Definitie: Discriminarea, ca opus al echității,
este definită ca fiind practica ilegală de a trata
mai puțin favorabil pe unii indivizi în
comparație cu alții, din cauza că sunt diferiți
ca sex, rasă, religie etc. Înseamnă a trata mai
puțin favorabil un grup în comparație cu altul,
pe un motiv nejustificabil.
Formele discriminării:
Conform Ordonanței nr. 137/2000
privind prevenirea şi combaterea
discriminării discriminarea poate
îmbrăca diverse forme:
DISCRIMINAREA-DIRECTĂ
Discriminarea directă constă în
excluderea unei persoane sau categorii
de persoane de la beneficiul unui anumit
drept datorită unei caracteristici a acelei
persoane sau categorii de persoane.
Exemple: 1. Angajaţii unui restaurant
sau magazin refuză să servească o
anumită persoană pentru că aparţine unui
grup etnic. 2. Anunţul pentru angajarea
pe un anumit post se adresează doar
candidaţilor de sex masculin. 3. Spitalul
refuză să interneze un bolnav sau nu-i
acordă un tratement necesar unui pacient
deoarece acesta aparţine unei minorităţi.
DISCRIMINAREA-INDIRECTĂ
Discriminarea indirectă constă în
excluderea unei persoane sau categorii
de persoane de la beneficiul unui anumit
drept prin folosirea unor criterii aparent
neutre. Exemplu: Anunţul pentru
angajarea pe postul de femeie de serviciu
este condiţionat de prezentarea unei
diplome de bacalaureat. Se poate
argumenta că, sub aparenţa unui criteriu
aparent obiectiv (diploma de
bacalaureat), se urmăreşte excluderea
unei anumite categorii de candidaţi, ca
de exemplu femeile de origine Romă sau
cele provenind din mediul rural care,
conform statisticilor, au mai puţine şanse
de a obţine o diplomă de bacalaureat.
Mai mult, condiţia diplomei de
bacalaureat nu poate fi justificată
obiectiv prin raportare la fişa postului
unei femei de serviciu care trebuie să
presteze o muncă necalificată.
Ordonanţa de Guvern nr. 137/2000 privind
prevenirea şi combaterea discriminării dispune:
- Art. 2 – (1) Potrivit prezentei ordonanţe,
prin discriminare se înţelege orice
deosebire, excludere, restricţie sau
preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate,
etnie, limbă, religie, categorie socială,
convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă,
handicap, boală cronică necontagioasă,
infectare HIV, apartenenţă la o categorie
defavorizată, precum şi orice alt criteriu
care are ca scop sau efect restrângerea,
înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau
exercitării, în condiţii de egalitate, a
drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale sau a drepturilor
recunoscute de lege, în domeniul politic,
economic, social şi cultural sau în orice
alte domenii ale vieţii publice.
- Art. 14 al Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului dispune: „Exercitarea
drepturilor şi libertăţilor recunoscute de
prezenta Convenţie trebuie să fie
asigurată fără nici o deosebire bazată, în
special pe sex, rasă, culoare, limbă,
religie, opinii politice sau orice alte
opinii, origine naţională sau socială,
apartenenţa la o minoritate naţională,
avere, naştere sau orice altă situaţie”.
- Art. 1 al Protocolului nr. 12 al
Convenţiei Europene a Drepturilor
Omului precizează că „exercitarea
oricărui drept prevăzut de lege trebuie
asigurată, fără vreo discriminare, fondată
în special pe sex, rasă, culoare, limbă,
religie, opinii politice sau de orice fel,
origine naţională sau socială, apartenenţa
la o minoritate naţională, avere, naştere
sau orice altă situaţie”.
Există mai multe strategii și abordări pe care indivizii, organizațiile și
societatea în ansamblu le pot adopta pentru a diminua discriminarea.

Iată câteva dintre ele:

Conștientizare și educație: - Promovarea conștientizării privind

diversitatea și incluziunea ; - Organizarea de programe educaționale care să
abordeze stereotipurile și prejudecățile.

Politici și proceduri anti-discriminare:- Implementarea și aplicarea unor

politici clare împotriva discriminării în organizații sau instituții. -
Asigurarea că regulile și procedurile sunt transparente și că există sancțiuni
pentru cei care încalcă aceste politici.

Promovarea diversității în locul de muncă:- Implementarea unor politici

care să asigure angajarea echitabilă și promovarea personalului în funcție
de merit.- Crearea unui mediu de lucru care să sărbătorească diversitatea și
să încurajeze colaborarea interculturală.

Includerea în publicitate și media:- Promovarea imaginilor pozitive și

realiste ale diversității în publicitate și media.- Evitarea perpetuării
stereotipurilor și a reprezentărilor negative.

Legislație împotriva discriminării:- Adoptarea și aplicarea unor legi care

să interzică discriminarea pe diverse criterii (rasă, gen, orientare sexuală
etc.).- Asigurarea că legile antidiscriminare sunt robuste și că există
instituții care să le aplice.

Sprijinirea comunităților marginalizate:- Acordarea de sprijin și resurse

comunităților care au fost istoric marginalizate sau discriminate.-
Încurajarea participării acestor comunități în procesele decizionale.

Antrenament în privința bias-urilor:- Furnizarea de training-uri pentru a

identifica și reduce bias-urile implicite.- Crearea de programe care să
încurajeze empatia și înțelegerea reciprocă.

Promovarea dialogului și schimbului de idei:- Crearea de spații sigure

pentru discuții despre diversitate și discriminare. - Încurajarea dialogului
deschis și respectuos pentru a construi punți de înțelegere.

Aceste strategii pot fi adoptate la nivel individual, organizațional sau

guvernamental pentru a contribui la diminuarea discriminării în
societate. Este important să se recunoască că o abordare holistică și
colaborativă este adesea cea mai eficientă în această privință.