1.Definitie: silogismul este tipul fundamental de argument deductiv alcătuit din 3
propozitii categorice diferite și 3 termeni diferiti (și care apar de exact 2 ori fiecare). Pentru ca o sumă de propoziții să devină silogism trebuie îndeplinite următoarele criterii: Să existe trei propozitii categorice dintre care 2 premise și o concluzie care să se repete în premise pentru a face legatura între ele. 2.Structura silogismului: Subiectul logic care mai poartă denumirea de termen minor și se găsește în minoră și în concluzie. Predicatul logic – care se mai numește termen major și se găsește în majoră și în concluzie. Termenul mediu ( M ) reprezinta elementele de legatura între cele două premise și se găsește în ambele premise, dar nu și în concluzie. Subiectul si predicatul logice impreuna poarta denumirea de termeni externi; ei fiind singurii care mai apar in concluzie ( fara termen mediu). Moduri si figuri silogistice Există 24 de moduri silogistice valide(6x4=24). Există 4 figuri silogistice a câte 6 moduri pentru fiecare figură. Modurile unui silogism sunt date de calitatea propoziției categorice folosită precum și de calitatea lor. Figurile silogistice sunt date de pozițiile termenului mediu în premise astfel: Fig. 1 M ține loc de subiect în majoră și de predicat în minoră
Fig. 2 M ține loc de predicat în majoră și minoră
Fig. 3. M ține loc de subiect în majoră și minoră Fig. 4. M ține loc de predicat în majoră și de subiect în minoră
Legile generale ale silogismului
Legile silogismului se impart in: a. Legi generale- care vizeaza conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un silogism pentru a fi valid. b. Legi speciale – care vizeaza figurile silogistice pentru a se asigura validitatea unui silogism.
Legi referitoare la termeni:
Un silogism valid contine 3 numai 3 termeni: termeni majori, termeni minori, termeni medii. Termenul mediu trebuie sa apara ca fiind distribuit in cel putin o premisa in caz contrar silogismul este nevalid. Oricare dintre termenii externi ( S – P ) care apare ca fiind distribuit in concluzie trebuie sa apara ca fiind distribuit si in premisa din care provine. Legi referitoare la calitatea propozitiilor categorice. Din doua premise afirmative rezulta o concluzie afirmativa. Dintr-o premisa afirmativa si alta negativa rezulta o concluzie negativa. Pentru un silogism valid cel putin o premisa trebuie sa fie afirmativa in caz contrar silogismul este nevalid. Legile referitoare la cantitatea propozitiilor categorice. Intr-un silogism valid cel putin o premisa trebuie sa fie universala in caz contrar silogismul este nevalid. Dintr-o premisa universala si alta partiala rezulta o concluzie particulara.
Modurile silogistice sunt oferite de pozitionarea propozitiilor categorice constituente unui
silogim. Aceste moduri valide sunt conditionate in acelasi timp de figurile silogistice. Aceste moduri sunt guvernate de toate legile generale ale silogismului fiind totusi o consecinta a legilor speciale. Moduri silogistice valide aaa-1 aoo-2 oao-3 eio-1, 2, 3, 4 eao-1, 2, 3, 4 aee-2, 4 aeo-2, 4 iai-3, 4 aai-1, 3, 4 aii-1, 3 eae-1, 2