SCALA DE EVALUARE A COMPORTAMENTELOR OBSESIV

COMPULSIVE YALE-BROWN

Scop şi dezvoltare

Această scală măsoară severitatea simptomelor obsesive şi compulsive independent una de

cealaltă(Goodman şi Price 1992). Scala Yale Brown este o măsură semistructurată de interviu
descrisă de Goodman, Price, Rasmussen, Mazure, Fleischmann, Hill, Heninger si
Charney(1989). Itemii au fost creaţi de autori pe baza vastei lor experienţe de a trata pacienţi
obsesiv compulsivi. Scala de bază constă în 10 itemi, iar itemii suplimentari reprezintă o
componentă de investigare a scalei dar nu sunt luaţi în considerare în scorul final. Woody,
Steketee şi Chambless (1994) au observat că aceşti itemi adăugaţi nu contribuie semnificativ la
scala de 10 itemi, aşa că toate informaţiile din acest studi se referă la scala cu 10 itemi. Scala
poate fi divizată in 2 subscale care evaluează obsesiile şi compulsiunile în mod distinct. O
analiză a unui factor făcută de Fals-Stuart a arătat că răspunsurile la scală s-au grupat într-o
singură componentă şi astfel s-a infirmat că cele 2 subscale măsoară dimensiuni separate.

Administrare şi scorare

Intervievatorul defineşte obsesiile şi compulsiunile şi întreabă clientul despre simptomele

curente. Goodman a dezvoltat o listă de control ce poate fi folosită pt a obţine informaţii detaliate
despre simptome. Terapeutul îl întreabă apoi pe client despre 10 aspecte ale simptomelor
obsesiv- compulsive. Severitatea acestora este cotată pe o scală de la 0 la 4. Scorurile finale pot
varia de la 0 la 40. Scorurile subscalelor pot deriva pt simptomele obsesive, totalizând evaluarea
itemilor de la 1 la 5 şi pentru simptomele compulsive totalizând evaluarea itemilor de la 6 la 10.
Scorurile pt fiecare subscală poate varia de la 0 la 20. Pt fiecare scală scorurile ridicate indică
simptome severe.

Scorurile eşantionului

Goodman, Price, Rasmussen, Mazure, Delgado, Heninger si Charney (1989) au obţinut scoruri
de la 42 de subiecţi obsesiv-compulsivi. Kim, Dysken si Kuskowsky (1990) au obţinut scoruri de
la 28 de subiecţi obsesiv- compulsivi. Woody si ceilalţi au obţinut scoruri de la 54 de subiecţi
obsesiv-compulsivi, înainte de tratament şi de la 33 de subiecţi obsesiv- compulsivi după
tratament. Tabelul arată scorul mediu pt aceste grupuri.

Indici de fidelitate a datelor

Într-un grup se subiecţi cu tulburări obsesiv-compulsive, Goodman si ceilalţi a determinat

consistenţa internă a scalei de .89 aşa cum a fost măsurat prin Alpha a lui Cronbach. În alt
eşantion de subiecţi cu tulburări obsesiv compulsive, Woody si ceilalţi au determinat o
consistenţă mai scăzută a scalei. Alpha a lui Cronbach a fost de.69 pt întreaga scală, .77 pt.
subscala obsesiilor si .51 pt. subscale compulsiunilor.
Goodman şi ceilalţi au cerut terapeuţilor să puncteze interviurilor înregistrate ale subiecţilor cu
tulburări obsesiv-compulsive şi a observat că relevanţa inteevaluarilor era de.98 pt. scorul final
al scalei, .97 pt. subscala obsesiilor şi .96 pt. subscale compulsiunilor .Woody şi ceilalţi au cerut
investigatorilor să puncteze interviurile înregistrate si au determinat/calculat relevanţa
inteevaluarilor de .93 pt. scorul total al scalei, .94 pt. subscale obsesiilor si .89 pt. subscala
compulsunilor.
Kim şi ceilalţi(1990) au evaluat un grup de subiecţi cu tulburări obsesiv- compulsive folosind
acelaşi evaluator de 3 ori pe săptămâna, la intervale de o săptămâna si a observat o relevanţă
de .90 pe întreaga durată a repetării testului. Woody şi ceilalţi au evaluat subiecţi cu tulburări
obsesiv- compulsive la un interval mediu de 48 de zile folosind evaluatori diferiţi pt. primul şi al
doilea sondaj şi a observat o relevanţă a repetării testului de.61 pt. scorul total al scalei, .64 pt.
subscale obsesiilor şi .56 pt. subscala compulsiunilor.

