Suport de Curs - Infirmiera

SUPORT CURS
INFIRMIERĂ
__________________________________________________________________________
Adresa: Str. Energiei Nr. 24A, Galati Nr. Reg. Com: J17/357/17.02.2005
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
E-mail: secretariat@cursuriccse.ro Cont: RO 45 BACX 0000 0003 641 83000
Web: www.cursuriccse.ro Banca: UniCredit Bank
1/101
CUPRINS
Modulul 1
PLANIFICAREA PROPRIEI ACTIVITĂŢI ŞI PERFECŢIONAREA CONTINUĂ
Modulul 2
RESPECTAREA PERSOANEI ÎNGRIJITE
Modulul 3
TEHNICI DE INGRUIRE
Modulul 4
NOŢIUNI DE PRIM AJUTOR
Modulul 5
ACORDAREA ÎNGRIJIRILOR DE IGIENA PENTRU PERSOANELE ÎNGRIJITE SI
IGIENIZAREA SPAŢIULUI IN CARE SE AFLA PERSOANA INGRUITA.............
Modulul 6
COMUNICAREA INTERACTIVA SI LUCRUL IN ECHIPA MULTIDISCIPLINARA..............
Modulul 7
PRINCIPII SI VALORI ETICE.......................................................................................................
Modulul 8
MEDIU ŞI DEZVOLTARE DURABILĂ........................................................................................
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................................
Modulul 1
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
2/101
1. INFIRMIERUL(A) ŞI LOCUL DE MUNCĂ AL ACESTUIA
Infirmierul – este o persoană calificată din cadrul personalului sanitar care îngrijeşte
bolnavii într-un spital sau altă instituţie destinată îngrijirii şi tratării bolnavilor.
“Profesia de infirmieră este inclusă în Nomenclatorul "Clasificarea ocupaţiilor

din România", la domeniul "Sănătate, igienă, servicii sociale", având codul 513204.
Infirmier/infirmieră – in firmus (latina) : “care nu este ferm” moral şi/sau fizic; sau
persoana care se ocupă de infirmi (etimologic vorbind); este o persoană a cărei profesie este
de a oferi asistenţă medicală.
Programul naţional de pregătire a infirmierelor se desfăşoară în baza Ordinului
ministrului sănătăţii nr. 467/2010 pentru aprobarea criteriilor privind angajarea şi promovarea
în funcţii, grade şi trepte profesionale în unităţile sanitare publice din sectorul sanitar şi se
adresează tuturor infirmierelor şi agenţilor DDD încadraţi în unităţile sanitare publice şi care
îndeplinesc condiţiile de admitere la acest program – citat din programa de pregatire a
infirmierelor, publicat in M.OF.501/2010.
Pentru dobândirea competenţelor specifice ocupaţiei de infirmieră, personalul auxiliar
din instituţiile spitaliceşti şi ambulatoriile de specialitate care acordă îngrijiri de igienă,
alimentaţie şi confort persoanelor instituţionalizate are obligativitatea de a urma cursuri de
calificare organizate de OAMGMAMR prin Programul naţional de pregătire a infirmierelor.
1.1 Descrierea ocupatiei de infirmier(a)

Infirmierul(a) însoţeşte persoanele îngrijite la îndeplinirea activităţilor vieţii cotidiene
şi efectuează îngrijiri legate de funcţii de întreţinere şi continuitate a vietii.
Infirmierul(a) contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate şi la refacerea autonomiei,
în măsura în care este posibil.
Infirmierul(a) lucrează în colaborare şi sub responsabilitatea unei/unui asistent
medical, cel mai adesea, în cadrul unei echipe pluridisciplinare şi participă la îngrijirile de
sănătate preventive, curative sau paliative.
Infirmierul(a) îşi exercită activitatea în mediu spitalicesc sau extraspitalicesc, în
sectorul medical, medico-social sau social.
Infirmierul(a) participa efectiv la :
 asigurarea unui mediu de viaţă şi climat adecvat îngrijirii complexe din
punct de vedere, fizic, psihic, afectiv;
 asigurarea igienei şi a spaţiului de viaţă a persoanei îngrijite;
 asigurarea hidratării şi a alimentaţiei corespunzătoare a persoanei
îngrijite;
 stimularea participării persoanei îngrijite la activităţile zilnice;
 transportul şi însoţirea persoanei ingrijite etc, respectând permanent
drepturile şi confidenţialitatea privind evoluţia stării de sănătate a persoanei ingrijite.
1.2 Locul de munca al infirmierului(ei): spitalul
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
3/101
Spitalul este o institutie sanitara destinata ingrijirii bolnavilor cu servicii permanente
si are un caracter curativ. In spital se interneaza bolnavii in stare grava pentru ingrijiri
permanente si de specialitate. Se interneaza bolnavi care nu pot fi diagnosticati decat in
anumite spitale si necesita ingrijiri de lunga durata. Se interneaza bolnavi care necesita
interventii chirurgicale sau alte tratamente speciale, nerealizabile ambulatoriu. De asemenea
se mai interneaza bolnavi cu boli infecto-contagioase care trebuiesc izolati.
Amplasarea ideala a spitalelor mari ar fi departe de zonele industriale si pe terenuri
mari, inconjurate de zone de verdeata. Orientarea cea mai buna a spitalelor este cu saloanele
spre sud, fara alte constructii in jur pentru a avea acces la lumina si soare.
Spitalele sunt de doua feluri: spitalul pavilionar si spitalul bloc.
Spitalul pavilionar – necesita spatii foarte mari pentru ca distanta dintre pavilioane
sa fie corespunzatoare. Aceste spitale asigura liniste pentru bolnavi si posibilitatea de miscare
a acestora. Infectiile si epidemiile sunt mai rare. Acest tip de spital are urmatoarele
dezavantaje: intretinere foarte costisitoare, personalul angajat este mai numeros, comunicare
foarte grea intre pavilioane.
Spitalul bloc – necesita un spatiu mai mic, personal administrativ mai mic, sisteme de
incalzire si alimentare mai avantajoase, comunicarea si colaborarea intre sectii se face mai
usor.
Spitalul cuprinde: servicii de primire; sectiile de spital; serviciul de diagnostic si
tratament; serviciul administrativ-gospodaresc.
 serviciul de primire – este filtrul principal al spitalului in care se hotaraste
internarea pacientului. Cu exceptia sectiilor de maternitate si boli contagioase, celelalte sectii
au in mod obisnuit un serviciu comun de primire care cuprinde: sala de asteptare; biroul de
inregistrare al pacientilor; cabinetul de consultatii; camera de deparazitare si baia bolnavului;
camera de imbracare; camera pentru dezinfectarea si deparazitarea efectelor; magazia de
efecte ale pacientului; magazia de lenjerie curata.
 sectia de spital – este partea componenta inzestrata cu paturi care asigura
asistenta intr-o anumita specialitate a pacientilor spitalizati. Ea cuprinde saloane cu bolnavi,
camera pentru asistente medicale, pentru medici, oficiu, toaleta, baie, hol, sala de tratament si
alte incaperi in functie de specificul sectiei (maternitate, urologie, chirurgie etc). Sectiile sunt
grupate astfel: interne, chirurgie, pediatrie, obstretica-ginecologie, oto-rino-laringoscopie,
oftalmologie, urologie, etc. In spitalele mari, sectia de boli interne se diferentiaza mai departe:
cardiologie, gastro-enterologie, hematologie, pneumologie, boli endocrine etc.
 serviciile de diagnostic si tratament – sunt parti componente fara paturi ale
spitalului care servesc toate sectiile. Numarul lor este in functie de marimea, profilul
specialitatii si categoria de ierarhizare a spitalului, existenta lor fiind obligatorie numai in
parte pentru toate spitalele. In general se gasesc urmatoarele servicii de diagnostic si
tratament: serviciul de radiologie si fizioterapie; laboratorul de analize medicale; laboratorul
de explorari functionale; punctul de transfuzie; farmacie; serviciul central de sterilizare;
serviciul de cultura fizica medicala; serviciul de anatomie patologica si prosectura; laboratorul
de medicina experimentala.
 serviciile administrative-gospodaresti – asigura baza materiala a activitatii
medicale, fiind una din conditiile importante pentru functionarea spitalului. Aceste servicii
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
4/101
cuprind: serviciul administrativ, serviciul tehnic de intretinere si reparatii; spalatoria; sectia
bloc alimentar.
2. ASPECTE ALE ETICII PROFESIONALE IN MESERIA DE INFIRMIER(A)
GENERALITATI:
Etica medicala reprezinta un ansamblu de reguli de conduita al profesionistilor din

domeniul sanatatii, fata de pacientii lor. Etica medicala este strâns legata de deontologie,
morala si de stiinta.
Biroul Regional pentru Europa din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (O.M.S.),
decretează, referitor la drepturile pacientului, după cum urmează:
a) Orice persoană are dreptul de a fi respectată ca fiinţă umană.
b) Orice persoană are dreptul la autodeterminare.
c) Oricine are dreptul la integritate fizică şi mentală şi la securitatea persoanei sale.
d) Oricine are dreptul de a pretinde respectarea intimităţii sale.
e) Oricine are dreptul la respectarea valorii sale morale şi culturale precum şi a
convingerilor sale filozofice.
f) Oricine are dreptul la o protecţie corespunzătoare a sănătăţii asigurată prin măsuri
preventive şi curative care urmăresc atingerea nivelului personal optim de sănătate.
Notiuni de management organizational

Managementul ar fi arta de a face ceea ce trebuie, pentru ca rezultatul urmarit sa fie
atins, arta de a fi eficace.
Caracteristici:obiective,criterii de succes, folosirea resurselor, luarea deciziei (in timp
scurt, multe decizii), structura, roluri, atitudini-active, competente (economice, numerice).
Stabilirea obiectivelor:
- Obiectivele trebuie sa fie specifice
- Obiectivele trebuie sa aiba un termen limita
- Obiectivele trebuie sa fie la timpul prezent
Planificarea realista a activitatilor consta in:

1. Identificarea activitatilor specifice:
- identificarea corecta a activitatilor specifice, conform planului individualizat de
protectie si ingrijire, si a obiectivelor specifice;
- identificarea corecta a activitatilor specifice, prin preluarea exacta a acestora de la
seful ierarhic-asistenta medicala, medic;
- identificarea activitatilor se face conform prevederilor din documentele oficiale.
Documentele oficiale necesare in planificarea activitatii:
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
5/101
- fisa postului/contractul de munca - acest document stabileste atributiile,
responsabilitatile si obligatiile infirmierei;
- raportul de evaluare a problemelor;
- planul individualizat de protectie si ingrijire
2. Ierarhizarea activitatilor ce urmeaza a fi derulate:

- ierarhizarea se realizeaza cu atentie, tinandu-se cont de capabilitatea, starea fizica si de
sanatate si urgenta medicala;
- activitatile ce urmeaza a fi derulate sunt ierarhizate cu promptitudine, imediat dupa
identificarea nevoilor persoanei ingrijite;
- activitatile sunt ierarhizate in functie de starea, varsta si evolutia persoanei ingrijite;
- ierarhizarea prioritatilor este flexibila, modificandu-se in functie de situatiile
intervenite.
3. Estimarea perioadei de timp necesare derularii activitatilor recomandate de seful ierarhic:

- perioada de timp este estimata in functie de starea si evolutia persoanei ingrijite;
- planificarea este realizata in mod realist, pe termen scurt, mediu si lung;
- perioada de timp este estimata realist pe baza unei analize atente a datelor ce compun
situatia existenta;
- elaborarea programului de activitati se face adaptat noilor situatii aparute.
4. Evaluarea si adaptarea programului zilnic in functie de nevoi:

- evaluarea continua a programului;
- adaptarea programului, dupa caz, in functie de evolutia starii persoanei ingrijite;
- adaptarea programului activitatilor zilnice, in functie de situatiile nou-aparute.
5. Evaluarea incidentelor sau a accidentelor aparute si sesizarea lor.

6. Participarea la cursuri de formare continua, in scopul insusirii cunostintelor necesare, si
documentarea permanenta privind noile metode si tehnici de ingrijire a persoanei ingrijite.
7. Aplicarea in practica a cunostintelor dobandite in timpul instruirii, in scopul cresterii
eficientei si calitatii serviciilor acordate persoanei ingrijite.
Planul individualizat de protectie si ingrijire.

Nevoile pacientului conform piramidei lui Maslow
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
6/101
Se observă astfel că nevoile primare sunt comune atât tuturor oamenilor cât si
animalelor. Ele includ necesitătile fiziologice (cum ar fi cele biologice ca hrana, apa, aerul,
igiena), somnul, sexul si o temperatura relativ constantă a corpului.
Odată ce individul îsi satisface acest nivel de necesităti, se poate concentra pe nevoile
de sigurantă. Acestea au de a face cu stabilitatea si consistenta într-o lume relativ haotică.
Ele tin mai mult de integritatea fizică, cum ar fi securitatea casei si a familiei. În unele cazuri,
nevoia de sigurantă motivează unii indivizi sa devină religiosi, religia oferindu-le confortul
unei promisiuni de sigurantă printr-un loc paradisiac. Nevoile de sigurantă sunt cruciale
pentru copii.
Urmează apoi nevoile sociale, de iubire si apartenentă. In acest nivel se includ nevoia
de prietenie, familie, apartenentă la un grup, sau de implicare într-o relatie intima non-
sexuală.
La nivelul patru sunt nevoile de stimă. Acestea cuprind atât recunoasterea venită din
partea altor indivizi (care rezulta în sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) cât si din
respectul de sine, ce creează sentimentul de încredere, adecvare, competentă. Nesatisfacerea
nevoilor de stimă rezulta în descurajare, si pe termen lung în complexe de inferioritate. O
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
7/101
nevoie pronuntată de acest fel (de exemplu nevoia pentru admiratie) are la bază nesatisfacerea
unor nevoi care stau în vârful piramidei, cele de auto-actualizare estetică.
Nevoile de autorealizare vin din plăcerea instinctivă a omului de a fructifica la
maximum capacitătile proprii, pentru a deveni din ce în ce mai bun. Autorealizarea include
obiective mai inalte si mai abstracte (de exemplu: dreptate, perfectiune, bunatate, adevar,
hotarari individuale), care sunt tot mai fragile, ca si varful piramidei.
Formarea unor abilitati moderne de comunicare
Comunicarea are ca scop crearea sau mentinerea de legaturi intre persoane. Poate fi -
verbala, nonverbala (verbală - prin limbaj oral sau scris şi non-verbală – prin gesturi acţiuni,
expresii ale feţei).
Comunicarea eficienta are urmatoarele caracteristici:
- interes fata de cealalta persoana
- autenticitate
- intelegere
- ascultare atenta
- respect
Cum se realizeaza comunicarea:
Emitator - canal de comunicare – receptor
Surse potentiale in aparitia unor deficiente de comunicare:

- varsta;
- incapacitatea persoanei ingrijite de a forma relatii normale de atasament (atasament
excesiv si nediscriminat sau respingerea oricarei persoane);
- tulburari de comportament (agresivitate excesiva, conflictualitate, episoade prelungite
de pierdere a controlului/hiperactivitate sau incapatanare excesiva);
- probleme emotionale (stima de sine scazuta, teama excesiva sau autoblamare,
somnambulism);
- incapacitate de adaptare la noi medii (spital, centre de ingrijire si asistenta, gradinita,
scoala, liceu, grup etc.);
- dizabilitati ale persoanei ingrijite (tulburari de auz, vaz, de limbaj, locomotor)
- lipsa stimularii persoanei in a comunica;
- limbaj inaccesibil, prea specializat.
Persoana care acorda ingrijire:
- Arata disponibilitate de a asculta

- Manifesta interes si intelegere
- Nu intra in conflict, ramane calm
- Obtine colaborarea celuilalt
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
8/101
Modulul 2
RESPECTAREA PERSOANEI INGRIJITE
Modulul se refera la:

 cunoaşterea si respectarea drepturilor omului, drepturilor copilului, drepturilor
persoanei vârstnice, drepturilor persoanei cu nevoi speciale, drepturilor pacientului;
 informarea cu privire la drepturile si obligaţiile persoanei ingrijite si colectarea
informaţiilor din surse autorizate;
 modalitati de informare permanenta cu privire la drepturile persoanei ingrijite si la
obligaţiile ce îi revin;
 informarea şefului ierarhic si a membrilor echipei asupra situaţiilor in care drepturile
si obligaţiile persoanei ingrijite sunt incalcate;
 respectarea confidenţialităţii informaţiei, in procesul de ingrijire a pacienţilor;
 cunoaşterea drepturilor persoanei ingrijite, prevăzute in Constituţia României,
Convenţia ONU, cu privire la drepturile copilului, legislaţia de protecţie speciala,
Convenţia Europeana cu privire la Drepturile Omului, Carta drepturilor pacientului;
 formele răspunderii civile;
 principii si valori etice.
DREPTURILE PACIENTULUI - cf Legei nr. 46 din 21.01.2003 privind drepturile

pacientului, Monitorul Oficial nr. 51 din 29.01.2003:
1. Pacienţii au dreptul la ingrijiri medicale de cea mai inalta calitate de care societatea
dispune, in conformitate cu resursele umane, financiare si materiale.
2. Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoana umana, fara nici o discriminare.
3. Dreptul pacientului la informaţia medicală
4. Consimţământul pacientului privind intervenţia medicala
5. Dreptul la confidentialitatea informaţiilor si viata privata a pacientului
6. Drepturile pacientului in domeniul reproducerii
7. Drepturile pacientului la tratament si ingrijiri medicale
Rolul infirmierei este :

 de a respecta drepturile oricărui pacient.
 de a identifica situaţiile de incalcare a drepturilor persoanei ingrijite
 de a informa şeful ierarhic asupra situaţiilor de incalcarea drepturilor persoanei
ingrijite cu promptitudine.
 de a sesiza membrii echipei asupra situaţiilor in care drepturile persoanei îngrijite
sunt incalcate
 de a urmări permanent obţinerea si exercitarea drepturilor de catre persoana
ingrijita
 de a sprijini persoana ingrijita in a obţine drepturile care i se cuvin intotdeauna cu
respectarea confidenţialităţii informatiei
 de a interveni in cazul incalcarii drepturilor persoanelor ingrijite cu fermitate si
consecventa.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
9/101
Anexa 1: Legea nr. 46 din 21.01.2003 privind drepturile pacientului,
Monitorul Oficial nr. 51 din 29.01.2003
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAPITOLUL I: Dispozitii generale - Legea nr. 46 din 21.01.2003 privind drepturile

pacientului, Monitorul Oficial nr. 51 din 29.01.2003
Parlamentul României adopta prezenta lege
Art.1
In sensul prezentei legi:
a. Prin pacient se intelege persoana sanatoasa sau bolnava cara utilizează serviciile de
sanatate,
b. Prin discriminare se intelege distincţia care sa face intre persoane aflate in situaţii
similare pe baza rasei, sexului, varstei, apartenentei etnice, originii naţionale sau
sociale, religiei, opţiunilor politice sau antipatiei personale;
c. prin îngrijiri de sanatate se inteleg serviciile medicale, serviciile comunitare si
serviciile conexe actului medical
d. prin intervenţie medicala se intelege orice examinare, tratament sau alt act medical in
scop de diagnostics preventiv, terapeutic ori de reabilitare;
e. prin ingrijiri terminale se inteleg ingrijirile acordate unui pacient, cu mijloacele de
tratament disponibile, atunci cand nu este posibila imbunatatirea prognozei fatale a
stării de boala, precum si ingrijirile acordate in apropierea decesului.
Art.2
Pacienţii au dreptul la ingrijiri medicale de cea mai inalta calitate de care societatea dispune,
in conformitate cu resursele umane, financiare si materiale.
Art.3
Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoana umana, fara nici o discriminare.
CAPITOLUL II - Dreptul pacientului la informaţia medicala
Art.4
(1)Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum
si la modul de a le utiliza.
Art. 5
(1)Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii si statutului profesional al
furnizorilor de servicii de sanatate.
(2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor si obiceiurilor pe care
trebuie sa le respecte pe durata spitalizării.
Art. 6
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra starii sale de sanatate, a intervenţiilor medicale
propuse, asupra riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
10/101
procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuarii tratamentului si nerespectarii recomandărilor
medicale, precum si cu privire la date des diagnostic si prognostic.
Art. 7
Pacientul are dreptul de a decide daca mai doreşte sa fie informat in cazul in care informatiile
prezentate de către medic i-ar cauza suferinţa.
Art. 8
Informaţiile se aduc la cunoştinţa pacientului intr-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea
terminologiei de specialitate; in cazul in care pacientul nu cunoaşte limba romana,
informaţiile i se aduc la cunoştinţa in limba materna ori in limba pe care o cunoaşte sau, dupa
caz, se va cauta o alta forma de comunicare.
Art. 9
Pacientul are dreptul de a cere in mod expres sa nu fie informat si de a alege o alta persoana
care sa fie informata in locul sau.
Art. 10
Rudele si prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia investigaţiilor, diagnostic si
tratament, cu acordul pacientului.
Art. 11
Pacientul are dreptul de a cere si de a obţine o alta opinie medicala.
Art. 12
Pacientul are dreptul sa solicite si sa primească, la externare, un rezumat scris al
investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului si ingrijirilor acordate pe perioada spitalizării.
Art. 13
Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o intervenţie medicala asumandu-si, in scris,
răspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie
explicate pacientului.
Art. 14
Cand pacientul nu isi poate exprima voinţa, dar este necesara o intervenţie medicala de
urgenta, personalul are dreptul sa deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioara a
voinţei acestuia.
Art. 15
In cazul in care pacientul necesita o intervenţie medicala de urgenta, consimţământul
reprezentantului legal nu mai este necesar.
Art. 16
In cazul in care se cere consimţământul reprezentantului legal, pacientul trebuie sa fie
implicat in procesul de luare a deciziei atat cat permite capacitatea lui de intelegere.
Art. 17
1) In cazul in care furnizorii de servicii medicale considera ca intervenţia este in interesul
pacientului iar reprezentantul legal refuza sa isi dea consimţământul, decizia este declinata
unei comisii de arbitraj de specialitate.
2) Comisia de arbitraj este constituita din 3 medici pentru pacienţii internaţi in spitale si din 2
medici pentru pacienţii din ambulator.
Art. 18
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
11/101
Consimtamantul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor
produselor biologice prelevate din corpul sau, in vederea stabilirii diagnosticului sau a
tratamentului cu care acesta este de acord
Art. 19
Consimtamantul pacientului este obligatoriu in cazul participării sale in invatamantul medical
clinic si la cercetarea ştiinţifica. Nu pot fi folosite pentru cercetare stiintifică persoanele care
nu sunt capabile sa isi exprime voinţa, cu excepţia obţinerii consimţământului de la
reprezentantul legal si daca cercetarea este in interesul pacientului.
Art. 20
Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat intr-o unitate medicala fara consimţământul sau, cu
excepţia cazurilor in care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului si evitării
suspectarii unei-culpe medicale.
CAPITOLUL IV - Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor si viata privata a

pacientului
Art. 21
Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul,
prognosticul, tratamentul , datele personale sunt confidenţiale chiar si dupa decesul acestuia.
Art. 22
Informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate numai in cazul in care pacientul isi da
consimţământul explicit sau daca legea o cere in mod expres.
Art. 23
In cazul in care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi,
implicaţi in tratamentul pacientului, acordarea consimţământului nu mai este obligatorie.
Art. 24
Pacientul are acces la datele medicale personale
Art. 25
(1) Orice amestec in viata privata, familiala a pacientului este interzis, cu excepţia cazurilor
in care aceasta imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori ingrijirile acordate
si numai cu consimtamantul pacientului.
(2) Sunt considerate excepţii cazurile in care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau
pentru sanatate publică.
CAPITOLUL V - Drepturile pacientului in domeniul reproducerii
Art. 26
Dreptul femeii la viata prevaleaza in cazul in care sarcina reprezintă un factor de risc major si
imediat pentru viata mamei.
Art. 27
Pacientul are dreptul la informaţii, educaţie si servicii necesare dezvoltării unei vieţi sexuale
normale si reproducerii, fara nici o discriminare
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
12/101
Art. 28
1) Dreptul femeii de a hotari daca sa aiba sau nu copii este garantat, cu excepţia cazului
prevăzut la art. 26.
2)Pacientul, prin serviciile de sanatate, are dreptul sa aleaga cele mai sigure metode privind
sanatate reproducerii.
3)Orice pacient are dreptul la metode de planificare familiala eficiente si lipsite de riscuri.
CAPITOLUL VI - Drepturile pacientului la tratament si ingrijiri medicale

Art. 29
(1)In cazul in care furnizorii sunt obligati sa recurgă la selectarea pacienţilor pentru anumite
tipuri tratament care sunt disponibile in număr limitat, selectarea se face numai pe baza
criteriilor medicale.
(2) Criteriile medicale privind selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament se
elaboreaza de câta Ministerul Sanatatii si Familiei in termen de 30 de zile de la data intrării in
vigoare a prezentei legi si se aduce la cunostinta publicului.
Art. 30
(1)Interventiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai daca exista condiţiile de
dotare necesare si personal acreditat.
(2)-Se excepteaza de la prevederile alin. (1) cazurile de urgenta aparute in situatii extreme.
Art. 31
Pacientul are dreptul la ingrijiri terminale pentru a putea muri in demnitate1
Art. 32
Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material si de
sfaturi pe to parcursul ingrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, in masura
posibilităţilor, mediul de ingrijire va fi creat cat mai aproape de cel familial.
Art. 33
Pacientul internat are dreptul si la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din
afara spitalului.
Art. 34
(1)Personalul medical sau nemedical din unitatile sanitare nu are dreptul sa supună pacientul
nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta sa il recompenseze altfel decât
prevăd reglementările de plaţi legale din cadrul unitatii respective.
(2) Pacientul poate oferi angajaţilor sau unitatii unde a fost ingrijit plaţi suplimentare sau
donaţii, cu respectarea legii
Art. 35
(1)Pacientul are dreptul la ingrijiri medicale continue pana la ameliorarea stării sale de
sanatate sau pana la vindecare.
(2) Continuitatea ingrijirilor se asigura prin colaborarea si parteneriatul dintre diferitele unitati
medicale publice si nepublice, spitaliceşti si ambulatorii, de specialitate sau de medicina
generala, oferite de medici, cadre medii sau de alt personal calificat. Dupa externare pacienţii
au dreptul la serviciile comunitare disponibile.
Art. 36
Pacientul are dreptul sa beneficieze de asistenta medicala de urgenta, de asistenta
stomatologica de urgenta si de servicii farmaceutice, in program continuu.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
13/101
CAPITOLUL VII - Sancţiuni
Art. 37
Nerespectarea de către personalul medicosanitar a confidenţialităţii datelor despre pacient si a
confidenţialităţii actului medical, precum si a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute in
prezenta lege atrage, dupa caz, răspunderea disciplinara, contravenţionala sau penala, conform
prevederilor legale.
CAPITOLUL VIII - Dispoziţii tranzitorii si finale

