PROTECȚIA

INTERNAȚIONALĂ A
DREPTURILOR OMULUI
Cursul nr. 9

Analiza conţinutului drepturilor

prevăzute în Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale (III)
Laura SPĂTARU-NEGURĂ

Aprilie 2022
 Cuprins

1. Dreptul la respectarea vieţii

private şi de familie, a
domiciliului şi a corespondenţei
2. Libertatea de gândire, de
conştiinţă şi de religie
3. Libertatea de exprimare
4. Libertatea de întrunire şi de
asociere
5. Dreptul la căsătorie
 Recapitulare

Care articol din ConvEDO protejează

dreptul la un proces echitabil?
Răspuns corect

Articolul 6
 Recapitulare

Cum se intituleazǎ articolul 5 din

ConvEDO?
 Răspuns corect

DREPTUL LA
LIBERTATE ȘI LA
SIGURANȚĂ
 ARTICOLUL 8 - Dreptul la respectarea
vieţii private şi de familie
1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de
familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui
drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie,
într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea
naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea
ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a
drepturilor şi a libertăţilor altora.
 Prezentare generală
• Un drept relativ cu un conţinut foarte complex => interpretat de Curte într-o manieră evolutivă
• Scopul este de a proteja individul şi viaţa sa privată împotriva ingerinţelor arbitrare ale statului
• Primul paragraf: dreptul la viaţă privată, dreptul la viaţă de familie, dreptul la domiciliu şi dreptul la corespondenţă
• Noţiunile autonome „viaţă privată”, „domiciliu”, „corespondenţă” acoperă:
• sfera intimă a relaţiilor personale dintre oameni;
• dreptul unei persoane de a lega prietenii;
• integritatea fizică şi morală a unei persoane;
• dreptul la nume;
• dreptul la imagine;
• dreptul la un mediu sănătos (protecţia par ricochet);
• localul unde sunt desfăşurate activităţi profesionale sau comerciale.
• Al doilea paragraf prevede condiţiile în care aceste drepturi pot fi limitate: ingerinţele să fie prevăzute de lege, să fie
necesare într-o societate democratică, să urmărească unul sau mai multe scopuri legitime
• Statul are o largă marjă de apreciere=> fiecare ingerinţă va fi analizată în funcţie de situaţia de fapt
• Statele au în principal obligaţii negative, de abţinere a autorităţilor statului de a interfera cu dreptul persoanelor la viaţa
privată, însă reies şi obligaţii pozitive în sarcina statelor (e.g., adoptarea unor acte normative pentru a asigura copilului
natural un statut favorabil)
 Dreptul la viaţă privată

• Dreptul la viaţă privată include, printre altele:

• dreptul la viaţă privată personală
• dreptul la un mediu sănătos
• Prin divulgarea unor detalii asupra vieţii private a unei persoane, se
poate aduce atingere dreptului la viaţă privată a altor persoane
 Dreptul la viaţă privată personală
• Respectul vieţii private include dreptul la identitate, fiind foarte importantă ascendenţa unei persoane (cu respectarea drepturilor terţilor), dreptul la
identitatea etnică pentru restabilirea legăturilor afective cu membrii familiei defunctului, dreptul la dezvoltare personală şi la menţinerea raporturilor cu
semenii săi
• Şi dreptul la nume este foarte important, autorităţile unui stat neavând dreptul să refuze înregistrarea prenumelui copilului ales de părinţi, fapt care ar
reprezenta o ingerinţă nejustificată
• Interzicerea dreptului unei femei de a păstra numele dinaintea căsătoriei a fost considerată ca fiind contrară dispoziţiilor art. 8 din Conv.E.D.O.
• Viaţa sexuală este sub corolarul dreptului la secretul vieţii private, care presupune că fiecare persoană este liberă să aibă o viaţă sexuală conform alegerii
sale, chiar dacă majoritatea oamenilor nu ar fi de acord cu orientarea sa
• Nu este admisibil ca persoanele să fie discriminate pe motivul orientării sexuale, iar actele homosexuale să fie incriminate => din jurisprudenţa
C.E.D.O. se poate constata că adulţii de acelaşi sex pot avea relaţii sexuale în intimitate, dacă există consimţământ
• Dacă există un parteneriat de facto stabil între cele două persoane, atunci Curtea poate analiza ingerinţa statului şi sub corolarul vieţii de familie
• O problemă delicată: transsexualismul => drama transsexualilor de a trai intre doua lumi = incalcare art. 8
• Dreptul la imagine => dreptul la reputaţie
• Dreptul la integritatea fizică şi psihică a persoanei
• Confidenţialitatea datelor medicale sau a dosarelor medicale
• Stocarea datelor personale de către reprezentanţii statului, fără a exista consimţământul persoanelor în cauză
• Accesul la date sau dosare cu caracter personal
 Dreptul la un mediu sănătos
• Recunoscut indirect, o protecţie indirectă, par ricochet, deoarece
poluarea sau degradarea mediului înconjurător nu constituie încălcări
directe ale acestui drept
• Nu este in terminis garantat de către Convenţie, el decurgând din
dreptul la viaţă privată
• Curtea a considerat că reprezintă ingerinţe în viaţa privată a
persoanelor: poluarea sonoră datorată
• traficului aerian, feroviar şi rutier intens
• cluburilor de noapte din clădiri rezidenţiale
• spaţiilor industriale, din vecinătatea domiciliului persoanelor
+ poluarea chimică
• Trebuie să existe un „efect nefast, produs asupra vieţii private sau
familiale a unei persoane, şi nu simpla degradare generală a acestuia”
 Dreptul la viaţa de familie

