Concept, obiective, instrumente

Politica agricolă reprezintă ansamblul măsurilor juridice de execuție şi

administrare care, în mod direct sau indirect, influențează condițiile de realizare
şi de valorificare a producției agricole, cu scopul îmbunătățirii activității din
acest domeniu şi al nivelului de trai al producătorilor agricoli.
Politica agricolă este o parte a politicii economice, dar cuprinde şi importante
măsuri de politică socială.
Din punct de vedere al sferei de cuprindere, politica agricolă se manifestă în
următoarele domenii:
 aprovizionarea agriculturii cu elemente de capital fix şi circulant;
 asigurarea condițiilor materiale şi financiare producției agricole;
 sprijinirea cercetării științifice în acest domeniu;
susținerea activității de comercializare a produselor agricole;
 reglementarea raporturilor de proprietate şi sprijinirea acțiunii de formare
a unor exploatații optime;
 elaborarea de instrumente menite să asigure o bună funcţionare a pieţei
agricole şi a pieţei funciare etc.
În acelaşi timp, politica agricolă este influenţată direct şi indirect de toate
măsurile macroeconomice luate de puterea publică, cum ar fi: politicile funciară,
monetară, comercială, regională, fiscală, politicile preţurilor, de investiţii etc.
Conceperea şi funcţionarea politicii agricole presupune fixarea unor obiective
ştiinţifice de bază, elaborate după criteriile de eficienţă, stabilitate şi libertate
economică, subordonate obiectivelor generale ale politicii economice. În
majoritatea ţărilor lumii, indiferent de mărime şi nivel de dezvoltare, statul
promovează o anumită politică agricolă.
Politica agricolă reprezintă, pe de o parte, o componentă fundamentală a politicii
economice, iar pe de altă parte, mai mult decât aceasta, fiindcă ea cuprinde şi
măsuri de politică socială. Intervenţia statului în economie este justificată de
problema securităţii alimentare, ce conduce la dezechilibre economice, tensiuni
sociale. Accentuarea fenomenelor de imperfecţiune a pieţei în domeniul agricol
a condus la intensificarea intervenţiei statului prin:
măsuri de politică comercială: introducerea taxelor vamale de import,
asigurarea protecţiei producătorilor autohtoni;
măsuri de reglare a pieţei pe baza cheltuielilor bugetare: susţinerea preţurilor
agricole, investiţii făcute îndeosebi pentru dezvoltarea infrastructurii în
domeniul rural,acordarea unui sprijin social populaţiei rurale;
 -influenţarea indirectă a pieţei prin dezvoltarea sistemului de creditare a
agricultorilor, protejarea formării cooperativelor, dezvoltarea sistemului de
stimulente acordate agricultorilor în vederea respectării standardelor privind
calitatea, normele sanitar-veterinare, mediul etc.
Politica agricolă este concepută pornind de la două ipoteze principale:
1. interesul public de eliminare a imperfecţiunii funcţionări pieţelor agricole;
2. necesitatea redistribuirii veniturilor.
Pentru a-şi îndeplini rolul său în mecanismul economic, politica agricolă îşi
fixează anumite obiective.
Este necesară sublinierea diferenţei dintre măsurile politicii agricole care pot
fi aplicate de către ţările dezvoltate şi în cele în curs de dezvoltare. Grupul
ţărilor dezvoltate este caracterizat prin ponderea redusă a populaţiei active
agricole, prin existenţa surplusurilor de produse şi mai ales prin puterea
economico-financiară care permite susţinerea costisitoare a producătorilor
agricoli din buget şi de către consumatorii cu putere de cumpărare ridicată. În
ţările în curs de dezvoltare, de regulă, situaţia caracteristică este inversă:
ponderea populaţiei active agricole este ridicată, produsele alimentare sunt
deficitare, puterea de cumpărare a populaţiei urbane este redusă, iar puterea
economică nu permite redistribuirea veniturilor de la alte ramuri pentru
susţinerea agriculturii, ci, din contră, se preia de la agricultură pentru
dezvoltarea altor sectoare ale economiei.

Instrumente ale politicii agricole

 Instrumente cu implicații la nivelul exploatațiilor
agricole:
 Măsuri care reglementează relațiile de proprietate și stimularea asocierii
exploatațiilor ;
 Plăți de compensare pentru producătorii agricoli - diferența dintre prețul de
susţinere garantat şi preţul pieţei ;
 Subvenții acordate pe produs ;
 Credite cu dobândă subvenționată;
 Subvenţii pentru cumpărarea de input-uri ;
 Subvenţii acordate pentru cumpărarea de pământ, cumpărări de maşini
agricole etc.