JOCUL DIDACTIC- INSTRUMENT DE MUNCĂ

INTELECTUALĂ

TREPĂDUȘI MARIA

LIC. TEHNOLOGIC N. STOICA DE HAȚEG

MEHADIA, CARAȘ- SEVERIN

Nu trebuie să fii dascăl ca să știi că oricărui copil îi place să se joace diverse jocuri și
că joaca ocupă mare parte din timpul unui copil, cel puțin până pășește pe băncile școlii. Dar
chiar și elev fiind, jocul ocupă locul preferat în activitatea cotidiană a unui copil. Dacă ne
întrebăm de ce pentru un copil orice activitate este asociată unui joc ar însemna să ne
întrebăm de ce este copil. Deci cuvântul copil este inseparabil de cuvântul joc și asta putem
observa cu ușurință și la animale. O pisică sau un cățel se joacă mai mult când este mic decât
atunci când devine adult.

La oameni, putem defini jocul ca o activitate modelatoare caracteristică speciei

umane, o invenție culturală instaurată pe baza unui acord socio- comunicativ. Dacă jocul vine
în sprijinul teoriei, adaugă plus- valoare informației, lecției, este cu atât mai bine pentru un
copil care are numai de câștigat. Acum, nu putem face un scop din a lăsa un copil să se joace
cât e ziua de mare. Pe lângă joc un copil mai trebuie responsabilizat cu diverse activități,
teme, sarcini pe măsura puterilor lui, activitatea școlară. De-a lungul anilor au fost
evidențiate valențele multiple ale jocului. Latinii numeau competițiile sacrale jocuri. De aici
vine și denumirea de Jocuri olimpice care de fapt sunt niște competiții serioase care au în
spate multă muncă.

Pentru ei simțul ludic însemna demnitate, superioritate, frumusețe, voioșie și

libertate. Caracterul de joc era specific celor mai elevate acțiuni. Dacă unui adult îi este
specifică munca, unui copil îi este specific jocul. Între joc și muncă există un raport mutual, o
corespondență, jocul fiind vestibulul natural și firesc care duce spre muncă, spre disciplină,
spre comunicare, cooperare, activitate de grup, respectul partenerului așa cum cum adult
respectă colegul de muncă, fair-play, faptul că înveți să gestionezi pierderea, recunoașterea
unui competitor mai bun decât tine și de ce nu, să aspiri spre un model care te inspiră și de la
care ai ce să înveți. În procesul instructiv-educativ jocul este inserat în toate etapele lecției,
la toate disciplinele, copilul dezvoltându-și astfel potențialul bio-psihic, spiritul de observație,
își cultivă flexibilitatea gândirii, inventivitatea, inițiativa.

În timpul și în cadrul unui joc, școlarul mic are posibilitatea de a-și manifesta
personalitatea, prin caracterul lui practic jocul putând mijloci cunoașterea directă a lumii și
mai ales contribuie la formarea unor deprinderi trainice, trăsături compexe de caracter,
convingeri, trăiri emoționale. Numai un joc didactic bine pregătit poate o valoare educativă
însemnată. Eficiența jocului didactic depinde de felul în care învățătoarea știe să asigure o
concordanță între tema jocului și materialul didactic necesar, felul în care știe să folosească
cuvântul, știe să se facă înțeleasă, știe să păstreze ordinea, îndrumă corect elevii dar nici nu
neglijează recompensa.

Jocul didactic, ca metodă în care predomină acțiunea didactică simulată se folosește

cu precădere în învățământul preșcolar și primar. Prin el se valorifică la nivelul instrucției
finalitățile adaptive de tip recreativ proprii activități umane în general, în anumite momente
ale evoluției sale ontogenetice în mod special ( Sorin Cristea-Dicționar de termini
pedagogici.) Ceea ce caracterizează de fapt jocul didactic este faptul că îmbracă haina
ludicului și asigură un pronunțat caracter formativ.

Folosirea jocului în predarea matematicii, pentru a înțelege noțiunile și conceptele

specifice acestei științe care este de fapt atât de dificilă pentru toți face ca elevul să învețe cu
plăcere, să fie activ, să accepte competiția cu sine însuși dar și cu alți colegi, să devină
interesat față de activitatea pe care o desfășoară, să ia totul mai vesel, fără a suporta
presiunea dintr-o oră de matematică. Indiscutabil, exercițiile și problemele sunt manifestări
ale unor jocuri de inteligență.Orice joc se desfășoară după reguli dinainte stabilite, elevii sunt
supravegheați, învățătoarea va avea rolul arbitrului, fiecare joc se încheie cu un rezultat și cu
o răsplată cel puțin la nivel spiritual. Până la vârsta de 10-11 ani jocul se poate organiza cu
succes la toate disciplinele, în toate momentele lecției, în funcție de sarcina didactică pe care
o urmărim: dobândire de cunoștințe, priceperi și deprinderi, fixare și consolidare, verificare
și evaluare.

Un exercițiu sau o problemă poate deveni un joc matematic în condițiile în care :

1. Realizează un scop și o sarcină din punct de vedere matematic;

2. Folosește elemente de joc în vederea realizării sarcinii propuse;
3. Folosește un conținut matematic accesibil și atractiv;
4. Folosește reguli de joc cunoscute de către toți elevii, anticipat și sunt respectate de
către toți jucătorii.

Reușita jocului didactic este condiționată de proiectarea, organizarea și desfășurarea lui

metodică, de modul în care învățătoarea știe să asigure o concordanță deplină între toate
elementele lui. Propunătoarea, cadrul didactic în speță, trebuie să aibă în vedere
următoarele cerințe:

1. Pregătirea jocului didactic;

2. Organizarea judicioasă a jocului didactic matematic;
3. Respectarea momentelor jocului;
4. Ritmul și strategia conducerii;
5. Stimularea și antrenarea copiilor;
 6. Asigurarea unei atmosfere prielnice;
7. Varietatea elementelor de joc.

După scop și sarcina didactică jocurile didactice matematice se pot clasifica astfel:

- După momentul în care se folosesc în cadrul unei lecții;

- După conținutul capitolului, temei învățate în cadrul unei discipline( în cazul nostru
matematică)

Jocurile didactice matematice urmăresc:

-Dezvoltarea senzațiilor și percepțiilor prin acțiuni directe cu obiectele;

-Recunoașterea obiectelor după formă, mărime, culoare;

-Perceperea și sesizarea unor poziții spațiale;

-Formarea deprinderilor de triere, comparare, seriere, clasificare după însușiri

comune;

-Formarea deprinderilor de apreciere globală prin punerea în perechi;

-Formarea deprinderilor de a ordona obiectele după mărime;

-Formarea reprezentărilor matematice( formele geometrice, mulțimi, numerele în

concentrul 0-10)

-Formarea și utilizarea limbajului matematic;

-Formarea noțiunilor de număr natural și operații cu numere naturale.

Acceptarea și respectarea regulilor de joc îi determină pe elevi să participe la efortul

comun al grupului din care fac parte. Subordonarea intereselor proprii intereselor de grup,
angajarea pentru a învinge greutățile, respectarea exemplară a regulilor, primirea cu bucurie
a succesului dar și acceptarea eșecului pregătesc omul de mâine.

BIBLIOGRAFIE:

El. Simionică, F. Bogdan- Gramatica prin joc, ED. Polirom, Iași, 1998;

Sorin Cristea- Dicționar de termini pedagogici, ED. Didactică și pedagogică, București, 1998;

Colectiv autori Metodica activităților instructiv-educative în învățământul primar, ED.

Didactica Nova, Craiova, 2007.