de
capital propriu.
Alte înţelegeri de ordin financiar sunt cele cunoscute sub denumirea de:
creanţă de rangul întâi,
datorie subordonată,
finanţare prin vanzare si inchiriere de catre vânzător;
contribuţiile de capital prin consorţii.

În concluzie:
Pentru a evalua corect proprietăţile publice sau private, depline sau

parţiale, este esenţial să fie cunoscute:

VĂ MULȚUMESC!

5 Forme de Proprietate Imobiliara

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5 Forme de Proprietate Imobiliara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ADMINISTRAREA AFACERILOR ÎN TURISM

Prof. Univ. Dr. Gabriela Cecilia Stănciulescu

1. PROPRIETATEA PUBLICĂ ŞI PRIVATĂ

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

 Proprietatea imobiliară reprezintă nu numai identificarea şi

 Unele limitări ale dreptului de proprietate, cum ar fi exproprierea,

 A avea o formă a dreptului de proprietate asupra unui bun imobil

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

 Chiriaş, locatar • Imobil subînchiriat

În materie de drepturi imobiliare, prima mare distincţie trebuie

Proprietatea publică asupra bunurilor imobile poate avea multe

Centralele zonale de carte au posibilitatea de a înfiinţa biblioteci

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

Cea mai mare parte a Evaluatorul trebuie să identifice

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

Forma completă de proprietate este proprietatea deplină. Ea dă dreptul

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

Dreptul deplin de proprietate înseamnă deţinerea tuturor acestor drepturi:

Date fiind particularitătţle pietei imobiliare, suma valorilor diverselor cote

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

Impozitarea este dreptul statului de a încasa venituri prin impunerea bunurilor,

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

Dreptul de reglementare este dreptul statului de a emite legi si

Dreptul succesoral al statului este dreptul statului de a conferi unei

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

Proprietatea imobiliară poate aparţine nu numai persoanelor

Ca si persoanele fizice, aceste entităţi pot deţine un imobil

 Spaţiu proprietate personală; In afară de proprietatea

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

În anii trecuți, principalele tipuri de proprietate deținută în astfel de clădiri erau

O astfel de unitate poate fi închiriată, vândută sau ipotecată separat.

Intr-un bloc de locuinte traditional, proprietarul detine titlul de proprietate asupra

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

În unele ţări este foarte răspândită proprietatea colectivă asupra apartamentelor.

Proprietarii individuali cumpără acțiuni proportional cu prețul apartamentului lor.

Contractul de inchiriere îl obligă pe proprietar să plătească o contribuție lunară la

Contribuția acoperă cheltuielile de administrare, de exploatare și de întreținere a

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

Proprietatea în time-sharing presupune vânzarea fie a unor drepturi de

Dreptul de proprietate astfel dobândit poate fi ipotecat, iar titlul de proprietate

La ambele categorii de time-sharing, există subcategorii. La prima categorie de time-sharing cu

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

Permisul de vacanță înseamnă transferul autorizației eliberate investitorului imobiliar, către

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

Indiferent de tipul de proprietate, proprietarul unui bun imobiliar

O misiune de evaluare poate consta în stabilirea valorii dreptului

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

Cel mai des întâlnit dezmembrământ al dreptului de proprietate de

Drepturile fragmentare, rezultate dintr-un contract de închiriere, sunt

În anumite condiții, se pot naște și alte dezmembrăminte ale dreptului

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

O misiune de evaluare poate consta în stabilirea valorii dreptului

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

Practic, fiecare proprietate imobiliară este afectată de o servitute sau alta

Unele servituţi sunt permanente, altele sunt temporare.

Evaluatorii au de multe ori de estimat fie valoarea proprietăţii cu tot cu

Drepturile de construire cesionabile (DCC) sunt şi ele o altă formă de

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

O servitute este un drept imobiliar care conferă dreptul de folosinţă, dar

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM 25.05.15

Proprietatea viagera este definita ca fiind totalitatea drepturilor de folosinta,