Sunteți pe pagina 1din 16

Jocul didactic matematic

În activitatea de fiecare zi a copilului jocul ocupă locul preferat. Aşa cum adultul se simte împlinit prin
munca sa, copilul se simte mare prin succesele sale ludice. A ne întreba de ce pentru copil, aproape orice
activitate este joc, înseamnă a ne întreba de ce este copil.
Cunoscând locul pe care îl ocupă jocul în viaţa copilului, este uşor de înţeles eficienţa folosirii lui în
procesul instructiv educativ. Elementele de joc, încorporate în lecţie, garantează captarea atenţiei elevilor pe tot
parcursul activităţii didactice şi înlătură plictiseala, considerată „păcatul de moarte al predării” (Herbart). Jocul
este şi un mijloc eficient de educaţie: disciplinează fără constrângere pe jucător atât sub aspectul desfăşurării
acţiunilor obiective, cât şi sub raportul comportamentului social.
Pentru folosirea jocului didactic ca metoda în activitatea de predare – învăţare, la clasele primare,
învăţătorul trebuie să dea dovadă de răbdare, perseverenţă, tact pedagogic şi înţelegerea psihicului fiecărui elev.
Învăţătorul trebuie să se bazeze pe stările afective ale elevilor,pe interesul şi dragostea pe care elevii o manifestă
faţă de şcoală, de materiile studiate, de colegi, pentru ca ei să participe activ la însuşirea cunoştinţelor.
Jocul didactic este una din cele mai accesibile forme de activitate datorită originalităţii sale specifice şi
umane: împletirea strânsă a jocului cu activitatea; îmbinarea elementelor de joc cu sarcina didactică. Orice
sarcină didactică, în aparenţă greoaie, aridă, poate fi rezolvată prin joc, dacă acesta întruneşte formele cele mai
accesibile şi atractive pentru copii. De exemplu, predarea formelor geometrice, a dimensiunilor, a noţiunilor
spaţiale şi temporale este în general, dificilă. Inclusă în joc, predarea se realizează cu deosebită uşurinţă, iar
cunoştinţele sunt mult mai temeinice.
De asemenea, orice joc didactic presupune existenţa unor reguli, care să ordoneze ritmul şi ansamblul
acţiunilor ce urmează a fi efectuate. Pentru copiii de 7-8 ani, jocul devine mai interesant atunci când regulile sunt
mai grele, când cer un anumit efort de gândire. Pentru că jocul didactic matematic apare în programul întregii
activităţi la disciplina matematică, atât ca activitate cu întreaga clasă de elevi, cât şi cu fiecare elev în mod
independent, acesta realizează o continuitate între activitatea de joc şi cea de învăţare. Pentru acest lucru
învăţătorul trebuie să asigure o concordanţă între tema jocului şi materialul didactic existent, să se folosească
cuvântul-ca mijloc de îndrumare prin: întrebări, răspunsuri, explicaţii, aprecieri. Prin joc, copilul se aventurează
în necunoscut. Încercând să vadă cât poate să construiască un anumit obiect, câte lucruri sau obiecte să aşeze, el
verifică până la cât ştie să numere. Curiozitatea şi gândirea care-l stimulează în joc sunt parte integrantă din
plăcerea de a învăţa. După felul cum se joacă un copil, putem să observăm dacă este mai inventiv, mai dinamic,
dacă poate sau nu să surprindă soluţii noi.
În concluzie, din punct de vedere educativ, trebuie să fie asigurată o justă proporţionare a jocului cu
munca, elementul distractiv cu efortul fizic şi intelectual. Deşi jocul este o activitate fundamentală, la clasele I-
IV, totuşi ea se îmbină cu anumite forme de muncă intelectuală accesibile acestei vârste. Îmbinarea judicioasă a
elementelor de joc cu cele de învăţare constituie un mijloc important de pregătire psihologică a elevului în
şcoală. Desfăşurarea eficientă a jocului didactic presupune respectarea unor cerinţe de ordin metodologic din
care amintesc:
 organizarea jocului presupune asigurarea unui cadru adecvat în funcţie de particularităţile jocului ce
urmează să se desfăşoare, de materialul didactic utilizat;
 introducerea în joc constă în captarea atenţiei elevilor, crearea unei atmosfere favorabile desfăşurării
jocului;
 materialul didactic folosit trebuie să corespundă temei jocului, să fie accesibil elevilor, să fie clar, atractiv,
vizual pentru toţi elevii;
 anunţarea titlului jocului şi a scopului acestuia se face scurt şi sugestiv;
 familiarizarea elevilor cu jocul este o etapă hotărâtoare pentru desfăşurarea ulterioară a jocului; prin
familiarizarea elevilor cu jocul se trezeşte interesul pentru joc, se creează o atmosferă relaxantă, de bună
dispoziţie, favorabilă performanţelor şi se prezintă sarcina, regulile şi elementele de joc;
 executarea jocului de probă va fi făcută întâi de învăţător apoi de elevi şi se vor face precizări asupra
regulilor, succesiunii etapelor jocului, modului de rezolvare a sarcinilor;
 desfăşurarea propriu-zisă a jocului este momentul principal al activităţii; desfăşurarea jocului şi obţinerea
performanţei de cătreelevi relevă gradul de înţelegere al jocului, nivelul însuşirii cunoştinţelor vehiculate în