Art. 38
(1)Autorităţile sanitare dau publicitarii, anual, rapoarte asupra respectării drepturilor
pacientului, in care se compara situaţiile din diferite regiuni ale tarii, precum si situatia
existenta cu una optima.
(2)Furnizorii de servicii medicale sunt obligati sa afişeze la loc vizibil standardele proprii in
conformitate cu normele de aplicare a legii.
(3) In termen de 90 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi, Ministerul Sanatatii si
Familiei daboreaza normele de aplicare a acesteia, care se publica in Monitorul Oficial al
României; Partea I.
Art. 39
Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la data publicării in Monitorul Oficial al
României, Partea I
Art.40
La data intrării in vigoare a prezentei legi se abroga art. 78, 108 si 124 din Legea 3/1978
privind asigurarea sanatatii populaţiei, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 10
iulie 1978, precum si orice alte dispoziţii contrare
MODULUL 3
TEHNICI DE ÎNGRIJIRE
I. Sanatatea este starea de bunastare fizica, mentala si sociala. Identificarea unor

modificari ale starii de sanatate a persoanei ingrijite se face cu atentie, in permanenta.
Urmarirea evolutiei starii de sanatate a persoanei ingrijite se realizeaza in conformitate
cu atributiile specifice din fisa postului/ la cererea persoanei ingrijite.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
14/101
Eventualele modificari in starea de sanatate a persoanei ingrijite sunt transmise in timp
util (cu promptitudine) asistentei medicale/medicului.
Urmarirea starii de sanatate a persoanei ingrijite in timpul efectuarii de controale
medicalele periodice sau a unor analize se face in conformitate cu instructiunile disponibile
transmise de seful ierarhic/asistenta medicala.
Supravegherea generala a pacientului are ca scop identificarea unor modificari ale
starii de sanatate si transmiterea cu promtitudine asistentei si medicului.
Observarea pacientului
Cuprinde:
- temperatura
- atitudinea generala a pacientului
- durerea
1. Supravegherea generala a pacientului
1.1.Temperatura - se va urmari daca pacientul este febril sau nu, daca frisoneaza,
transpira.
Valoare normala: 36 - 37 grade celsius (in axila).
Se poate masura:
 Axilar
 Rectal (+0,5 grade celsius)
 Bucal (+0,3 grade celsius)
1.2. Aspectul general al pacientului – se va urmari:

 Starea de constienta: constient/inconstient;
 Vorbirea: coerenta/incoerenta;
 Miscarea: cu usurinta/nesigur/inert;
 Comportament: echilibrat/agitat.
1.3. Durerea - se va urmari caracteristicile durerii:

 Diferente personale
 Daca este: acuta/cronica
 Mijloacele de alinare a durerii
 Prezenta unei persoane
 A se vorbi de durere
 Explicarea cauzei durerii
 Relaxare musculara
 Pozitie antalgica
 Aplicare cald/rece
 Mangaiere
 Masaj
 Medicamente
 Localizarea durerii
 Intensitatea durerii
 Durata durerii
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
15/101
 Caracterul: arsura, intepatura etc.
1.4. Supravegherea aparatului respirator - daca prezinta :

- Respiratie dificila:
 Suieraturi la respiratie (inspir greoi)
 Se invinetesc buzele
 Raguseala
 Sforait
 Senzatie de lipsa de aer
 Doarme in sezut (sustinut de perne)
- Evaluarea respiratiei :
 Cantitativa:cate miscari pe minut-frecventa slaba/crescuta peste 16-18 resp.
/min
 Calitativa: Amplitudine exagerata
 Pauza respiratorie (apnee)
 tusea: iritanta, fumatorului, bronsica, cardiaca
Putem ajuta prin umezirea aerului.
1.5. Supravegherea aparatului cardio -vascular

 Puls daca semnaleaza batai cardiace anormale
 Tensiunea arteriala - daca semnaleaza ameteli, dureri de cap
1.6. Supravegherea aparatului digestiv

 Inapetenta - lipsa poftei de mancare
 cauze posibile de investigat: din cauza afectiunii, deoarece nu ii place meniul, are alte
obiceuri legate de alimentatie etc.
 Obezitatea
 Constipatia (cauze frecvente – hidratare insuficienta, lipsa de fibre in alimentatie, lipsa
exercitiului fizic)
 Diareea
 Varsaturile
1.7. Supraveherea tegumentelor - a integritatii tegumentelor, daca exista leziuni cutanate,

pentru prevenirea escarelor si ingrijirea escarelor.
Escara - plaga superficiala, ulterior produsa datorita lipsei circulatiei sangelui.
Stadii de evolutie:
 Roseata, senzatie de arsura
 Basica, zgarietura usoara
 Plaga deschisa

 Afectarea tesuturilor pana la necrozarea acestora
Localizarea escarei:
 Calcaie,coccis,cot,omoplati,occiput
Prevenire:
 Schimbarea pozitiei
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
16/101
 Masaj al pielii
 Saltele, perne de pozitie
1.8. Aparatul locomotor - mobilizarea

 Cauze care duc la limitarea miscarii/mobilizarii
 Teama de a cadea
 Durerea
 Dificultati de vedere
 Pierderea fortei musculare
 Pacientul trebuie ajutat sa se mobilizeze.
Mobilizarea se realizeaza la indicatia medicului, respectand toate instructiunile legate de
mobilizare.
1.9. Decizii in situatii de criza

Anuntarea sefului ierarhic/asistentei medicale si/sau salvarea se face cu discernamant,
imediat, in cazul identificarii unor abateri de la valorile normale ale parametrilor starii de
sanatate ale persoanei asistate. Interventia in vederea transportarii persoanei ingrijite, in cazul
deteriorarii se face cu rapiditate si cu siguranta. Pregatirea persoanei ingrijite cu operativitate
in vederea examenului medical.
1.10. Pregatirea persoanei ingrijite pentru investigatii medicale

 Informarea asupra investigatiilor medicale;
 Pregatirea persoanei ingrijite in vederea efectuarii de investigatii se face in mod
adecvat tipului de investigatie, comunicat de personalul specializat;
 Pozitionarea pentru investigatie se face corect, conform indicatiilor personalului
specializat;
 Pacientul va fi ajutat sa se dezbrace in vederea examinarii. In caz de fracturi, luxatii
ale membrelor superioare dezbracarea se va face incepand cu membrul superior
sanatos, apoi cel afectat. Dupa examinare si investigatie pacientul este ajutat sa se
imbrace;
 La nevoie, la pacientii agitati si cei care nu pot fi pozitionati corect si este nevoie de
ajutor in realizarea investigatiei medicale, personalul care ajuta va primi echipament
de protectie pentru expunerea la raze X;
 In timpul investigatiei se asteapta pacientul pentru al insoti dupa investigatie inapoi la
salon.
II.INGRIJIRI GENERALE ALE PACIENT ILOR

1. NOTIUNI DE ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OMULUI
1.1. ORGANISMUL UMAN CA UNITATE MORFOLOGICA. SI FUNCTIONALA.
Organismul uman, ca orice fiinta vie, exista gratie corelarii fine şi perpetue a tuturor
structurilor şi proceselor sale, cu scopul realizarii functiilor acestora. El constituie un sistem
ierarhizat, ce dispune de sisteme de autoreglare integrate. De~i majoritatea functiilor sunt
indeplinite de structuri specializate, acestea nu actioneaza izolat, ci in stransa dependenta de
celelalte.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
17/101
Corpul uman este alcatuit din urmatoarele parti majore:
Cap = extremitatea superioara a corpului omenesc unde se afla cea mai mare parte a
sistemului nervos central, cei mai importanti analizatori (creierul, principalele organe de simt)
şi orificiul bucal.
Gat = parte a corpului care realizeaza legatura dintre cap şi trunchi .
Corp (trup, trunchi) = format din cavitatea toracica şi cea abdominala, cu viscerele din
interiorul acestora.
Membru = fiecare dintre partile exterioare, articulate ale trupului omului sau
animalului, care au rol important in indeplinirea unor functii de relatie. .
1.2. CONVENTII SI TERMINOLOGIE FOLOSITE IN ANATOMIE

Din punct de vedere atat anatomic cat ~i functional, organismul uman a fost organizat
in celule, tesuturi, organe, aparate, sisteme.
Diferenta dintre sistem ~i aparat nu este foarte clara, asupra acestui subiect existand
destule confuzii şi controverse. De foarte multe ori ele sunt utilizate ca sinonime.
Celula = cea mai simpla unitate anatomica alcatuita din membrana, citoplasma şi
nuc1eu.
Tesut = totalitatea celulelor care formeaza un sistem anatomic şi care are aceeşi
structura şi aceleaşi functii intr-un organism.
Organ = parte din corpul unei fiinte vii care indepline~te una sau mai multe functii
vitale utile vietii.
Aparat anatomic = ansamblu de sisteme anatomice.
Sistem = ansamblu de elemente (organe, aparate, etc.) dependente intre ele anatomic
functional.
1.3. ORGANIZAREA GENERALA A ORGANISMULUI UMAN

Principalele sisteme anatomice sunt:
- SISTEMUL OSOS este format din totalitatea oaselor legate prin articulatii. Principala
functie este sustinerea şi protectia corpului. Este componenta pasiva a sistemului locomotor.
A. Scheletul capului este alcătuit din neurocraniu care adăposteşte creierul si este alcătuit
din 8 oase
o frontalul, os unic, care formeaza fruntea
o occipitalul, os unic, situat în partea dinapoi a cutiei craniene
o etmoidul, situat anterior
o sfenoidul, aşezat în mijlocul oaselor de la baza craniului, înapoia etmoidului
şi înaintea occipitalului
o parietalele, în număr de două, situate de o parte şi de alta a bolţii şi închid
cutia craniana lateral
o oasele temporale. în număr de două, aşezate sub oasele parietale, în dreptul
viscerocraniului, formând oasele feţei (maxilarul, mandibula, osul
nazal, osul palatin, osul lacrimal, osul zigomatic, vomerul)
B. Scheletul trunchiului este format din:

__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
18/101
1. coloana vertebrala alcătuită din 34 de vertebre, împărţite după regiunile cărora le aparţin:
7 cervicale, 12 toracale, 5 lombare, 5 sacrale şi 5 coccigiene.
Fiecare vertebră este formată dintr-un corp vertebral în partea anterioară şi un arc
vertebral în partea posterioară. Gaura vertebrală este cuprinsă între arc şi corp. Arcul vertebral
posedă câte trei prelungiri numite apofize: una posterioară- apofiza spinoasă, două laterale -
apofize transversale.
Prin suprapunerea vertebrelor, găurile vertebrale formează un canal (canalul rahidian)
în care se găseşte măduva spinării. Coloana vertebrală prezintă 4 curburi fiziologice: cervicală
şi lombară (lordoze). toracală şi sacrală (cifoze), care cresc rezistenţa şi elasticitatea coloanei,
menţinând poziţia normală a corpului.
2. Coaste. în număr de 12 perechi, din care primele 10 perechi se unesc cu sternul, ultimele
două perechi sunt „coaste flotante”.
3. Sternul situat pe linia mediană, se articulează în partea superioară cu claviculele, iar pe
marginile laterale cu primele 7 perechi de coaste (coastele 8, 9, 10 se articulează cu coasta 7).
C. Scheletul membrelor:
■ membrele superioare – au trei segmente:
1 .braţul, alcătuit din humerus
2.antebraţul, alcătuit din radius şi cubitus
3. mana, alcătuită din oasele carpiene (8), metacarpiene (5), falange (14)
se leagă de scheletul toracic prin 2 oase, ce formează centura scapulară:
4. omoplatul
5. clavicula
■ membrele inferioare
- au trei segmente:
1. coapsa reprezentată prin femur.In zona articulaţiei genunchiului se află un os mic, rotula
2. gamba, alcatuita din tibie si peroneu
3. piciorul, format din oasele tarsiene(7), metatarsiene(5) şi falange (14)
- se leagă de coloana vertebrală prin centura pelviană. formată din cele două oase coxale, care
anterior se articulează între ele, la nivelul simfizei pubiene, iar posterior cu osul sacru,
formând bazinul (pelvisul)
Articulatiile reprezinta unitati anatomofunctionale autonome. în care două sau mai

multe oase sunt unite spre extremităţi cu ajutorul unor formaţiuni moi (ligamente, cartilaje,
capsulă articulară, etc.).
Articulaţiile se clasifică în:
1. sinartroze (există o continuitate), fiind la rândul lor de 3 tipuri:
a. sindesmoze - articulaţiile intervertebrale, cu un grad de mobilitate destul de mare
b. sincondroze - simfiza pubiană
c. sinostoze--articulaţiile oaselor craniene, în care unirea se realizează prin ţesut
mobilitatea fiind nulă
2. diartroze (fara continuitate , reprezinta adevaratele articulatii) genunchi, cot, glezna, umar,
permitand miscari variate, in diferite axe, avand in component atfit cartilaj, cat si capsula
articulara, sinoviala, lichid sinovial si ligamente paraarticulare, ce asigură stabilitatea
articulaţiei.
Rolul ţesutului osos

__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
19/101
a. Osul este format dintr-o substanţă organică numită oseina şi substanţe minerale, in
in special calciu si fosfor, combinaţie ce conferă osului elasticitate şi rezistenţă.
b.Cutia toracică (formată din vertebrele toracale. coaste şi stern) protejează organele
de importanta vitala (plamân, inima, vasele mari, esofagul, nervi importanti.
c. Prin măduva roşie, generează mare parte a elementelor figurate ale sangelui
d. Rol fundamental în generarea mişcărilor corpului.
e. Piciorul are o constituţie în boltă, cu scopulde a amortiza şocurile, şi in timpul
mersului. Disparitia acesteia (picior plat) are ca rezultat oboseala mai mare la mers si la statul
in picioare.
- SISTEMUL MUSCULAR cuprinde muşchii scheletici, muşchiul inimii, muşchii

Este principalul sistem efector al organismului. Reprezinta componenta activa a
aparatului locomotor.
Principalele grupe de muşchi :
1.muşchii capului:
a. muşchi ai mimicii,grupaţi în jurul orificiilor bucal, nazal, orbitar şi auditiv, având
rol de dilatatori sau constrictori
b. muschiul frontal si muschiul occipital contribuie la exprimarea atenţiei
c. muschii masticatori, temporal şi maseter, ridicând mandibula şi intervenind in
actul masticaţiei
2.muşchii gâtului
a. cel mai superficial este pielosul gâtului,
b. urmeaza muschiul stemo-cleido-mastoidian. care pleacă de la claviculă şi stern si
ajunge până la apofiza mastoidă a osului temporal
c. muşchii scaleni şi prevertebrali cei mai profuzi
3.muşchii spatelui şi cefei
●muşchi profunzi
a. muşchii şanţurilor vertebrale, care menţin coloana vertebrală dreaptă şi contribuie la
mişcările ei
●muschi superficiali
b. muschiul trapez,care leagă regiunea cervicală de centura scapulară
muşchiul marele dorsal, care ocupă regiunea inferioară şi laterală a spatelui
c. muschii toracelui:  marele pectoral - pleacă de la claviculă, stern, primele 5-6 coaste
şi după ce se strînge pe un tendon unic se inseră pe extremitatea superioară a
humerusului
 muşchiul dinţat anterior, situat pe partea laterală a
toracelui, este un muşchi respirator important
d. muşchii intercostali - ocupă spaţiile dintre coaste, sunt muşchi respiratori
4. muşchii abdomenului: muşchii drepţi abdominali,
muşchii oblici externi şi
oblici interni
participă la formarea pereţilor antero-laterali şi posteriori ai abdomenului; prin
contracţiile lor măresc presiunea din interiorul interiorul abdomenului pemiiţînd desfăşurarea
unor acte fiziologice; expiraţia, micţiunea, defecaţia:
5.muşchii membrelor superioare
a. muşchii umărului: deltoid
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
20/101
b. muşchii braţului:
-biceps brahial
-triceps brahial
c. muşchii antebraţului:
- flexori si extensori ai degetelor -pronatori:
-muşchii mâinii
6. muşchii membrelor inferioare:
muşchii fesieri se gasesc in jurul articulaţiei coxo-femurale
a. muşchii coapsei: pe fata anterioara - superficial - muşchiul croitor si cvadricepsul
femural
-profund – muşchii adductori
pe faţa posterioară - bicepsul femural
b. muşchii gambei:
- loja anterioară
- muşchii extensori lungi ai degetelor
- muşchiul tibial anterior
loja posterioară
- muşchii flexori lungi ai degetelor
- muşchiul tibial posterior
superficial: muşchiul triceps sural, care se inseră pe calcaneu prin tendonul lui Ahile
loja laterală - lungul şi scurtul peronier
c. muşchii piciorului:
- muşchiul pedios (extensor scurt al degetelor) pe faţa dorsală
-muşchii flexori şi extensori ai degetelor în regiunea plantara
Miscarile care au loc in articulatie sub actiunea muschilor sunt :

a. miscarea de flexie, cand cele doua oase se apropie unul de altul, muschiul care executa
miscarea numindu-se flexor;
b. miscarea de extensie, cand cele doua oase se indeparteaza unul de altul; muschiul se
numeste extensor.
c. Miscarea unui os in jurul celuilalt este o miscare numita de rotatie. Aceasta poate fi
dinafara-inauntru- rotatie interna-, sau dinauntru in afara-rotatie externa. Muschii se
numesc rotatori.
d. Miscarea de apropiere a extremitatii de corp se numeste miscare de adductie. Muschii
care o efectueaza se numesc adductori.
e. Miscarea de indepartare a extremitatii de corp se numeste abductie. Muschii care o
efectueaza se numesc abductori. Combinarea tuturor acestor miscari este numita
circumductie.
- SISTEMUL NERVOS cuprinde totalitatea organelor nervoase formate din neuroni şi

nevroglii. El receptioneaza, transmite şi integreaza informatiile primite din mediul extern sau
intern, realizand coordonarea şi integrarea organismului in mediul de viata.
SISTEMUL NERVOS CENTRAL (SNC) - funcţii:
-primeşte si proceseaza informaţiile din mediu
-organizează răspunsuri reflexe si comportamentale
-planifică şi execută mişcările voluntare
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
21/101
-este sediul funcţiilor înalt cognitive, vorbirii, gândirii, memoriei
este compus din:
1. maduva spinării - organizare segmentara metamerică
- conectata cu receptorii si muschii motori prin nerviî spinali
2. creier - subdivizat în 5 reg.
- mielencefal (bulb)
- metencefal (punte, cerebel)
- mezencefal
- diencefal (talamus, hipotalamus)
- telencefal(ggl. baz., cortex cerebral)
SISTEMUL NERVOS PERIFERIC

-este interfaţa dintre mediul înconjurător şi sistemul nervos central. Include:
a. componenta senzorială reprezentata de:
- receptorii senzoriali
- neuronii primari aferenţi din - ganglionii rădăcinii dorsale si ganglionii cranieni
- rol - detectează evenimentele din mediu
b. componenta motorie reprezentată de:
- neuronii motori somatici localizaţi in măduva spinării
- neuronii vegetativi localizaţi în trunchiul cerebral
rol - generează mişcări sau secreţii glandulare
- SISTEMUL RESPIRATOR e reprezentat de plamani şi de caile respiratorii. Realizeaza

schimbul de gaze dintre organism şi mediu.
ANATOMIA SISTEMULUI RESPIRATOR
Componentele sistemului respirator sunt:

- căile respiratorii (cavitatea nazală, faringele, laringele, traheea, bronhia)
- plămânii.
Fosele nazale (nările), fac legătura între mediul extern si cavitatea nazală (mediul
intern). Interiorul cavităţii nazale este căptuşit cu o mucoasă ale cărei secreţii menţin locul
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
22/101
mereu umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizată, încălzeşte aerul inspirat. Mucusul, cât Şi
firele de păr din fosele nazale opresc înaintarea prafului şi a altor impurităţi care se pot afla în
aerul inspirat.
Faringele este organul în care se încrucişează calea respiratorie cu calea digestivă.
Laringele este alcătuit din mai multe cartilaje, dintre care cel situat anterior prezintă o
proeminenţă, numită “mărul lui Adam”. La intrarea în laringe se află un căpăcel numi
epiglotă, care, la nevoie, astupă cavitatea laringelui numită glotă. Laringele este şi organul
vorbirii, deoarece în interiorul său se află două perechi de pliuri numite coarde vocale. Prin
vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele.
Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, menţinut deschis datorită inelelor
cartilaginoase care intră în structura sa. Spre esofag, ţesutul cartilaginos este înlocuit cu ţesut
moale, ce uşurează trecerea alimentelor prin aceast. Peretele intern al traheii este căptuşit cu o
mucoasă umedă, ale cărei celule sunt ciliate. Cilii se mişcă de jos în sus, antrenând astfel
impurităţile spre exterior.
Bronhiile, în număr de două, sunt ramificaţii ale traheii care pătrund în plămâni.
Inelele cartilaginoase ale acestora sunt complete, iar mucoasa lor conţine, de asemenea, celule
ciliate. Bronhiile se ramifică în bronhii secundare: două în plămânul stâng, trei în plămânul
drept.
Plămânii sunt două organe buretoase elastice, de culoare roz, aşezate în cutia toracică,
deasupra diafragmei. Plămânul drept este alcătuit din trei lobi, iar plămânul stâng are doar doi
lobi, între cei doi plămâni aflându-se inima. în fiecare lob pătrunde câte o bronhie secundară,
care se ramifică în tuburi din ce în ce mai mici, numite bronhiole. Acestea, când ajung să aibă
lrrun în diametru, nu mai au inele cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termina cu saci
pulmonari, alcătuiţi din mici umflături cu pereţii foarte subţiri, numite alveole pulmonare.
Alveola pulmonară este unitatea structurală şi funcţională a plămânului. între sacii
pulmonari se află un ţesut conjunctiv elastic Plămânii nu au muşchi. Suprafaţa lor este
acoperită de două foiţe, numite pleure. Una este lipită de plămân, cealaltă de peretele intern al
cavităţii toracice.Intre ele se află o cavitate foarte subţire, în care se găseşte o peliculă de
lichid. Plămânii sunt foarte bine vascularizaţi de arterele şi venele pulmonare. Arterele
pulmonare pătrund în plămâni printr-un loc numit hil, se ramifică si însoţesc bronhiile până la
sacii pulmonari, unde se ramifică în arteriole care se continuă cu capilarele. Acestea se
deschid în venule care înconjoară sacii, însoţesc apoi bronhiolele, bronhiile, se unesc în
venele pulmonare (câte două de fiecare plămân) si ies din plămân tot prin hil. Ele se deschid
în final, în atriul stâng. Un plămân este, deci, alcătuit dintr-un mare număr de saci pulmonari.
Suprafaţa acestora este foarte mare datorită alveolelor, a căror suprafaţă totală atinge 200 m
pătraţi. Astfel, sângele si aerul se găsesc în contact pe o mare suprafaţă. Ele simt separate doar
de pereţii foarte subţiri ai alveolelor şi ai capilarelor.
- SISTEMUL CIRCULATOR SANGUIN cuprinde inima ~i vasele de sange. Este un sisten:

de transport al nutrimentelor, al gaze lor respiratorii ~i al produ~ilor nefolositori sau toxici.
-SISTEMUL CIRCULATOR
Pentru ca trupul nostru sa stea in viata, acesta trebuie sa primeasca in mod constant
mancare si oxigen. In acelasi timp dioxidul de carbon si alte substante produse de celule
trebuie inlaturate din corp.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
23/101
Sistemul circulator este o retea de vase care permite inimii sa pompeze sangele prin
corp.Vasele de sange sunt mici tuburi responsabile cu transportul sangelui peste tot in corp.
Sistemul circulator uman este compus din inima si sistem de vase.
Inima, considerata ca un organ nobil de aproape toate culturile, nu este sediul

