Extracte vegetale. Extracta F.R.

X
A. Generalităţi
A1. Definiţie
Extractele vegetale sunt preparate farmaceutice lichide, moi sau uscate obţinute prin extracţia produselor
vegetale cu diferiţi solvenţi urmată de evaporarea parţială sau totală a solventului şi aducerea masei reziduale
sau a pulberii la concentraţia sau la consistenţa prevăzută.

B. Formularea extractelor vegetale

Extractele vegetale sunt forme farmaceutice industriale standardizate şi cu stabilitate mare circa 2 ani.
Ca şi tincturile, extractele se utilizează după prelucrare într-o formă farmaceutică, ele intrând în compoziţia
unor formule magistrale sau produse tipizate. Ca şi la tincturi, pentru obţinerea extractelor avem nevoie de:
- produsul vegetal;
- şi solvenţi.
În funcţie de consistenţă se pot obţine:
- extracte fluide;
- extracte moi care conţin cel mult 20% materii volatile;
- extracte uscate – care conţin cel mult 5% materii volatile.

C. Prepararea extractelor vegetale

Pentru obţinerea extractelor vegetale, F.R. X prevede următoarele: Produsul vegetal adus la gradul de
mărunţire prevăzut în monografia respectivă este supus, dacă este cazul unei prealabile degresări. Solvenţii
utilizaţi pentru extracţie sunt:
- apă acidulată;
- apă alcalinizată;
- alcool diluat (uneori alcool acidulat);
- eter etc.

C1. Prepararea extractelor fluide. Extractele fluide se obţin prin macerare, macerare repetată şi percolare
conform regulilor prevăzute la monografia „Tincturae” cu următoarele precizări: La prepararea extractelor
fluide prin percolare se folosesc 100g produs vegetal din care se obţine separat o primă fracţiune de 80g lichid
extractiv. Se continuă percolarea până la epuizarea produsului vegetal. Percolatele rezultate se concentrează sub
presiune redusă la o temperatură care să nu depăşească 800C până la îndepărtarea solventului de extracţie.
Reziduul se dizolvă în prima fracţiune şi se completează cu acelaş solvent la 100g sau la concentraţia în
principii active prevăzută. Extractele obţinute se lasă la temperatura de 5-10 0C timp de 6 zile şi se filtrează
evitând pierderile prin evaporare.

C2. Prepararea extractelor moi şi uscate. Prepararea acestor tipuri de extracte se efectuează prin supunerea
soluţiilor extractive (obţinute prin cele trei metode oficinale în F.R. X monografia „Tincturae”), la diferite
tratamente pentru îndepărtarea substanţelor balast şi concentrarea prin distilarea sub presiune scăzută la
temperaturi de cel mult 500C.
În cazul extractelor moi soluţiile extractive se concentrează până la obţinerea unei mase vâscoase cu un
conţinut de cel mult 20% materii volatile. În cazul extractelor uscate, după îndepărtarea solventului de extracţie
prin distilare, rezidul se usucă la vid la o temperatură care să nu depăşească 500C iar extractul uscat să conţină
cel mult 5% materii volatile. Extractele moi şi uscate care conţin principii puternic active şi toxice se dozează şi
se aduc prin diluare cu pulberi inerte, solubile şi nehigroscopice la concentraţia în principii active prevăzută.
Pentru concentrarea soluţiilor extractive se pot utiliza diferite aparate.
Un astfel de aparat se compune din:
- recipient de evaporare prevăzut cu o manta de încălzire reglabilă;
- refrigerent;
- sursă de vid;
- manometru;
- spărgător de spumă;
- recipient de colectare.
În industrie se utilizează instalaţii de capacitate mare (aproximativ 100 litri) fabricate din oţel inox sau
sticlă termorezistentă la care evaporatorul este rotativ (vezi Figura 1.).