joc, gradul de îndeplinire a sarcinilor, gradul de respectare a regulilor, activizarea tuturor elevilor în funcţie
de posibilităţile lor, îmbinarea elementelor de joc cu sarcinile didactice;
 eficientizarea jocului didactic necesită conceperea a 1-2 variante, după ce toţi elevii au realizat sarcinile din
jocul propriu-zis;
 în încheierea jocului didactic se fac aprecieri finale asupra desfăşurării jocului.
În condiţiile şcolarizării copiilor de la vârsta de şase ani se impune o exigenţă sporită în ceea ce priveşte
dozarea ritmică a predării cunoştinţelor elevilor mai ales în primele patru clase. Ţinând seama de puterea lor de
concentrare la această vârstă , de nevoia de varietate şi de mişcare în activitatea şcolară, lecţia de matematică
trebuie completată sau intercalată cu jocuri didactice cu conţinut matematic, cu suficiente elemente de joc.
În general, un exerciţiu sau o problemă de matematică poate deveni joc didactic matematic dacă
îndeplineşte următoarele condiţii:
 realizează un scop şi o sarcină didactică din punct de vedere matematic;
 foloseşte elemente de joc în vederea realizării sarcinii propuse, cum sunt întrecerea individuală sau pe
grupe de elevi;
 recompensarea rezultatelor bune şi penalizarea greşelilor comise de către cei antrenaţi în rezolvarea
exerciţiilor sau a problemelor propuse;
 foloseşte un conţinut matematic accesibil, atractiv şi recreativ, prin forma de desfăşurare, prin materialul
didactic ilustrativ etc.;
 utilizează reguli de joc, cunoscute anticipat şi respectate de către elevi.
Jocurile didactice îmbrăcând o formă atractivă, trezesc interesul şcolarului pentru îndeplinirea sarcinii
didactice şi întreţin efortul necesar executării lui. Ele se pot executa în multiple variante. Variantele pot cuprinde
sarcini asemănătoare, diferenţa fiind dată de gradul de dificultate în funcţie de vârsta sau nivelul de cunoştinţe.
Astfel jocurile pot fi: cu explicaţie şi exemplificare.
Cu explicaţie, dar fără exemplificare; fără explicaţie, cu simplă enunţarea sarcinii.
Dacă un joc se repetă într-o altă formă pentru a se elimina plictiseala şi monotonia , poate fi mărit gradul
de dificultate, fără a diminua atractivitatea, fără să devină obositor.
Jocurile didactice pot fi folosite şi ca testări prin care învăţătorul să-şi dea seama de calitatea cunoştinţelor
pe care le posedă elevul la un moment dat, de gradul de însuşire a unei deprinderi sau de nivelul de dezvoltare a
unor procese psihice.
Jocurile matematice pot fi clasifica astfel:
 în funcţie de scopul şi sarcina didactică pot fi împărţite în: jocuri didactice ca jocuri de sine stătătoare,
jocuri didactice ca momente propriu-zise ale lecţiei, jocuri didactice în completarea lecţiei, intercalate
sau la final, jocuri didactice pentru aprofundarea însuşirii cunoştinţelor specifice unui capitol.
 în funcţie de aparatul formativ pot fi clasificate în :jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de analiză (ex.
Completează şirul) , jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de sinteză (jocurile numerice predate
în cadrul operaţiilor cu numere naturale), jocuri matematice pentru dezvoltarea capacităţii de a efectua
comparaţii (dintre jocurile numerice putem aminti pe cele pentru recunoaşterea semnelor de ,,=”, ,,<
“, ,,> “) jocurile pentru dezvoltarea capacităţii de abstractizare şi generalizare (jocurile de compunere a
numerelor naturale în concentrul 0 – 10), jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacităţii.
Jocul didactic poate fi introdus în orice moment al lecţiei în care observăm starea de oboseală, când atenţia
nu mai poate fi captată prin alte mijloace didactice sau pot fi organizate lecţii-joc, în care jocul să domine
urmărind fixarea cunoştinţelor, fixarea şi sistematizarea acestora.
Inclus inteligent în structura lecţiei, jocul didactic matematic poate să satisfacă nevoia de joc a copilului,
dar poate în acelaşi timp să uşureze înţelegerea, asimilarea cunoştinţelor matematice în formarea unor deprinderi
de calcul matematic realizând o îmbinare între învăţare şi joc.
Doar la auzul îndemnului ,, Hai să ne jucăm ! “, copilul tresare de bucurie, devine mai atent, mai activ, mai
interesat de activitatea ce o va desfăşura, neştiind, practic, că prin joacă el va învăţa de fapt, va sistematiza ori îşi
va consolida cunoştinţele.
Am aplicat în orele de matematică şi au avut un real succes, cu implicaţii pozitive asupra copiilor, jocuri
matematice precum : rebusul matematic (în verificarea cunoştinţelor, în munca independentă, pe grupe sau
colectivă ) ghicitorile matematice, jocuri pentru recunoaşterea semnelor de relaţie, pătrate magice, jocuri pentru
formarea unui număr, jocul verificării, labirinturile şi poveştile matematice.
În şcoală orice exerciţiu sau problemă poate deveni joc dacă se precizează sarcinile de rezolvat şi scopul urmărit,
dacă se creează o atmosferă deconectantă, trezind elevilor interesul, spiritul de concurenţă şi de echipă.

