 Gătesc cu mama

~SECRETELE MAMEI, DEZVĂLUITE DE FIICA EI~

Gătitul, este egal cu iubirea. Trebuie să te implici cu totul, dacă vrei să-ți iasă și așa începe
să-ți placă, devenind o pasiune, așa îmi spunea mama.
Pasiunea mea pentru gătit, cu siguranță o moștenesc de la muma mea. De mică am stat mereu
în preajma ei, urmărind ce gătește. Noi am crescut cu mâncare caldă și gătită în casă, cu o
mamă care se trezea întotdeauna înaintea noastră și făcea foc în bucătărie, ne punea laptele la
încălzit pe plita sobei și lângă, un ibric mare în care făcea cafea, să aibă de băut, să-i dea
energie pentru toată ziua lungă ce o aștepta.
De sărbători am făcut o prăjitură împreună, pe care nu o mai făcusem mama, de când eram
eu mică, dar nu mică cât o șchioapă, că îmi aduc aminte gustul prăjiturii aceleia, de îmi vine
și acum apă în gură. Papilele gustative o iau razna, iar în mintea mea se repetă încontinuu,
"Prăjitură pe fundul tăvii".
Nu știu dacă acum a căpătat altă denumire, această prăjitură, dar eu știu de când eram
școlăriță, că dulcele acela, ținea destule zile și tot proaspătă ca în prima zi, rămânea.
-Eu zic să începem să le spunem la oameni ingredientele, că la așternut povești, noi știm că
ești bună, dar să vedem dacă și la făcut foile astea de prăjitură, te pricepi. Să văd dacă mai știi
ce te-am învățat, sau ai uitat?
- N-ai mai făcut demult dulcele ăsta, crezi că eu mai știu concret cât și ce trebuie?
- Scoate din dulap un castron mare, să ne apucăm să frământăm coca!
- I-a să vedem, făină trebuie?
- Cum să nu trebuiască?
- Te-am încercat să văd dacă îți mai aduci aminte.
- Măsurăm cu lingura, că pe vremuri, nu aveam cană gradată cum aveți voi acuma și oricum
e mai rapid și sigur, că eu dacă am măsurat mereu numai cu lingura, le știu din ochi,
măsurătorile.
- Eu de când te știu, mare gospodină ai fost!
- Ei, eu m-am învățat singură, că n-a avut cine să mă învețe, că acasă, bunică-ta chiar dacă ar
fi vrut să mă învețe să fac de astea, nu avea din ce să facă să-mi arate. Marmelada pe biscuiți
simpli, era lux.
- Așa, pentru foi, măsurăm, 8 linguri de zahăr, 8 linguri de ulei, 8 linguri de lapte sau apă,
dacă n-ai lapte, 2 ouă, 1 lingură de amoniac stins în zeama de lămâie sau eu mai stingeam și
cu oțet și tot bine era, 30 de linguri de făină și mai ce?
- Sare?
- Bravo, ești atentă!
- Dacă am clarificat cu ingredientele pentru foi, te las pe tine să povestești modul de
preparare al lor.
- Aa, da, deci, am măsurat ingredientele și acum, acum, din toate astea ar trebui să iasă o
cocă, de aia din care ne făceai tu gogoșile alea bune.
- Aproape la fel, dar hai să lăsăm gogoșile deoparte.
- Așa, cum ziceam, batem zahărul cu ouăle până se formează o cremă. Le puteți mixa, dar eu
le bat la tel, ca să-mi antrenez brațul. Apoi adăugăm pe rând celelalte ingrediente și obținem o
cocă moale, o lăsăm la dospit, nu foarte mult, maxim 10 min, pentru că nu avem nevoie de ea
să crească, ci doar să se hodinească oleacă.
După cele 10 min, împărțim coca, în 4 părți egale. Coacem foile pe fundul tăvii unse cu puțin
ulei, sau cu nimic, puteți pune și o foaie de copt și atât și să nu uitați, foile înainte de a fi
băgate la copt, trebuiesc înțepate cu furculița, să nu crească.
Foile se întind ușor și se coc foarte repede, până prind puțină culoare pe margini. Se coc la
180 de grade câteva minute.
- Hai că dacă e, tot eu am zis cum se face.
- Am vrut să zic Mămică, da tu explici mai bine.
- Te-aș pune la întins foile, dar mi-e că nu le faci egale, sau le rupi și stricăm rețeta asta aici,
acum, când le-o arătăm oamenilor, că dacă era așa între noi, o mai reparam noi cumva, dar
așa, după o zice că ne-am băgat și noi să arătăm o rețetă și nu suntem în stare să o ducem
până la capăt.
- Nu zice nimeni nimic, mamă! Și dacă o să zică, o să fie doar câțiva, că nu toți au ochi de
soacră.
- Aici, unde țineți voi șitorul?
- Făcălețul, mamă, cică așa se zice aici.