Validitate

În trei eşantioane de clienţi cu tulburări obsesiv- compulsive, Goodman şi ceilalţi(1989) au

descoperit că scorurile maxime pe scala Yale- Brown au fost semnificativ asociate cu ……
măsuratorile tulburărilor obsesiv- compulsive dar nu sunt associate cu a treia modalitate de
măsurare a tulburării. Ei au descoperit de asemenea că scala a fost asociată cu anxietatea şi
depresia .Kim şi ceilalţi(1990) au observat că scorurile scalei erau strâns legate de evaluarile
doctorilor şi de autoevaluarea subiecţilor, dar nu erau strâns legate de alt mod de evaluare a
tulburării obsesiv-compulsive. Woody şi ceilalţi au evaluat subiecţii cu tulburări obsesiv
compulsive, printr-o varietate de măsuri raportate la sine şi prin măsuri comprtamentale ale
simptomelor obsesiv- compulsive şi au observat că scorul final al scalei Yale Brown ca şi cel al
subscalelor era pt. cea mai mare parte asociată cu celelalte modalităţi de măsurare, aşa cum era
de aşteptat. Ei au observat, de asemenea, că scala era în legătură cu anxietatea şi depresia. Scorul
final al scalei şi subscalei compulsive erau mai strâns legate de celelalte modalităţi de măsurare
ale tulburării obsesiv compulsive decât de anxietate, dar subscala obsesiilor era corelată in
acelaşi mod cu celelate modalităţi de măsurare ale tulburării obsessive şi de anxietate. Goodman
şi ceilalţi au observat că scorurile pe sclă scădeau semnificativ la subiecţii care primeau
tratament farmaceutic pt. simptomele obsesiv compulsive in timp ce nu era nici o schimbare în
scorurile pt.subiecţii ce primeau un tratament placebo. Într-un eşantion de subiecţi ce primeau
tratament comportamental, Woody şi ceilalţi au observat o scădere semnificativă a scorului total
al scalei şi a scorurilor subscalelor dinainte pâna după tratament.
“Acum voi pune mai multe întrebări despre gândurile voastre obsesive” (Faceţi referire la
obsesiile ţintă ale pacientului)

Timp ocupat de gânduri obsesive

Î: Cât din timpul tău este ocupat de gânduri obsesive? (Când obsesiile apar ca fiind trecătoare,
intruzii intermitente, poate fi dificil să evaluezi timpul ocupat de acestea în termeni de ore
întregi. În asemenea cazuri estimaţi timpul determinând cât de frecvent apar obsesiile.
Consideraţi şi numărul dăţilor în care tulburările apar şi câte ore din zi sunt afectate de
acestea.Întreabă: Cât de frecvent apar gândurile obsesive? (Aveţi grijă să excludeţi meditaţiile şi
preocupările care, contrar obsesiilor, sunt ego-sintonice şi raţionale (dar exagerate).)

0=deloc
1=puţin, mai puţin de o oră pe zi sau tulburări ocazionale
2=moderat, de la o ora la 3 ore pe zi sau tulburări frecvente
3=grav, mai mult de 3 ore, până la 8 ore pe zi sau tulburări foarte frecvente
4=extrem, mai mult de 8 ore pe zi sau tulburări aproape constante

Interferenţa datorată gândurilor obsesive

Î: Cât de mult influentează gndurile obsesive cu viaţa ta socială, serviciul tău? Este ceva ce nu
faceţi din cauza lor? (dacă în prezent nu lucrează, determină cât de mult ar fi afectată
performanţa sa, dacă pacientul ar fi angajat.)

0=deloc
1=uşor, câteva interferenţe cu viaţa socială şi cu activităţile dar performanţa nu este afectată.
2=moderat, interferenţe clare cu viaţa socială sau performanţa ocupaţiei dar stăpânite.
3=sever, care cauzează slăbiri substanţiale în domeniul social sau performanţa ocupaţiei
4=extrem, incapabil

Distress asociat cu gânduri obsesive

Î: Cât de mult te streseaza/supara gândurile obsesive? (În cele mai multe cazuri distressul este
echivalent cu anxietatea ; totuşi, pacienţii pot spune că obsesiile lor sunt deranjante dar neagă
anxietatea.Evaluaţi doar anxietatea ce pare a fi activată de obsesii, nu anxietatea generalizată sau
anxietatea asociată cu alţi factori.)