Exemple de jocuri didactice:

Datele problemei s-au încurcat


Scopul: operarea cu terminologia matematică specifică problemelor, dezvoltarea gândirii logice şi a
creativităţii;
Sarcina didactică: să ordoneze fragmentele unei probleme în ordinea necesară (date, cerinţă, rezolvare,
răspuns), să rezolve problema.
Material didactic: plicuri cu jetoane, fişe, lipici.
Desfăşurarea jocului:
Colectivul de elevi este împărţit pe echipe. Fiecare echipă primeşte câte un plic cu jetoane pe care sunt
scrise probleme fragmentate. Elevii vor aşeza în ordine fragmentele şi vor rezolva problema. Echipa care va
rezolva cel mai repede sarcina este declarată câştigătoare şi va primi recompensă mere şi pere.

Câte pere sunt?


Merele sunt 18.
Răspuns:
………………….

Un alt joc asemănător este „Descurcă problemele”.


Elevii au ca sarcină de această dată să unească ceea ce se potriveşte, datele cu cerinţele şi rezolvarea
fiecărei probleme încurcată. Jocul se desfăşoară în mod individual pe fişe. Este declarat câştigător elevul care
rezolvă cel mai repede sarcina. Acesta primeşte calificativul „Foarte bine”.

Unchiul lui Andrei are 15 oi albe Câte oi i-au rămas 32 – 13 =


iar oi negre cu 7 mai puţine bunicului? 19

Pe o păşune se află o turmă de 32


Câte oi negre are unchiul 50 – 4 =
de oi. 13 oi sunt negre, iar restul
lui Andrei? 46
sunt albe.
Bunicul avea 50 de oi. El a vândut Câte oi albe erau pe
15 – 7 = 8
4 oi. păşune?