Figura 1. Evaporator rotativ de laborator pentru concentrarea soluţiilor extractive

(după Lupuleasa D, Popovici I, 1997)
Recipientul rotativ funcţionează sub presiune redusă, are aceleaşi componente prezentate anterior dar în
plus este necesar un sistem de reglare a vitezei de rotaţie a recipientului evaporator. Sistemul de încălzire este
de obicei electric.
Pentru concentrarea soluţiilor extractive se poate aplica, congelarea urmată de evapoarea în vid la
temperatura de sub 300C. În acest mod se evită degradarea substanţele termolabile. Se pot pierde însă până la
10% din principiile active care rămân în gheaţă. Evaporarea soluţiilor extractive se face până la o anumită
concentraţie, cazul extractelor moi (cel mult 20% material volatil) iar pentru extractele uscate până la cel mult
5% material volatil.
Uscarea poate fi realizată şi în:
- etuva cu vid;
- uscător cu valţuri
care sunt formate din 2 cilindri metalici încălziţi în interior cu vapori de apă sau electric, iar extractul prelucrat
trebuie să prezinte o minimă fluiditate încât să formeze pe suprafaţa de contact cu valţurile un strat subţire.
Cilindrii se rotesc lent (7-8 turaţii/min) iar uscarea durează în medie 8 secunde astfel încât sunt protejate
substanţele termolabile.

Figura 2. Uscător cu valţuri

(după Lupuleasa D., Popovici I, 1997)
 Pentru uscare se pot utiliza şi alte aparate ca de exemplu Nebulizatorul prezentat în figura 3.:

Figura 3. Nebulizator cilindro-conic, cu aer cald, care funcţionează prin centrifugare

(după Lupuleasa D, Popovici I, Tehnologie farmaceutică, 1997)

Principiul de funcţionare a aparatului este următorul. Lichidul extractiv este adus la suprapresiune (30-
200 atm) pe discuri care se rotesc cu viteză foarte mare (5.000-20.000 turaţii/min). Ajuns în aceste discuri
prevăzute cu duze foarte fine, lichidul este pulverizat sub formă de particule foarte fine apoi se usucă
instantaneu datorită unui curent de aer cald (aproximativ 1500C) care se ridică vertical în aparatul unde s-a
format ceaţa fină. Dezavantajul metodei constă în faptul că se pierde solventul.

D. Caractere şi control. Conservare

Conform F.R. X extractele se prezintă astfel:
Extractele fluide sunt lichide limpezi, colorate, cu miros şi gust caracteristic componentelor produsului vegetal
din care s-au preparat. Extractele fluide sunt miscibile cu solventul utilizat la preparare şi se tulbură la
amestecarea cu apa.
Extractele moi sunt preparate vâscoase, semisolide, colorate, cu aspect uniform (întinse pe o placă nu trebuie
să prezinte particule solide).
Extractele uscate se prezintă sub formă de pulberi, cu aspect uniform sub formă de lamele sau masă
spongioasă care se pulverizează uşor şi sunt higroscopice.
Extractele moi şi uscate sunt aproape complet solubile în solventul utilizat la preparare.
F.R. X prevede controlul următorilor parametrii:
- caracteristici organoleptice;
- fer;
- metale grele;
- alcool;
- pierdere prin uscare.
De asemenea, la monografiile speciale se face identificarea şi dozarea extractelor respective.
Extractele se conservă în recipiente de capacitate mică, bine închise, ferite de lumină, la loc răcoros (8-
150C).
Observaţie. Extractele fluide se mai pot prepara şi prin dizolvarea extractelor uscate şi aducerea la
concentraţia de principii active prezentate în monografie.
Extractele fluide prin păstrare pot forma sedimente. În această situaţie se poate utiliza supernatantul cu
condiţia să corespundă prevederilor din monografia respectivă.
E. Extracte oficinale în F.R. X
1. Extractum Belladonnae Siccum
Extract uscat de mătrăgună
Preparare
Belladonnae folium (V) gta 100
Alcoholum dilutum q.s.
Aqua destillata q.s.
Saccharum lactis q.s.
Prepararea se face prin percolare conform prevederilor monografiei „Extracta”.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antispastic neurotrop (parasimpatolitic).

2. Extractum Frangulae Fluidum

Extract fluid de cruşin
Preparare
Frangulae cortex (III) gta 100
Alcoholum 800 q.s.
Prepararea se face prin percolare conform prevederilor monografiei „Extracta”.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: laxativ.

3. Extractum Ratanhiae Siccum

Extract uscat de ratania
Preparare
Ratanhiae radix (IV) gta 100
Chloroformium 5g/l q.s.
Prepararea se face prin percolare conform prevederilor monografiei „Extracta”.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: astringent, antidiareic.

4. Extractum Valerianae Spissum

Extact moale de odolean
Sinonim: Extract moale de valeriană
Preparare
Valerianae rhizoma cum radicibus (IV) 100g
Alcoholum dilutum q.s.
Prepararea se face prin percolare conform prevederilor monografiei „Extracta”.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: sedativ.