0=deloc
1=uşor, nu prea deranjant
2=moderat, deranjant dar controlabil
3=sever, foarte deranjant
4=extreme, distress aproape constant şi incapacitate

Rezistenţa împotriva obsesiilor

Î: Cât efort faci pentru a rezista gândurilor obsesive?Cât de des încerci să ignore sau să nu bagi
in seama aceste gânduri ? (consideraţi doar efortul făcut pentru a rezista, nu succesul sau eşecul
în controlarea obsesiilor. Îm ce măsură faptul că pacientul rezistă obsesiilor poate fi corelat sau
nu cu abilitatea lui/ei de a le controla? Luaţi în coniderare că aceşti itemi nu măsoară direct
severitatea gândurilor deranjante; mai degrabă el evaluează o manifestare a sănătăţii, de
exemplu, efortul pe care îl face pacientul să contracareze obsesiile prin mijloace, altele decât
evitarea sau folosirea impulsurilor. Aşa că, cu cât pacientul încearcă să reziste, cu atât mai puţin
este afectat acest aspect al funcţionării lui/ei. Există forme de rezistenţă passive şi active.
Pacienţii în terapie comportmentală sunt încurajaţi să contracareze simptomele obsesive nu
luptând împotriva acestora (de ex.:”lasă gândurile să vină” – opoziţie pasivă) sau prin provocarea
apariţiei acestor gânduri deranjante. Pentru scopul acestui item, gândiţi-vă să folosiţi aceste
tehnici comportamentale drept forme de rezistenţă. Dacă obsesiile sunt minime, este posibil ca
pacientul să nu simtă nevoia să le reziste. În asemenea cazuri, scorul ar trebui sa fie „0”.)

0=face un efort de a rezista întotdeauna, sau simptome atât de nesemnificative nu au nevoie de o

rezistenţă activă;
1=încearcă să reziste majoritatea timpului;
2=face unele eforturi să reziste;
3=cedează tuturor obsesiilor fără să încerce să le controleze, dar face acest lucru cu o oarecare
pasivitate;
4=cedează complet şi de bună voie tuturor obsesiilor;

Gradul de control asupra gândurilor obsesive

Î.:Cât ontrol aveţi asupra gândurilor obsesive? Cât succes aveţi în stoparea sau distragerea
atenţiei de la gândurile obsesive?Le puteţi alunga? (În contrast cu precedentul articol despre
rezistenţă, abilitatea pacientului să-şi conroleze obsesiile este mai apropiată de severitatea
gândurilor deranjante.)

0=control complet
1=mult control, de obicei capabil să stopeze sau să-mi distrag atenţia de la obsesii cu un anumit
efort şi concentrare;
2=control moderat, uneori capabil să stopez sau să-mi distragă atenţia de la obsesii;
3=control puţin, rar reuşesc să oprească sau să alunge obsesiile, pot doar să distragă atenţia de la
ele cu dificultate;
4=control absolut deloc, obsesiile sunt trăite complet involuntar, rar reuşesc să le schimb doar
pentru un moment (să mă gândesc la altceva pe moment).

„Următoarele întrebări sunt despre comportamente compulsive”: (Faceţi referire la compulsiile

ţintă ale pacientului.)

Timpul petrecut având comportament compulsiv

Î.:Cât timp petreci având comportament compulsiv?
(Când ritualuri ce implică activităţi ale traiului zilnic sunt prezente în principal, întreabă:)Cât
timp îţi ia în comparaţie cu majoritatea oamenilor să-ţi îndeplineşti activităţile de rutină din
cauza obiceiurilor tale? (Când compulsiunile apar drept comportamente scurte, intermitente,
poate fi dificil să evaluezi timpul petrecut dându-le curs măsurat în ore întregi. În aceste cazuri,
estimaţi timpul determinând cât de frecvent apar. Luaţi în calcul atât numărul apariţiilor
compulsiunilor cât şi numărul de ore afectate pe zi. Număraţi separat frecvenţa
comportamentelor compulsive, nu numărul de repetări, de ex.:un pacient care merge la baie de
20 de ori pe zi să îşi spele mâinile de 5 ori, se comportă compulsiv de 20 de ori pe zi, nu de 5 ori
sau de 5 ori x 20=100 ori.Întreabă:) Cât de frecvent te comporţi compulsiv? (În majoritatea
cazurilor, compulsiunile sunt comportamente ce se obsservă (de ex.:spălatul pe mâini), dar unele
compulsiuni sunt ascunse (de ex.:verificarea în linişte).)

0=deloc;
1=puţin (petrece mai puţin decât o oră pe zi comportându-se compulsiv), sau se comportă
compulsiv ocazional;
2=moderat (petrece de la 1 la 3 ore pe zi comportându-se compulsiv) sau se comportă compulsiv
frecvent;
3=sever (petrece mai mult de 3 ore până la 8 ore pe zi comportându-se compulsiv), sau se
comportă compulsiv foarte frecvent;
4=extrem (petrece mai mult de 8 ore pe zi comportându-se compulsiv), sau se comportă
compulsiv aproape constant (prea des pentru a fi numărat).