sentimentelor. Rolul sau nu este insa mai putin important. Ea asigura circulatia sangelui in
intregul corp. Este un organ muscular, cavitar, tetracameral, in forma de para, situat in partea
mediana a cavitatii toracice, intre plamani. Nu mai mare decat pumnul, greutatea sa medie
este de 260g si lungimea variaza de la 12 la 14cm, la o latime de aproximativ 9cm. Varful sau,
denumit apex, se sprijina pe diafragm si este usor orientat spre stanga.
Pompa cardiaca este compusa dintr-o masa contractila, miocardul, acoperita si
protejata spre exterior de epicard, strat foarte rezistent care o leaga de diafragm, de stern si de
vasele mari, iar in interior de endocard, membrana fina, alba, care tapeteaza interiorul
cavitatii cardiace.
Miocardul constituie cea mai mare parte a masei inimii. Este alcatuit mai ales din
celule musculare cardiace care ii confera capacitatea de a se contracta. Aceste contractii
ritmice sunt denumite batai cardiace. In interiorul miocardului, fibre de tesut conjunctiv leaga
intre ele celulele musculare si formeaza fascicule care se intrepatrund in spirala. Aceasta retea
de fibre dense si elastice intareste peretele intern al miocardului.
Miocardul are propriul sau sistem de irigare “arterele coronare“ care ii aduc
substante nutritive si oxigenul necesar functionarii. Aceste artere iau nastere la baza aortei si
incercuiesc inima.
Muschiul cardiac contine doua cavitati superioare, atriile, si doua inferioare,
ventriculele.
In atrii patrunde sangele mai sarac in oxigen, dupa ce a circulat prin organism. Data
fiind dimensiunea lor mica, acestea nu participa realmente la activitatea de pompa a inimii.
Atriile sunt separate de o membrana, septul interatrial, fiecare dintre ele se prelungeste in
partea sa superioara, printr-un corp plat si plisat, urechiusa, care ii mareste volumul.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
24/101
Ventriculele sunt cavitati in forma de con, a caror baza este dirijata in sus. Ele sunt
separate, de asemenea, de o membrana, septul interventricular, si constituie punctul de
plecare a circulatiei sanguine. Acestea sunt pompele propriu-zise ale inimii. Propulsarea
sângelui este asigurata de contractia ventriculara, cea mai mare importanta revenind
ventricului stâng. Sângele este împins la fiecare contractie, dar curge în curent continuu,
datorita elasticitatii peretilor arteriali. Peretii arterelor opun rezistenta, ceea ce face ca sângele
sa fie sub o anumita tensiune, denumita tensiune arteriala (TA).
Tensiune arteriala (TA) variaza în functie de vârsta, sex, ora din timpul zilei si
gradul de activitate. Valorile crescute reprezinta hipertensiunea, iar cele scazute -
hipotensiunea.Valori normale:
 La copii si tineri: 90 - 110 / 60 - 70 mmHg;
 Adult: 120 - 130 / 70 - 80 mm Hg.
Cu fiecare contractie este împins în aorta un val de sânge, care izbeste sângele existent
în vas si se propaga ca o unda, dând pulsul.
Valori normale ale pulsului:
 adult: 60 - 80 / minut;
 copil: 90 - 100 / minut;
 nou nascut: 130 - 140 / minut
Circulatia sangelui la om este dubla si inchisa.
- marea circulatie sau sistemica: conduce sangele oxigenat din ventriculul stang al inimii
prin aorta in tot organismul iar de acolo preia sangele sarac in oxigen, pentru a-l transporta
inapoi in atriul drept si apoi in ventriculul drept
- mica circulatie sau pulmonara: conduce sangele sarac in oxigen din ventriculul drept al
inimii in plamani, iar din plamani conduce sangele oxigenat atriul stang si apoi in ventriculul
stang.
Activitatea aparatului cardiovascular se desfasoara pe baza proprietatilor
morfofiziologice ale inimii si vaselor de sange.
VASELE DE SANGE
Sistemul de vase este format din 3 tipuri de vase: artere, vene si capilare.
ARTERA - este un vas mare de sange ce conduce sange bogat in oxigen de la inima
pana la tesuturi si celule ale corpului. Aceste artere se impart in ramuri mai mici, numite
arteriole, care au pereti musculari, si care prin contractie si prin relaxare regleaza fluxulsanguin.
VENELE - sunt vase care transporta sange sarac in oxigen catre inima. Cand sangele
da oxigenul tesuturilor isi schimba culoarea in rosu inchis si devine nefolositor pana cand nu
cedeaza substantele de balast si nu se reincarca cu oxigen.
Sangele incarcat cu toxine din capilare, ajunge in venule, care au diametrul putin mai
mare, apoi in vene, dupa care in sfarsit ajunge in inima. Peretele interior al venelor este captusit
cu o mucoasa care, din loc in loc face cute, numite valvule venoase, indrumand sangele numai
intr-un singur sens(spre inima). Aceste valvule opresc scurgerea sangelui inapoi in jumatatea
dreapta a inimii, este pompat prin arterele pulmonare in capilarele plamanilor, unde dioxidul de
carbon este inlaturat prin respiratie si se improspateaza cu oxigenul inspirat.Sangele oxigenat
ajunge in partea stanga a inimii, de unde porneste din nou spre tesuturi.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
25/101
CAPILARELE - sunt de marime microscopica (o sutime de milimetru) si au o buna
difuziune. Prin peretii lor se face schimbul de oxigen, substante nutritive, respectiv dioxid de
carbon si substante de balast. Suprefata totala a capilarelor depaseste 6000 mC, iar volumul lor
este atat de mare incat nu se pot umple toate in acelasi timp cu sange.
- SISTEMUL URINAR e format din rinichi şi cai urinare şi are rol esential in mentinerea
homeostazei organismului.
- SISTEMUL ENDOCRIN e format din toate glandele endocrine. Coordoneaza şi
controleaza creşterea şi dezvoltarea organismului şi interactioneaza cu sistemul nervos
adaptând şi integrand organismul in mediul de viata.
SISTEMUL DIGESTIVe format din tubul digestiv si din glandele anexe. Are rol in
digestia si absorbtia nutrimentelor si in eliminarea reziduurilor neasimilabile.
Sistemul digestiv (digestia) are loc in tubul

digestiv , un tub lung de 9m, care incepe cu
cavitatea bucala si se termina cu rectul. Părţile
principale sunt:
♦cavitatea bucala ♦ faringele ♦ esofagul ♦
stomacul ♦ pancreasul ♦ vezica biliară♦ ficatul
♦ intestinul subţire ♦ intestinul gros
Cavitatea bucala este separata de fosele nazale prin bolta palatina, alcatuita din
palatul dur si valul palatin. Limba este un organ musculos, alcatuit dintr-o rădăcină si un corp
liber. In faringe esofagul se incruciseaza cu caile respiratorii.
Faringele - organ musculos căptuşit cu o mucoasă, care reprezinta locul de incrucisare
a caii respiratorii (laringele) cu cea digestiva (esofag). Faringele este delimitat in partea
superioara de cavitatea bucală prin baza limbii, amigdale, arcul palatin si de cavitatea nazală.
Ieşirea postero-ventrală din faringe se realizează pe de o parte prin laringe continuat cu trahea,
iar pe de altă parte prin esofag.
Esofagul este un conduct musculo-membranos ce leagă faringele de stomac ,cu
functia de transport a hranei . Esofagul este amplasat în spatele traheii si în fata coloanei
vertebrale
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
26/101
Stomacul este un sac in forma de J, asemanator cu cimpoiul, ce se imparte in trei parti
funcţionale: gura stomacului - cardia, fundul stomacului si porţiunea terminala. Aceste parti
produc sucuri gastrice diferite. Producerea sucului gastric este controlata in mare parte de
nervi si in parte de hormoni.
Pancreasul exocrin secreta sucul pancreatic (un lichid limpede si incolor), care este
condus prin doua canale in duoden. Situat in spatele stomacului, imediat sub acesta, seamana
cu o sticla culcata. Pancreasul incepe sa producă sucul imediat dupa ce hrana a fost introdusa
in gura. O alta funcţie principala a pancreasului uman este producerea celor doi hormoni
pancreatici, insulina si glucagonul.
Vezica biliara este un sac in forma de para ataşat de partea de jos a ficatului, funcţia
ei fiind de a depozita bila care se produce in ficat si de a o elimina la nevoie.
Bila este un lichid galben-verzui, avand in compoziţia sa in cea mai mare parte apa,
plus colesterol, săruri biliare si acizi biliari. Bila se elimina prin canalul biliar comun in
duoden unde se amesteca cu chimul gastric. Corpul uman are nevoie de bila pentru a digera
grăsimile.
Ficatul, cea mai mare glanda (1,5 - 2kg), este situat in partea dreapta superioara a
abdomenului, sub diafragma. Pe fata superioara a ficatului se observa lobul drept si lobul
stâng. Lobul drept este mai mare, ocupând toata partea dreapta de sus a abdomenului. La
exterior exista o capsula conjuctiva - fibroasa din care pornesc spre interior pereţi, care separa
ficatul in lobuli. Ficatul produce zilnic aproximativ 1 litru de bila, care alimentează in
permanenta vezica biliara. Este un adevarat centru de reciclare, in special pentru globulele
sanguine roşii moarte. Durata normala de viata a globulelor sanguine roşii este de aproximativ
100 zile.
Intestinul subţire este partea din tubul digestiv care face legătură dintre stomac si
intestinul gros. Este un tub elastic si moale de muşchi si membrane intestinale, care sta strâns
răsucit in cavitatea abdominala, si care intins poate ajunge la o lungime de 6m. In intestinul
subţire se disting trei parti: duodenul, jejunul si ileonul. Duodenul are forma literei C si este
aşezat in spatele abdomenului prin muşchiul peritoneal, celelalte parti fiind acoperite de
peritoneu numai pe fata lor anterioara.
Intestinul gros are o lungime de l,5m si o latime de 6,5 cm. Este impartit in 4 secţiuni
principale: colon, cecum, rect si canalul anal. Prima porţiune a intestinului gros este colonul,
care incepe in partea dreapta a abdomenului. Ileonul se varsa in colon deasupra capătului sau
inferior. Segmentul inchis de sub aceasta joncţiune - cecum, de forma unei pungi din care se
prelungeşte apendicele. Colonul traversează abdomenul pe sub stomac, inainte sa se curbeze
din nou brusc in jos. Partea din colon care ajunge la pelvis se numeşte rect - o porţiune de
trecere de aproximativ 12 cm lungime, care se termina in canalul anal
- SISTEMUL REPRODUCATOR e format din gonade şi structuri anexe asociate functieide

reproducere. Prin producerea gametilor şi a hormonilor sexuali, asigura perpetuarea speciei.
- SISTEMUL CIRCULATOR LIMFATIC trimite in sange lichidul intestinal in exces şi
apara organismul de boli.
POZITIA ANATOMICA NORMALA
Prin pozitie anatomidi normaHi (PAN) se intelege pozitia care se ia in considerare
atunci cand se descriu elementele anatomice si relatiile dintre ele. Este aleasa prin conventie
internationala si are 0 deosebita importanta fiind indispensabila pentru studiul anatomiei si, in
cazul ingrijirilor, pentru confortul pacientului si evolutia favorabila a bolii acestuia.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
27/101
La om PAN este:
ortostatism = subiectul sta in picioare
• clinostatism = subiectul sta culcat cu fata in sus, privirea inainte.
Aparatul locomotor:
Locomotia fiintei umane este asigurata de catre aparatullocomotor format din sistemul/
scheletul osos, sistemul muscular, sistemul articular
III. ALIMENTATIA SI HIDRATAREA PACIENTULUI

1. Generalităţi. Principii generale.
 Alimentele – materiale necesare înlocuirii pierderilor suferite prin activitatile fizice,
precum si pentru furnizarea energiei necesare proceselor vitale (respiratie, circulatie,
digestie ).
• componente alimentare netransformate de organism : apa, minerale, vitaminele;
• componente alimentare transformate în produsi mai simpli, usor de asimilat:
proteine, lipide, glucide.
 Alimentaţia raţională asigură aportul caloric necesar în funcţie de: varsta, sex, activitate
fizica, stari fiziologice ( sarcina, lauzie ).
 Principiile alimentare: proteine, lipide, glucide, săruri minerale, vitamine,
oligoelemente şi apa.
 Proteinele – sunt substanţe alcătuite din atomi de carbon, hidrogen, oxigen, azot şi uneori
sulf. Ele îndeplinesc următoarele funcţii:
• intră în structura tuturor ţesuturilor şi iau parte la refacerea lor;
• intră în constituţia unor enzime sau fermenţi (catalizatori biochimici);
• intră în structura hormonilor;
• participă la formarea anticorpilor, substanţe cu rol în apărarea organismului contra
microbilor şi toxinelor;
• au rol în repartiţia apei şi a substanţelor dizolvate în ea, în diferite părti din
organism.
Un gram de proteine elibereaza 4,1 calori. Cele mai importante surse de proteine sunt:
carnea si derivatele din carne (20-30% proteine), laptele (3,5%), branzeturile (13-28%), ouale
(12%), painea (10%), leguminoasele uscate (20-25%), pastele fainoase (10-15%).
 Glucidele – au rol energetic si prin oxidare la nivelul celulelor si tesuturilor eliberează
energie pentru functionarea organismului. Alimente care contin glucide: pâine, cartofi,
fainoase, fructe, legume, zahar, legume, produse zaharoase.
 Lipidele – reprezintă o sursă importantă de energie pentru organism. Un gram de grăsime
ars produce 9,3 calorii. Din punctul de vedere al originii lor, lipidele pot fi animale si
vegetale. Deosebirea o dau acizii grasi care intră în constituţia lor. Acestia sunt saturati in
grasimile animale si nesaturati in cele vegetale. Grasimile reprezinta constituentul
preponderent al tesutului adipos din organism (grasimi depuse sub piele). Grasimile
vegetale contin acizi grasi nesaturati (uleiuri de germene de porumb, de floarea soarelui,
de soia etc.). Consumate crude (nepreparate termic), au un rol antiaterosclerotic, scazand
colesterolul din sange.Grasimile animale (carnea grasa, untul, untura, ouale etc.) contin
acizi grasi saturati care duc la depunerea colesterolului in peretele arterelor, deci la
ateroscleroza. Acest fenomen sta la baza unor boli deosebit de grave ca: infarctul
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
28/101
miocardic, accidentele vasculare cerebrale ischemice, hipertensiunea arteriala,
hiperlipidemiile etc.
Principii generale
Alimentaţia urmăreşte:
a) să acopere cheltuieliile energetice;
b) să asigure aportul de vitamine şi minerale necesare metabolismului, creşterii şi
altele;
c) să favorizeze procesul de vindecare, protejând organele îmbolnăvite şi
asigurând aportul de substanţe necesare organismului normal;
d) să împiedice transformarea boliilor acute în cronice şi apariţia recidivelor.
Regimul dietetic trebuie constituit încât să satisfacă necesităţiile calitative şi cantitative
necesare organismului. Aportul cantitativ al substanţelor alimentare este dirijat în stare
normală de factori fiziologici cum ar fi: foamea, setea, abstinenţa.
În cazul persoanelor bolnave aceşti factori nu sunt întotdeauna jaloane sigure pentru
dirijarea aportului alimentar. În anumite boli, lipsa poftei de mâncare este un simptom precoce
şi dominant. De asemenea şi setea exagerata poate fi în anumite cazuri.
Bolnavii în stare de inconştienţă şi comatoşi, cei somnolenţi, sunt lipsiţi de senzaţiile de
sete sau foame. Aceştia nu-şi pot dirija singuri aportul necesar de alimente. Personalul care
ingrijeşte aceşti bolnavi are un rol primordial în alimentaţia lor.
-Necesităţiile calorice ale bolnavului variază între 2500-3000 de calorii. Dacă
organismul este supus unui regim de foame, va consuma din tesuturiile proprii circa
un kilogram în 24 de ore, ceea ce duce la o slabire rapidă în greutate, fiind posibil să
fie mascată de reţinerea de apă exagerată.
-Necesităţiile calorice ale unui bolnav în repaus absolut la pat se estimează a fi in
jur de 25 calorii/kg. Corp. Un bolnav de 60 kilograme va avea nevoie de 1500 calorii in 24 de
ore.
- Necesităţiile calorice ale copiilor sunt cu 20-30% mai mari, iar ale persoanelor în
vârstă cu 10-15% mai mici, aceasta cantitate de substante alimentare acoperă cheltuieliile
metabolismului bazal.
-Necesitaţiile bolnavului în ambulator, mai ales daca lucrează, sunt mai mari, în
raport cu intensitatea efortului care îl depune. Acelaşi bolnav, in cazul unei munci
usoare, necesită 2500-3000 de calorii, iar in cazul unei munci grele poate avea nevoie
de 5000-6000 de calorii.
-Necesităţiile bolnaviilor febrili se măresc în raport cu influenţa produsă de
microorganisme şi ridică necesităţile calorice cu 10%. Fiecare grad de temperatură
implică un aport energetic de înca 13%.
Pacientul va fi alimentat conform regimului alimentar prescris de medic in foaia de
observatie, regasit si in foaia de alimentatie zilnica a pacientilor.
2. MODALITATIILE DE ALIMENTARE A BOLNAVILOR
 Modul în care se face alimentarea bolnavului depinde de natura bolii de care acesta suferă
şi de starea lui generală.
 Alimentarea poate fi efectuata in trei feluri:
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
29/101
• ALIMENTARE ACTIVĂ - când bolnavii mănâncă singuri fără ajutor la
alimentele servite;
• ALIMENTARE PASIVĂ - când starea generală a bolnavilor nu le permite să se
alimenteze singuri, deci vor trebui ajutaţi;
• ALIMENTARE ARTIFICIALĂ - când alimentele trebuiesc introduse în
organismul bolnavului prin metode artificiale.
2.1. ALIMENTATIA ACTIVA

Alimentaţia activă se face: în sala de mese, în salon - la masa, sau în salon - la pat.
- Alimentatia in sala de mese
 Pregatirea conditiilor pentru alimentatie:
a) se verifică starea de curatenie;
b) se aeriseşte;
c) se aşează estetic pe masă tacâmurile, paharele, cana cu apa, şerveţelele şi o etichetă
cu regimuri;
d) se anunţă pacientul şi-l atentionăm să se spele pe mâini;
 Servirea alimentelor:
a) se serveşte bolnavul pe rând pe masură ce consumă felul de mâncare;
b) fiecare aliment se serveşte într-o farfurie curată fără să atingem alimentul cu mâna;
c) vesela murdară se ridică imediat şi observăm dacă bolnavul a consumat toată porţia
şi incercăm să aflăm motivul pentru care nu a mâncat. Vesela utilizată se transportă la oficiul
de bucatarie (circuite separate – ghişeu pentru preluare veselă murdară, ghiseu pentru
eliberare meniu. Când nu există ghiseu separat, se aşteaptă să se distribuie alimentele şi apoi
se strange vesela murdară, pe carucior special pentru vesela murdara, pentru a nu se întâlni
circuitul curat cu cel murdar;
d) se aeriseşte şi se curăţă şi dezinfectează sala de mese.
- Alimentatia în salon - la masă
-respectarea regulilor de aerisire, curăţenie şi dezinfecţie a suprafeţelor;
-se aşează pacientul la masă;
-se serveşte pacientul respectând regimul alimentar;
-se ridică vesela murdară şi se transportă la oficiu;
-se observă dacă bolnavul a consumat toată porţia;
-se aeriseşte salonul;
-se curăţă şi dezinfectează masa.
- Alimentatia în salon - la pat
-se aşează pacientul într-o poziţie confortabilă, semişezândă, şezândă sau
decubit lateral stâng, sprijinit de pernă;
-se ajută pacientul să se spele pe mâini;
-se aşează muşama pentru protecţia lenjeriei;
-se adaptează masa specială la patul pacientului (tava cu picioruşe sau tava
simplă);
-se aşează la gâtul pacientului un şervet curat/prosop;
-se îmbracă halatul de protecţie pentru uniformă şi boneta pentru acoperit
părul;
-se servesc alimentele conform indicaţiilor şi fişei de regim;
-se îndepărtează măsuţa şi se strânge vesela utilizată;
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
30/101
 se ajută pacientul să se spele pe mâini;
 se aşează comod.
2.2.ALIMENTAŢIA PASIVĂ
Bolnavii în stare gravă imobilizaţi la pat, paralizati, epuizati, cei cu tulburări uşoare de
deglutiţie vor fi alimentaţi de infirmiere. Ei vor fi serviţi numai după distribuirea meselor
pentru a avea timpul necesar pentru aceştia.
- Bolnavul va fi aşezat într-o poziţie semişezând, sau dacă starea lui nu permite să fie
mobilizat va rămâne în poziţie orizontală, în decubit dorsal;
- Se protejează lenjeria de pat cu o muşama, la gâtul bolnavului se pune un prosop;
- Alimentele aşezate estetic se vor pune pe o tavă care se aşează pe noptieră sau pe un
taburet lângă pat, în aşa fel încât pacientul să vadă alimentele;
- Persoana care îl alimentează se aşează în partea dreaptă a bolnavului şi se serveşte
felul întâi cu lingura;
- Bolnavii care sunt în stare gravă se alimentează cu ajutorul pipetei pic cu pic, dar nu se
renunţă la alimentarea lui;
- Alimentele solide se taie în bucăţi mici în prezenţa bolnavului şi se introduc tot cu
lingura, aşteptând până mestecă bine şi înghite;
- Ceaiul se serveşte din căni cu cioc.
După termnarea alimentaţiei se schimbă lenjeria dacă este nevoie, se îndepărtează
muşamaua, se aşeaza pacientul în poziţie comodă pentru a se putea odihni. Vesela se
transporta la oficiu.
2.3.ALIMENTATIA ARTIFICIALA
La alimentaţia artificială se introduc alimente prin perfuzie, sondă gastrică, gastrostoma şi
clismă.
Alimentaţia prin sondă gastrică
• asistenta este ajutată de infirmieră să introducă sonda gastrică;
• se face o spalatură gastrică;
• prin pâlnia ataşată la capătul sondei se toarnă lichid alimentar 200-400 ml la
temperatura corpului;
• se introduce 200-300 ml apă, plus o cantitate mică de aer pentru golirea sondei;
• se închide sonda prin pensare pentru a evita scurgerea lichidului rămas în
sondă să se scurgă în faringe în timpul exragerii.
La bolnavii inconştienti, cu tulburări de deglutiţie sonda se aplică endonazal - raţia
zilnică se administrează foarte încet, de preferinţă cu aparatul de perfuzie.
Alimentaţia prin clismă
• se face picatură cu picatură cu soluţii de glucoza, sol. Ringer – rol de hidratare;
• în locul irigatorului se foloseşte un termos montat ca si in cazul alimentatiei
prin sondă.
Se recomandă în cazurile în care sonda gastro-duodenală nu poate fi introdusă,
existând stricturi esofagiene (inflamatii,varice esofagiene).
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
31/101
3. OBLIGATIILE INFIRMIEREI LEGAT DE ALIMENTATIA PACIENTULUI
1. Transportă alimentele de la oficiu/bloc alimentar la masa/patul persoanei ingrijite:

a. Alimentele sunt transportate respectând cu rigurozitate regulile de igienă;
b. Distribuirea alimentelor la patul bolnavului se face respectand dieta indicată;
c. Transportarea şi manipularea alimentelor se face folosind echipamentul pentru
servirea mesei, special destinat acestui scop (halat, manusi de bumbac etc.) cu
respectarea normelor igienico-sanitare;
d. Inlatură resturile alimentare pe circuitul stabilit;
2. Pregăteşte persoana ingrijită dependentă pentru alimentare si hidratare:
a. Aşezarea persoanei îngrijite se face într-o poziţie confortabilă pentru a putea fi
hrănită şi hidratată corespunzător recomandărilor şi indicaţiilor specialiştilor;
b. Masa este aranjată ţinând cont de criteriile estetice şi de particularităţile
persoanei îngrijite.
3. Ajută persoana ingrijită la activitatea de hrănire şi hidratare:
a. Sprijinul necesar hrănirii persoanei îngrijite se acordă pe baza evaluării
autonomiei personale în hrănire şi a stării de sănătate a acesteia;
b. Sprijinirea persoanei îngrijite pentru hidratare este realizată cu grijă prin
administrarea cu consecvenţă a lichidelor;
c. Sprijinirea persoanei îngrijite pentru alimentare se face cu operativitate şi
îndemânare pe tot parcursul hrănirii;
d. Acordarea de ajutor pentru alimentarea si hidratarea persoanelor îngrijite ţine
seama atât de indicaţiile medicului, de starea pacientului cât şi de preferinţele,
obiceiurile, tradiţiile alimentare ale acestora;
e. Alimentarea persoanei ingrijite dependente se face sub supravegherea
asistentei medicale de salon.
4. Igienizează vesela persoanei îngrijite:
a. Vesela persoanei îngrijite este curăţată şi dezinfectată conform normelor
specifice, ori de câte ori este necesar pentru întreruperea lantului
epidemiologic;
b. Vesela persoanei îngrijite este igienizata după fiecare întrebuinţare, prin
utilizarea materialelor de igienizare specifice.
IV.ALIMENTATIA COPILULUI
Alimentaţia copilului poate fi :

