TRAINING AUTOGEN DUPĂ

J.H. SCHULTZ  
 Întemeietorul
Johannes Heinrich
Schultz
(1884-1970),
psihiatru german.
Iniţiatorul tehnicii
de relaxare publicată
pentru prima dată în
1932.  
 PROVENIENŢA

Termenul de TRAINING AUTOGEN

(din greceşte autos = prin el însăşi,
genan = a provoca) indică un exerciţiu
practicat de sine însăşi. Originea
trainingului îşi are obârşia în antica şi
solida experienţă medicală a hipnozei .
 În ce constă tehnica dată?
Antrenamentul autogen, proces de
autodeconectare concentrativă, permite o
stare analoagă somnului fără ajutorul unei
sugestii străine; exerciţiile metodice dau
posibilitatea pacientului de a realiza el
însăşi un calm interior şi de a ajunge la
utilizarea completă a forţelor energetice ale
vieţii interioare.
Orice exerciţiu, fie sportiv sau de
gimnastică are două scopuri
fundamentale:

q Creşterea capacităţii vitale

q Reducerea deficienţelor
 Scopul trainingului.
Ajungerea la o destindere şi un calm
interior şi astfel la obţinerea unei
deconcentrări a întregului organism,
care permite creşterea capacităţii
morale şi reducerea sau eliminarea
deficienţelor anormale.
 Procesul de decontractare şi concentrare
permite obţinerea următorelor rezultate:

— Destinderea reparatorie;
— Destinderea şi liniştea în acţiune (stare ce nu
rezultă din crisparea unei voinţe încordate, ci
contrariu din decontracţie interioară);
— Constituie o cale naturală către somn;
— Permite autoreglarea funcţiilor corporale care
scapă în mod obişnuit voinţei (de exemplu
circulaţia sângelui);
— Creşterea capacităţii mentale, a memoriei;
 
Procesul de decontractare şi concentrare
permite obţinerea următorelor rezultate:
— Suprimarea durerii, nu prin represiunea
manifestărilor exterioare,ci prin dispariţia
completă a sensaţiilor dureroase;
— Constituie un mijloc preţios de adaptare şi
disciplină personală,printr-un sistem de
formule intenţionale care se aplică în starea de
deconectare;acţiunea lor este
automatizată,exact ca aceea care se realizează
în urma sugestiei posthipnotice;
— Subiecţii bine antrenaţi sunt capabili să
adoarmă când doresc şi să se redeştepte la
orele fixate de ei.Autocontrolul şi autocritica
permit obţinerea “calmului”;
Procesul de decontractare şi concentrare
permite obţinerea următorelor rezultate:
— Subiecţii bine antrenaţi sunt capabili să adoarmă
când doresc şi să se redeştepte la orele fixate de
ei.Autocontrolul şi autocritica permit obţinerea
“calmului”;
— Toţi cei care fac antrenament autogen ajung să
fie mai calmi,mai destinşi,mai degajaţi în cadrul
vieţii cotidiene.Emoţiile parazitare,reacţiile
inadecvate(enervare,crispare etc) dispar,se
estompează;
Procesul de decontractare şi concentrare
permite obţinerea următorelor rezultate:
— Starea de concentrare permite intensificarea
randamentului facultăţilor psihice; sensaţiile,
amintirile, intuiţiile devin mai reliefate, mai
nete;
— Stăpânirea de sine,atât de necesară în viaţa
cotidiană este mult facilitată de către trainingul
autogen.
— Psihoterapia relaxantă este un mijloc deosebit de
autoadaptare şi autodisciplinare, procedeul de
antrenament fiind un fel de “gimnastică a
minţii” care permite eliminarea multiplelor
senzaţii neplăcute, percepute de către bolnavi în
corp şi care conduc la întărirea voinţei, la
modelarea caracterului;
 
Trainigul autogen cuprinde următoarele 2
cicluri de exerciţii:
 Ciclul inferior (“mica Ciclul superior (“marea
psihoterapie”): psihoterapie”):
— trăirea senzaţiei de greutate în — concentrare pe culoarea
mâini şi picioare; preferată;
— trăirea senzaţiei de căldură în — concentrare pe culori impuse
mâini şi picioare; de terapeut;
— controlul bătăilor inimii; — concentrare pe obiecte
— controlul respiraţiei; concrete;
— perceperea senzaţiei de — concentrare pe idei abstracte
vasodilataţie în zona plexului — trăirea “sentimentului propriu
solar; ” (a stării afective preferate de
— perceperea senzaţiei de subiect);
vasoconstricţie în zona frunţii. — interogarea propriului
subconştient.
 Condiţiile şi regulile metodei:
Poziţia pentru exerciţiu:
există două poziţii
practice:
I

— poziţia orizontală, la pat,

complet relaxat, fără
pernă;
 Condiţiile şi regulile metodei:
Poziţia pentru exerciţiu:
există două poziţii
practice:

II
— poziţia şezândă în fotoliu
sau pe scaun, aşa-zisă
poziţia birjarului.
 Fiecare exerciţiu de antrenament
autogen implică trei faze:

— prima fază constituie pregătirea poziţiei de

bază urmând imediat închiderea ochilor
comandă ce favorizează concentrarea şi
reprezentarea mintală de o manieră intensă,
fără a face nici o mişcare şi fără a vorbi
formulele exerciţiilor;
— faza a doua conţine exerciţiul propriu-zis;
— ultima fază marchează sfârşitul exerciţiului: se
mişcă braţele în sus şi în jos de trei ori, se
strâng pumnii, apoi se vor executa trei
respiraţii adânci, după care se vor deschide
ochii.
 Durata antrenamentului:
În cazul primelor 15 zile de training, se efectuează
2-3 şedinţe pe zi, exerciţiile repetându-se câte o
dată şi de două ori şi se execută numai după
mesele principale:

— dimineaţa între 7-8

— la prânz între 13 - 14
— seara în jurul orei 22
 Efectele antrenamentului autogen

Cele mai multe persoane apelează la training

autogen pentru a ameliora simptomele stresului,
însă această terapie a fost utilizată cu succes pentru o
gamă largă de tulburări: atacuri de panică,
tulburari de anxietate, fobii, migrene, insomnii,
hipertensiune arteriala, astm, gastrită,
hipertiroidism, dureri musculare şi nu numai,
oboseala cronica, nivel scăzut de energie,
tulburari de somn.
În principiu, terapia reduce anxietatea
asociată cu aceste afecţiuni.
Exerciţiile de training autogen au fost
utilizate ca terapie complementară în
tratarea tulburărilor depresive, reducînd
în mod semnificativ recidivele.
Mulţțumesc  pentru  atenţție!