Preluând şi dezvoltând idei vechi ale unor istorici anteriori (de ex. Christian Engel, Franz Sulzer), austriacul Robert Röesler a susţinut în lucrarea Studii româneşti din 1871 următoarele idei privind etnogeneza românească: -dacii au fost exterminaţi în întregime de romani. -în urma retragerii aureliene din anul 271, Dacia a fost complet părăsită de coloniştii romani. -românii s-au format în Peninsula Balcanică, ca un popor de păstori nomazi. -de aici au emigrat la nord de Dunăre în secolul al XIII-lea, după stabilirea maghiarilor în Transilvania. Teoria imigraţionistă avea un scop politic, urmărind să combată revendicările românilor ardeleni şi să justifice dominaţia Imperiului Austro-Ungar asupra acestui Transilvaniei.
Teoria continuităţii (autohtoniei)
Este o teorie care, preluând şi dezvoltând ideile cărturarilor şi istoricilor români anteriori (de ex. Şcoala Ardeleană), contestă teoria imigraţionistă a lui Röesler. Primul contestatar a fost istoricul A. D. Xenopol care susţinut următoarele idei privind etnogeneza românească: -după retragerea aureliană, daco-romanii s-au refugiat din calea migratorilor în zone mai izolate de munte -evidenţierea existenţei a numeroase dovezi ale continuităţii daco-romanilor la nord de Dunăre (dovezi arheologice, toponimia, hidronimia). -distanţarea faţă de ,,purismul latinist” susţinut de reprezentanţii Şcolii Ardelene şi de continuatorii acestora -acceptarea contribuţiei elementului dacic şi a elementului slav la formarea poporului român şi a limbii române.