-Alimentaţie naturală
-Alimentaţie artificială
-Diversificarea alimentaţiei
Alimentarea naturala
Alăptarea sau alimentatia naturală este alimentatia copilului la sân sau cu lapte de
mamă muls. Este important ca personalul de îngrijire:
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
32/101
• Sa cunoasca importanta alaptarii nou-nascutului, sa fie în stare sa explice beneficiile
alimentarii naturale;
• Sa sustina mamele care alapteaza atât psihic cât si practic, sa acorde ajutor la punerea
copilului la sân;
• Sa cunoască ce înseamna un supt corect, care sunt poziţiile corecte la sân, sa fie în
stare sa recomande poziţia corectă în funcţie de starea de sanatate a mamei si a
copilului;
• Sa fie apt sa identifice complicatiile unei tehnici gresite de alapatare si sa ajute mama
la tratarea lor, sau sa însoteasca mama la un consult medical;
• Sa cunoasca date corecte despre alimentatia si hidratarea corespunzatoare a mamei
care alapteaza, inclusiv metode de stimulare a lactatiei;
• Sa ajute mama sa se relaxeze, când alăptează si după supturi. Sa explice mamei si
familiei cât de importantă este relaxarea si odihna mamei, pentru a avea lapte
suficient;
• Sa cunoasca diferite tehnici de mulgere a laptelui si pastrare a lui, sa ajute mama s-o
faca daca este nevoie;
• Sa hraneasca sugarul cu lapte de mama muls (când mama nu este disponibila) cu
ajutorul lingurtei sau canitei, este important sa se evite biberonul pentru ca nou-
nascutul si sugarul sa nu refuze ulterior sânul. Dupa 3 saptamâni de folosit biberonul
din care laptele curge singur, 99% dintre sugari refuza sa mai suga, iar daca se da
laptele praf copilului, acesta va renunta la laptele de mama, deoarece laptele praf este
mult mai dulce decat laptele de mama.
Alimentatia artificiala
Atunci când alaptarea nu este posibila din motive de sanatate a mamei sau a copilului,
refuzul mamei de a alăpta sau reîntoarcerea la servici, se recurge alimentatia cu lapte praf.
Persoana care îngrijeste copilul trebuie sa stie cum sa alimenteze copilul în astfel de cazuri.
Este important sa se cunoasca si sa se respecte metodele de spalare, sterilizare si
dezinfectare a biberoanelor, tetinelor, suzetelor. Obligatoriu tebuie informati parintii, daca nu
stiu, ca tipul de lapte praf pe care îl vor utiliza trebuie prescris de un medic pediatru.
Alimentatia cu lapte praf se realizeaza cu biberonul sau prin gavaj, cu ajutorul sondei
gastrice.
 Este importanta spălarea pe mâini înainte de manipularea cu materialele necesare;
 În biberonul steril se toarna apă fiartă şi se lasă să se racească pâna la 38-40°C (să se
poata ţine mâna pe biberon);
 Se citesc foarte atent recomandările de pe cutie (mai ales la prima utilizare a unei cutii
cu lapte praf);
 Se adauga pulberea de lapte praf în biberon, este indicat ca prepararea sa se faca
conform indicatiilor de pe cutie, iar măsurile sa se ia din cutia originala de lapte praf;
 După adăugarea pulberii de lapte praf se pune capacul biberonului şi se agită foarte
bine 1-2 minute;
 Se ataşează tetina care la rândul ei are marimea în functie de vârsta;
 Partea tetinei care intra în gura copilului nu trebuie sa fie atinsă cu mâna sau alte
obiecte, şi nici băgată în gura adultului;
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
33/101
 Se întoarce biberonul cu fundul în sus si se urmareste cât de repede curge laptele,
trebuie sa curga cu picatura, nu în jet deoarece poate îneca copilul;
 Se verifică încă odată temperatura laptelui (se picura câteva picaturi pe antebraţ la
plica cotului) - laptele trebuie sa fie doar caldut;
 Biberonul se apleaca astfel încât laptele sa umple tetina, dacă ea este plină cu aer
sugarul îl va înghiţi, iar acest lucru va duce la balonare şi colici;
 Copilul nu trebuie sa fie culcat atunci când i se dă să sugă.
 Copilul se tine în brate, pe o perna sau într-un scaun de masina la 45°;
 Aceste măsuri sunt luate pentru ca sugarul sa manânce mai usor si pentru a reduce
riscul de vărsătură, mai ales la baieti care îsi închid mai greu stomacul si varsa mai
des;
 Este important sa mentionam latura afectiva a acestui proces, copiii care sunt tinuti si
alimentati în brate devin mai afectuosi si plâng mai putin;
 Dupa masa copilul mai trebuie tinut în brate ridicat cel putin înca 30 minute, eventual
sa fie batut usor pe spate pentru a-l ajuta copilul sa eructeze (râgâie), adica sa scoata
aerul înghitit în timpul suptului astfel are mai putine colici si nu mai varsă;
 Dupa masa sugarul poate fi pus în pat, este indicat ca patul copilului sa fie mai ridicat,
cam la 45°, ca sa nu alunece în jos se pune o perna sau un cearsaf la picioarele
copilului, este obligatoriu ca salteua patului sa fie tare;
 Nu trebuie să existe scutece sau prosoape în jurul capului copilului, care să poată fi
trase de acesta peste fată si care l-ar putea sufoca;
 Biberoanele se spala foarte bine dupa fiecare folosire;
 Sterilizarea se poate face prin fierbere 20-25 minute, acasa la copil sau cu aparate de
sterilizare cu abur-autoclavare, sau sterilizarea la rece cu ajutorul unor tablete
dezinfectante;
 Laptele praf gata preparat poate fi pastrat pâna în 6 ore la temperatura camerei, si 24
de ore la frigider, sub nici o forma nu trebuie sa depaseasca acest termen pentru ca el
poate deveni focar de infectie, microbii cresc rapid, mai ales la caldura atât în lapte cât
si în orice lichid dulce cum este ceaiul, sucul, etc.
Diversificarea alimentatiei
 Diversificarea - alimentatia copilului cu alte alimente decât lapte.
 Diversificarea alimentatiei se face de la sase luni . Pentru sugarii alimentati cu lapte
praf care au pedispozitie spre îngrasare diversificarea se face putin mai devreme, în jur
de 5 – 5 si ½ luni.
 Dietoterapia - tratamentul bolilor prin alimente care trebuie să asigure necesarul
caloric.
• dieta în functie de cantitate:
 Hipocalorică
 Hipercalorică
• dieta din punct de vedere calitativ - adaptată în funcţie de boală.
NOTIUNI ELEMENTARE DE DIETOTERAPIE
Regimuri:
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
34/101
1. Hidric
2. Hidrozaharat
3. Hipocaloric
4. Hipercaloric
5. Lactat
6. Lactofainos
7. Diabet zaharat
8. Hepatic
9. Cardiovascular
10. Renal
11. Ulcer gastro duodenal
12. Pre si post interventii abdominale
13. Regim ptr. Reactia Adler ( hemoragii oculte )
14. Regim complet fara sare
15. Regim pentru femei:
a) însarcinate
b) lehuze
16. Regim de urticarie- deproteinizant
1. Regimul hidric:
- l / zi în prize mici, fractionate
- 2-3 zile, pacient la pat
- postoperator, diaree acuta, gastrita ac. sau litiaza renala
Alimente permise: supa de legume, ceai neândulcit, zaharina, zeama de orez, bulion de
legume.
2. Regimul hidro-zaharat:
- Hepatita epidemica, insuficienta hepatica, boli infectioase ( perioada febrila)
Alimente permise: suc, ceai, îndulcit, zeama compot, orez.
3. Regimul hipocaloric:
- afectiuni cardio vasculare, obezitate
Alimente permise: branza de vaci, lapte, carne alba , legume, mere.
Alimente interzise: zahar, dulciuri, paste fainoase, carne grasa, struguri, prune.
4. Regimul hipercaloric:
- diaree acuta,stari febrile prelungite, neoplasme, T.B.C., perioada de crestere la copii,
sarcina, lehuzie.
Alimente permise: glucide, grasimi, unt, fainoase, dulciuri.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
35/101
5.Regimul lactat:
- în primele 3- 5 zile ale fazei acute în boala ulceroasa,hemoragii digestive superioare.
Alimente permise: lapte, frisca, smântâna.
6. Regimul lacto - fainos:
- în ulcer, operatii pe stomac
Alimente permise: brânza de vaci, piureuri de legume, fainoase, oua moi, cas, lapte, smântâna,
frisca.
7. Regimul diabet zaharat:

- DZ tip I = diabet insulino dependent - tratat cu insulina
o 3 mese principale + 2 gustari, la aceeasi ora, conform tratament insulinic
- DZ tip II=diabet insulino independent
o tratat cu medicamente orale + regim alimentar
o 3 mese / zi
o obiectivul dietei este scaderea în greutate
Alimente permise: carne de vaca, vitel, pasare, peste, brânzeturi, varza, conopida, spanac,
dovleac, salata, vinete, ardei gras, castraveti, rosii.
Alimente cântarite : fructe, lactate, cartofi, orez, gris, paste fainoase ( fierte ), pâine,
mamaliguta.
Alimente interzise: biscuiti, legume uscate, fasole, mazare, linte,zahar dulciuri, , bere, vin,
tuica, struguri, prune, miere, banane, curmale.
8. Regimul hepatic:
- hepatita cronica agresiva,ciroza hepatica decompensata neoplasm hepatic
Alimente permise: carne slaba fiarta, brânza de vaci, cas, urda,iaurt, pâine alba prajita,
legume, fainoase, supe de fainoase, fructe coapte, biscuiti.
Alimente interzise: carne grasa de orice fel, viscere, conserve, prajeli, rântasuri, conserve, unt,
alune, nuci, cafea,condimente, bauturi alcoolice.
9. Regimul cardiovascular :
- insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala, I.M. acut
Alimente permise: supe de zarzavat, fainoase în cantitatii limitate, zarzavat, 1- 2 oua/
saptamâna, carne slaba fiarta, legume şi zarzavaturi crude şi fierte, lapte şi brânzeturi
degresate, compot, dulceata, marmelada.
Alimente interzise: lapte integral, brânzeturi sarate, grase, carne grasa, viscere, bauturi
alcoolice, condimente, sare.
10. Regimul renal:

- insuficienta renala, glomerulonefrita acuta difuza
Alimente permise: salata de cruditati cu untdelemn, fructe crude şi coapte, supa de legume şi
fainoase, prajituri cu cu mere coapte, cas, urda, brânza de vaci, mere coapte, galbenus de ou,
pâine fara sare.
Alimente interzise: alimente sarate, brânzeturi, conserve, restrictie la carne,mezeluri.
11. Regimul ulcer gastro - duodenal

- Primele 1-7 zile :
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
36/101
 Regim lactat;
 Se adauga vitamina C 500 - (comprimat sau fiole) si fier (Glubifer);
 Se combate constipatia cu o lingura ulei de parafina.
- Urmatoarele 7 zile se adauga treptat: supe de orez strecurate, supe mucila-ginoase,
preparate cu lapte si unt, gris, fulgi de ovaz, oua moi, frisca, piureuri de legume sau
untdelemn.
- Urmatoarele 3 saptamani: la regimul de mai sus se adauga supe de orez cu orezul trecut
prin sita, perisoare din carne sau peste, fierte in aburi, supe de cereale, paine alba uscata.
Nu se permite nimic altceva si in special: alcool, cafea, ape minerale, tutun.
- În perioada de liniste (nedureroasa):
Interzise:
 alcool, tutun, cafea, ceai tare;
 lapte batut, iaurt, chefir, lapte acidulat, branzeturi fermentate;
 oua tari, maioneaza;
 peste gras, carne de porc grasa sau vanat, mezeluri grase, conserve nedietetice,
slanina, untura, ciorbe grase, carne conservata (mezeluri, carnati, afumaturi),
zarzavaturi crude tari, legume uscate, condimente, alimente prea sarate sau
conservate in sare, alimente pregatite in grasime, rantasuri, ceapa prajita,
sosuri, cartofi prajiti, ape carbogazoase.
12. Regimul pre si post-operator :
- interventiii intra-abdominale : stomac, ficat, vezica biliara, intestin subtire si gros

A). Preoperator
 dieta hidrica
B). Postoperator: ( 3 -4 zile )
 nu se administreanu lichide îndulcite sau lapte care produce prin fermentatie
balonare, în rezectie, anastomoza jejunala pacientul va fi hranit 2 zile
parenteral, a treia zi ceai îndulcit ½ kg / 24 ore, apoi ou ( nu în interventii pe
cai biliare ), bulion carne, iaurt, dupa o saptamâna carne de vitel tocata, fripta.
13. Regimul pentru determinarea hemoragiilor oculte - Reactia Adler
- 3 zile înainte de recoltarea materiilor fecale, se recomanda lapte, fainoase, fara carne sau
alimente care contin sânge, fructe,lapte,legume verzi, ciocolata, cacao.
Reactia pozitiva-scaun cu sange -apare în ulcer sau neoplasm.
14. Regim complet fara sare
- Regimul fara sare scade tensiunea arteriala, imbunatateste starea inimii si reduce
retentia lichidelor din corp. Acest exces de lichide se aduna in maini, glezne, abdomen
si nu numai, eliminand edemele.
Alimente permise: in principal, portocale, piersicile, gemurile de fructe naturale, laptele
degresat si cerealale integrale, peste si carne de pui.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
37/101
Alimente nepermise: mancarea de tip fast-food, chipsurile, alunele sarate, supele in plic,
biscuiti sarati, alimentele care contin adaus de sare, sodiu sau monoglutamat de sodiu.
15. Regim pentru femei:
-însărcinate:
- Un meniu variat. Nu există nici un produs care să conţină toate cele aproximativ 60 de
substanţe nutritive esenţiale. Cu cât varietatea hranei este mai mare cu atât avantajele
din domeniul sănătăţii sunt mai mari.
Alimente recomandate:
- Doar pâine integrală - pâinea din grâu integral are de aproximativ 3 până la 5 ori mai
multe minerale decât pâinea albă, este de asemenea mai bogată în vitamine şi fibre
alimentare.
- O cantitate dublă de fier în alimentaţie - femeia gravidă trebuie să mănânce de două ori
pe zi carne sau mezeluri (se recomandă mezeluri slabe). Este de asemenea recomandat
consumul de legume şi fructe la fiecare masă; datorită conținutului de vitamina C acestea
asigură o bună asimilare a fierului.
- Peştele este indispensabil – fiind o excelentă sursă de proteine.
- Uleiurile vegetale pentru salate de crudităţi – cel puţin o lingură pe zi. Acizii graşi
nesaturaţi din compoziţia acestora sunt de neînlocuit pentru desfăşurarea normală a
sarcinii.
- Mărirea aportului de lapte şi produse lactate. Acestea sunt deosebit de importante pentru
mamă şi copil deoarece conţin calciu, vitamina B2, B12 şi proteine complete. Consumând
lactate parţial degresate se poate menţine sub control greutatea corporală.
- Minimum 1 kg de legume şi fructe pe zi, deoarece ele sunt cea mai importantă sursă
de vitamine şi săruri minerale.
Alimente interzise: consumul de alcool, excesul de cofeină, laptele gras, fast food –ul,
mancarea prajita, gustarile ca chipsuri sau produse de patiserie, sosurile grase si
dressingurile, grasimile saturate, fumatul.
-lehuze:
Alimente nerecomandate: citrice, mere, prune, căpşuni,varză, brocolli, fasole, mazăre, vinete,
roşii, usturoi, afumături, carne de porc, mezeluri de porc, prăjeli, tocături. Renunţarea la fumat
pe perioada alăptării este de asemeni obligatorie.
În general, toate aceste alimente sau mâncăruri sunt interzise femeilor care alăptează
din trei mari motive:
-Pot produce colici nou născutului.
- Pot schimba gustul laptelui astfel încât nou născutul să refuze alimentaţia la sân sau să
reducă semnificativ cantitatea de lapte matern consumată.
- Pot produce proaspetei mămici anumite probleme la stomac, având în vedere că
stomacul şi intestinele unei lehuze sunt foarte sensibile, mai ales dacă a născut prin
operaţie cezariană.
16. Regimul de urticarie

- deproteinizant si daca se administrează Cortizon este desodat
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
38/101
Alimente nepermise: carne, branza, lapte, oua si fructe cu puf, ciocolata, cacao, vinete.
Mobilizarea bolnavului
Scop: pentru prevenirea aparitiei unor complicaţii (escare, tromboze) si grăbirea procesului de
vindecare
Momentul mobilizarii este hotarat de catre medic in functie de boala, stare generala.
Etape de executie:
1. Pregatirea bolnavului:
- Se anunta bolnavul.
- Se explica necesitatea si importanta pentru vindecarea lui.
2. Mobilizarea capului si a membrelor (in pozitia decubit dorsal):
- Se examineaza faciesul si pulsul bolnavului.
- Se efectueaza miscari pasive de gimnastica la pat.
- Se controleaza pulsul bolnavului.
3. Ridicarea in pozitie sezanda in pat:
De mai multe ori pe zi, se ridica bolnavul in pozitia sezanda (miscarea poate fi
asociata cu exercitii de respiratie)
4. Asezarea bolnavului in pozitia sezanda la marginea patului.
5. Cu mana dinspre partea proximala a patului, se descopera bolnavul prin indepartarea
paturii. Se prinde bolnavul de spate, iar cu cealalta mana sub regiunea poplitee.
- Bolnavul daca poate se va prinde de gatul infirmierei.
- Se rotesc picioarele bolnavului intr-un unghi de 90°, picioarele atarnand pe marginea
patului
- Se verifica daca pozitia bolnavului este comoda.
- Daca bolnavul devine palid sau cianotic, daca are ameteli, se reaseaza imediat in pat, cu
aceleasi miscari, dar in ordine inversa.
5. Asezarea in fotoliu (executa doua cadre medii):
- Se imbraca bolnavul cu halatul si ciorapi.
- Se asaza bolnavul la marginea patului si i se ofera papucii.
- Se asaza fotoliul cu rezematoarea laterala lipita de marginea patului.
- Infirmierele se plaseaza de o parte si de alta a bolnavului, introduc mainile in axila
bolnavului si, la comanda, ridica usor bolnavul in picioare, il rotesc in directia fotoliului si il
asaza cu precautie.
- Se acopera bolnavul cu patura.
- Se repune bolnavul in pat cu aceleasi miscari, in ordine inversa
6. Ridicarea bolnavului in pozitie ortostatica:
- Se aduce bolnavul in pozitia sezanda, pe marginea patului.
- Situata in fata bolnavului, infirmiera il solicita sa se sprijine de umerii ei si, sustinandu-l
cu mainile sub axile, il ridica in picioare
- Se mentine bolnavul cateva minute, daca se simte bine, iar daca are ameteli se reasaza pe
pat.
7. Efectuarea primilor pasi ai bolnavului.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
39/101
- Infirmierele se plaseaza de o parte si de alta a bolnavului si il sprijina in axila, aducandu-l
in pozitie ortostatica
- Bolnavul va face primii pasi in salon, condus si sustinut de cele doua infirmiere.
- Se va continua cu o scurta plimbare in salon.
- Se readuce si se repune bolnavul in pat.
Pozitia pacientului
Bolnavul poate avea o pozitie activa, pasiva sau fortata.
Pozitia activa: bolnavul se misca singur, nu are nevoie de ajutor.
Pozitia pasiva: bolnavul este lipsit de forta fizica si are nevoie de ajutor pentru
miscare si schimbarea pozitiei.
Pozitia fortata: bolnavul are o pozitie neobisnuita, impusa de boala sau de necesitatea
efectuarii unui tratament.
Tipuri de pozitii ale pacientului
1. Decubit dorsal
a. Bolnavul este culcat pe spate, cu fata in sus, fara perna (este indicata dupa punctie
lombara, in unele afectiuni ale coloanei vertebrale etc.).
b. Bolnavul este culcat pe spate, cu o perna subtire (anemii posthemoragice, afectiuni
cerebrale etc.).
c. Bolnavul este culcat pe spate, cu fata in sus si cu doua perne (pozitia obisnuita).
2. Decubit lateral (drept sau stang) Bolnavul este culcat pe o parte (dreapta sau stanga) cu o
perna sub cap, cu membrul inferior care este in contact cu sprafata patului intins, iar cu
celalalt indoit si spatele sprijinit cu o perna sau un sul (indicata in pleurezii, meningite etc.).
3. Decubit ventral Bolnavul este culcat pe abdomen, fara perna, cu capul intors intr-o parte,
bratele de-a lungul corpului, sau flectate si asezate la stanga si la dreapta capului, cu partea
palmara pe suprafata patului si sub glezne se asaza un sul (indicata la bolnavii inconstienti, la
cei cu escare ale regiunii sacrate, paralizii etc.).
4. Pozitia sezand.
a. In pat: bolnavul este mentinut sezand in pat, trunchiul realizand un unghi de 90° cu
membrele inferioare, prin ridicarea somierei articulate. Gambele sunt in semiflexie pe
coapse, sub genunchi se plaseaza un sul, iar la picioarele bolnavului se plaseaza
sprijinitorul. Sub brate se asaza cate o perna (pozitie indicata la bolnavii dispneici, in
perioada crizelor de astm bronsic, in insuficienta cardiaca, ea favorizand respiratia.
b. In fotoliu: bolnavul este asezat confortabil, bine imbracat si acoperit cu o patura.
5. Pozitia semisezanda Se sprijina spatele bolnavului cu doua perne, cu rezematorul de spate
sau somiera articulata. Sub talpi se asaza un sprijinitor pentru ca bolnavul sa nu alunece spre
extremitatea distala (pozitia este indicata in primul ajutor acordat bolnavului cu tulburari
respiratorii; este interzisa bolnavilor cu tulburari de deglutitie, comatosilor, in cursul
anesteziei generale).
6. Pozitia sezand cu gambele atarnate. Bolnavul sta la marginea patului in pozitia sezanda,
sub picioare se asaza un taburet si va fi protejat contra racelii cu o patura (indicata bolnavilor
cu insuficienta cardiaca).
7. Pozitia decliva (Trendelenburg). Ridicarea extremitatii distale a patului: pozitia decubit
dorsal cu capul bolnavului coborat, realizandu-se o diferenta de 10-60 cm, intre cele doua
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
40/101
extremitati. In pat se protejeaza capul bolnavului cu o perna asezata vertical (indicata in
anemii acute grave, drenaj postural, hemoragii ale membrelor inferioare si organelor genitale,
dupa rahianestezie, dupa interventii ginecologice).
8. Pozitia procliva. Se obtine prin ridicarea extremitatii proximale a patului.
9. Pozitia ginecologica. Bolnava este asezata pe spate, coapsele flectate pe abdomen si
genunchii indepartati (indicata in examinari ginecologice si obstetricale).
10. Pozitia genu-pectorala Bolnavul se asaza in genunchi, acestia fiind usor indepartati,
pieptul atinge planul orizontal iar capul este intr-o parte (indicata pentru explorari rectale -
rectoscopie, tuseu rectal).
Schimbarea pozitiei bolnavului
Scop: daca mentine timp indelungat aceeasi pozitie, bolnavul este predispus la aparitia
unor complicatii (escare de decubit, tromboze, embolii etc.), care-i impiedica procesul de
vindecare. Pentru prevenirea aparitiei acestora, se recomanda schimbarea pozitiei bolnavului.
Aceasta se poate efectua activ (bolnavul isi schimba pozitia singur) sau pasiv(cu ajutor sau ii
schimba alta persoana pozitia).
Etape de executie:
A. Schimbarea pozitiei din decubit dorsal in decubit lateral si invers.
1. Pregatirea bolnavului:
- Se anunta bolnavul.
- I se explica necesitatea efectuarii tehnicii.
2. Efectuarea tehnicii propriu-zise:
- Infirmiera se asaza de partea patului spre care doreste sa se intoarca bolnavul.
- Se ridica patura, se pliaza si se asaza pe marginea opusa a patului.
- Se prinde bolnavul de umar cu mana dreapta, se ridica si se intoarce, iar cu mana
stanga se introduce patura sub spatele bolnavului pentru a-l sprijini.
- Cu o mana se sprijina bolnavul in noua pozitie, iar cu cealalta se rotesc bazinul si
membrele inferioare.
- Bolnavul este mentinut in aceasta pozitie cu ajutorul sulurilor asezate in lungime, la
spate.
3. Readucerea bolnavului in decubit dorsal (lucreaza doua infirmiere).
- Infirmiera I si infirmiera II trec de partea opusa a patului.
- Infirmiera I, asezata la capul bolnavului, il apuca de sub axila, sprijinindu-i capul de
antebrat.
- Infirmiera II introduce mana stanga sub bazinul bolnavului, iar cu mana dreapta il
roteste readucandu-l in decubit dorsal, sincronizandu-si miscarile cu Infirmiera I.
B. Schimbarea pozitiei din decubit dorsal in pozitie sezanda.
- Se descopera bolnavul pana la mijloc, indoind patura.
- Infirmiera se apleaca spre bolnav si ii prinde regiunea axilara cu mana.
- Se imbratiseaza spatele bolnavului cu cealalta mana, sprijinindu-i capul cu
antebratul.
- Se solicita bolnavului, daca starea generala ii permite, sa se prinda de umerii
ajutorului , sa-si indoaie genunchii, sa se sprijine pe talpi si sa-si aduca inainte capul.
- Se ridica usor bolnavul in pozitie sezanda.
- Repunerea in decubit dorsal se face cu aceleasi miscari in sens invers.
C. Readucerea bolnavilor alunecati din pozitia sezanda sau semisezanda.
Se efectueaza de doua cadre medii.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
41/101
- Infirmiera I si infirmiera II se asaza de o parte si de alta a patului, cu fata spre
bolnav.
- Cu mana dinspre pat, se prinde bolnavul de axila, iar cealalta mana, unita cu a sorei
de partea opusa, se asaza sub regiunea fesiera a bolnavului.
- La comanda uneia dintre ele, se ridica bolnavul pana la nivelul dorit, intr-o pozitie
comoda bolnavului.
- Se supravegheaza tot timpul bolnavul, urmarind atent expresia fetei, coloratia
tegumentelor, pulsul, respiratia.
Bolnavul care nu se poate deplasa sau caruia ii este contraindicata deplasarea se
transporta folosind: brancarda, carucior, fotoliu si pat rulant sau cu ascensorul.
A. Transportul cu brancarda (targa)
-Bolnavul este ridicat din pat de trei persoane: P.I sustine bolnavul din regiunea cefalica,
sprijinindu-i capul, spatele si conduce actiunea de mobilizare si transport; P.II sustine
regiunea lombo-sacrata si membrele superioare; P.III sustine membrele inferioare.
 P.I comanda manevra numarand 1, 2, 3; la comanda ,,3" bolnavul este ridicat si se face
un pas inapoi.
 Brancardierii aduc targa in pozitie orizontala sub bolnav, pe care cele trei persoane il
vor aseza cu grija.
 Se acopera bolnavul cu cele doua paturi.
 Cei doi brancardieri pornesc la comanda de pe loc cu pasi schimbati, pentru a micsora
oscilatiile targii.
Infirmiera sau brancardierul din spate va supraveghea bolnavul in timpul transportului.
 Bolnavul este transportat cu fata inainte, pentru a-i da sentimentul de siguranta in
timpul deplasarii.
B. Transportul cu caruciorul
Caruciorul este specific sectiilor de chirurgie, pentru sala de operatie, reanimare. Are
3-4 roti pneumatice si o panza intinsa ca la brancarda, avand inaltimea mesei de operatie.
 Caruciorul se asaza in raport cu patul pentru a muta bolnavul de pe carucior pe pat si
invers.
 Pe carucior, bolnavul se acopera cu cearsaful si laturile paturii.
 Capul operatului se intoarce intr-o parte, pentru a evita aspirarea varsaturii.
 Bolnavul se transporta cu fata in directia mersului si supravegheat in permanenta de
brancardier.
C. Transportul cu fotoliul rulant
Bolnavii slabiti, convalescenti sau cu afectiuni ale membrelor inferioare sunt
transportati cu fotoliul rulant, la serviciile de diagnostic si tratament.
 Bolnavul este ajutat sa se aseze in fotoliul rulant, in cazul in care acesta nu se poate
ridica in picioare. Daca bolnavul nu se poate ridica din pat, mutarea lui in fotoliu se va
face de doua persoane
 Infirmiera I aduce bolnavul in pozitia sezanda si-l sprijina.
 Infirmiera II imbraca bolnavul cu halatul si cu sosete.
 Infirmiera I il ajuta sa se intoarca cu spatele la marginea patului si sprijina bolnavul.
 Infirmiera II impinge fotoliul la marginea patului, in dreptul spatelui bolnavului.
 Cele doua persoane fixeaza rotile cu picioarele lor.
 Fiecare apuca bolnavul cu o mana sub axila, iar cu cealalta din regiunea poplitee si-l
ridica, asezandu-l in fotoliu.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
42/101
 P.I retrage fotoliul.
 P.II sustine membrele inferioare ale bolnavului, ii pune papucii si-i asaza picioarele pe
suportul fotoliului. Membrele inferioare vor fi acoperite cu cearsaf si patura.
 Fotoliul este impins din spatele bolnavului, in timpul transportului fiind asezat cu fata
in directia mersului si supravegheat de sora.
D. Transportul cu patul rulant