Interferenţa datorată comportamentului compulsiv

Î.: Cât de mult influenteaza/intervine comportamentul compulsiv cu viaţa ta socială sau in munca
ta? Este ceva ce nu faci din cauza compulsiunilor? (Dacă în prezent nu lucrează, detemină câtă
performanţă i-ar fi afectată dacă pacientul ar fi angajat.)

0=deloc;
1=puin, o mică interferenţă cu socialul sau activităţile zilnice dar în general performanţa nu este
afectată;
2=moderat, interferenţă clară cu performanţa socială şi a activităţii, dar controlabilă;
3=sever, cauzează afectare substanţială în performanţa socială sau a acivităţii;
4=extrem, incapacitate.

Distress asociat cu comportament compulsiv

Î.: Ce ai zice dacă ai fi împiedicat să îţi urmezi compulsiunile? (Pauză) Cât de anxios ai deveni?
(Evaluaţi gradul de distress pe care l-ar simţi pacientul dacă satisfacerea compulsiunii ar fi
întreruptă brusc, fără oferirea unei posibilităţi de calmare. În majoritatea, dar nu în toate cazurile,
satisfacerea compulsiunilor reduce anxietatea. Dacă, în opinia intervievatorului, anxietatea este
efectiv redusă de împiedicarea compulsiunilor în modul descris mai sus, atunci întrebaţi:) Cât de
anxios deveniţi atunci când vă urmaţi compulsiunile până când sunteţi satisfăcuţi că acestea au
fost complet îndeplinite?

0=deloc;
1=puţin, anxios puţin dacă compulsiunile nu au fost îndeplinite, sau doar puţin anxios când îşi
urmează compulsiunile;
2=moderat, raportează că anxietatea creşte, dar rămâne controlabilă dacă compulsiunile au fost
împiedicate sau anxietatea creşte dar rămâne controlabilă în timpul îndeplinirii compulsiunilor;
3=sever, proeminentă şi foarte deranjantă, creşte în anxietate dacă, compulsiunile sunt întrerupte
sau proeminentă şi foarte deranjantă creşte în anxietate în timpul îndeplinirii compulsiunilor;
4=extrem, anxietatea care împiedică orice intervenţie ţinteşte să modifice activitatea sau
anxietatea care te paralizează şi desfăşoară în timpul îndeplinirii compulsiunilor.
Rezistenţa împotriva compulsiunilor
Î.: Cât efort depui pentru a rezista compulsiunilor? (Evaluaţi doar efortul făcut de a rezista, nu
succesul sau eşecul de a controla compulsiunile. Rezistenţa unui pacient la compulsiuni poate fi
sau nu corelată cu abilitatea lui de a le controla. Aveţi grijă că acest item nu măsoară direct
severitatea compulsiunilor; mai degrabă, el evaluează o manifestare a sănătăţii, de ex.: efortul pe
care îl depune un pacient pentru a contracara compulsiunile. Deci, cu cât un pacient încearcă să
reziste, cu atât mai puţin este afectat acest aspect al funcţionării lui. Dacă compulsiunile sunt
reduse, pacientul poate să nu simtă nevoia să le reziste. În acest caz, trebuie să se dea un scor de
„0”.)

0=face un efort să reziste întotdeauna, sau simptomele sunt atât de reduse încât nu se simte
nevoia de a rezista activ;
1=încearcă sp reziste în majoritatea timpului;
2=face unele eforturi să reziste;
3=cedează la aproape toate compulsiunile fără să încerce să le controleze dar o face cu o oarecare
nepăsare;
4=cedează complet şi de bună voie la toate compulsiunile.

Gradul de control asupra comportamentului compulsiv

Î.: Cât de puternică este „nevoia” de a te comporta compulsiv? (Pauză) Cât de mult control ai
asupra compulsiunilor? (În contrast cu itemul precedent despre rezistenţă, abilitatea pacientului
de a-şi controla compulsiunile este mai îndeaproape legată de severitatea compulsiunilor.)

0=control complet
1=control important, experienţele presează satisfacerea comportamentului, dar de obicei este
capabil să exercite un control voluntar asupra lui;
2=control moderat, presiune ridicată de satisfacere a comportamentului, poate fi controlat cu
dificultate;
3=control redus, dorinţă foarte mare de a-şi satisface comportamentul, trebuie dus la îndeplinire,
se poate doar amâna cu dificultate;
4=fără control, dorinţa de a-şi satisface comportamentul experimentată drept complet involuntară
şi atotputernică, rar capabil să amâne măcar momentan activitatea.