Rezumat curs 8

Silogimul. Figuri și moduri silogistice. Verificarea validității silogismelor

Figura silogistică reprezintă o anumită ordonare a termenilor unui silogism în funcție de poziția
termenului mediu. Există următoarele 4 figuri:

Modul reprezintă o combinație de trei propoziții categorice în interiorul unei figuri silogistice.
 Luând în considerare legile specifice fiecărei figuri silogistice pot fi derivate 24 de moduri
silogistice (valide): câte 6 în fiecare figură. Modurile silogistice în care este dedusă o concluzie
particulară din premise universale sunt numite moduri silogistice slabe. (Ele vor fi marcate cu
asterisc.). Validitatea lor depinde de acceptarea asumpţiei ontologice (= supoziţiei existenţiale).
Modurile valide respectă atât legile generale cât și următoarele legi speciale:
Figura I: (a) Premisa minoră este afirmativă, (b) Premisa majoră este universală
Figura a II-a (a) O premisă este negativă, (b) Premisa majoră este universală
Figura a III-a (a) Premisa minoră este afirmativă, (b) Concluzia este particulară
Figura a IV-a (a) Dacă majora este afirmativă, minora este universală, (b) Dacă o premisă este
negativă, majora este universală, (c) Dacă minora este afirmativă, concluzia este particulară.
Modurile valide ale figurii I:

Modurile valide ale figurii a II-a:

Modurile valide ale figurii a III-a:

Modurile valide ale figurii a IV-a:

Obs. Din denumirea modului putem obține forma logică astfel: Scriem mai întâi structura figurii căreia
modul îi aparține. Vocalele din denumirea modului (puse în ordinea în care apar) vor exprima tipul
celor 3 propoziții care îl alcătuiesc. Ex. Modul Cesare de fig 2: P e M
SaM
SeP
Polisilogisme, sorite, entimeme
Polisilogismele sunt structuri argumentative complexe, alcătuite din cel puţin două silogisme
Soritele sunt polisilogisme în care nu apar (explicit) concluziile intermediare.
Entimemele sunt silogisme eliptice, adică silogisme în care una dintre premise este subînţeleasă
(uneori poate lipsi și concluzia).
Metode de verificare a validității silogismelor
I. Metoda confruntării cu legile generale și speciale:

1. Formalizăm raționamentul în limbaj silogistic

2. Identificăm figura silogistică în care se încadrează raționamentul
3. Verificăm dacă sunt respectate toate cele 6 legi generale ale silogismelor. Dacă cel puțin una
dintre aceste legi nu este respectată, conchidem că raționamentul nu este valid
4. Dacă toate legile generale ale silogismelor sunt respectate, verificăm dacă sunt respectate și
legile specifice figurii silogistice în care se încadrează raționamentul dat. Dacă toate aceste legi
specifice sunt respectate, conchidem că raționamentul este valid. Dacă cel puțin o lege specifică
este încălcată, conchidem că raționamentul este nevalid.

II. Metoda diagramelor rectangulare:

1. Formalizăm raționamentul în limbaj silogistic și clasial ( în limbajul algebrei lui George Boole):
SaP = (S ∩ -P) = Ø, SeP = (S ∩ P) = Ø, SiP = (S ∩ P) ≠ Ø, SoP= (S ∩ -P) ≠ Ø.
2. Reprezentăm informația premiselor într-o diagramă rectangulară: Dacă un sector nu are elemente
în el se trece un „-”, dacă are elemente se trece un „+”. Dacă un sector este alcătuit din mai multe
subsectoare și nu știm în care sunt elementele trecem câte un „+” în ambele și le unim printr-un
segment. Dacă în aceeași zonă ar apărea și „-” și „+„”, primul are prioritate. Se recomandă să se
înceapă cu reprezentarea universalelor. Pentru modurile slabe se face și presupoziția de existență
(se trece un „+” în sectorul rămas liber al termenului ce este în pericol să fie vid).
3. Dacă din diagrama obținută putem citi și informația din concluzie, trebuie să conchidem că
raționamentul este valid. Altminteri, trebuie să conchidem că raționamentul este nevalid.

III. Metoda diagramelor Venn:

1. Formalizăm raționamentul în limbaj silogistic și eventual în limbajul algebrei lui George Boole:
SaP = (S ∩ -P) = Ø, SeP = (S ∩ P) = Ø, SiP = (S ∩ P) ≠ Ø, SoP= (S ∩ -P) ≠ Ø.
2. Reprezentăm informația premiselor într-o diagramă Venn: Dacă o un sector nu are elemente el se
hașurează, dacă are elemente se trece un asterisc (*). Dacă un sector este alcătuit din mai multe
subsectoare și nu știm în care sunt elementele trecem câte un asterisc în ambele și le unim printr-
un segment. Dacă în aceeași zonă ar apărea și hașurarea și asteriscul, prima are prioritate. Se
recomandă să se înceapă cu reprezentarea universalelor. Pentru modurile slabe se face și
presupoziția de existență (se trece un „*” în sectorul rămas liber al termenului ce este în pericol
să fie vid).
3. Dacă din diagrama obținută putem citi și informația din concluzie, trebuie să conchidem că
raționamentul este valid. Altfel, raționamentul este nevalid.