Daca bolnavul este in stare grava sau nu poate fi mobilizat este transportat cu patul
rulant pentru: explorari functionale, examinari radiologice, mutari dintr-un salon in altul, cura
de aer pe terase.
Paturile sunt prevazute cu roti sau pot fi racordate la un dispozitiv cu roti, orice pat
poate deveni astfel "rulant".
Acest sistem de transport reduce la jumatate numarul transbordarilor, bolnavul fiind
astfel menajat.
E. Transportul cu ascensorul
- Transportul bolnavilor cu targa, caruciorul, fotoliul sau patul rulant, intre diferite
niveluri ale unui spital, se face cu liftul. Lifturile sunt spatioase si prevazute cu usi largi.
- Se impinge patul rulant in ascensor si brancardierul sau asistenta intra dupa bolnav.
- La iesire, brancardierul iese din lift inaintea bolnavului si trage patul.
- Transportul cu caruciorul sau fotoliul rulant - brancardierul intra primul in ascensor
si trage dupa el mijlocul de transport, astfel ca bolnavul sa fie pozitionat cu privirea
spre usa liftului.
- La sosire, fotoliul sau caruciorul este impins afara din lift, asistenta ramanand in
spatele bolnavului.
ATENTIE! Şi pacienţii mobilizabili vor fi însoţiţi în timpul transportului, sprijinindu-i de

braţ(e), si atunci când apar modificări ale starii pacientului în timpul mersului se va interveni
cu promptitudine pentru sustinerea pacientului şi continuarea transportului cu un mijloc de
transport (carucior, fotoliu rulant, targa).
Transportul decedatilor
- Infirmiera ajută la transportul persoanelor decedate:
- Asigură izolarea persoanei decedate de restul pacientilor;
- Dupa declararea decesului îndepărtează lenjeria decedatului şi îl pregăteste
pentru transport în husa destinată acestui scop;
- Ajută la transportul decedatului la camera frigorifică, destinată depozitării
cadavrelor;
- Participă la inventarierea bunurilor personale ale persoanei decedate.
-Dezinfecţia spaţiului în care a survenit decesul se efectuează prompt,respectand normele
igienico-sanitare.
-Transportul se realizează cu targa cu roţi.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
43/101
MODULUL 4
NOŢIUNI DE PRIM AJUTOR
I. SIGURANTA ÎNAINTE DE TOATE

Este foarte important sa va creati un mediu sigur în care sa acordati primul ajutor.
Ce trebuie sa faceti:
1. Să vă protejaţi
- nu intrati în contact direct cu fluidele pacientului (sânge, saliva), deoarece se pot
transmite boli;
- folositi echipament de protectie (masti, manusi);
- în anumite situatii (înec, intoxicatie cu monoxid de carbon) - lasati-i pe cei
pregatiti în acest sens sa intervina primii, apoi acordati ajutorul de care este nevoie.
2. Să vă asigurati ca victima este într-o zona lipsita de pericole
(trafic auto, pericol electric, termic, de prabusire, etc.);
- daca victima este într-o situatie potential periculoasa, cel mai bine este sa fie mutata
într-o zona sigura;
!!! ATENTIE - mutarea victimei se va face astfel încât sa nu îi fie agravate leziunile
existente.
Infirmiera va acorda masuri de prim ajutor pana la sosirea echipei medicale in caz de
situatii de urgenta majora.
II. PRIM AJUTOR ÎN TRAUMATISME ALE ŢESUTURILOR MOI
2.1. PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE HEMORAGIE

 Primul ajutor: reprezintă luare imediată de măsuri care să ducă la salvarea vieţii şi
prevenirii complicaţiilor la nivelul diferitelor părţi ale corpului.
 Hemoragie: pierderea de sânge din vasele sangvine.
Clasificare:
-după locul în care sau produs hemoragiile:
-Externe (în afara organismului) – sângele se scurge în afara corpului;
-Interne (în organism) ruptura vasculară se produce în interiorul organismului;
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
44/101
-Interstiţiale (în care sângele se acumulează în ţesut şi se formează un hematom).
-după vasul de sânge lezat:
-Hemoragiile arteriale - (sângele se scurge în jet pulsatil) sincron cu bătăile inimii,
simplu are culoarea roşu aprins. Primul ajutor este compresiunea (înfăşurarea strâns
în feşă);
-Hemoragia venoasă – sângele are o culoare vişinie şi se scurge lent;
-Hemoragia capilară – sângele se scurge egal de pe toată suprafaţa plăgii, prin
pierderea de cantităţi mici de sânge;
-după volumul de sânge pierdut:
-Mică – când se pierde mai puţin de 500 ml. de sânge (starea generală este bună, TA
- normală, FC – normală)
-Medie – când se pierde 500 – 1000 ml. de sânge (senzaţie de slăbiciune, paloare
tegumentară, extremităţi reci, TA sistolică se menţine peste 100 mmHg, FC – sub
100 bătăi/minut);
-Mare – când se pierde 1000 – 1500 ml de sânge (agitaţie, transpiraţii reci,
hipotensiune – TA sub 100 mmHg, tahicardie – FC peste 100 bătăi/minut);
-Masivă – când se pierde peste 1500 ml de sânge (confuzie sau pierderea
cunoştinţei, hipotensiune, puls slab).
Gravitatea hemoragiei depinde de cantitatea de sânge pierdut şi debitul sângelui.

În funcţie de viteza sângelui apare sindromul anemiei, când hemoragia este lentă sau şoc
hemoragic când hemoragia este rapidă.
Simptomatologie:
-Pentru hemoragiile externe:
 aspectul sângelui este în funcţie de tipul de vas sangvin lezat;
 pot apare semne ale unei stări de şoc: extremităţi reci; puls egal sau mai mare de
100-120 b/min. şi de amplitudine mică; tahicardie (alura ventriculară mai mare
decât valoarea normală); scăderea tensiunii arteriale; respiraţie superficială şi
accelerată (polipnee); stare de lipotimie.
-Pentru hemoragiile interne:
 paloare;
 stare de ameţeală (vertij);
 vâjâituri în urechi (acufene);
 senzaţie de sete accentuată, asociată cu senzaţie de “gură uscată”;
 se poate instala starea de şoc.
-Pentru hemoragiile arteriale:
 sângele este de culoare roşu-aprins;
 sângele curge în jet continuu la capătul distal al plăgii şi în jet intermitent,
concordant cu bătăile cardiace, la capătul distal al plăgii.
-Pentru hemoragiile venoase :
 sângele are culoare roşu-închis;
 sângele curge în jet continuu la ambele capete ale plăgii .
-Pentru hemoragiile capilare:
 sângele este de culoare roşu-închis;
 sângerarea este difuză,în suprafaţă, nu în jet.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
45/101
2.1.1. Primul ajutor în cazul unei hemoragii externe
 Primul ajutor in cazul unei hemoragii externe, constă in:
-limitarea sângerării: aşezarea victimei în poziţie de repaus cu segmentul
sângerând in poziţie ridicată (mai sus decat restul corpului);
-oprirea sângerării: procesul de oprire a sangerarii se numeste hemostază.
Organismul uman are capacitatea de a realiza o hemostază spontană, prin
agregarea trombocitelor si coagularea sângelui la locul leziunii vasculare, cu
formarea unui cheag (tromb). Cand aceste mecanism este insuficient, este
necesara realizarea hemostazei artificial.
 Hemostaza artificiala se realizeaza printr-o compresie aplicată pe vasul sangvin lezat,
ţinand cont de sensul curgerii sangelui. Această compresie asigura o hemostaza
provizorie, până la sosirea echipei medicale sau pana la ajungerea intr-un serviciu
medical unde se poate realiza hemostaza definitiva. Compresia hemostatica se poate
realiza:
 cu degetul aplicat pe vasul sangvin: compresie digitala;
 cu pansament compresiv: se acopera si se comprima rana cu mai multe
comprese sterile sau in lipsa lor cu bucati de panza curata (batiste,
haine etc.);
 cu garoul - un cordon elastic cu care se leaga în amonte de leziune (în
sensul de unde curge sângele). În lipsa unui garou se poate folosi un
fular, curea, cordon, elastic etc. Garoul se aplică strâns deasupra rănii
sângerânde şi se ţine până se opreşte, dar nu mai mult de o oră. Se
anunţă secţia în care se internează bolnavul şi se asigură transportul.Se
pune biletel cu ora aplicarii garoului. Din 15 in 15 min se slabeste putin
garoul pentru irigarea segmentului afectat.
2.1.2. Primul ajutor în cazul unei hemoragii interne
Hemoragii interne – pierderile de sânge care se produc în interiorul organismului sunt

urgenţe medicale destul de grave.
In cazul unei leziuni traumatice, hemoragia interna poate sa nu se manifeste imediat.
Dacă victima expectorează sau vomită sânge, prezintă hemoragie rectală sau vaginală,
ameţeală, leşin, puls slab, senzaţie de sufocare, piele palidă, transpiraţie rece, putem suspecta
o hemoragie internă.
Ganditi-va la o hemoragie interna daca observati vreunul din urmatoarele semne sau
simptome:
-sangerare de la nivelul urechilor, nasului, rectului sau vaginului;
-eliminarea sangelui pe gura prin voma sau tuse;
-aparitia de vanatai la nivelul gatului, pieptului sau abdomenului;
-rani ce penetreaza craniul, pieptul sau abdomenul;
- sensibilitate abdominala, posibil acompaniata de rigiditate sau spasm al musculaturii
abdominale;
-fracturi.
Hemoragia interna poate duce la soc hemoragic. Daca scade volumul de sange din
organism, persoana se poate simti slabita, anxioasa sau i se poate face sete. Alte semne si
simptome ale socului determinat de hemoragia interna sunt: respiratie rapida si superficiala,
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
46/101
puls slab si rapid, tremuraturi si neliniste. Persoana poate lesina daca sta in picioare si chiar
daca este asezata, dar isi revine rapid daca se intinde la orizontala.
În general, oprirea hemoragiei se face numai prin intervenţie chirurgicală. Incercati
sa tineti persoana respectiva calmă, nemiscata si descheiati-i imbracamintea. Nu trebuie să îi
dăm nimic de mâncat sau de băut.
Hemoragiile nazale – Ce puteam face în cazul unei hemoragii nazale?

Hemoragia nazală– epistaxisul - apare frecvent la vârstnicii cu hipertensiune, la
tinerii cu afecţiuni de coagulare a sângelui, la persoanele care suferă un traumatism la nivelul
nasului sau, mai rar, după viroze respiratorii.
Persoana care suferă o hemoragie nazală trebuie să stea cu capul uşor aplecat în faţa şi
să-şi sufle nasul, pentru evacuarea cheagurilor de sînge. Apoi se face o compresie pe aripile
nasului (sub sept) şi se respiră pe gură. Bolnavul se aşază pe un scaun, fotoliu, cu capul ridicat
uşor pe spate şi se face o compresie cu degetul pe aripa nazală respectivă; concomitent, se
introduce un tampon de vată îmbibat într-o soluţie de apă oxigenată, antipirină, soluţie slabă
de oţet etc. Se pot aplica comprese reci pe ceafă, frunte, faţă, nas.
2.2. PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE RĂNIRE

Rănirea reprezintă leziuni ale pielii care sunt produse de diferiţi factori externi. În
funcţie de mecanismul de producere rănile pot să apară în urma unui traumatism prin: lovire,
înţepare, zdrobire, tăiere.
Prin traumatism se produce o întrerupere a continuităţii pielii. Prin plaga rezultată pot
intra microbi în organism. Imediat după oprirea sângerării se trece rapid la efectuarea
toaletei plăgii, care constă în îndepărtarea corpurilor străine de la suprafaţa pielii (rănii) şi
apoi dezinfectarea cu substanţe antiseptice. Dezinfecţia se realizează cu un tampon steril
înmuiat în tincuri de iod sau alcool pornind de la marginea plăgii spre pielea sănătoasă. Plaga
se spală cu apă oxigenată şi soluţie de cloramină, se usucă cu un tampon steril şi se acoperă cu
comprese sterile puse în două – trei straturi, după care se fixează cu o faşă care se derulează
de la extremitatea membrului rănit la bază.
2.3. PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE FRACTURI

Cum recunoaştem o fractură?
În primul rând, din datele relatate de persoana afectată aflăm că a fost victima unui
accident, că în urma lui au apărut dureri violente în punct fix (în cazul fracturilor multiple
intensitatea devine cauza instalării şocului traumatic) şi impotenţa funcţională a segmentului
lezat (imposibilitatea mobilizării).
La inspecţie observăm o deformare a regiunii, dată atât de tumefacţie (prin edem sau
hematom superficial), cât şi de deplasare a fragmentelor.
La palpare, constatăm accentuarea durerilor locale, crepitaţii osoase, mobilitate
anormală, iar dacă nu s-a instalat încă edemul, putem simţi o discontinuitate a suprafeţei
osoase (în cazul oaselor superficiale), acestea reprezentând şi semnele de certitudine a
fracturilor. Palpatia trebuie efectuata cu atentie, mai ales in regiunile extraarticulare, cu
ambele mâini, pentru a evita alte leziuni si pentru a nu pricinui durere.
Fracturile sunt rupturi ale oaselor şi pot fi: închise, deschise şi deschise cu aşchii
multiple.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
47/101
Fractura închisă – când ţesuturile moi învecinate şi pielea nu sunt afectate.
Fractura deschisă – când fragmentul osos distruge ţesuturile moi învecinate, înţeapă pielea şi
osul iese la suprafaţă. O fractură închisă este mai simplă decât o fractură deschisă, la aceasta
din urmă existând riscul de infecţie.
-Simptomele fracturii:
-la locul fracturii apar dureri mari
-regiunea se tumefiază (umflă)
-pacientul prezintă ipotenţă funcţională a membrului afectat
-la palpare se constată deformarea regiunii şi apariţia trepidaţiilor osoase (pocnituri
la mişcare).
Este necesar de a face în primul rând:
-oprirea hemoragiei
-prevenirea socului traumatic – administrarea preparatelor analgetice sau narcotice
-aplicarea pansamentului aseptic pe plaga
-imobilizarea de transport cu mijloace standarde sau improvizate.
Retineti ! Viaţa pacientului depinde mai mult de corectitudinea acordării primului ajutor
decât de urgenţa internării in spital.
Ce nu se permite de facut:
-nu se permite reducerea (îndreptarea) fragmentelor osoase sau corectarea
defectului membrelor fracturate
-nu se permite introducerea în plagă a fragmentelor osoase ieşite
-nu se permite scoaterea hainelor, ceea ce provoacă dureri suplimentare
-hainele şi încaltamintea se taie, mai ales în caz de fracturi deschise
Imobilizarea făcuta corect si la timp va proteja pacientul de deplasarea fragmentelor
osoase, va micşora sindromul dureros in timpul transportării si va preveni apariţia socului
traumatic.
Primul ajutor se va acorda de urgenţă la fracturi deschise.
Fracturile deschise se pot complica cu răni, hemoragii şi expunerea bolnavului la un risc
infecţios.
-Ca prim ajutor se interzice bolnavului să facă mişcare, apoi se examinează zona afectată
cu grijă.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
48/101
-Dacă la nivelul zonei traumatizate s-a produs o hemoragie se va încerca întâi oprirea ei
provizorie prin aplicarea corectă a unui garou, se pune un pansament curat, chiar steril
dacă e posibil, apoi zona fracturată se va imobiliza cu atele şi pe urmă pacientul este
transportat la spital.
-Fractura de col femural poate apărea şi la copii în urma căderii de la înălţime sau
accidente de circulaţie, dar ea apare mai frecvent la bătrâni prin cădere, chiar şi de la
propria înălţime datorită afectării oaselor de osteoporoză.
2.4. PRIMUL AJUTOR ÎN ENTORSE

Entorsele – reprezintă un traumatism al articulaţiilor de diverse grade în care
suprafeţele articulare nu se deplasează.
Bolnavul prezintă durere vie, care după scurt timp se calmează şi devine suportabilă.
Articulaţia se tumefiază, mai prezintă căldură locală.Bolnavul poate să-şi mişte articulaţia dar
este dureroasă.
-Se pune în repaus articulaţia lezată şi se aplică comprese reci. Dacă entorsa este severă
atunci se poate imobiliza pentru o perioadă de timp, se pune aparat gipsat, la fel şi la
fractura. Pentru diagnosticul de entorsă se recomandă o radiografie osoasă.
Luxaţiile – apar în urma unui traumatism al articulaţiei, când capetele osoase care
formează articulaţia se îndepărtează din poziţia normală, acestea nu mai revinla nivelul
articulaţiei. O luxaţie este însoţită de ruperea ligamentelor şi a capsulei articulare, bolnavul
acuză dureri mari care se accentuează la mişcări, iar zona afectată este tumefiată. În urma
luxaţiilor apar uneori complicaţii ca urmare a intersectării dintre vasele de sânge şi nervi.
-Se recomandă ca prim ajutor imobilizarea articulaţiilor în poziţia în care se află, se pune
un pansament nu prea strâns deoarece pot apărea dureri puternice sau tulburări circulatorii,
se transportă de urgenţă bolnavul la spital.
III. RESUSCITAREA CARDIO - RESPIRATORIE

Resuscitarea cardio - respiratorie – se face ori de câte ori este nevoie, atunci când
funcţiile vitale sunt abolite.
-În primele trei minute resuscitarea este eficientă, după primele trei minute combinată cu
masaj cardiac, iar după şase minute apar leziuni cerebrale care sunt ireversibile.
-Resuscitarea cardio-respiratorie se face de două persoane, 2 respiraţii – ventilaţii
artificiale si 30 compresiuni.
-O persoană stă la capul bolnavului, iar cealată la nivelul toracelui.
-Cele două persoane se sincronizează: una 2 respiraţii la gură, iar cealaltă 30
compresiuni.
-La copii se fac 4-5 respiraţii şi 20 de compresiuni.
-La adult: 16-18 respiraţii/min şi 60-80 compresiuni, iar la copii 60 respiraţii/min
şi 100 compresiuni.
-Respiraţia se face gură la gură sau gură la nas.
ABC-ul primului ajutor

Etapele de baza ale tehnicii de resuscitare cardio-pulmonara (ABC-ul):
-Eliberarea căilor aeriene
-Restabilirea respiraţiei
-Restabilirea circulaţiei
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
49/101
A. Eliberarea căilor respiratorii (Airway)
-Se verifică şi se eliberează căile aeriene astfel:
-se face hiperextensia capului: apăsând cu o mână pe frunte se împinge capul pe
spate şi cu cealaltă mână ridicând barbia; aceasta manevra are rolul de a deschide
larg căile aeriene superioare;
-se face subluxaţia mandibulei şi se deschide gura;
-se verifică dacă există corpi străini care obstruează căile respiratorii: proteze
dentare, dinţi căzuţi etc. şi se îndepartează.
De retinut! In cazul unui traumatism, când se suspectează o posibilă fractură a coloanei
cervicale, nu se va face hiperextensia capului.
Metoda ideală – se pune o bucată de tifon pe gura sau nasul bolnavului. Cu ajutorul
degetului cu vată se curăţă secreţiile din nas.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
50/101
B. Restabilirea respiraţiei
-Accidentatul stă întins pe spate, cu faţa în sus.

-Se controlează căile respiratorii superioare pentru a avea siguranţa că nu sunt blocate;
-În cazul înfundării lor, se recurge la desfundarea lor cu ajutorul degetelor.
-Salvatorul se aşează în genunchi, lângă capul victimei.
-Se trece mâna stângă pe sub ceafa accidentatului şi se împinge în sus, astfel încât să
se asigure o extensie a cefei. Aceasta manevra asigură eliberarea căilor respiratorii
superioare acoperite de limbă;
-Salvatorul trage aer în piept şi, aplicându-şi gura pe gura deschisă a accidentatului,
insuflă aerul din plămânii săi în cei ai victimei. In tot acest timp, nările accidentatului
trebuie astupate cu ajutorul celeilalte mâini, pentru a împiedica refularea aerului.
-În timpul manevrei se va controla eficacitatea manevrei, urmărindu-se umflarea
abdomenului cu aerul insuflat.
-După fiecare insuflare, in timp ce salvatorul inspiră, se vor lăsa libere gura si nasul
accidentatului. În acest fel aerul introdus în plămânii victimei este eliberat datorită
elasticităţii cuştii toracice.
-Ritmul de insuflare va fi de 10 -16 cicluri pe minut şi va fi menţinut până când
victima incepe sa respire autonom. Dacă victima are gura încleştată, se poate recurge
la respiraţia "gură-la-nas".
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
51/101
- verificarea pulsului
- degajarea căilor respiratorii
- executarea respiraţiei gură la gură
C. Restabilirea circulaţiei
Masajul cardiac
 Adulţi (în vârstă de sau mai mare de 9 ani):
-Se îngenunchează lângă rănit;
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
52/101
-Se localizează cu ajutorul degetelor sternul, osul de care se articuleaza coastele;
-Se aşează doua degete la baza sternului;
-Se plasează podul palmei celeilalte mâini fix deasupra celor două degete (pe partea mai
apropiată de faţa persoanei). La fiecare compresie sternul trebuie sa se deprime cu 3-4 cm;
-Poziţionarea mâinilor pentru compresiile toracice:
-cealaltă mână se aşează deasupra mâinii care tocmai a fost pozitionată. Se
întretaie degetele si se ridică astfel încât acestea să nu atingă pieptul persoanei
rănite;
-se îndreaptă bratele, se fixează coatele, iar umerii se centrează fix deasupra
mâinilor.
-Poziţionarea mâinilor si corpului pentru efectuarea compresiilor toracice:
-se apasă intr-un ritm constant, utilizând greutatea organismului si menţinând
coatele fixe. Forţa fiecarei compresii trebuie transmisă direct sternului,
determinând o compresie de 3,8 cm pana la 5 cm. Ar putea fi de ajutor numararea
cu voce tare a compresiilor "unu si doi si trei ...." ori de cate ori se pronunţă
numărul se efectuează compresia, iar atunci când este pronuntat "si" se ridică
greutatea fără a lua mâinile de pe pieptul rănitului;
-dupa 30 de compresii, se efectueaza 2 respiraţii artificiale;
-acest ciclu de 30 de compresii toracice si 2 respiraţii se repetă până apare un
ajutor sau până persoana respectivă respiră, tuseste sau se miscă.
- masaj cardiac
- masaj cardio – respirator executat de o singură persoană
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
53/101
- masaj cardio – respirator executat de două persoane
 Copil (varsta intre 1 si 8 ani):
-Se foloseste podul unei palme sau a ambelor palme, ca la adult, în funcţie de
dimensiunile copilului;
-Se plasează câte doua degete de la ambele mâini deasupra capătului inferior a sternului;
-Se comprimă sternul între o treime si o jumătate din diametrul toracelui copilului;
-Se efectuează 30 de compresii toracice. Apoi 2 respiratii artificiale;
-Acest ciclu se repetă până la sosirea ajutorului sau până când copilul respiră normal,
tuseste sau se miscă.
 Bebelus (mai mic de 1 an):
-Se plasează 2 degete pe sternul bebeluşului, la aproximativ o lăţime de deget inferior de
linia imaginară ce uneşte mameloanele;
-Se comprimă sternul aproximativ o treime până la o jumatate din diametrul toracelui
copilului;
-Se efectueaza 30 de compresii toracice. Apoi se acordă 2 respiraţii artificiale;
-Acest ciclul se repetă până cand bebelusul respiră normal, tuşeşte sau se miscă.
IV. PRIM AJUTOR IN CAZ DE OBSTRUCTIE A CAILOR RESPIRATORII CU

OBIECTE STRAINE
-Blocarea căilor aeriene prin inhalare de corpi străini poate fi mortală.