- Ăla nu e de făcut mămăligă?
- La noi da, dar multe sunt diferite, aici.
- Îmi dai șitorul ăla, făcăleț cum ziceți voi acu?
- Până întinzi prima foaie, încălzesc cuptorul la 180 de grade.
- E de ăla electric, de bagi în priză, rotești butonul și aștepți.
Uite că au ieșit și lucruri bune, că nu mai stai să pierzi timpul. Da când nu ai lumină, ce faci?
Tot la cuptorul de la soba pe lemne ajungem. Băgam la lemne în ea, să fie jar calumea și când
o lua focul prea tare, mai aruncam câte o cană de apă, să se mai domolească, că altfel, foi
negre ieșeau, de nu mai trebuia cream pentru ele.
- Le lăsați până se rumenesc ele puțin așa.
- Au înțeles!
- Eu explic, că dacă faci pentru prima dată, trebuie să știi toate detaliile astea mărunte și să ții
cont de ele, că altfel, arunci la gunoi și păcat de banii cheltuiți pe ingrediente.
- Tu fii atentă acolo la foi. I-a uite ce te-ai îmbujorat în obraji. Te-o vorbi cineva de rău!
- Nu, mamă, e de la căldura cuptorului.
- Ei da? I-a un loc pe scaun aici și odihnește-te nițel, că ai de bătut la cremă, aici e partea mai
grea.
- Tu ai muncit și tot eu să mă odihnesc?
- Lasă, stai acolo liniștită!
- Pentru cremă, avem nevoie de: 500 ml lapte, pe care te las să măsori cu cana ta gradată, să
te simți bine și tu puțin și să nu mai zici că nu încerc să mă dau și eu după om.
Trecem apoi tot la linguri, că eu numai așa sunt obișnuită și anume, 8 linguri de zahăr, 2
linguri cacao, 6 linguri făină, și 250 g margarină.
- Mamă, în loc de cacao, nu putem să punem ciocolată de menaj și în loc de margarină, unt?
- Dacă ai, pui de alea, iese mai bun, da eu am zis rețeta veche, să-și permită tot săracul, că
noi nu aveam de toate mereu și trebuia să ne descurcăm cu ce aveam.
- Deci, modificăm un pic, cacao/ ciocolată menaj, margarină/unt.
- Ce-mi place că ne înțelegem!
- Eu întotdeauna am fost cooperantă.
- Adică ce vrei să zici, că eu nu am fost?
- Atunci când aveai părul lung și ai vrut să te tunzi până la umeri, că te săturaseși de el? Mie
mi-a părut rău.
- Și mie, după, dar vezi că a crescut la loc și tot fata ta cu cozi împletite, sunt.
- Modul de preparare al cremei, încălzim puțin laptele și jumătate din el se adaugă peste
cacao, făină, zahăr și amestecăm cu un tel. Adăugăm apoi și restul de lapte. Punem
compozitia pe foc mic și amestecăm bine până se îngroașă.
- Acum e acum, că trebuie să dai cu telul în cremă, până se îngroașă, ca să nu se prindă.
- Dau eu! Trebuie să dau doar într-un sens anume?
- Dacă te apuci într-un sens, de ce să dai invers? Nu cred că e ca la maioneză să se taie, dar
sincer, nici nu mi-a venit niciodată ideea asta a ta în minte. Lasă, dă numai într-un sens, să nu
stricăm ceva.
- Dăm crema la o parte de pe foc, când se îngroașă suficient și adăugăm margarina sau untul,
amestecând până se încorporează.
Lăsăm crema să se răcească și la final punem puțină esență de rom, după preferințe.
- E gata, o dăm jos de pe foc!
- Nu mai pot de mână.
- Ei ha, lasă, cine o să mănânce prăjitură bună?
- Acum, întindem pe o tavă, o bucată de folie de plastic, mai mare tăiată, că trebuie să ne
ajungă să o împachetăm și deasupra. Punem în tavă, prima foaie, apoi împărțim crema în 4
părți egale și o distribuim între foi, inclusiv deasupra.
O acoperim cu folie, o dăm la rece la frigider și a doua zi o porționăm.
- Haide, ia oala și bagă degetele în ea și savurează crema rămasă pe margine, că știu că asta
aștepți.
- Tot copil mic am rămas la partea asta. Până putem să ne înfruptăm din prăjitură, măcar cu
asta să mă delectez și eu, că la cât am bătut la ea.
- Da, meriți! Prăjitura, cu cât e lăsată mai mult, cu atât are timp să se înmoaie foile bine, bine.
Devine foarte fragedă, cremoasă și desigur aromată!
- Mamă, mai știi când mă trezeam peste noapte, mă duceam la frigider și apăsam cu degetul
pe ea, să verific dacă s-a înmuiat destul cât să tăiem să mâncăm?
- Nu m-ar mira să faci asta și acum.
- Îți mulțumesc că exiști!