Pentru a nu pune elevii în dificultate se aleg probleme asemănătoare ca şi conţinut şi care să se rezolve
folosind aceeaşi operaţie.
Să compunem probleme!
Scopul: compunerea şi rezolvarea de probleme, dezvoltarea creativităţii şi a gândirii logice.
Sarcina didactică: să compună probleme folosind materialul primit şi apoi să le rezolve.
Material didactic: plicuri cu jetoane şi fişe de lucru.
Desfăşurarea jocului: Colectivul se împarte în patru grupe de elevi. Fiecare grupă primeşte câte un plic care
conţine jetoane.
Grupa I - primeşte 15 jetoane în formă de iepuraşi.

Grupa a II – a primeşte 17 jetoane în formă de steluţe.

Grupa a III – a primeşte 14 jetoane având desene cu trandafiri.

Grupa a IV – a primeşte 13 jetoane în formă de triunghiuri.

Elevii din fiecare grupă compun pe fişe câte o problemă folosindu-se de materialul primit, care să se
rezolve prin una din operaţiile învăţate. Echipa care compune şi rezolvă cel mai repede şi corect problema este
declarată câştigătoare, fiind recompensat fiecare membru al echipei cu câte un jeton pe care-l conţine plicul
primit.
Pentru complicarea jocului se poate cere elevilor să mai compună o problemă care să se rezolve prin altă
operaţie decât cea folosită în prima problemă.
1. Mesaj codificat
Scopul jocului:
 realizarea corespondenţei dintre figuri şi cuvintele date,
 dezvoltarea flexibilităţii gândirii;
Sarcina didactică:
 descifrarea mesajului cu ajutorul codului dat;

este

▫ didactic

copiilor

isteţi

destinat

jocul

Materiale: Fişe de lucru


Regula jocului:
La comanda „Start !” a învăţătorului, elevii vor căuta să descopere mesajul prin asocierea figurii cu
cuvântul dat.
2. Isteţel
Scopul jocului: formarea deprinderilor de adunare şi scădere a numerelor naturale (0 – 10) și dezvoltarea
gândirii şi a raţionamentului matematic;
Sarcina didactică:adunarea şi scăderea numerelor naturale (0-10)
Material didactic: fişe de lucru;
Regula jocului: Învăţătorul cere elevilor să urmărească cu atenţie desenul şi să efectueze corect adunările şi
scăderile din interior, iar rezultatele se vor trece în pătrăţelele libere.

9 4
8 +
5 6
= =

=
5
2
7 +
6 =
=
4

+
3
3. Câţi ani are plopul?

Scopul jocului: consolidarea deprinderii de calcul mintal (0 – 1 000)


Sarcina didactică: efectuarea operaţiilor date pentru a afla vârsta plopului;
Material diadctic: fişe de lucru
Regula jocului:
Se cere elevilor să urmărească cu atenţie desenul după care: se adună numerele, rezultatul se înmulţeşte cu
5, se împarte la 3, din acest număr se scade suma iniţială şi se află vârsta plopului.

5
3 1
4 7
3 2
9 5 4
8 7 6

4.Câţi şoareci a prins „Motănel”?


5. Cine formează cât mai multe numere?

Scopul jocului:
 consolidarea deprinderilor de formare a numerelor naturale;
 dezvoltarea gândirii logice;
Sarcina didactică: să scrieţi numerele formate din sute, zeci, unităţi;
Regula jocului:
Elevii, într-un timp dat, trebuie să scrie cât mai multe numere formate din sute, zeci şi unităţi pe care le pot
descoperi folosind cifrele indicate.

7 1 2

4 0 3

8 5 6

6. Ie cu motive geometrice

Scopul jocului:
 recunoaşterea figurilor geometrice;
 formarea deprinderilor de a desena figuri geometrice;
Sarcina didactică: înfrumuseţarea unei ii cu motive geometrice;
Material didactic: fişe de lucru;
Regula jocului:
La comanda învăţătorului „Porniţi !”, elevii trebuie să deseneze pe ie linii frânte, linii curbe, pătrate,
triunghiuri, romburi, etc, apoi să le coloreze.
7. Sărbătoritul

Scopul jocului:
formarea deprinderii de a lucra cu fracţiile;
dezvoltarea spiritului competitiv;
Sarcina didctică:
să descopere sărbătoriltul;
cât primesc invitaţii din tort;
Material didactic: fişe de evaluare;
Regula jocului:
Elevii privesc cu atenţie desenul şi apoi completază:
a) Cea mai mare bucată de tort îi revine sărbătoritului.
Ion Ana
b) El este ................... Dan
c) Invitaţii primesc …..........din tort. Adi