• Recunoscut fiecărei persoane, indiferent dacă a întemeiat o familie legitimă,

bazată pe o căsătorie legală (nu fictivă), sau o familie naturală, bazată pe o relaţie
de facto
• Pentru o relaţie de facto, trebuie să fie analizate mai multe amănunte: existenţa coabitării,
perioada coabitării, existenţa copiilor
• criteriul efectivităţii raporturilor de familie
• Includem: concubinajul heterosexual, fie el şi adulterin, mai ales dacă dă naştere
unui copil, relaţia dintre transsexual şi copilul concubinei sale, conceput prin
inseminare artificială cu un donator de spermă, relaţiile dintre două persoane de
acelaşi sex, relaţiile dintre alte persoane care nu şi-au oficializat relaţia; nu
includem LOGODNA
• Si deţinuţii au dreptul la respectarea vieţii de familie, pe perioada privării de
libertate => CEDO investigheaza daca justul echilibru între interesele persoanei
vizate (protejarea vieţii de familie) şi protecţia ordinii publice
 Dreptul la secretul vieţii private

• Dreptul de a fi lăsat în pace

• In sfera acestui drept intra respectul domiciliului şi al corespondenţei
• Noţiune autonoma „domiciliu” = locul în care o persoană îşi desfăşoară activitatea cotidiană
în mod constant şi continuu, nefiind necesar ca persoana vizată să fie proprietarul imobilului
respective
• Includem şi reşedinţele legal stabilite, casele de vacanţă, locuinţele sociale, caravanele, sediul
profesional
• Incalcari ale domiciliului: acţiunea de distrugere a domiciliului, efectuarea de percheziţii
domiciliare, emiterea unei decizii de expropriere, adoptarea unor măsuri de amenajare
urbanistică
• Dreptul la corespondenţă: comunicări scrise, verbale sau electronice
• Interceptarea oricărui tip de corespondenţă din partea autorităţilor poate fi considerate o
ingerinţă dacă nu sunt respectate anumite garanţii (e.g., existenţa unei autorizaţii prealabile
emise de un organ independent al statului, integritatea interceptărilor, posibilitatea de a
contesta interceptările)
• Include şi corespondenţa profesională
 Ingerinţa în exercitarea drepturilor garantate
de art. 8 din Conv.E.D.O.
• Parag. 2 => drept relativ, putând fi limitat în anumite condiţii => ingerinţe ale
statului care trebuie:
a) să fie prevăzută de lege: este necesară analiza bazei legale din dreptul intern
(criteriul legalităţii), în urma căreia se va aprecia dacă legea lato sensu a fost
previzibilă, accesibilă, precisă pentru ca destinatarii normei să îi înţeleagă sensul şi
să poată să îşi previzioneze consecinţele încălcării ei
b) să urmărească un scop legitim: protejarea securităţii naţionale, siguranţei publice,
bunăstării economice a ţării, apărării ordinii şi prevenirii faptelor penale, protejarea
sănătăţii sau a moralei, protejarea drepturilor şi libertăţilor altora
c) să fie necesară într-o societate democratică: o societate care se bazează pe
toleranţă, pluralism politic, preeminenţa dreptului
d) să fie proporţională: asigurând un just echilibru între interesele individuale şi
interesele generale ale unei comunităţi
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (I)
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (II)
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (III)
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (IV)
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (V)
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (VI)
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (VII)
 ARTICOLUL 9 - Libertatea de gândire, de
conştiinţă şi de religie
1. Orice persoană are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de
religie ; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau
convingerile, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau
convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular,
prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.
2. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face
obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o
societate democratică, constituie măsuri necesare pentru siguranţa
publică, protecţia ordinii, a sănătăţii, a moralei publice, a drepturilor şi
a libertăţilor altora.
 Prezentare generalǎ + titulari
• Convingerile personale şi credinţele religioase sunt valori fundamentale ale
personalităţii umane
• Se urmăreşte atât o latură internă a individului (plan individual, cât şi o latură
externă a acestuia (plan social
• Astfel, fiecare individ are dreptul de a avea o anumită religie, de a avea opinii sau
convingeri, în plan individual, având totodată, pe plan social, dreptul de a şi le
exprima faţă de alte persoane – de a le exterioriza în public şi în mod colectiv
• Independenţa spirituală poate fi asigurată, într-o societate cu adevărat democratică,
de către autorităţi, doar dacă diversitatea de convingeri (pluralismul religios) este
respectată şi sprijinită
• Titulari: PF sau PJ, titulare ale drepturilor garantate de acest articol, dacă au
calitatea de victimă conform art. 34 din Conv.E.D.O. – să poată pretinde că
libertatea invocată a fost încălcată în mod efectiv de către autorităţile statului
 Obligaţiile statelor
• Statele au, în principal, obligaţia negativă de a nu „întreprinde niciun fel de acţiuni sau
de a nu li se putea reproşa nicio omisiune de natură a restrânge exerciţiul efectiv al acestor
libertăţi”, cu excepţia restrângerilor permise de art. 9 parag. 2 din Conv.E.D.O. (care se
aplică doar libertăţii de religie şi de conştiinţă, nu şi libertăţii de gândire)
• Obligaţii pozitive pe terenul acestui articol, precum:
• adoptarea unor măsuri care sunt menite să evite producerea unor situaţii în care persoanele să fie
perturbate, de alte persoane, în exerciţiul unui cult
• asigurarea tolerării grupurilor concurente, unele faţă de celelalte, fără a recurge la eliminarea
pluralismului
• adoptarea de măsuri de ordin procedural ce rezultă din art. 6 al Conv.E.D.O. (...) posibilitatea de a
asigura protecţia jurisdicţională a comunităţii, a membrilor ei şi a bunurilor ce-i aparţin, astfel încât
art. 9 trebuie să fie raportat nu numai la dispoziţiile art. 11 – care apără libertatea
• de asociere şi întrunire – dar şi la cele ale art. 6
• Convenţia nu interzice statelor să declare o religie ca şi religie de stat, atât timp cât nu
este obligatorie aderarea la respectiva religie => pluralism religios
 Libertăţile garantate de acest articol
• Libertatea de gândire => forul interior al unei persoane, indiferent dacă se va concretiza sau nu în convingeri
publice
• se interzice, practic, îndoctrinarea printr-un învăţământ ideologic
• Libertatea de conştiinţă se situează între libertatea de opinie (libertatea de a gândi şi a exprima ceea ce crede
cu adevărat) şi libertatea de cult (libertatea de a exercita public un anumit cult, potrivit credinţei proprii)
• conştiinţa ţine tot de forul interior al unei persoane, doar că se bazează pe convingeri
• Libertatea de religie este interconectată cu libertatea de gândire şi cu libertatea de conştiinţă, ea implicând
dreptul de a adera la o religie, de a o practica sau de a o schimba
• simplele idei sau acte fondate pe o religie sau credinţă nu atrag protecţia art. 9 din Conv.E.D.O.
• religiile care nu respectă drepturile omului, supremaţia legii sau principiile democratice, nu beneficiază de protecţia art. 9 din