__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
54/101
-Manevra Heimlich (comprimare rapidă a abdomenului):
-se recomandă la copii mai mari de un an si adulti;
-persoana care efectuează această manevră trebuie să stea în spatele copilului
/adultului sufocat;
-îl înconjoara cu braţele la brâu, o mâna trebuie facută pumn, iar degetul mare al ei
trebuie pus pe mijlocul abdomenului copilului/adultului, deasupra buricului, sub
vârful sternului, el nu trebuie sa atinga coastele sau sternul;
-cu cealaltă mâna se prinde pumnul format şi se presează pe abdomenul
copilui/adultului cu o mişcare bruscă directionată înauntru şi în sus;
mişcarea se repetă brusc de 5-10 ori dacă este nevoie.
.
Modulul 5
ACORDAREA ÎNGRIJIRILOR DE IGIENA SI IGIENIZAREA SPATIULUI
TOALETA PACIENTULUI
1. TOALETA PACIENTULUI – GENERALITATI

Toaleta pacientului face parte din ingrijiriile de baza, cu scopul de a asigura confortul si
igiena bolnavului. Aceasta consta in mentinerea pielii in stare de curatenie perfecta, si in
prevenirea aparitiei leziunilor cutanate, care este o conditie esentiala a vindecarii.
Toaleta pacientului poate fi : - zilnica ( pe regiuni )
- saptamanala, in functie de tipul pacientului,
Are ca scop :
- indepartarea de pe suprafata pielii a stratului cornos descuamat si impregnat cu secretiile
glandelor sebacee si sudoripare, amestecate cu praf, alimente, resturi de dejectii si alte
substante straine, care adera la piele.
- deschiderea orificiilor de excretie ale glandelor pielii
- inviorarea circulatiei cutanate si a intregului organism
- producerea unei hiperemii active a pielii, care favorizeaza mobilizarea anticorpilor
- linistirea bolnavului , crearea unei stari placute de confort.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
55/101
Tehnica cu care se efectueaza manopera (Reguli de baza )
-inainte de a incepe baia pe regiuni, infirmiera va colecta date cu privire la starea pacientului :
puls, tensiune, respiratie.
- ce mobilizare i se permite in ziua respectiva, daca se poate spala singur, pe care parte a
corpului
- toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea tegumentelor si
observarea unor modificari, de ex. roseata, iritatie - si luarea unor masuri terapeutice
- pt. activarea circulatiei sanguine, dupa spalarea intregului corp, se frictioneaza cu alcool
mentolat indeosebi regiunile predispuse la escare
- pacientii, care se pot deplasa vor face baie la dus sau cada, sub supravegherea personalului
de ingrijire.
- se evita in timpul baii pe regiuni a pacientului imobilizat la pat, evitarea udarii aparatului
gipsat sau a pansamentului.
- aprecieaza starea generala a pacientului pt. a evita o toaleta prea lunga, prea obositoare
- izoleaza bolnavul ( daca este posibil ), de anturajul sau, prin paravan, ca acesta sa aiba o
anumita intimitate
- pregateste toate materialele necesare toaletei sa-i fie in apropiere – rufele curate ale
pacientului, lenjeria de pat,
- dezbraca bolnavul complet si acopera cu cearsaf si patura
- descopera progresiv numai partea bolnavului pe care o spala
- are grija sa stoarca corect buretele sau manusa de baie, pt. a nu se scurge apa in pat sau pe
bolnav.
- sapuneste si clateste cu o mana ferma, fara brutalitate, pt. a favoriza circulatia sanguina.
- foloseste apa calda si sapun, fara a lasa sapunul in apa, si schimba apa ori de cate ori este
nevoie
- insista la pliuri, sub sani, la maini si in spatiile interdigitale, la coate si axile
- mobilizeaza articulatiile in toata amplitudinea lor si maseaza zonele predispuse escarelor
- ordinea in care face toaleta pe regiuni este : spalat, clatit, uscat.
- muta musamaua si aleza de protectie, in functie de regiunea pe care o spala.
Etapele toaletei :
Infirmiera va respecta urmatoarea succesiune :
- se incepe cu : fata, gitul si urechiile
- apoi cu : bratele, mainile, partea anterioara a toracelui, abdomen, fata anterioara a coapselor
- se intoarce bolnavul in decubit lateral si se spala spatele, fesele si fata posterioara a
coapselor
- se intoarce din nou in decubit dorsal si se spala gambele, picioarele, organele genitale
externe
- ulterior ingrijirea parului si toaleta cavitatii bucale.
2. INGRIJIREA OCHIILOR
Scopul este prevenirea infectiilor oculare si indepartarea secretiilor.
Tehnica cu care se efectueaza manopera:
- Informeaza pacientul in legatura cu ceea ce urmeaza sa efectueze.
- infirmiera pregateste materialele necesare: apa, prosop, tampoane din tifon, comprese,
manusi de baie.
- indeparteaza secretiile oculare de la comisura externa spre cea interna, cu ajutorul unui
tampon steril
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
56/101
- spala ochii cu mana acoperita cu manusi, limpezeste si sterge cu prosopul curat.
- la pacientul inconstient, prin lipsa reflexului palpebral, pt. a mentine supletea corneei - se
picura , lacrimi artificiale”in fiecare ochi, iar daca ochiul ramine deschis ( corneea se usuca),
se aplica comprese imbibate in ser fiziologic si se indeparteaza in mod regulat secretiile
oculare.
3. INGRIJIREA MUCOASEI NAZALE
Are ca scop mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii superioare si prevenirea infectiilor
nazale, in cazul in care pacientul prezinta sonde introduse pe aceasta cale.( de ex. pt.
oxigenoterapie, pt. evacuarea continutului gastric).
- infirmiera pregateste materialele necesare : -tampoane sterile, ser fiziologic, H 2O2 diluata,
tavita renala, manusi de cauciuc.
- pregateste si pacientul informindu-l ceea ce urmeaza sa efectueze, explica necesitatea
tehnicii si-i intoarce capul usor intr-o parte.
- curata fosele nazale, fiecare cu cate un tampon umezit in ser fiziologic
- daca pacientul prezinta o sonda, atunci
- dezlipeste leucoplastul cu care este fixata
- retrage sonda 5-6 cm
- curata tubul cu un tampon de urmele de leucoplast
- indeparteaza crustele dupa mucoasa nazala cu tamponul umezit in apa oxigenata diluata.
- reintroduce sonda gastrica, iar sonda pt. oxigenoterapie se poate reintroduce in cealalta fosa
nazala
- fixeaza sonda.
- ulterior controleaza functionalitatea sondelor dupa curatarea mucoasei nazale si
supravegheaza respiratia pacientului.
- se evita contactul mainilor cu secretiile nazale pentru a nu duce mai departe infectia
4. INGRIJIREA URECHILOR
Are drept scop :
- mentinerea starii de curatenie a pavilionului urechii si a conductului auditiv extern.
- indepartarea depozitelor naturale ( cerumen ) sau a celor patologice.
- infirmiera pregateste materialele necesare pt. efectuarea acestei manopere: tampoane sterile,
montate pe betisoare, tavita renala, apa, sapun, manusa de baie, prosop.
- pregateste si pacientul informandu-l in legatura cu ceea ce urmeaza sa efectueze, explica
necesitatea tehnicii si-i intoarce capul usor pe partea opusa.
- curata conductul auditiv extern cu tamponul uscat
- spala pavilionul urechii cu mana acoperita cu manusa de bumbac cu sapun, curatind cu
atentie santurile pavilionului si regiunea retroauriculara.
- limpezeste, usuca cu prosopul pavilionul urechii si conductul auditiv extern.
Ulterior introduce in conductul auditiv extern un tampon de vata absorbant.
Important de stiut :
- fiecare ureche se curata cu un tampon separat
- daca prin conductul auditiv extern se observa o scurgere patologica, va fi informat medicul.
De evitat :
- introducerea tamponului peste limita vizibilitatii ( pericol de lezare a timpanului)
5. INGRIJIREA CAVITATII BUCALE
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
57/101
Are drept scop:
- obtinerea unei stari de bine a pacientului
- profilaxia cariilor dentare
- profilaxia infrctiilor cavitatii bucale
Infirmiera pregateste materialele necesare :
- pt. pacientul constient : periuta, pasta de dinti, prosop, tavita renala, pahar cu apa.
- pt. pacientul inconstient : comprese, tampoane sterile din tifon, instrumentar steril
( deschizator de gura, spatula linguala, pensa porttampon ), glicerina boraxata 20 %, tavita
renala, manusi de cauciuc sterile.
Infirmiera pregateste pacientul :
- constient : aseaza in pozitie sezinda, sau in decubit lateral sting, cu prosopul in jurul gitului.
- inconstient: aseaza in decubit dorsal, cu capul intr-o
parte, cu prosopul sub barbie.
- la pacientul constient: serveste pe rand cu materialele si ajuta sa-si faca toaleta cavitatii
bucale.
- la pacientul inconstient: introduce deschizatorul de gura intre arcadele dentare, sterge limba,
bolta palatina, suprafata interna si externa a arcadelor dentare cu tampoane imbibate in
glicerina boraxata, cu miscari dinauntru in afara
- sterge dintii cu un alt tampon
- la sfirsit unge buzele
Ulterior strange materialele, si aseaza pacientul intr-o pozitie confortabila.
Important de stiut:
- la pacientii inconstienti, care prezinta proteza dentara, aceasta se va scoate, spala si pastra
intr-un pahar mat cu apa.
- toaleta cavitatii bucale la pacientul inconstient se poate face si cu indexul acoperit cu un
tampon de tifon, mana fiind imbracata in manusa.
De evitat : contactul mainilor cu secretia salivara a pacientului sau cu materialul folosit.
6. INGRIJIREA UNGHIILOR
Are drept scop:
- obtinerea unei aparente ingrijite a pacientului
- indepartarea depozitului subunghial, care contine germeni patogeni
- evitarea leziunilor cutanate prin grataj la pacientii cu prurit si de asemenea la pacientii
agitati.
Zilnic : unghiile se spala cu apa si sapun si cu periuta de unghii; pt. spalarea piciorului acesta
va fi introdus intr-un lighean cu apa, dupa care se va face taierea unghiilor.
Tehnica cu care efectueaza manopera:
Infirmiera pregateste materialele necesare : apa, sapun, periuta, forfecuta cu unghii, pila,
prosop.
- informeaza in legatura cu ceea ce urmeaza sa efectueze, aseaza comod bolnavul.
- mana sau piciorul cu care urmeaza sa lucreze aseaza pe un prosop, pe care aduna
fragmentele taiate.
- taie unghiile cu atentie, la nivelul degetului, pt. a degaja partiile laterale spre a nu se aduna
murdaria, apoi pileste.
- instrumentele dupa utilizare se dezinfecteaza.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
58/101
De evitat :
- lezarea tesuturilor adiacente ( risc de hemoragie la hemofilici, risc de infectii, panaritii la
diabetici)
7. INGRIJIREA PARULUI
Are drept scop:
- igienic : spalare la una –doua saptamini, la pacientul cu spitalizare indelungata
- eventual distrugerea parazitiilor
- pregatirea pt. examen E.E.G
- pregatire pt operatie la fata, nas.
- Pt.starea de bine a pacientului.
Infirmiera pregateste mai intii conditiile de mediu : inchide ferestrele , pt evitarea curentilor
de aer, temperatura camerei sa fie de 22-24 C. Pregateste materialele :pieptene, sampon,
sapun insecticid (daca este cazul), lighean, apa calda, musama, prosoape, uscator. Pregateste
si pacientul, informind ceea ce urmeaza sa efectueze, aleg impreuna pozitia ideala in functie
de starea sa : sezind pe un scaun, sezind pe pat, in decubit dorsal in pat, cu salteaua indoita
sub torace, sau decubit dorsal, oblic in pat.
- pregateste patul cu musama si aleza pt. protejare
- umezeste parul, samponeaza, maseaza usor pielea capului cu pulpa degetului, limpezeste
parul din abundenta, acopera cu prosopul uscat
- usuca parul, si il piaptana cu blindete.
- ulterior acopera capul pacientului cu o basmaluta, reinstaleaza pacientul in pozitie
confortabila, si dezinfecteaza obiectele folosite .
Contraindicatii pt. spalarea capului la pacientii: cu fracturi ale craniului, traumatisme mari, cu
stare generala alterata, febrili, cu boli ale pielii capului.
8. TOALETA INTIMA
Are scop igienic pt. mentinerea unei stari de confort fizic
Partile intime ale corpului sunt expuse infectiilor, ulcerelor de presiune, mirosurilor
neplacute, avind in vedere anatomia si fiziologia lor. Se executa de mai multe ori pe zi la
pacientii inconstienti, cu sonde vezicale, inaintea interventiilor chirurgicale in regiunea anala,
organe genitale sau pe caile urinare si in perioadele menstruale.
- Infirmiera pregateste materialele necesare : paravan, doua bazinete, tampoane sterile din
vata, pensa porttampon, cana cu apa calda, sapun lichid, prosop, manusa de cauciuc, manusa
de baie, musama, aleza.
- controleaza temperatura camerei.
- pregateste pacientul informindu-l si asigurind intimitatea, pregateste patul cu musama si
aseaza pacientul in pozitie ginecologica.
- imbraca manusa de cauciuc, apoi cea de baie
- spala regiunea dinspre simfiza pubiana spre anus, turnind apa si sapun lichid.
- foloseste un bazinet pt. a goli vezica urinara a pacientului si alt bazinet curat pt. regiunea
sacrata.
- limpezeste abundent si scoate bazinetul
- usuca regiunea genitala, anala, pliurile
- pudreaza cu talc pliurile
Ulterior indeparteaza materialele, aranjeaza patul, si aseaza pacientul intr-o pozitie comoda.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
59/101
- spalarea organelor genitale externe se poate face cu tampoane de vata montate pe pensa
porttampon.
- la barbat, se degaja glandul de preput si se spala cu prudenta ( se previne patrunderea
sapunului in uretra)
De evitat :
- contaminarea regiunii genitale cu microorganisme din regiunea anala, prin miscari de
spalare dinspre anus spre simfiza pubiana.
ESCARELE
Escara, cunoscuta in termeni medicali ca ulcer de decubit sau ulcer de presiune,
ramane o problema majora de sanatate, fiind una dintre complicatiile cele mai severe ale
imobilitatii. Pentru persoanele afectate, atat varstnice cat si tinere, aceasta presupune un
tratament indelungat cu multiple riscuri si un efort sustinut din partea apartinatorilor.
Escarele sunt leziuni ale tegumentelor interpuse între 2 planuri dure (os şi pat) .
Cel mai mare risc apare in zone care se afla deasupra unei proeminente osoase, cu tesut
adipos subcutanat insuficient. In consecinta, zonele cele mai expuse sunt zona sacrala (zona
unde se termina coloana vertebrala), zona calcaneana (calcaiul), trohanterul mare (soldul),
ca si maleolele (partile laterale ale gleznelor). Aproximativ 95% dintre escare apar in aceste
zone.
Pe langa efectul direct al presiunii, exista si pericolul aparitiei unor forte de
frictiune. In special zona sezutului este afectata de aparitia acestor forte, de exemplu cand
pacientul este tras intr-o noua pozitie, in loc sa fie ridicat, sau daca acesta aluneca pe
suprafata patului din cauza unui sprijin insuficient al picioarelor.
Escarele sunt cauza decesului a 7-8% din totalul pacientilor cu paralizie totala a
membrelor inferioare. Studiile internationale efectuate asupra unor grupuri mari de pacienti
au relevat faptul ca o treime din pacientii cu escare decedeaza pe perioada spitalizarii. In
general, cauza decesului in cazul acestor pacienti este boala primara, insa, in unele cazuri,
escarele pot contribui si ele la deces.
In ceea ce priveste persoanele in varsta, escarele sunt mai frecvente in randul
femeilor, datorita sperantei de viata mai ridicate, doua treimi din cazuri inregistrandu-se la
pacientii cu varste peste 70 de ani.
Dintre persoanele tinere care sufera de escare, majoritatea sunt barbati, in jurul varstei
de 30 de ani, acest lucru explicandu-se prin numarul mai mare de barbati care sufera
traumatisme vertebro-medulare.
Stadiile escarelor
In functie de gradul de afectare a tesuturilor, escarele (ulcerele de presiune) parcurg 4 stadii.
In stadiul I pielea este intacta dar rosie, culoarea rosie ramanand chiar daca este indepartata
presiunea locala.
In stadiul II stratul superficial al pielii este indepartat, putand avea aspect de abraziune,
vezicula sau vezicula sparta.
In stadiul III ulceratia este profunda, parcurge toate straturile pielii si poate ajunge la fascie.
In stadiul IV sunt afectate tesuturile profunde, muschii si fascia, ulceratia poate ajunge la os
si se pot forma fistule si buzunare.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
60/101
In stadiile III si IV apare pericolul unor infectii generalizate (septicemii) ce pun in
pericol viata pacientului.
Cauzele escarelor pot fi:
a) Generale sau determinate :
- imobilitate si de nivelul scazut de activitate. Prin urmare, persoanele
imobilizate la pat sau cu o capacitate limitata de miscare (de ex. cele
conditionate de un scaun cu rotile) trebuie evaluate in vederea determinarii
riscului de aparitie a escarelor.
- Paralizii ale membrelor
- Pielea fragila, in special in cazul persoanelor varstnice;
- Prezenta unei afectiuni cronice, precum diabetul sau o boala vasculara,
care impiedica alimentarea corecta cu sange a unor regiuni din corp;
- Diferite forme de dementa senila precum boala Alzheimer – pacientul
pierde treptat contactul cu realitatea, nemaiputand sa previna sau sa trateze
corect escarele
- Incapacitatea de a misca unele parti ale corpului fara ajutor, ca urmare a
unui traumatism cerebral sau vertebral sau din cauza unei boli neuro-
musculare (cum ar fi scleroza multipla);
- Incontinenta urinara si/ sau fecala.
- Stări de subnutriţie
- Obezitate
- Subnutritia;
- Vârsta inaintata
b) Locale sau favorizante , în evitarea cărora intervine infirmiera:

- Menţinerea îndelungată în aceeaşi poziţie
- Cute ale lenjeriei de pat şi de corp
- Firimituri (biscuiţi, pâine, gips)
- Igienă defectuoasă
Evaluarea riscului la escare se face la internarea bolnavului în spital şi la fiecare 8-10 zile,
în funcţie de evoluţie.
Regiuni expuse escarelor
1) Decubit dorsal
- Regiunea occipitală
- Omoplaţi
- Coate
- Regiunea sacrococcigiană
- Călcâie
2) Decubit lateral
- Umăr
- Regiunea trohanteriană
- Feţele laterale ale genunchilor
- Maleole
3) Decubit ventral
- Tâmple
- Umeri
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
61/101
- Creasta iliacă
- Genunchi
- Degetele picioarelor
Mijloace de prevenire a escarelor

Se adresează cauzelor locale sau favorizante. Escarele pot apărea în câteva ore sau în
câteva zile, formarea lor fiind variabilă, depinzând de factorul de risc şi de toleranţa pielii la
presiune îndelungată.
Principiile tratamentului preventiv
Schimbarea de poziţie
- evită imobilizarea
- se face la 2 sau 3 ore; la nevoie, mai des
- este necesară o foaie de supraveghere a escarelor, în care se notează:
- orele de schimbare şi poziţia
- aspectul cutanat
- zonele de masaj
Asigurarea confortului şi menţinerea bolnavului într-o stare de igienă perfectă
Se va avea în vedere:
- evitarea cutelor lenjeriei de pat, renunţarea la lenjeria de corp
- spălarea zilnică, cu apă şi săpun şi ungerea regiunilor expuse umezelii, ştiut fiind faptul
că pielea unsă se macerează mai greu decât pielea uscată (în caz de incontinenţă, se
apelează la sonda Foley).
- scuturarea patului zilnic sau ori de câte ori este nevoie
Folosirea materialelor complementare , necesare pentru prevenirea escarelor
Se pot folosi:
- saltele speciale
- perne de diverse dimensiuni şi forme (pentru genunchi, tendonul lui Achile)
- colaci de cauciuc
- pentru ungerea pielii, oxid de zinc cu vitamina A+D2
- talc pe pânză
Alimentaţie şi hidratare echilibrată
Alimentaţia trebuie să fie bogată în proteine - pentru a favoriza cicatrizarea - şi în
vitamine, ţinând cont însă de vârsta şi greutatea bolnavului. În ceea ce priveşte
hidratarea, necesarul de lichide se va completa cu 1,5 - 2 l la 24 de ore.
Favorizarea vascularizaţiei în zonele comprimate

 prin masaj
Scop:
-favorizează vascularizaţia profundă şi superficială
-îndepărtează celulele descuamate şi destupă glandele sebacee
-rehidratează pielea (masaj cu unguent hidratant sau apă şi săpun)
-favorizează starea de bine şi confort înlătură durerea, anxietatea, ajută la găsirea forţei
şi energiei
Indicaţii:
- pentru toţi bolnavii imobilizaţi care prezintă factori de risc
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
62/101
- în momentul schimbării poziţiei, pe toate regiunile expuse
Materiale necesare:
- unguent
Tehnica
- Poziţia bolnavului: se aşază bolnavul într-o poziţie variabilă, în funcţie de zonă şi, în
acelaşi timp
confortabilă pentru infirmiera.
- se face întotdeauna pe pielea curată, după ce bolnavul a fost spălat şi i s-a schimbat
aşternutul
- se face cu un unguent pe mâna goală, în direcţia circulaţiei de întoarcere de jos în sus, iar
la ceafă şi umeri invers-de sus în jos şi circular spre exterior
- se face pe o zonă mai mare decât suprafaţa interesată
- masajul nu trebuie să fie dureros, poziţia bolnavului să fie confortabilă, iar durata sa de
aproximativ 15 minute.
Contraindicaţii:
- nu se face bolnavului cu febră, suferind de cancer, cu infecţii ale pielii sau cu septicemie
 Prin utilizarea alternativă de cald şi frig
- se face în loc de masaj
Scop:
- favorizează revascularizaţia tisulară, provocând, alternativ, o vasodilataţie şi o
vasoconstricţie locală (se face de mai multe ori).
Indicaţii:
- escare stadiul II
Materiale necesare:
- cuburi de gheaţă şi apă caldă
Tehnica:
- Poziţia bolnavului:- ca la masaj
-se aplică compresa cu gheaţă de mai multe ori pe locul escarei, pentru a obţine o
vasoconstricţie
- apoi, se încălzeşte şi se usucă zona prin tamponare, până se obţine o vasodilataţie
- se face de 3-4 ori
Tratamenul escarelor:
1. local , în funcţie de stadiu
 pt.stadiul I, masaj, unguente, violet de genţiană
 pt.stadiul II, cald şi frig, pansament gras (cu zahăr), bioxiteracor
 pt.stadiul III, pansamente
2. General - Se referă la alimentaţie, tratamentul cu antibiotice şi al stării
generale.
Complicaţii:
- infecţii locale ale plăgii
- septicemie
ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU NEVOI SPECIALE
1. Ingrijirea bolnavilor oncologici sau in stări terminale
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
63/101
Ingrijirile paliative conform definitiei OMS reprezinta ingrijirea totala si activa a
pacienţilor a căror boala nu mai răspunde la tratamentul curativ. Reprezintă una din
sarcinile cele mai grele ale echipei medicale. Scopul ingrijirilor paliative este asigurarea
calitatii vieţii pacientului.
Ingrijirea terminala este parte a îngrijirii paliative si se refera la ingrijirea pacienţilor a
căror moarte este iminenta si poate interveni in decurs de ore sau zile. In mare sunt
aceleaşi ingrijiri ca la pacienţii comatosi/inconstienti iar comportamentul infirmierei fata
de aceştia trebuie sa fie intelegator deoarece aceşti bolnavi trec prin stări diferite extrem
de rapid (de la socul aflarii diagnosticului, agitatie, anxietate, frica pana la depresie
profunda).
Persoanele aflate în situaţii limite de viaţă traversează următoarele poze de reacţie:
1. faza de negare – în care individul nu recunoaşte că ceva neplăcut sau grav i s-a
întâmplat şi în faza aceasta nu dă importanţă evenimentelor petrecute.
2. faza de rezistenţă – în care persoana se opune pasiv sau activ –nu acceptă realitatea,
refuză să creadă sugestie din partea altora, apar reacţii fiziologice (leşinul,
greaţa, agitaţia, diarea, insomnia, oboseala, tensiunea arterială creşte, insuficienţă
respiratorie)
3 faza de negocieri - tinde să amâne recunoaşterea şi acceptarea evenimentului. Unii
pacienţi aflaţi în situaţii de negare renunţă la unele tabieturi recurg la acte caritabile, devin
persoane religioase
4. faza de depresie – se instalează când individul nu mai poate nega
modificările survenite, depresia apare datorită resemnării în faţa noii situaţii. Pacientul se
simte copleşit şi nu întrevede nici o soluţie de reabilitare. Depresia este însoţită de plâns,
excese verbale, agitaţie, insomnie.
5. faza de acceptare – persoana acceptă realitatea reia unele relaţii cu cei din jur în
special cu apropiaţii. Pacienţii îşi reorganizează viaţa personală şi socială participă la
activităţi de tratamente sau recuperare pacienţii pot să facă unele sacrificii de natură
materială, pot să suprime unele obiceiuri, să-şi revizuiască unele convingeri.
DEFINIŢIA ÎNGRIJIRILOR PALIATIVE (în formularea SRPT)

Îngrijirile paliative sunt acele îngrijiri active, constând dintr-o abordare globală a nevoilor
medicale, psihologice, sociale si spirituale ale persoanelor suferinde de boli grave -
oncologice şi non- oncologice – aflate in stadii terminale, obiectivele urmărite fiind calitatea
vieţii persoanei si susţinerea familiei.
Pacienţii cu afecţiuni aflate în fază terminală (cancer, SIDA, clemenţe, boală de neuron
motor etc.), după o îndelungată suferinţă, nu mai doresc vindecarea cu orice preţ, ci doar
înţelegere, grijă şi preocupare pentru ei ca oameni. Conştienţi fiind de faptul că cei ce îi
îngrijesc nu sunt Dumnezeu, ei nu vor altceva decât să nu fie abandonaţi. să nu resimtă
lipsa de speranţă, disperarea, singurătatea, sentimente ce accentuează suferinţa fizică
Rolul ingrijirilor paleative:

• aduc o alinare a durerii şi a altor simptome.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
64/101
• respecta viaţa şi consideră moartea ca un proces natural
• nu urmăresc nici grăbirea, nici întârzierea morţii.
• Integrează aspectele psihologice şi spirituale.
• propun un sistem de susţinere care ajută pacienţii să ducă o viaţă cât mai activă posibil
până la moarte.
• utilizează o abordare în echipă pentru a răspunde nevoilor pacienţilor şi familiilor lor,
inclusiv în perioada de doliu, dacă se impune.
• ameliorează calitatea vieţii şi pot avea, de asemenea, o influenţă pozitivă asupra evoluţiei
bolii.
Ingrijirea cavităţii bucale

Igiena cavităţii bucale are scopuri bine definite, care duc la păstrarea buzelor si mucoasei
bucale curate si intacte cat mai mult timp posibil, prin îndepărtarea plăcilor si detritusurilor.
Aceasta previne infecţiile, boala parodontală, ameliorează durerea si disconfortul, crescând
aportul alimentar be cale orală. Totodată, prin păstrarea unei igiene corespunzătoare este
prevenită distrugerea mucoasei bucale la pacienţii cu tratamente citostatice sau alte terapii.
Minimalizarea stresului psihologic şi a izolării sociale, precum şi creşterea implicării familiei
pot fi rezultate ale unei bune îngrijiri ale cavităţii bucale, toate acestea concurând la
menţinerea demnităţii pacientului, chiar dacă moartea este aproape;
Afecţiuni ale cavităţii bucale