Maria
Ema
Ina
Jocul logico-matematic

Scopul principal al jocurilor de acest tip este de a-i înzestra pe copii cu un aparat logic suplu,
care să le permită să se orienteze în problemele realităţii înconjurătoare, să exprime judecăţi şi
raţionamente într-un limbaj simplu, familiar.
Exerciţiile de formare de mulţimi după una, două sau mai multe însuşiri de culoare, formă,
mărime, grosime reprezintă modalităţi eficiente de exersare a abilităţii de clasificare. Folosind un
limbaj adecvat, preşcolarii intuiesc operaţia de complementariere prin negaţie, reuniunea prin
disjuncţie logică, ajungând să utilizeze principiile generale ale logicii, ceea ce uşurează drumul
raţionamentului spre obţinerea unor rezultate conforme cu sarcina.
Mijloacele didactico-materiale utilizate frecvent în jocurile logico-matematice sunt trusele cu
piese geometrice Dienes, Logi I, Logi II. În ansamblu, jocul logic respectă structura jocului didactic.
Luând drept criteriu gradul de implicare a operaţiilor logice în elementele de teoria mulţimilor,
jocurile logice se clasifică astfel:

1. Jocuri de descriere şi caracterizare a mulţimilor şi elementelor lor, cu folosirea în


caracterizare a principiului terţului exclus, contradicţiei şi dublei negaţii:
 un element al unei mulţimi formate trebuie să aparţină sau unei mulţimi, sau complementarei
sale (principiul terţului exclus);
 nici un element nu poate aparţine simultan mulţimii şi complementarei sale (principiul
contradicţiei);
 complementara complementarei unei mulţimi este mulţimea însăşi (principiul dublei negaţii).
2. Jocuri de comparare – evidenţiază asemănările şi deosebirile dintre elemente şi corespund
jocurilor de diferenţă din clasificarea clasică.
3. Jocuri de orientare în tablou – vizează familiarizarea copiilor cu operaţiile logice cu
mulţimi, prin clasificare şi seriere într-o succesiune prestabilită.
4. Jocuri cu cercuri – presupun sprijinirea intuirii operaţiilor cu mulţimi şi a operaţiilor logice
ce decurg din acestea. Copiii intuiesc corect operaţia de complementariere şi, prin intermediul negaţiei
logice, caracterizează elementele din intersecţia mulţimilor cu conjuncţie logică şi din reuniune prin
disjuncţie logică.
a. Constituirea de mulţimi pe baza unor caracteristici date şi denumirea pieselor cu ajutorul
conjuncţiilor de propoziţii:
 Jocul didactic “ Ce este şi cum este această piesă? “
Sarcini de învăţare:
Copiii formează prin triere şi grupare mulţimea discurilor. Se lucrează pe această mulţime
introducându-se noi criterii de culoare, apoi de mărime şi de grosime.
 Prin sarcina de lucru se va solicita copiilor descrierea pieselor astfel: “ Această piesă este un
disc roşu, mare şi subţire “.
 Ordinea în care sunt enumerate atributele nu este esenţială iar atenţia educatoarei se va
îndrepta spre enumerarea în totalitate a atributelor, exprimarea corectă şi precisă a acestora.
 Jocul continuă atâta timp cât este necesar pentru a se constata dacă fiecare copil posedă
cunoştinţele de bază legate de atributele pieselor.

b. Descrierea pieselor trusei Dienes cu ajutorul atributelor şi negaţiei logice; intuirea