Conv.E.D.O.
• Libertatea de manifestare a religiei şi a convingerilor completează cele trei libertăţi protejate de art. 9 din
Conv.E.D.O. (care ţin de dimensiunea interioară a fiinţei umane), fiind esenţială posibilitatea manifestării
exterioare a religiei sau convingerii proprii (dimensiunea externă a fiinţei umane), „în mod individual sau
colectiv, în public sau în sfera privată, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea riturilor”
• Convingerile nu trebuie să fie doar religioase, ele pot fi ale persoanei, despre viaţă, fenomene sociale şi despre lume
• Libertatea de manifestare are o dimensiune negative = o persoană nu poate fi obligată să îşi manifeste convingerile religioase
sau confesiunea
 Restrângerile la libertăţile prevăzute de art. 9
din Conv.E.D.O.
• Acest drept cunoaşte anumite limitări, doar în ceea ce priveşte manifestările
exterioare ale conştiinţei şi ale religiei => gândirea, conştiinţa, religia care
ţin de forul interior al persoanei, neputând fi supuse ingerinţelor unui stat
• Limitările presupun ca ele să fie prevăzute de legea naţională, precum şi să
fie necesare într-o societate democratică pentru siguranţa publică, protecţia
ordinii, a sănătăţii, a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor altora
• Coexistă mai multe religii => aceste limitări au vocaţia de a concilia
respectul convingerilor persoanelor
• Statele au o largă marjă de apreciere => se foloseşte principiul
proporţionalităţii pentru a descoperi dacă măsura respectivă corespunde
unei nevoi imperioase a societăţii în care se impune
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (I)
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (II)
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (III)
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (IV)
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (V)
ARTICOLUL 10 - Libertatea de exprimare
1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include
libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei
fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.
Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de
radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi
poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute
de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru
securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea
ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei
sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor
confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreşti.
 Prezentare generală + titulari
• O societate democratică este caracterizată de pluralismul ideilor şi concepţiilor despre
viaţă, despre societate, despre oameni
• Pentru a se dezvolta şi evolua, din cele mai vechi timpuri oamenii au avut nevoie să intre
în contact cu ideile altor persoane şi să îşi împărtăşească propriile idei cu alte persoane
• Chiar şi ideile care şochează sau neliniştesc conştiinţa acesteia
• => libertatea de opinie presupune că nicio persoană nu trebuie să fie urmărită sau
condamnată pentru opiniile exprimate (inclusiv dacă este o opinie minoritară)
• Articolul nu se aplică selectiv, el aplicându-se tuturor categoriilor de informaţii sau
moduri de exprimare, protejând însă doar acele idei sau opinii care sunt conforme
valorilor protejate de Convenţie
• Libertatea de exprimare este interdependentă cu libertatea corespondenţei, libertatea
religioasă, libertatea de asociere, chiar şi libertatea sindicală – dar are o arie mai largă
decât acestea
• Orice PF, PJ, precum şi de orice grup de particulari
 Obligaţiile statelor