Xerostomia este o senzaţie subiectivă de gură uscată, nu mereu asociată cu o scădere
detectabilă a fluxului salivaţiei.
In stadiile terminale pot apărea o serie de probleme, cum ar fi :
-pierderea sensibilitătii gustative,
-dificultate în mestecarea alimentelor uscate, senzaţie de arsură la nivelul limbii,
-prezenţa fisurilor la nivelul buzelor
-dificultăţi de deglutiţie
Aceste simptome contribuie la anorexie şi scădere ponderală până la casexie.
Un aspect îl reprezintă leziunile provocate de către protezele dentare asupra mucoasei
vulnerabile, ceea ce implică dificultăţi de masticaţie cu reducerea aportului alimentar
Constipaţia: La pacienţii cu boli incurabile, constipaţia este determinată de alimentaţia
inadecvată, scăderea apetitului, tratamentul cu opioizi, repausul prelungit. Constipatia deter-
mină un disconfort fizic la care se adaugă consecinţe psihologice ce conduc la o scădere a
calităţii vieţii pacientului. In tratamentul constipaţiei se utilizează stimulente ale peristalticii
intestinale. De obicei se utilizează combinaţii de laxative, respectiv un stimulent împreună cu
o substanţă care reduce consistenţa scaunului.
Diareea: Diareea se defineşte ca pasajul a mai mult de trei scaune neformate pe zi.
Anorexia: Acest sindrom clinic este foarte frecvent întâlnit la bolnavii cu cancer in faza
pre(terminala) şi se caracterizează prin absenta apetitului, oboseală şi scădere în greutate. Este
un sindrom care determină decesul la mulţi dintre bolnavii cu neoplasm.
Anorexia implică ingestie diminuată de alimente. Cauzele acesteia sunt alterarea gustului şi a
mirosului, durere, depresie, chimioterapie, radioterapie, obstrucţia dată de tumora
Sughiţul: Sughitul este un reflex respirator patologic, caracterizat prin spasm al uneia uneia
sau ambelor părţi ale diafragmului. El poate fi o cauză majora de disconfort determinând
întreruperea vorbirii, alimentatiei, somnului, provocând astfel :scadere ponderală, epuizare,
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
65/101
anxietate, depresie Tratament: Uneori sughiţul se remite spontan sau cedează la „remediile
bunicii” (ingestie rapidă a două linguriţele zahăr, gheaţă, pâine uscata).
Insomnia: Insomnia este un simptom caracterizat prin tulburari de inducere sau menţinere a
somnului, somn insuficient, neodihnitor sau întrerupt. Consecinţele tulburarilor de somn sunt
astenia, somnolenta, tulburari de concentrare, agravarea depresiei.
Tratamentul insomniei se face prin pastrarea igienei somnului, psihoterapie, tratament
medicamentos. In ceea ce priveste igiena somnului trebuie urmarita pastrarea ritmului somn -
veghe, trebuie evitat repausul prelungit în pat, iar activităţile zilnice vor fi menţinute pe cât
posibil.
Anxietatea: Anxietatea este un complex de simptome fizice şi psihologice în contextul unei
realităţi care înspăimântă pacientul şi care determină incapacitatea acestuia de a se
relaxa.Clinic anxietatea se manifestă prin hiperactivitate, vigilenţă crescută, insomnie,
respiraţii scurte, supărare, teamă. Tratamentul anxietăţii este medicamentos, la acesta
adăugându-se psihoterapia si diverse tehnici de relaxare.
Depresia: In timp ce tristeţea este o emoţie normală, ca parte a procesului de „lăsare în
urmă”, depresia este o stare patologică. Depresia are o incidenţă de 10-25% la pacienţii cu
cancer.
Semnele clinice ale depresiei sunt: anorexia, insomnia, oboseala, scăderea ponderală.
Din punct de vedere psihic pacienţii prezintă o stare de proastă dispoziţie, lipsă de speranţă,
vinovăţie, idei suicidare.
Tratamentul depresiei se face prin :
- Psihoterapie
- Terapii de relaxare
- Tratament medicamentos
Confuzia: Confuzia nu este sinonimă cu delirul sau demenţa. Confuzia se referă la tulburări
de concentrare, de gândire, de memorie sau chiar halucinaţii, status paranoid, dezorientare
temporo - spaţială sau la propria persoană.
Confuzia se agravează seara. In cadrul sindromului confuzional apar si perioade de luciditate,
mai frecvent dimineaţa.
Se intalneste la 30% din pacienţii cu neoplasme în stadii terminale.
Demenţele: Sunt suferinţe complexe cu un tablou clinic comun, dar cu forme multiple de
afectare „cognitivă” care le deosebeşte de cele ale altor pacienţi cu suferinţe mintale
Demenţa Alzheimer este dominantă în acest grup, deţinând proporţii de 60 până la 70%
din cazuri, în funcţie de diferitele statistici
Clasificarea stadială a dementei cea mai la îndemână, uşor de utilizat în practica asistenţei şi
îngrijirilor, este următoarea:
Stadiul 1 incipient, de debut;
Stadiul II mediu, de evoluţie;
Stadiul III de evoluţie avansata, severă, gravă.
Din perspectiva iniţierii abordării paliative prezintă interes prezentarea stadiului II şi în
special, stadiului III, tabloul manifestărilor respective dictând nevoile de intervenţie
specifică.
Stadiul II- mediu sau moderat, cu referire la intensificarea manifestărilor, se caracterizează

prin adâncirea şi permanentizarea simptomelor apărute în stadiul I (scăderi de memorie,
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
66/101
dezorientare în timp şi spaţiu, depresie. ş.a.). Persoana atinsă de boala Alzheimer în acest
stadiu are în mod constant dificultăţi în a-şi desfăşura activităţile vieţii zilnice şi poate
prezenta în plus în acest stadiu:
-Tulburări serioase, ale memoriei în special când trebuie să-si aminteasca fapte recente şi în
special nume.
-Este incapabilă să trăiască singură fără dificultăţi.
-Este incapabilă să-si pregătească hrana, menajul si să se-deplaseze potrivit diferitelor nevoi.
devine. într-un grad important dependentă.
- Prezintă halucinaţii şi idei delirante.
Stadiul III, de evoluţie severă, se caracterizează printr-o dependenţă şi inactivitate totala a
persoanei suferinde. Tulburările de memorie sunt grave, globale, inclusiv a faptelor trecute;
degradarea fizică apare evidentă.
Persoana poate prezenta in acest stadiu
- Dificultăţi în a se hrăni
-Nu mai poate să-şi recunoască rudele, anturajul apropiat, prietenii, obiectele familiare.
-Pierde capacitatea de a înţelege si a interpreta cuvintele
- Nu se mai regăseste, nu se mai recunoaşte pe sine - tulburări de orientare privind propria
persoană.
- Dificultăţi la mers
- Incontinenţa dublă de urină şi de materii fecale.
- Tulburări de comportament, adică comportament inadecvat în public.
- Imobilitate în fotoliu rulant sau la pat.
Organizarea vieţii cotidiene a unui pacient atins de demenţă

Este un palier important de intervenţie care nu trebuie ignorat fiindcă este o condiţie a calităţii
vieţii si are in vedere
- Sprijinirea unei rutine a desfăşurării vieţii cotidiene
- Simplificarea vieţii. Se va încerca simplificarea la maximum a vieţii pacientului în sensul
eliminării actelor , activitatilor complexe carora el nu le mai poate face fată.
- Susţinerea şi conservarea autonomiei pacientului: este foarte important ca pacientul
sa-si poata pastra cât mai mult timp posibil autonomia
- Ajutarea pacientului să-şi păstreze demnitatea. Pacientul aspiră să rămână o fiinţă
umană, cu sentimente, care doreşte să fie respectată. Prin actele celor din jur, demnitatea sa
poate fi lezată şi el poate căpăta un sentiment de insecuritate. Este necesar să se evite a se
vorbi despre boala sa, despre starea în care se află, despre viitor in prezenta sa.
- Să se evite conflictele. Orice conflict este un stres inutil pentru cel ce îngrijeşte şi
pentru pacient. Prin empatie se pot evita conflictele. Nu se vor face reproşuri pentru
tulburări si comportament care depăşesc firescul pentru că pacientul nu le face
intenţionat.
- Securizare. Datorită tulburărilor de coordonare fizică şi de memorie pacienta prezinta un
risc crescut de accidente, de rătăcire. Se vor institui-măsuri de supraveghere şi de amenajare a
spaţiului, adică a locuinţei — amenajare terapeutică, locuinţă protejată, pentru a oferi o
securitate optimală. Se îndepărtează obiectele cu risc de accidentare, se semnalează, prin
culori adecvate şi desene, diferitele componente ale locuintelor
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
67/101
- Facilitarea comunicarii. Pe măsura evoluţiei bolii. comunicarea cu pacientul
poate.deveni dificilă. In acest scop este necesar sa:
- să ne asigurăm că simţurile pacientului ( auzul şi văzul) nu sunt tulburate

- sa controlam si –daca este cazul – sa corectam ochelarii si aparatele auditive
- sa vorbim tare , clar si rar, fara a tipa, situandu-ne la inaltimea ochilor pacientului
- să ne manifestam cu blandete, dragoste si tandrete pt. a-i castiga increderea
- sa invatam sa intelegem limbajul corporal, nonverbal al pacientului (mimica, gestica,
privire…)
O caracteristică a îngrijirii în această perioadă este securizarea şi protecţia pentru
evitarea riscurile de deambulaţie, fuga, caderi, alte accidente care pot afecta nu numai
calitatea vieţii, dar chiar viaţa însăsi. Aceste, riscuri ţin de deteriorarea mentală din acest
stadiu - dezorientare,, confuzie, tulburări ale comportamentului, agitaţie, insomnie.
In acest scop se vor face amenajari ale spatiului securizate (- asigurarea ferestrelor
si usilor cu incuietori speciale, podea antiderapanta, ascunderea elementelor instalatiei
electrice, a corpurilor de incalzit, mobilier -special cu unghiuri şi muchii rotunjite) toate
acestea şi altele constituind ceea ce se cheamă „ locuinta protejata” sau „apartament
terapeutic
Persoana cu tulburări psihice
Reprezintă afecţiuni care cer o atenţie specializată, infirmierul având un rol
important în îngrijirea acestor pacienţi datorită timpului pe care îl petrece cu aceştia.
Tratamentul pacientului cu tulburări psihice este medicamentos dar şi psihologic. Astfel
persoana va fi ajutată să depăşească problemele printr-un comportament adecvat, prin
simpatie, căldură, sinceritate. Se va stabili o soluţie de comunicare cât mai
apropiată cu pacientul. Nu se recomandă un ton imperativ, se recomandă
toleranţă şi înţelegerea lor deplină.
Pacientul cu deficienţă vizuală
Are nevoie mai mult de lumină decât pacientul obişnuit trebuie să fie învăţat să
privească obiectele dintr-un unghi lateral. Vom da posibilitate pacientului să
analizeze timp îndelungat obiectele din jur şi să le pipăie şi îl vom obişnui să se orienteze
după surse sonore. Îl vom încuraja şi însoţi în cursul deplasării. Pacienţii cu dizabilităţi
vizuale sunt învăţaţi să-şi menţină igiena personală si igiena ochilor. Pacienţii vor fi
supravegheaţi în alimentaţie pentru a folosi corect tacâmurile, vor fi învăţaţi să se îmbrace
şi să se dezbrace singuri, vom ţine cont de preferinţele pacienţilor pentru unele haine.
Infirmierul va contribui la starea de bine a pacientului atât din punct de vedere fiziologic
cât şi psihologic. Vor fi încurajaţi atunci când fac lucruri bune, se recomandă să se lucreze
cu aceşti pacienţi şi a nu se folosi grimase şi o mimică crispată.
Pacientul cu deficienţă de auz
Se poate depista de la vârste mici şi se poate trata corespunzător. În cazul
deficienţei de auz se recomandă utilizarea protezei auditive. Infirmierul va
încuraja purtarea protezei, va recomanda şi ajuta pacientul în menţinerea şi curăţenia
igienii urechii, va stimula comunicarea, va ţine legătura cu medicul specialist care poate
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
68/101
recomanda anumite metode de îngrijire.
Persoana cu deficienţa motorie
Pacientii cu deficienţă motorie au un intelect normal, ei au nevoie de perioade lungi de
spitalizare pentru intervenţii chirurgicale şi îngrijiri medicale specializate. De
aceea infirmierul va manifesta o grijă permanentă pentru înţelegerea persoanei cu
handicap. Pacienţii cu deficienţă motorie vor fi învăţaţi să se autoîngrijească , fiindcă le
menţine respectul de sine, pacienţii vor fi încurajaţi să-şi facă toaleta personală, vor fi
ajutaţi meargă singuri, vor fi învăţaţi să folosească scaunul cu rotile sau cîrjele în
momentul în care se deplasează. În cazul deficienţilor motorii sunt unele persoane care
prezintă şi paralizie cerebrală. Pentru pacientul cu paralezie cerebrală infirmierul va evita
să folosească stimul senzorial brusc şi stimulul emoţional excesiv. Dacă pacientul este în
cărucior cu rotile infirmierul îi va spune când să mişte căruciorul. Se va comporta cu
pacientul blând şi delicat, se vor face exerciţii de mişcare, se poate pune un fond muzical
cu melodie liniştită, dar ritmată cu scopul de a menţine un control emoţional cu implicaţii
în sfera motorie. Se practică exerciţii pasive şi apoi active.
Persoanele de vârsta a treia – de peste 65 ani

Apar deficienţe fizice senzoriale şi schimburi în funcţionalitate intelectuală.
Schimbări fiziologice - se constată că statura scade, pielea se subţiază arată ridată şi uscată.
Braţele şi picioarele sunt mai slăbite. Mişcările devin încete şi nesigure, părul cade mai mult
îşi schimbă culoarea în alb sau gri. Expresia figurii se modifică, apar ridurile, se lasă muşchii
obrazului şi a pleoapei, toate aceste schimbări sunt determinate de transformări
anatomice şi fiziologice ale organismelor. Oasele se fracturează mai uşor, se constată
disfuncţia ficatului, plămân, rinchi, şi ale sistemului nervos central. Creşte
tensiunea arterială, respiraţia este superficială, scade durata şi calitatea somnului, apar
modificări în alimentaţie (bătrânii mănâncă mai puţin şi des), apar schimbări senzoriale la
bătrâni, vederea devine mai slabă, scade capacitatea de a diferenţia obiectele mai mici şi
sensibilitatea de diferenţiere a culorilor. Scade auzul, scade sensibilitatea la durere şi
capacitatea de diferenţiere gustativă. Modificările în funcţionalitatea intelectuală se
diminuează la vârsta a III-a, memoria de scurtă durată. În schimb memoria de lungă durată se
păstrează mai bine. Apare lipsa de interes şi sunt afectate activităţile intelectuale care cer
viteză de reacţie.
Preocupările la pacientul de vârstă a III-a:

Persoanele de vârstă a III-a preferă să-şi continue munca. Această situaţie se datorează
scăderii venitului şi mai ales dorinţei de a evita izolarea şi impresia de inutilitate.
Pensionarea forţată, pe caz de boală, poate crea tulburări emoţionale. După
pensionare persoana trebuie să se implice în alte activităţi care să compenseze lipsa
preocupărilor profesionale.
Modificările de comportament la persoanele de vârsta a III-a:

- demenţa senilă datorată arterosclerozei cerebrale – se caracterizează prin
retragerea în sine, restrângerea activităţii, a stării de interes, rezistenţa la orice fel de mişcare,
apar confuzii mintale, pierderi de memorie, insomnii. Poate apărea dezorientarea în timp şi
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
69/101
spaţiu, depresie severă sau chiar episoade de delir. Pacientul cu arteroscleroză cerebrală este
confuz, incoerent, suferă paralizii ale membrelor superioare sau inferioare.
Confruntarea cu faza finală – este un moment delicat al vieţii fiecărui om. Moartea este o
situatie limită. Persoana refuză să mănânce şi să bea, este neliniştită, controlul
slăbeşte, respiraţia devine greoaie, se pierde contactul cu cei din jur. În această
perioadă se acordă îngrijire emoţională şi spirituală.
Drepturile pacienţilor vârstnici:
- securitate economică
- nediscriminarea pe criterii de vârstă înaintată
- dreptul la respect şi apărarea demnităţii
- dreptul la expunerea dorinţei şi alegerea activităţilor
- dreptul la alegerea locului de viaţă
- dreptul la sănătate şi accesul la instituţiile specializate
- dreptul la ajutor.
Abuzuri asupra independenţei persoanelor de vârsta a III-a:
- atacul sau violenţa fizică
- alimentaţie insuficientă
- administrarea sau neadministrarea medicamentelor prescrise de medic
- abuzul emoţional, fizic şi verbal
- abuzul sexual
- neacordarea ajutorului în activităţile zilnice de îngrijire
- izolarea voluntară
- abuzul financiar.
CAPTAREA ELIMINARILOR FIZIOLOGICE SI PATOLOGICE
Captarea materiilor fecale
Scopul procedurii este de a goli continutul ampulei rectale la pacientii imobilizati.
Materiale necesare: plosca, hartie higienica, materiale pentru efectuarea toaletei locale,
musama, aleza, spalarea mainilor pacientului.
Etapele procedurii:
-se explicata procedura bolnavului;
-se izoleaza pacientul cu un paravan;
-se ridica patura de pe bolnav;
-se aseaza pacientul in decubit dorsal cu membrele inferioare flectate si se dezbraca de
la brau in jos;
-cel care efectueaza tehnica isi spala mainile si isi pune manusile;
-se protejeaza patul cu musama si aleza;
- pacientul este rugat sa ridice bazinul sprijinindu-se pe calcaie, membrele inferioare
fiind flectate (daca acest lucru nu este posibil se introduce o mana sub mijlocul pacientului si
se ridica usor ),
- se introduce plosca sub pacient;
- se lasa cateva minute pacientul singur, dupa ce a fost acoperit cu patura;
-se indeparteaza plosca dupa stergerea regiunii;
-se efectueaza toaleta regiunii ano-genitale apoi se imbraca pacientul si se acopera ;
-se observa aspectul si cantitatea materiilor fecale anuntand asistenta in cazul aparitiei
unor modificari;
- se indeparteaza paravanul si se aeriseste salonul;
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
70/101
- plosca se spala si se dezinfecteaza dupa fiecare utilizare.
Captarea urinii
Scopurile procedurii: golirea vezicii urinare la pacientii imobilizati, masurarea cantitatii de