complementarei unei mulţimi şi discriminarea atributelor pieselor cu ajutorul negaţiilor:
 Jocul didactic “ Cum este şi cum nu este această piesă? “
Sarcini de învăţare:
1. Copilul alege o piesă şi o caracterizează, precizându-i însuşirile;
 Se aşteaptă răspunsul: “ Piesa este roşie, mare, groasă şi are forma de triunghi ”.
2. Se cere copilului să precizeze şi ce însuşiri nu are piesa aleasă, în comparaţie cu proprietăţile
celorlalte piese ale trusei;
 Se aşteaptă răspunsul: “ Piesa nu este albastră, nu este galbenă, nu este subţire, nu este mică,
nu este nici dreptunghi, nici disc, nici pătrat ”.
 Se pot accepta, la început, răspunsuri incomplete, dar acestea vor trebui completate de
ceilalţi copii.
 Treptat, în cadrul aceluiaşi joc, copiii vor fi conduşi să facă unele deducţii pentru a uşura
răspunsul: “ Dacă piesa mea este roşie, înseamnă că nu este galbenă şi nu e albastră; dacă este mare, cu
siguranţă nu este mică “.
 Prin repetarea exerciţiului, copiii grupei pregătitoare vor înţelege că este mai uşor să
enumere succesiv variabilele fiecărei piese: formă, culoare, mărime, grosime şi să utilizeze negaţia
pentru aceste însuşiri pe care piesa nu le posedă.
c. Intuirea operaţiei de complementare şi determinarea atributelor unor piese cu ajutorul
negaţiei şi a deducţiei logice:
 Jocul didactic “ Te rog să-mi dai! “
- Jocul se organizează în grupe de câte doi copii.
- Piesele trusei se împart în mod egal între cei doi copii, fără a urmări un anumit criteriu de
selecţie. Se pot folosi 24 de piese sau 12, în funcţie de nivelul grupei.
Sarcini de învăţare:
1. Unul dintre copii solicită celuilalt o piesă pe care el nu o are în mulţimea primită,
determinând-o cu cele patru atribute.
 Dacă piesa a fost denumită corect şi este corect identificată de colegul său, atunci el o
primeşte; în caz contrar, nu primeşte nimic şi este rândul celuilalt copil să solicite o piesă.
2. Aceeaşi sarcină o are şi cel de-al doilea copil.
 Câştigător este cel care va avea, la un moment dat, cele mai multe piese.
 În urma unei bune activităţi de orientare în sarcină, condusă de educatoare, copilul observă
şi identifică toate atributele pieselor cu care lucrează şi, treptat, optimizează procedeul de căutare şi
înţelege că nu poate descoperi piesele ce îi lipsesc, decât dacă organizează mulţimea pieselor în două
grupe formate după criteriul mărimii.
Exemplu: pentru fiecare mărime copilul trebuie să aibă piese cu cele patru forme (disc, triunghi,
pătrat, dreptunghi) şi cele trei culori (roşu, galben, albastru) şi poate forma perechi între piesele cu
acelaşi atribut de culoare sau formă, dar de mărimi diferite. În acest fel, copilul va descoperi cu
uşurinţă piesa care îi lipseşte (vor rămâne piese fără pereche) şi va şti ce piesă trebuie să ceară
partenerului. Piesa va putea fi acum uşor de caracterizat cu ajutorul conjuncţiei şi a negaţiei logice.
Negaţia unui singur atribut:
 Jocul didactic “ Trenul cu o diferenţă “
Sarcina de învăţare:
Fiecare copil trebuie să pună o piesă care să se diferenţieze de cea anterioară printr-un singur
atribut. Jocul se poate începe cu orice piesă, aceasta fiind “locomotiva”, iar piesele următoare
“vagoanele”. Dacă, de exemplu, s-a pus un pătrat mare, gros, albastru, se poate continua cu orice piesă
care nu e pătrat sau nu e mare, sau nu e gros sau albastru. În acest fel, piesa cu care se continuă trenul
are negat un singur atribut. Prin acest joc, se pot exersa deprinderile de caracterizare a pieselor
dobândite în jocul “ Cum este şi cum nu este această piesă? “.
BIBLIOGRAFIE:

 CHATEAU, J. Copilul şi jocul, E.D.P. Bucureşti, (f.a.), cap. Rolul pedagogic al jocului.
 DĂSCĂLESCU L., GIUGIUMAN A., LUPU G., Jocul didactic matematic, rolul în
activităţile formative, Revista Învăţământul preşcolar nr. 2-3/1991
 DIMA Silvia, PÂCLEA D., ŢARCĂ E., Jocuri logico - matematice pentru preşcolari şi
şcolari mici, Editată de Revista Învăţământul preşcolar, Bucureşti, 1998
 ŞCHIOPU, U. (coordonator), Probleme psihologice ale jocului şi distracţiilor, E.D.P.
Bucureşti, 1970
 www.didactic.ro
 http://revistainvatamantuluibuzoian.blogspot.com