Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
tulburări
ale stării de conștiență) la bolnavi cu leziuni severe ale sistemului nervos central in stadiile
sub-acut/subcronic .
Definiții
Dizabilitate
- dizabilitatea este lipsa congenitală (prin nedezvoltare) sau dobândită a unei funcții / abilități.
- dizabilitatea este un termen umbrelă care acoperă infirmități(componenta bio-psiho-fizică), limitări
în activitățile zilnice(starea de autonomie bio-psiho-fizică individuală), restricții de participare la
situații de viață (stare de comunicare socială bio-psiho-fizică - cu ramificațiile ei : familie, loc de
muncă, cercuri sociale).
Tipuri de dizabilități
Dizabilitate fizică ( perturbarea funcționării segmentelor somatice ↔anomalii care limitează ADL și
QOL) : dizabilitate somato-senzitivă, senzorială, motorie, psiho-cognitivo-emoțională, tulburarea de
echilibru; de dezvoltare.
K. R. H. von Wild, Early rehabilitation of higher cortical brain functioning in neurosurgery, humanizing the restoration of human skills after acute brain lesions ; availabe at http://eknygos.lsmuni.lt/springer/20/3-10.pdf
deevaluare/clasificareutilizateînscop diagnostic(inclusivcașicriteriide
admiterelaNeuroRecuperare)/prognosticsau/șipentru analizarea/ măsurarea efectelor obținute prin
intervenții
Metode
- ÎR/NR:
- fizical și kinetic: antrenamentul ventilației; fazele post-acute asistarea tusei; tapotament ;
Definiții
ÎR/ NR cuprind o serie de demersuri cu caracter profilactico-terapeutico-recuperator ce, pe
de o parte, suplinesc funcții de bază - unele cu caracter vital - și pe de alta mențin, pentru
persoana asistată/ beneficiară, QoL și deschid perspective – cu consistență variabilă, în
funcție de: stare generală, profil (poli-)patologic și vârstă, ale pacientului – favorabile pentru
Asistență recupartorie/
* asistența, facilitarea, reinstruirea și abilitităților mișcărilor active ( unde este posibil cu
deprinderea unor abilități sau și deprinderea unor gestualități trucate, eficiente în
autoservire) cu scopul auto-îngrijirii / facilitării îngrijirii.
A. re-educarea ortostatismului prin verticalizare progesivă (previne apariția hTA, disreflexie
autonomă,
1. Ridicare cu patul 60-70 grade;
2. Poziția șezândă la marginea patului
– retantrenarea verticalizării
- reantrenarea echilibrului – stabilitatea centurilor, inlcusiv prin tehnici de dezechilibrare
controlată; se pot realiza și în timpul alimentării și îngrijirii pacientului.
3. Verticalizare
* Ridicare cu masa de verticalizare:
Indicații :
+ prognostic nefavorabil trenul inferior = tetraplegie completă, paraplegie completă cu nivel
înalt (> T8); stabilitatea și controlul trunchiului deficitare; hemiplegii severe cu deficit motor
complet la membrele afectate care nu permite folosirea altor dispozitive pentru asistara
verticalizării ; stări vegetative: când redevine posibilă antrenarea mișcărilor active ale MI.
+ leziuni prognostic de recuperare bun = tetraplegie incompletă, paraplegie incompletă
(AIS/Frankel C) mai ales în stadiul precoce de mobilizare. Ajută la încarcarea gravitațională
progresivă și la re-antrenara mișcărilor alterne din cadrul tiparului mișcărilor de mers.
* Ridicare la cadrul de verticalizare
Indicații : prognostic nefavorabil trenul inferior : paraplegii joase incomplete + complete
(>T8) odată ce coloana vertebrală este bine stabilizată (osos/chirurgical)
+ leziuni mai puțin grave: hemiplegii/ hemipareze fără comorbidități active
Efectele verticalizării:
* stimularea tiparului central de generare al locomoției (circuite neuronale mici care se
depolarizează ritmic fără a avea nevoie de aferențe, găsite în centrii nervoși superiori și
inferior la nivelul măduvei lombare, cu scopul de a genera comezi coordonate prin care se
realizează contracțiile armonice ale tuturor mușchilor implicați în tiparul de mers cu
realizarea flexia șoldului ipsilateral și extensiei șoldului contralateral și implicait mișcarea MI
* feedback motor
* reantreanrea echilibrului
* drenarea gravitațională a fluxului urinar și conținutul intestinal
* efect benefic psihogen: creștere a încrederii în sine
Asistență recupartorie/
4. Reantrenarea / asistarea transferurilor
5. Terapie ocupațională, ergoterapie: reantrenarea dexterității
6. Renatrenarea mersului și dexterității
7. redobândirea fcț senzitive, controlului sfincterian, fcț sexuale
3. Song M-R., Pfaff S. L. – Hox genes: the instructors working at motor pools. Cell, 123: 363, 2005
4. Vaynman S. S., Ying Z., Yin D., Gomez-Pinilla F. – Exercise differentially regulates synaptic proteins
associated to the function of BDNF. Brain Res, 1070(1):124, 2006
5. Onose G et al. - Standing and gait recovery in hemiplegic patients: comparative outcomes analysis
between postural reflexes/ reactions gravitational stimulation, vs. classical proprioceptive
procontractile facilitation method - Proceedings of the 7th Mediterranean Congress of Physical and
Rehabilitation Medicine, Portorose, Slovenia – Edizioni Minerva Medica, Torino
CPGM is a modern mopho-functional concept; generally, CPGs are defined as small neural circuits
with rhytmic endogenous paced activity (so, they are capable of generating a motor pattern even
without afferences).
In humans there were identified until now only 3 such generator centers: - Generator center of
rhytmic activity in breathing pattern (within the brain stem, in the pre-Boetzinger complex and retro-
trapezoid nucleus). Generator center of the deglution pattern (at high spinal level). Generator center
of locomotor pattern (at spinal lumbar level). The activity of umbar CPGM generates alternate
commands, co-ordinated, which realize (one hip flexion simultaneously with extension of the other
one - „reciprocating movement”), the physiological sequentiality of the muscules groups involved in
locomotion’s contraction, simultaneously with the mutual move of the legs.