O poezie pentru EA!

O, mamă!
Pe deal sus la munte, ușor cad în vale,
Nămeții de zăpadă, strigând a disperare.
Ușor pe potecă, se face un pic cărare,
Viscolul din zare, e păcălit de soare.

Căldura razelor, se-așează blând,

Pe fața icoanei mele Sfinte.
Ființă bună, lăsată pe Pământ,
O mamă, chip de ținut minte.

Obrajii de ger crăpați și buzele uscate,

Cu vocea tremurândă și mâinile ei reci,
Cu pași repezi, se-ndreaptă spre sate,
Sprijinite de geam, stau două fete cu fălci.

Câteva surcele, continuu ard în sobă,

Fetele plăpânde, se-așează lângă tine.
Pe geam privesc în gol și nu scot o vorbă,
Sunt încă mici dar știu, că tatăl nu mai vine.

Un basm cu zmei, rostește acum o fată,

Ea stă și-ascultă și privește îngândurată.
O, mamă bună, ființă scumpă și dragă,
Noi te-om iubi mult și-o viață întreagă.

Din vocea ta caldă, liniștea se-mprăștie,

Lacrimile tale, în adâncime se-ascund.
Roșeața obrajilor rotunzi, duc orice bătălie,
Gândurile și grija, ușor vor străbate profund.

Oh, mama, de mâini strâns ne ținea,

Din aceeași mână, cu bucate ne hrănea,
Fiecare dorință, iute o îndeplinea,
Și la orice eșec, ea ne susținea.

La gura sobei, pe covor ne așternea,

Glasul ei subțire, cântec ne îngâna,
Cu degetele ei mici, pe cap ne mângâia,
Din cartea cea grea, multe povești ne rostea.

Mamă, eu nu mai știu ce-ți datorăm,

Dar știu că meriți ce-i mai bun.
Când anii bătrâneții de tine se vor rezema,
Tu ne vei chema și noi te-om ajuta.
Fotoliul tău de-o viață, noi l-om arăta,
La lumina focului, comod te vei așeza,
Cu îndemânare, ilice vei croșeta
Iar durerea de șold, ușor va dispărea.

Iartă-ne mamă, dacă am greșit cândva,

Iartă-ne momentele când inima de dor bătea.
Și spune-ne mereu, că vom fi cât vei trăi,
Pruncii tăi frumoși, pe care-i vei iubi.