Proiect fizică

POPESCU EVELINA
CHIRNOGEANU ADINA
9A
Catapulta
Catapulta este o mașină de asediu folosită în
Antichitate și Evul Mediu pentru asediul cetăților.
Practic era folosită pentru proiectarea unor obiecte
(bolovani, ghiulele, butoaie cu smoală etc.) înspre
ziduri sau chiar mase de oameni. Existau mai multe
tipuri de astfel de mașini: catapulta clasică, trebușetul,
„scorpionul” etc.
Cea mai celebră dintre cele trei este fără îndoială
catapulta. Aceasta a fost inventată în aprox. 400 î.Hr.,
de către inginerii greci din orașul Siracuza, în timpul
domniei lui Dionysios I.
Catapulta dispunea de un arc care atunci când
era desprins, arunca pietre de dimensiuni mari, de
multe ori, pentru a distruge zidurile cetăților.
 În prezent, catapultele sunt utilizate pentru a lansa obuze
Catapulta și avioane din portavion. Sunt în curs de dezvoltare progresele
pentru a crea catapulte pentru lansarea navelor spațiale de
marfă de pe suprafața planetelor.
Există următoarele tipuri de catapulte moderne:
Catapulta hidraulică - a fost folosit pentru a lansa
avioane din portavion până în 1950.
Catapulta cu abur - utilizat în prezent în artilerie și forța
aeriană. Proiectilul sau planul sunt accelerate de acțiunea unui
amestec de gaze de vapori comprimate.
Catapulta electromagnetică - trece testele în Forțele
Aeriene ale SUA. Este, de asemenea, posibil ca în viitor să fie
folosit pentru a lansa nave spațiale de marfă de pe suprafața
planetelor. Obiectul accelerează sub influența unui câmp
electromagnetic.
Railgun - un fel de catapulta electromagnetica.
 Ascensorul
Un ascensor (sau lift) este un mecanism ce se mișcă pe direcție verticală și poate
transporta persoane (sau materiale) între etaje (niveluri sau punți, la vapoare) într-o clădire
sau în alte structuri, scutind persoanele respective de depunerea unui efort fizic ridicat
pentru a urca sau coborî. Ascensoarele folosesc, în general, energia electrică pentru a se
putea deplasa, sau o pompă hidraulică cu fluid pentru a ridica un piston cilindric.
Primul ascensor comercial din lume a fost instalat de compania de ascensoare Otis în
magazinul universal E.V. Haughwout & Co. din New York, în martie 1857. După faza
hidraulică, primul ascensor electric a fost creat de firma Siemens în Mannheim în anul
1880.
Anul 1861 a venit cu noi îmbunătățiri aduse ascensorului, anume corzi de susținere
mai rezistente. Această transformare a mărit considerabil popularitatea ascensoarelor.
În 1862 a apărut primul funicular destinat transportului de pasageri în Lyon, având
aproape același principiu de funcționare ca cel al ascensorului. Acesta circula pe o distanță
de aproximativ 470 m, pe o pantă de 16º.
Un an mai târziu William Miller a inventat primul ascensor cu coloană de suport
elicoidală pentru ridicare și care împiedica căderea cabinei.
 În 1867 frații Otis au primit Medalia de Aur pentru „cea mai mare invenție pentru companiile mici”.
După exact un an Richard Waygood a obținut patentul pentru primul ascensor hidraulic pentru
transportul de persoane.
C.W. Baldwin a introdus un nou concept în proiectarea ascensoarelor hidraulice: folosirea masei apei,
nu a presiunii exercitate de aceasta pentru deplasarea cabinei. De asemenea, a sugerat utilizarea unor uși mai
rezistente, de fier, pentru siguranța pasagerilor.
Anul 1878 a venit cu o revoluție în istoria ascensoarelor, folosirea curentului electric. Această idee le-a
venit inginerilor de la Siemens, din Germania. Cu toate acestea, ascensoarele electrice au început sa se
răspândească abia 9 ani mai târziu, mai ales pe continentul american și în Marea Britanie.
La intrarea în secolul XX, compania Otis a inventat așa-numitul buton „Push”, care a ușurat folosirea
ascensoarelor, prin faptul că nu mai era necesar personal care să acționeze ascensorul.
În SUA printre primele coduri privind funcționarea ascensoarelor au fost cele introduse în 1914
(Boston), 1916 (California) și 1918 (New York City).Codul din 1918 din New York City restricționa viteza la
700 picioare/minut (cca 213 m/minut), dar în 1931 această restricție a fost revizuită pentru a putea instala
ascensoare cu viteza de 1000 picioare/minut (cca 304 m/minut) în Empire State Building.
Imaginea unui lift din secolul al 15-lea Imaginea unui lift modern
 Macaraua
Macaraua este un utilaj, acționat manual sau mecanic, bazat pe
principiul scripeților, folosit pentru ridicarea pe verticală și transportarea pe
orizontală a unor obiecte grele. Macaraua este utilizată frecvent în lucrările de
construcții-montaj ale unor clădiri înalte, poduri, sau la încărcarea și
descărcarea unor nave în porturi. Macaralele pot fi stabile sau mobile.
Există și în varianta de macara plutitoare, precum și în cea de
automacara.
Sunt necesare tampoane de cauciuc pentru a înmuia o macara în cazul
unei coliziuni cu opriri fără fund sau orice alt tip de macara.

În România
În București se estima că existau 76 de macarale în anul 2002 și 388 în
anul 2007.
Piața bucureșteană de macarale a atins în anul 2007 un nivel de circa 30
de milioane de euro, corespunzător unui număr de 195 de macarale nou
înregistrate, la un preț mediu de 150.000 de euro.
 Mașini similare
Definiția general acceptată a unei macarale este o mașină pentru ridicarea și deplasarea obiectelor grele prin
intermediul unor frânghii sau cabluri suspendate de un braț mobil. Ca atare, o mașină de ridicat care nu
folosește cabluri, sau altfel asigură doar mișcare verticală și nu orizontală, nu poate fi numită strict „macara”.

Operatorii de macara
Operatorii de macara sunt muncitori calificați și operatori de echipamente grele.

Abilitățile cheie care sunt necesare pentru un operator de macara includ:

1.O înțelegere a modului de utilizare și întreținere a mașinilor și uneltelor
2.Bune abilități de lucru în echipă
3.Atentie la detalii
4.Bună conștientizare spațială.
5.Răbdare și capacitatea de a rămâne calm în situații stresante