REDUCEREA UNUI SISTEM DE FORŢE COPLANARE

PE CALE ANALITICĂ ŞI GRAFICĂ

1. Scopul lucrării
Se consideră o placă dreptunghiulară de dimensiuni 12 x 6m, solicitată de un sistem de 5 forţe
situate în planul plăcii (Fig. 1).
Se cere:
a) Determinarea pe cale analitică, a torsorului ̿ ̅ ̅ din punctul O, a ecuaţiilor
an
axei centrale (AC) şi distanţei (d ) de la punctul O la aceasta;
b) Determinarea prin metoda grafică, a vectorului rezultant Rgr şi a distanţei dgr de la punctul O
la axa centrală;
c) Compararea rezultatelor analitice cu cele grafice şi calculul erorilor relative şi .

Se dau ca date de intrare:

[ ] []
[ ] []
[ ] []
[ ] []
[ ] []
unde n – număr de ordine student din grupă
m – numărul semigrupei.
 2. Consideraţii teoretice
Asupra unui corp rigid, notat cu (S) (Fig. 2), acţionează un sistem de n forţe (Fi) oarecare, în
punctele de aplicaţie Ai, având fiecare punct un vectorul de poziţie ̅ faţă de originea O, conform cu
sistemul de referinţă arbitrar ales.

Elementele torsorului ̿ ̅ ̅ se vor determina astfel:

̅ ̅ ̅ ̅ rezultanta sistemului de forţe dat, unde: ̅ ̅ ̅ ̅ , iar ̅ ̅ ̅ sunt
versorii axelor sistemului de referinţă ales.
∑ ∑ ∑ ̅̅̅̅̅ (1)

√ (2)

iar ̅ ̅ ̅ ̅ – momentul rezultant al sistemului de forţe dat:

̅ ̅ ̅ ̅
∑ ( ); ∑ ; ∑ ( ) (3)

√ (4)

În punctul sau polul O, sistemul de forţe dat (Fi) se reduce la un torsor oarecare
̿ ̅ ̅ , iar în raport cu punctele axei centrale (AC) la un torsor minimal ̿ ̅ ̅ , al
cărui moment minim Mmin se calculează proiectând momentul M0 pe suportul rezultantei (R) a
sistemului de forţe (Fi).
̅ ̅
(5)

Ecuaţiile axei centrale (AC) sub formă scalară se scriu astfel:

(6)

În cazul unei plăci plane solicitată de un sistem de forţe coplanare, aflate în planul xOy (zi = 0,
Fiz= 0) (Fig.3) se obține:
 ∑ , ∑ , Rz = 0
Mx = 0, My = 0, ∑ ( ); ( (7)

iar ecuaţiile axei centrale (AC) devin:

{ (8)

Relaţia (5) devine Mmin = 0 tocmai condiția de valabilitate a teoremei lui Varignon
̅ ̅ ̅ permitându-ne să determinăm distanţa analitică de la O la AC:

(9)

3. Mersul lucrării
- Se calculează mărimea forţelor şi a unghiurilor cu ajutorul relaţiilor date la începutul
lucrării.
- Conform figurii 1 se stabilesc coordonatele punctelor de aplicaţie ale forţelor
- Se calculează proiecţiile forţelor: ; ; i=1,2,….5
- Se întocmeşte tabelul:
i xi yi Fix Fiy
1 0 3
2 12 2
3 12 6
4 0 6
5 6 6
∑ = [N] ∑ = [N] ∑ =
= [N.m]

- Se calculează: √ ; | |
- Rezultatele analitice se trec în următorul tabel:
- Partea grafică constă din următorii paşi:
o Se alege convenabil o scară a desenului (ex. kL= 1m/cm şi se desenează placa la
scară, măsurând unghiurile αi cu raportorul, apoi se trasează forţele Fi (Fig. 4);
 Pe desenul plăcii mărimea forţelor nu contează!

o Se alege convenabil o scară a forţelor (ex. kF = 10N/cm). Cele cinci forţe se compun
grafic utilizând metoda Poligonului forţelor, respectiv se construiește un poligon
având forţele drept laturi, iar ultima forţă care închide poligonul, reprezintă rezultanta
lor. Notăm vârfurile poligonului cu A, B, C, D E şi F. Ultima latură AF o notăm cu
R* şi o măsurăm.
 Valoarea reală a rezultantei va fi: Rgr=R* kF [N].

o Se alege arbitrar un punct P lângă poligonul forţelor. Se uneşte P cu vârfurile

poligonului notând prima rază cu α, ultima cu ω, iar intermediarele cu 1, 2 3 şi 4 în
ordinea unirii lor cu vârfurile.
 În poligonul forţelor contează atât mărimea forţelor cât şi unghiurile!

o În continuare se va trasa Poligonul funicular, caracteristic forţelor Fi , astfel:

o Se alege arbitrar un punct p undeva pe planul foii, în apropierea plăcii de A1. Prin p
se duce o dreapta α`|| α (din poligonul forţelor) care intersectează suportul forţei F1 în
punctul a.
o În punctul a se duce paralela 1` || 1 care intersectează suportul lui F2 în punctul b.
o În punctul b se duce paralela 2` || 2 care intersectează suportul lui F3 în punctul c.
o În punctul c se duce paralela 3` || 3 care intersectează suportul lui F4 în punctul d.
o În punctul d se duce paralela 4` || 4 care intersectează suportul lui F5 în punctul e.
o În punctul e se duce paralela ω` || ω care intersectează prima paralelă α` în punctul f.
o Acest punct f, reprezintă un punct de pe axa centrală (AC). Poligonul pabcdef se
numeşte poligon funicular, iar metoda este a poligonului funicular şi ne permite
determinarea unui punct al axei centrale (AC).

o Cum (AC) are aceeaşi orientare ca şi rezultanta R, este suficient să ducem prin
punctul f o paralelă la R*. Din punctul O coborâm o perpendiculară pe (AC), o notăm
cu d* şi o măsurăm.
 Valoarea reală a distanţei de la O la (AC) va fi: dgr=d* kL [m].
Compararea rezultatelor analitice cu cele grafice se face calculând erorile relative:
| | | |
[ ] ; [ ] (10)