• Statele au o obligaţie negative: de a se abţine de la orice ingerinţă care să

împiedice exercitarea libertăţilor garantate de art. 10 din Conv.E.D.O., de
către persoanele cărora le sunt recunoscute, fiind obligate inclusiv de a se
abţine de la a îndoctrina sau clasifica persoanele aflate în jurisdicţia lor, în
baza opiniilor lor
• Statele au şi obligaţii pozitive: de a adopta măsuri de protecţie, pe plan
vertical (relaţia dintre autorităţile statului respectiv şi persoane), dar şi pe
plan orizontal (relaţia dintre persoane)
• Pe plan vertical: de a asigura oamenilor, într-un mod concret, posibilităţi egale de
exprimare a ideilor, finanţarea nediscriminatorie a unor publicaţii, împiedicarea unor
grupuri financiare puternice de a deţine o pondere covârşitoare în materie de
publicitate comercială. Justul echilibru este esenţial şi pe acest plan, neputându-se
considera că autorităţile ar avea o povară excesivă
 Situaţia specială a presei

• Presa nu trebuie să fie supusă unui sistem de autorizare sau de cenzură prealabilă
• Nu este ingerinta: dreptul statelor de a supune societăţile de radiodifuziune sau de televiziune
unui regim de autorizaţie prealabilă
• Libertatea presei semnifică totodată şi responsabilitate, încălcarea limitelor acestei
libertăţi antrenând răspunderea civilă, administrative şi/sau penală a respectivelor
persoane
• Sursele jurnalistice trebuie să fie protejate de confidenţialitate, jurnaliştii putând fi
obligaţi să le divulge, de către autorităţile statului, doar pentru motive de interes
public
• Libertatea de exprimare a jurnaliştilor presupune, totodată, şi o anumită doză de
exagerare pentru a provoca oamenii => totuşi, Curtea nu tolerează această doză de
provocare în cazul unor proceduri judiciare, în urma unor exagerări ale datelor
procesului, publicul să fie instigat să dea propriul verdict înainte ca instanţa
competentă să soluţioneze cauza = increderea in actul de justitie
Restrângerile dreptului prevăzut de art. 10 din
Conv.E.D.O.
• Limitele libertăţii de exprimare sunt prevăzute în parag. 2 şi presupun
justul echilibru dintre interesele de ordin general (i.e. securitatea
naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei) şi anumite
interese de ordin personal (e.g., reputaţia sau drepturile altora,
împiedicarea divulgării unor informaţii confidenţiale)
• Aceste ingerinţe statale trebuie să fie necesare într-o societate
democratică, astfel încât este evident că statele au o largă putere de
apreciere, dar care nu este nelimitată
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (I)
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (II)
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (III)
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (IV)
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (V)
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (VI)
 ARTICOLUL 11 - Libertatea de întrunire
şi de asociere
1. Orice persoană are dreptul la libertate de întrunire paşnică şi la
libertate de asociere, inclusiv a constitui cu alţii sindicate şi de a se
afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri
decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică,
constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, siguranţa
publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia
sănătăţii, a moralei ori a drepturilor şi a libertăţilor altora. Prezentul
articol nu interzice ca restrângeri legale să fie impuse exercitării
acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai
administraţiei de stat.
 Prezentare generală

• Deşi concepută ca un drept individual, această libertate reprezintă un

drept colectiv, care poate fi exercitată doar în mod colectiv, spre
deosebire de drepturile anterior studiate ale Convenţiei
• Se poate observa că el reuneşte două libertăţi în acelaşi text normativ:
libertatea de întrunire şi libertatea de asociere (incluzând şi libertatea
sindicală)
• Este protejat nu doar dreptul la întrunire, ci şi dreptul la întruniri
paşnice, care este un drept fundamental al oricărei societăţi
democratice
 Obligaţiile statelor

• Obligaţii negative (de a nu interveni pentru a împiedica exerciţiul acestei

libertăţi)
• Obligaţii pozitive (de a adopta măsuri adecvate şi rezonabile pentru a
asigura desfăşurarea paşnică a unor întruniri legale => obligaţii de mijloace,
nu de rezultat
• Protecţia Convenţiei acoperă, astfel, nu doar înfiinţarea asocierii, ci şi viaţa
ei (toată durata existenţei asociaţiei)
• În sfera art. 11 din Conv.E.D.O. intră şi partidele politice, ordinele
profesionale (e.g., ale avocaţilor, medicilor, farmaciştilor, arhitecţilor –
conform obligativităţii din unele state pentru a putea exercita profesia
respectivă)
• Se aplică şi persoanelor care constituie cu alţii sindicate şi de a se afilia la
sindicate pentru apărarea intereselor sale
 Limitele acestui drept
• Paragraful (2) stabileşte anumite restricţii acestui drept, care trebuie să fie
prevăzute de lege şi să reprezinte măsuri necesare într-o societate
democratică
• Aceste restricţii pot fi validate de către autorităţile naţionale numai dacă au
fost proporţionale cu protejarea valorilor enumerate: securitatea naţională,
siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia
sănătăţii, a moralei ori a drepturilor şi a libertăţilor altora
• În plus faţă de celelalte drepturi condiţionale prevăzute de Convenţie, s-a
admis posibilitatea unor restrângeri legale care „să fie impuse exercitării
acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai
administraţiei de stat”
• Larga marja de apreciere a statelor
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (I)
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (II)
 ARTICOLUL 12 - Dreptul la căsătorie

Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de

a se căsători şi de a întemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce
reglementează exercitarea acestui drept.
 Prezentare generală

• Este garantat în mod distinct dreptul la căsătorie, fără a introduce un paragraf

distinct în art. 8 cu privire la dreptul la viaţa privată şi de familie
• Un drept fundamental pentru o femeie şi un bărbat – care poate fi considerat a fi
alcătuit din două drepturi interconectate: de a se căsători şi de a-şi întemeia o
familie
• Titularii acestui drept sunt persoane care au sex biologic diferit, putându-se lesne
observa că textul convenţional precizează „bărbatul şi femeia” şi nu „orice
persoană” (precum în art. 5, 6, 8, 9, 10, 11, 13 din Conv.E.D.O.)
• Poligamia nu este acceptată, fiind vorba doar despre căsătorii monogame
• Trebuie să se respecte legislaţia naţională pentru încheierea căsătoriei civile,
neavând nicio incidenţă căsătoria religioasă
• Legislaţia naţională este importantă şi pentru efectele căsătoriei – dreptul familiei,
dreptul fiscal
 Obligaţiile statelor (I)

• Desi nu are un al II-lea paragraf, nu este un drept absolut, el cunoscând anumite limitări => statul
are larga marja de apreciere, in vederea preîntâmpinarii încheierii unor căsătorii fictive
• Autorităţile statului au obligaţii pozitive (de a reglementa condiţiile exercitării acestui drept), dar şi
negative
• Situaţia homosexualilor nu intră sub incidenţa
• Persoanele transsexuale, operate în vederea schimbării sexului, vor putea să exercite dreptul la
căsătorie „fie de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanţele naţionale au autorizat o
astfel de operaţie, fie de la data efectuării menţiunii privitoare la schimbarea de sex în registrul de
stare civilă corespunzător. În orice caz, începând de la această dată, eventuala căsătorie a persoanei
în cauză, nedesfăcută încă, ar urma să înceteze, iar copii eventual născuţi vor păstra statutul de
copii din
• căsătorie”
• Chiar dacă aceste persoane nu pot procrea, art. 12 le recunoaşte dreptul de a adopta copii
• Art. 12 nu recunoaşte dreptul unei persoane de a desface căsătoria prin divorţ sau dreptul la o
căsătorie postumă
 Obligaţiile statelor (II)

• Curtea consideră că acest drept ar acoperi dreptul unei persoane divorţate de a se

recăsători
• Dreptul de a întemeia o familie, care este a doua componentă a art. 12, recunoaşte
dreptul unei persoane de a avea copii şi de a adopta copii
• Soţii sunt singurii care trebuie să decidă aspectele care ţin de planificarea
familială, contracepţie, întreruperi de sarcină, autorităţile statului neavând dreptul
de a interveni
• În cazul unui astfel de dezacord între soţi, decizia aparţine, de principiu, soţului
direct afectat de tratamentul sau de operaţia care ar urma să fie făcută
• Dar când o persoană necăsătorită doreşte să adopte singură un copil? Ar putea
Convenţia să recunoască acestei persoane dreptul de a întemeia o familie?
=> Dacă da, atunci nu s-ar deschide calea persoanelor celibatare homosexuale de a
adopta?
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (I)
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (II)
Exemple concrete din jurisprudența CEDO (III)
 Antonio Guterres
• Antonio Manuel de Oliveira
Guterres (n. 30 aprilie 1949,Lisabona,
Portugalia) este un om politic
portughez. Secretar general al
Partidului Socialist începând cu anul
1992. A fost prim-ministru al
Republicii Portugheze între 1995–
2002. Începând cu 1 ianuarie 2017 este
Secretar General al Națiunilor Unite,
fiind a 9-a persoană care ocupă această
funcție.
• A ocupat funcția de Înalt Comisar al
ONU pentru refugiați timp de 10
ani, până în 2015. Pe perioada
primului mandat, a fost devotat
condiției refugiaților irakieni, despre
care susținea că este „cea mai mare
criză a refugiaților din Orientul
Mijlociu după 1948.”
MULTUMESC PENTRU
ATENTIE!