urina, observarea aspectului urinii, a mirosul urinii precum si obtinerea unui esantion de urina
pentru laborator (sumarul de urina).
Atentie! Urocultura se preleveaza in recipiente sterile si numai dupa toaleta locala a
bolnavului de la mijlocul jetului urinar.
Materiale necesare: plosca/urinar, hartie igienica sau fasa nesterila, musama si aleza
pentru protectia patului, manusi de unica folosinta.
Etapele procedurii:
- se explica procedura bolnavului in termini cat mai clari;
-se izoleaza pacientul cu un paravan;
-se aseaza pacientul in decubit dorsal;
- se spala mainile si se pun manusile;
- se ridica patura de pe bolnav si se dezbraca de la brau in jos;
- se protejeaza patul cu musama si aleza;
- se introduce plosca sub pacient sau aseaza urinarul intre coapsele pacientului (la
barbati
se orienteaza penisul catre plosca sau urinar);
-se lasa cateva minute pacientul singur;
-se indeparteaza plosca/urinarul dupa stergerea regiunii genitale,
- se imbraca bolnavul si se acopera;
- se observa daca sunt modificari ale urinii atat cantitativ cat si calitativ si se informeaza
asistentul medical;
- se arunca continutul la toaleta, se spala si se dezinfecteaza plosca/urinarul.
Captarea sputei
Materiale necesare:
pahar conic sau cutie Petri sau scuipatoare speciala, spalate, sterilizate si uscate, cu solutie
lizol 3% sau fenol 2,5% amestecata cu soda caustica.
Etape de executie:
- Pregatirea materialelor. Se pregatesc materialele necesare.
- Instruirea bolnavului:
- Se instruieste bolnavul sa nu inghita sputa, sa nu o imprastie, sa nu o scuipe in batista,
servetele de hartie, ci numai in vasul pe care-l primeste in acest scop.
- se asigura cel putin doua scuipatori de rulaj la un bolnav care expectoreaza
- se schimba scuipatorile in fiecare dimineata.
- se curata si se sterilizeaza scuipatorile
- Dupa golire se spala cu apa rece, apoi cu apa calda cu ajutorul unor perii speciale tinute in
solutii dezinfectante.
- Se sterilizeaza zilnic, prin fierbere sau cu vapori supraincalziti sub presiune.
D. Captarea varsaturilor
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
71/101
Materiale necesare:
musama; aleza; prosop; doua tavite renale curate, uscate; pahar cu solutie aromata.
Etape de executie:
- Pregatirea materialelor. Se pregatesc materialele mai sus mentionate.
- Pregatirea bolnavului
- In timpul varsaturilor, bolnavul se asaza in pozitia sezanda, iar daca starea lui nu permite, va
ramane culcat cu capul intors intr-o parte, asezandu-i sub cap un prosop.
- Se protejeaza lenjeria de pat si corp cu o musama si o aleza, iar in fata bolnavului se asaza
un prosop.
- Se spala mainile
- Daca bolnavul are proteza dentara mobila se indeparteaza.
- Se da bolnavului tavita renala sau se tine (in cazul in care acesta nu poate) si cu mana
dreapta se sustine fruntea bolnavului.
- Cand bolnavul s-a linistit se indeparteaza tavita renala.
- Se clateste gura cu solutie aromata folosind o alta tavita renala.
- Se indeparteaza imediat din salon tavita renala cu varsaturi.
- Varsatura captata in tavita renala se pastreaza pana la vizita medicala, intr-un dulap
special.
- Tavitele renale se golesc, se spala, se dezinfecteaza si se sterilizeaza prin fierbere sau
vapori supraincalziti sub presiune.
Circuitul pacientului si rolul infirmierei
Infirmiera preia pacientul de la internare il conduce la baie ii acorda ajutor la
dezbrăcarea şi îmbrăcarea hainelor, îmbăiere şi la nevoie deparazitare.
Modul de tratare a hainelor trebuie să se desfăşoare astfel încît bolnavul să simtă
atenţia cu care este înconjurat şi să fie convins că personalul de ingrijire va depune tot efortul
pentru a-1 vindeca.Hainele şi efectele vor fi înregistrate în vederea înmagazionării pe
perioada cît bolnavul va fi internat. Pentru hainele preluate şi depuse la magazie se va elibera
bolnavului sau însoţitorului un bon de preluare, iar obiectele de valoare (acte, bani etc.) vor fi
predate însoţitorului sau depuse la administraţia spitalului cu un proces verbal, din care un
exemplar se predă bolnavului sau însoţitorului. In cazul bolnavilor inconştienţi sau psihici,
care sosesc în spital fara insotitori bonul de haine şi un exemplar din procesul verbal asupra
obiectelor de valoare sunt depuse la administraţia spitalului.
La nevoie, hainele vor fi supuse deparazitării şi dezinfectării înainte de înmagazinare. In
aceste cazuri, hainele vor fi triate după felul tehnicii de deparazitare şi de dezinfectare (aer
cald, aburi supra-încălziţi, formolizare sau alte metode chimice).Deparazitarea şi dezinfecţia
efectelor se vor face în camerele destinate acestor scopuri din complexul serviciului de
primire. Aici segăsesc instalaţiile de dezinfecţie şi deparazitare.
Inainte de a-l duce pe secţie, bolnavul va fi îmbăiat şi — dacă e cazul- deparazitat; în
vederea acestui scop, el va fi trecut din cabinetul de consultaţii la baie, unde se efectuează
îmbăierea şi la nevoie deparazitarea.
Pentru deparazitarea completă se recomandă o metodă mixtă chimică şi mecanică în patru
faze :
1 .Distrugerea păduchilor cu xilol sau alte substanţe asemănătoare.
2. Aplicarea insecticidelor de contact: soluţie de Lindan (pedimor, heclotox) ,Piretroid P
etc. Insecticidele de contact acţionează prin contactul insectelor cu substanţa paraziticidă. Ele
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
72/101
pătrund în organismul păduchilor şi al altor insecte, prin dizolvarea învelişului chitinos al
acestora, intoxicîndu-le sistemul nervos atît a paraziţilor adulţi, cît si a larvelor şi ouălor.
3.Curăţirea mecanica a suprafeţelor păroase cu un pieptene foarte des, muiat în sublimat
acetic (soluţie de sublimat 10% în oţet cald). Acidul acetic cald dizolvă chitina lindenilor,
care astfel vor putea fi îndepărtati cu pieptenul.
4. Aplicarea din nou a insecticidelor remanente de contact şi acoperirea capului- tratat cu
substanţă insecticidă - cu o capelină sau basma. Insectele tratate cu insecticide de contact sînt
dis-truse prin intoxicarea sistemului lor nervos, însă distrugerea paraziţilor adulţi se face abia
după jumătate pînă la 48 de ore, iar asupra lindenilor,efectul este nesigur; în ultimul timp se
semnalează din ce în ce mai mult paraziţi cu rezistenţă cîştigată faţă de insecticidele
remanente existente. Bărbaţii vor fi tunşi complet pe cap cu acordul acestuia şi raşi in restul
părţilor păroase. Femeilor li se va scurta numai părul de pe cap, raderea celorlalte părţi
păroase, aplicandu-se insa şi la ele. Suprafeţele rase vor fi spălate cu săpun insecticid.
După deparazitare, bolnavii vor fi îmbăiaţi; după terminarea băii, bolnavul va fi bine
uscat şi trecut în camera de îmbrăcare. In fisa de circuit a pacientului se va nota cu semnătură
persoana care preia pacientul, care a efectuat controlul paraziţilor si deparazitarea daca este
cazul .Bolnavul astfel pregătit va fi dirijat la secţia indicată de serviciul de primire, după
caracterul bolii de care suferă. Pentru orientarea serviciului, secţiile informează biroul de
primire în fiecare dimineaţă asupra numărului locurilor libere din ziua respectivă.Bolnavul va
fi condus sau transportat apoi în salon, unde va primi patul lui si este preluat de către
infirmiera de salon, asistenta, medic.Sugarii bolnavi, alimentaţi natural, vor fi internaţi
împreună cu mamele lor, pentru a nu se întrerupe alăptarea. Mamele vor fi internate în
saloane speciale.
SCHIMBAREA LENJERIEI PACIENTULUI
Lenjeria bolnavului este schimbată la un interval de maxim 3 zile sau ori de câte ori este
necesar prin aplicarea tehnicilor specifice.
-Schimbarea lenjeriei patului ocupat/neocupat - ori de cate ori este nevoie.
-Schimbarea lenjeriei este efectuată cu îndemânare pentru asigurarea confortului persoanei
asistate.
-Accesoriile patului (masute de servit la pat, somiere etc.) sunt adaptate cu operativitate la
necesităţile imediate ale persoanei îngrijite
Schimbarea lenjeriei de pat si de corp
Patul este mobilierul cel mai important din salon, aici petrecandu-si bolnavul majoritatea
timpului de spitalizare. Patul trebuie sa fie comod, de dimensiuni potrivite, uşor de manipulat
si uşor de curatat, pentru ca ingrijirile, investigaţiile si tratamentele aplicate sa nu fie
impiedicate.
Accesoriile patului:
-salteaua
- confecţionată dintr-o singura, din doua sau trei bucati, din burete, material
plastic - care se curata si se dezinfectează mai uşor;
-perna;
-pătura;
-lenjeria
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
73/101
- 2 cearceafuri (sau un cearceaf si un plic), fata de perna, o aleza, muşama.
Este bine ca lenjeria de pat sa aiba cat mai puţine cusături.
Schimbarea lenjeriei de pat neocupat (fara pacient):
Materiale necesare: cearceaf de pat, cearceaf de pătura (plic), fata de perna, pătura, perna,
aleza, muşama (sau un material impermeabil), manusi de unica folosinţa, sac pentru lenjeria
murdara, cărucior pentru lenjerie.
Efectuarea procedurii:
Se verifica materialele alese si se transporta in salon pe căruciorul pentru lenjerie.
Se indeparteaza lenjeria murdara si se introduce in sacul special pregătit, spalati-va pe mâini
apoi imbracati mânuşile.
intindeti cearceaful pe toata lungimea patului fixandu-l la capete si pe părţile laterale adanc
sub saltea fara sa lasati cute;
poziţionati muşamaua sau a materialul impermeabil deasupra saltelei;
deasupra muşamalei se intinde aleza avand grija sa nu aiba cute;
intindeti cearceaful plic in lungimea patului si peste el pătura;
introduceţi pătura in cearceaful plic si fixaţi-i colturile;
rulaţi pătura astfel infasata sub forma de armonica sau aranjaţi colturile in forma de plic;
puneţi la capatul patului perna infasata.
La sfarsit, nu uitati sa reaşezaţi noptiera pe locul ei de langa pat, scoateti sacul de rufe
murdare din salon, aerisiţi salonul, indepartati mânuşile si spalati-va pe mâini.
Schimbarea lenjeriei de pat ocupat (cu pacient imobilizat):
Explicaţi pacientului procedura si modul de desfăşurare. Schimbarea lenjeriei se va
efectua întotdeauna dupa toaleta pacientului. La schimbarea lenjeriei trebuie sa participe doua
persoane iar alegerea metodei de schimbare a lenjeriei de pat, se face in funcţie de poziţia in
care poate fi aşezat pacientul (limitele sale de mobilizare).
La pacientul care se poate ridica in poziţie sezanda (se foloseşte schimbarea in latime)
-Materialele necesare sunt aceleaşi ca la schimbarea lenjeriei de pat neocupat.
-Efectuarea procedurii:
-se verifica materialele si se transporta in salon;
rulaţi cearceaful de pat pe dimensiunea mica (in latime), rularea se face împreuna cu
muşamaua si aleza daca este cazul;
-scoateti marginile cearceafului murdar de sub saltea;
acoperiţi pacientul si ridicati-1 in poziţie sezanda la marginea patului,
indepartati perna si rulaţi cearceaful murdar pana aproape de pacient;
poziţionaţi cearceaful curat la capatul patului apoi derulati-l aproape de cel murdar, fara sa
intre in contact cu acesta;
-schimbaţi fata de perna si aşezaţi-o pe pat la capat apoi culcaţi pacientul in decubit
dorsal;
-ridicati impreuna cu alta infirmiera bazinul pacientului astfel incat sa extrageti de sub
pacient cearceaful murdar si sa il rulaţi in continuare pe cel curat;
-ridicaţi in acelaşi mod si picioarele pacientului pana cand cearceaful murdar a fost
îndepărtat iar cel curat a fost rulat in intregime.
-fixaţi colturile cearceafului curat si marginile laterale sub saltea.
-daca pacientul necesita muşama si aleza, acestea sunt rulate odata cu cearceaful.
Introduceţi pătura in cearceaful plic si acoperiţi bolnavul.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
74/101
La pacientul care nu se poate ridica (se foloseşte schimbarea in lungime)
-Materialele necesare sunt aceleaşi ca la schimbarea lenjeriei de pat neocupat.
-Efectuarea procedurii:
-se verifica materialele si se transporta in salon;
rulaţi cearceaful de pat pe dimensiunea mare -in lungime, (rularea se face impreuna cu
muşamaua si aleza tot in lungime);
-spalati-va mâinile si imbracati mânuşile,
-scoateti marginile cearceafului murdar de sub saltea,
-întoarceţi pacientul in decubit lateral (ajutorul trebuie sa il sprijine la nivelul umerilor si
la nivelul genunchilor),
-rulaţi cearceaful murdar pana aproape de pacient si derulaţi cearceaful curat avand grija
sa fie bine poziţionat pentru a putea fi fixat la capete si pe laturi,
-aduceti pacientul in decubit dorsal apoi in decubit lateral de partea opusa, sprijinindu-l in
continuare la nivelul umerilor si genunchilor,
-puneţi perna infasata sub capul pacientului,
-continuaţi rularea cearceafului murdar si derularea celui curat,
-aduceti pacientul in decubit dorsal;
-introduceti bine cearceaful curat si fixati-l la capete si la margini avand grija sa nu existe
cute,
-schimbaţi cearceaful plic de la pătura si acoperiri bolnavul.
-Lenjeria murdara se introduce in sac.
-Aşezaţi pacientul in poziţia comoda sau in cea recomadata de către medic.
-Scoateti sacul de rufe murdare, aerisiri salonul, îndepărtări mânuşile si spalati-va mâini.
La bolnavii care se pot ridica din pat, dezbracarea şi îmbrăcarea se face uşor, fără ajutor. Nu
este aceeaşi situaţie cu bolnavii adinamici, imobilizaţi, inconştienţi sau paralizaţi.
Schimbarea lenjeriei de corp la pacientul imobilizat:
Procedura are in vedere:
- menţinerea stării de igiena si confort a bolnavului,
- prevenirea escarelor de decubit,
-menţinerea tonusului psihic si a demnitatii acestuia.
Înainte de inceperea procedurii se explica pacientului procedura, necesitatea acesteia si mai
ales se obţine consimţământul acestuia sau a familiei.
-Materiale: pijama curata si incalzita, sac pentru lenjeria murdara, manusi de unica folosinţa.
-Etapele procedurii: informati si explicaţi pacientului procedura, asiguraţi intimitatea
bolnavului (puneţi paravanul), spalati-va pe mâini si puneti-va manuşile;
La pacientul care poate sa stea in poziţie sezanda se ruleaza pijamaua de la spate spre ceafa si
se trece peste cap; se ruleaza fiecare maneca a pijamalei curate imbracand pe rand braţele,
apoi se trece peste capul bolnavului care este initial uşor flectat (cu barbia in piept) si se
derulează pijamaua peste trunchiul bolnavului;
La pacienţii care nu se pot ridica se intoarce pacientul in poziţie de decubit lateral si se
dezbracă braţul eliberat, se intoarce pacientul in decubit lateral invers si se dezbrăcă celalalt
brat;
se menţine bolnavul in aceasta pozitie si se ruleaza maneca imbracand braţul liber, dupa care
se intoarce bolnavul in decubit lateral invers (de unde s-a pornit)
se ruleaza si se imbraca braţul celalalt.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
75/101
Dacă bolnavul prezintă o afecţiune la membrele superioarele dezbracă întîi braţul sănătos şi
pe urmă cel bolnav.
In unele cazuri se folesesc camasi de noapte la pacienţii comatosi, pijamalele se pot taia
pentru a asigura lărgime-in caz de imobilizare cu aparat gipsat.
Dezbrăcarea pantalonilor se face ridicând uşor regiunea lombosacrata a pacientului,
se trag pantalonii spre picioare apoi se scot, imbracarea se face tragand pantalonii pe fiecare
membru inferior in parte pana aproape de şezut ,apoi ridicaţi uşor bazinul si rotiti-l uşor
tragand stanga-dreapta pantalonul sub regiunea fesiera.
La final se aseaza pacientul intr-o poziţie comoda, se acopera cu patura, se scoate din salon
sacul cu lenjeria murdara.
IGIENIZAREA SPATIILOR IN CARE SE AFLA PERSOANA INGRIJITA
(CAMERA SI DEPENDINŢE)
Camera persoanei îngrijite şi dependinţele sunt igienizate permanent pentru încadrarea în
parametrii ecologici prevăzuţi de normele igienico-sanitare specifice.
-Activitatea de igienizare şi curăţenie este efectuată conform normelor igienico sanitare.
-Igienizarea camerei este efectuată periodic prin utilizarea materialelor de igienizare
specifice.
-Igienizarea circuitelor funcţionale este respectată cu stricteţe pentru prevenirea transmiterii
infecţiilor.Circuitele funcţionale sunt: curat -pe care se transporta alimentele.
Medicamentele ,lenjeria curata si murdar -pe care se transporta deseurile ce provin din
activitatea medicala si lenjeria murdara.
-Reziduurile şi resturilor menajere se indeparteaza ori decâte ori este necesar.
-Reziduurile şi resturile menajere sunt depozitate în locurile special amenajate
-Curatenia si dezinfectia sectorului repartizat se efectuează respectând Ordinul
261/06.02.2007.
-Depozitarea ustensilelor de curăţenie si dezinfectie se realizeaza in condiţii de siguranţa.
NORME DE IGIENA IN UNITATILE SANITARE

Definiţii. Noţiuni generale
Igiena este ramura a medicinii care studiaza mijloacele de pastrare a sanatatii si de prevenire
a bolilor sau - ansamblul de reguli si de masuri menite sa apere sanatatea. Igiena se realizeaza
prin: curatare, dezinfectie, dezinsectie si deratizare.
Curatarea reprezintă suma operaţiilor prin care murdaria (praf, resturi alimentare, etc.) este
indepartata de pe diverse suprafeţe de lucru, utilaje, ustensile, pereţi, podele. Curatenia se
face pe toata durata lucrului, ori de cate ori este necesar (nu doar la inceputul sau sfarsitul
activitatii).
Dezinfectia reprezintă procedura de distrugere a microorganismelor patogene sau nepatogene
de pe orice suprafeţe (inclusiv tegumente), utilizandu-se agenţi fizici si/sau chimici.
Dezinfectia are 2 etape:
II. Dezinfectia profilactica - se face in mod preventiv pe obiecte, in

sali publice, etc.
III. Dezinfectia in focar care cuprinde:
-dezinfectia curenta - se face la patul bolnavului, pe toata durata spitalizării (pat, noptiera,
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
76/101
obiecte, lenjerie);
-dezinfectia terminala - este efectuata dupa vindecarea sau decesul unui bolnav care a suferit
de o boala infectioasa.
Metode de dezinfectie:
-metode mecanice: ştergerea si maturarea umeda, aerisirea, spalarea, fierberea.
-metode fizice: căldură uscata care se face prin flambare (trecerea unui obiect prin flacara),
calcarea cu fierul de calcat, arderea, căldură umeda - fierberea si calcarea umeda cu fierul
incins,dezinfectia cu raze ultraviolete
-metode chimice -realizate cu produse biocide (hipocloriti, glutaraldehida formica, etc).
Decontaminarea este introducerea in soluţie dezinfectanta (imersie) a tuturor obiectelor,
instrumentelor murdare, sau contaminate cu produse biologice.
Asepsia reprezintă absenta tuturor germenilor microbieni, a tuturor elementelor susceptibile
de a produce o infecţie in ţesuturile vii. In patologie se spune despre o leziune ca este aseptica
atunci cand nu este produsa din cauza unor microbi si evoluează fara complicaţii infectioase,
exemplu necroza aseptica.
In chirurgie - antisepsia este totalitatea masurilor prin care se realizeaza distrugerea
germenilor prezenţi intr- o plaga, pe tegumente sau in mediu, fiind o metoda curativa.
Sterilizarea este ansamblul de metode fizico-chimice de distrugere a tuturor germenilor
patogeni sau saprofiti.
Dezinsectia este operaţia de distrugere a insectelor daunatoare (transmitatoare de boli) cu
ajutorul unui insecticid.
Deratizarea este operaţia de starpire a şoarecilor si şobolanilor prin otrăvire cu substanţe
chimice sau culturi microbiene.
NORME DE IGIENA IN UNITATILE SANITARE
A. Definitii. Notiuni generale

Igiena este ramura a medicinii care studiaza mijloacele de pastrare a sanatatii si de
prevenire a bolilor sau - ansamblul de reguli si de masuri menite sa apere sanatatea.
Igiena se realizeaza prin: curatare, dezinfectie, dezinsectie si deratizare.
Curatarea reprezinta suma operatiilor prin care murdaria (praf, resturi alimentare,
etc.) este indepartata de pe diverse suprafete de lucru, utilaje, ustensile, pereti, podele.
Curatenia se face pe toata durata lucrului, ori de cate ori este necesar (nu doar la inceputul sau
sfarsitul activitatii).
Dezinfectia reprezinta procedura de distrugere a microorganismelor patogene

sau nepatogene de pe orice suprafete (inclusiv tegumente), utilizandu-se agenti fizici
si/sau chimici.
Dezinfectia are 2 etape:
1) Dezinfectia profilactica - se face in mod preventiv pe obiecte, in sali publice, etc.
2) Dezinfectia in focar care cuprinde:
-dezinfectia curenta – se face la patul bolnavului, pe toata durata spitalizarii (pat,
noptiera, obiecte, lenjerie);
-dezinfectia terminala – este efectuata dupa vindecarea sau decesul unui bolnav care
a suferit de o boala infectioasa.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
77/101
B.Metode de dezinfectie:
-metode mecanice: stergerea si maturarea umeda, aerisirea, spalarea, fierberea.
-metode fizice: caldura uscata care se face prin flambare (trecerea unui obiect prin
flacara), calcarea cu fierul de calcat, arderea, caldura umeda – fierberea si calcarea umeda cu
fierul incins.
-metode chimice (hipocloriti, formol, etc).
TIPURI DE DEZINFECTII UTILIZATE:
1. NIVEL SCAZUT- procedura de dezinfecţie prin care se realizează distrugerea
majorităţii bacteriilor în formă vegetativă, a unor fungi şi a unor virusuri, fără acţiune
asupra micobacteriilor, sporilor de orice tip, viruşilor fără înveliş şi a mucegaiurilor;
2. NIVEL MEDIU – procedura de dezinfecţie prin care se realizează distrugerea
bacteriilor în formă vegetativă, inclusiv Mycobacterium tuberculosis în formă
nesporulată, a fungilor şi a virusurilor, fără acţiune asupra sporilor bacterieni;
3. NIVEL INALT – procedura de dezinfecţie prin care se realizează distrugerea
bacteriilor, fungilor, virusurilor şi a unui număr de spori bacterieni până la 10--4;
4. STERILIZARE CHIMICA - un nivel superior de dezinfecţie care se aplică cu
stricteţe dispozitivelor medicale reutilizabile, destinate manevrelor invazive, şi care nu
suportă autoclavarea, realizând distrugerea tuturor microorganismelor în formă
vegetativă şi a unui număr mare de spori.
C. RITMICITATEA DE EFECTUARE
-zilnic la fiecare schimb de tura (la 8 h –la 12 ore);
-periodic:
 lunar - saloane aseptice, cabinete;
 saptamanal – Sali tratamente/pansamente/recoltat;
 14 zile – saloane septice / de cate ori este nevoie;
 ori de cate ori este necesar.
-existenta graficelor zilnice orare pe incaperi, centralizat pentru
dezinfectia ciclică;
- simboluri pentru curatenia/dezinfectia curenta - Periodic
D.CATEGORII DE ZONE SUPUSE PROCESULUI DE CURATENIE/DEZINFECTIE

-suprafete - tinand cont de categoria de risc: septic, aseptic
-pavimente
E. USTENSILELE SI RECIPIENTII FOLOSITI LA REALIZAREA

OPERATIUNILOR
În fiecare secţie sau compartiment trebuie să existe încăperi special destinate
depozitării produselor şi ustensilelor utilizate pentru efectuarea curăţării, aflate în rulaj, şi
pentru pregătirea activităţii propriu-zise.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
78/101
-pe categorii de spatii:
o saloane
o oficiu alimentar si sala de mese
o grupuri sanitare
o sali de tratamente si cabinete medicale
o sali pansamente
o hol, vestiare
-cate doua galeti cu mop – galeata rosie cu mop pentru spalare si dezinfectie (apa si
detergent- dezinfectant) si galeata albastra cu mop pentru clatire,lavete identificate pentru
fiecare categorie de spatiu.
Intreţinerea ustensilelor folosite pentru efectuarea curăţării se face zilnic, după fiecare
operaţiune de curăţare şi la sfârşitul zilei de lucru; ustensilele utilizate se spală, se curăţă, se
dezinfectează şi se usucă. Curăţarea şi dezinfecţia ustensilelor complexe se efectuează în
funcţie de recomandările producătorului.
F. PROCEDURA DE LUCRU - CURATENIE SI DEZINFECTIE CURENTA

SALOANE
-se face cu bolnavul in salon;
-se deschid ferestrele;
-se incep operatiunile de curatenie – din fundul camerii spre usa, de sus in jos;
-cand incaperea este dotata cu grup sanitar propriu, curatenia si dezinfectia se incepe din
spatiul curat – salon, catre spatiul murdar - grup sanitar;
-se colecteaza reziduurile asimilabile celui menajer si se depoziteaza temporar in pubela
speciala cu capac;
-se efectueaza curatenia si dezinfectia in functie de clasificarea suprafetelor de tratat din
salon:
-de tip I - mobilier, aparatura dupa caz, usi, ferestre, pereti
-de tip II- pavimente,
respectand ordinea efectuarii, intai suprafete de tip I apoi suprafete de tip II.
-se matura cu matura uda in sustante de curatenie si se sterg suprafetele, apoi pavimentele
cu solutie dezinfectanta de nivel mediu.
Metoda de
Suportul de tratat Observaţii
aplicare
Mobilier, inclusiv paturi şi - Ştergere Curăţare riguroasă şi dezinfecţie de nivel scăzut sau
noptiere (din lemn, metal, - Pulverizare*) mediu a suprafeţelor orizontale (partea superioară a
plastic) dulapurilor, a rafturilor etc.)
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
79/101
Pereţi (faianţă, tapet lavabil, - Ştergere Se insistă asupra curăţării părţilor superioare ale
uleiaţi etc.), uşi, ferestre - Pulverizare*) pervazurilor şi a altor suprafeţe orizontale, precum şi ale
(tocărie) colţurilor, urmată de dezinfecţie (ce poate fi de nivel
scăzut, mediu sau înalt ca, de exemplu, în cazul
prezentei produselor biologice).
Pavimente (mozaic, ciment, Ştergere Curăţare riguroasă, apoi dezinfecţie (ce poate fi de nivel
linoleum, lemn etc.) scăzut, mediu sau înalt ca în cazul prezenţei produselor
biologice).
Muşamale din cauciuc sau - Ştergere Dezinfecţie de nivel mediu, apoi curăţare.
plastic, colac din cauciuc etc. - Imersie
*) In cazul în care dezinfectantul se aplică prin pulverizare se va utiliza cantitatea specificată

în autorizaţie/înregistrare pentru a fi utilizată pentru un m2 sau un m3 la timpii recomandaţi.
Dezinfectia de tip inalt se efectueaza lunar sau ori de cate ori este nevoie, in absenta
pacientilor prin pulverizarea dezinfectantului urmata de aerisire in functie de recomandarile
producatorului.
Detergenti - dezinfectanti utilizati:

 Bionet A 15 in concentratie de 0,5%(50 ml/ 10 l apa- timp de contact 15 min) ;
 Teralin in concentratie de 0,5%(50 ml/ 10 l apa- timp de contact 15 min) ;
 Bionet Ambient pentru dezinfectia aerului solutie 1%- timp de contact 15 min;
 Suprasept 0,5% timp de contact 15 min( dezinfectie ciclica si dezinfectie de nivel
inalt) 5ml/m2.
Materiale folosite:
 galeata rosie cu mop pentru spalare si dezinfectie (apa si detergent- dezinfectant);
 galeata albastra cu mop pentru clatire.
Observatii:
 galetile vor fi identificate cu etichete in ceea ce priveste destinatia;
 la sfarsitul procedurii este obligatorie notarea curateniei si dezinfectiei, cu semnatura
in graficul de curatenie si dezinfectie a incaperii.
Model grafic curatenie si dezinfectie zilnica:
Institutia - Denumirea incaperii - Sectia

Data Ora curateniei Ora Ora Nume/semnatura
dezinfectiei dezinfectiei persoanei care a
mobilierului pavimentului efectuat curatenia si
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
80/101
dezinfectia
Decontaminarea este introducerea in solutie dezinfectanta (imersie) a tuturor

obiectelor, instrumentelor murdare, sau contaminate cu produse biologice.
Asepsia este lupta contra infectiei in tesuturile vii. Reprezinta absenta tuturor
germenilor microbieni, a tuturor elementelor susceptibile de a produce o infectie.
In patologie se spune despre o leziune ca este aseptica atunci cand nu este produsa din
cauza unor microbi si evolueaza fara complicatii infectioase, exemplu necroza aseptica.
In chirurgie – antisepsia este totalitatea masurilor prin care se realizeaza distrugerea
germenilor prezenti intr-o plaga, pe tegumente sau in mediu, fiind o metoda curativa.
Sterilizarea este ansamblul de metode fizico-chimice de distrugere a tuturor

germenilor patogeni sau saprofiti.
Dezinsectia este operatia de distrugere a insectelor daunatoare (transmitatoare de boli)

cu ajutorul unui insecticid.
Deratizarea este operatia de starpire a soarecilor si sobolanilor prin otravire cu

substante chimice sau culturi microbiene.
H. Prevenirea infectiilor nosocomiale

Infectia nosocomiala este orice infectie contractata in timpul spitalizarii, la un pacient
care a fost internat pentru alta boala.
Pacientii cei mai expusi la astfel de infectii sunt cei cu acte chirurgicale din ce in ce mai
grele si invazive, care constituie porti de intrare pentru infectii (sonde vezicale, catetere
vasculare, ventilator artificial, etc).
Frecventa aparitiei acestor infectii este variabila, dupa tipul ingrijirilor acordate:
-mai ridicata in serviciile de ingrijire intensiva, de reanimare;
-dupa durata spitalizarii – mai ridicata in serviciile cu spitalizare indelungata si de
reeducare functionala din cauza prezentei escarelor, sondelor stabile care favorizeaza
infectiile;
-dupa vulnerabilitatea pacientilor – cei care sufera de boli acute grave, care au
organismul fragilizat prin varsta inaintata sau din contra, varsta foarte mica, cei cu cancer, cei
care sunt internati pentru alcoolism cronic, cu imunosupresie legata de SIDA, cu imunoterapii
anticanceroase sau de grefele de organe.
Agenti patogeni care produc infectii nozocomiale:
-streptococcus pneumoniae – este un agent important in producerea pneumoniei,
sinuzitei, otitei medii si meningitei, mai rar endocardita, artrita septica, peritonita.
Alte infectii nozocomiale: infectia tractului urinar, infectiii nozocomiale epidemice,
etc.
Pentru prevenire, este important sa se asigure controlul si supravegherea infectiilor
spitalicesti, pentru a le aduce la niveluri cat mai scazute posibil, in functie de sectorul de
activitate. Aceste niveluri apar ca un indicator al calitatii si securitatii ingrijirilor, precum si al
prestigiului unei institutii (spital curat).
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
81/101
Polii luptei impotriva infectiei intraspitalicesti sunt: o buna formare a personalului de
ingrijire, o strategie de prevenire si control a infectiilor intraspitalicesti, respectarea regulilor
de igiena spitaliceasca (asepsia sau igiena ingrijirilor in mediul septic).
Metodele de prevenire a infectiilor nozocomiale se adreseaza cauzelor favorizante sau
secundare ale modului de transmitere ale acestor infectii si se refera la:
1) reducerea transmiterii de la om la om (contaminarea prin maini), contaminarea
aerogena, contaminarea prin contact – politica vestimentara;
2) conceptia arhitecturala a spitalului (organizarea spatiului si timpului, circulatia
persoanelor, circulatia materialelor si obiectelor);
3) suprimarea contaminarii prin materiale si instrumente (dezinfectia, decontaminarea,
asepsia si sterilizarea);
4) asanarea (imbunatatirea) regulata si sistematica a mediului ambiant
(decontaminarea zilnica, dezinfectie cu formol sau cu ultraviolete).
Contaminarea prin maini

Mâinile reprezinta cea mai rapida cale de transmitere a infecțiilor, astfel încât, în
unitățile spitalicești spălatul pe mâini este absolut obligatoriu inainte si după orice procedură
realizată de catre personalul medical. S-a demonstrat științific că o igienă temeinică a mâinilor
reduce considerabil răspândirea bacteriilor în spitale. Doctorii, asistentii medicali, infirmierii,
întregul personal medical pot să își contamineze mâinile doar făcând lucruri extrem de simple
precum: luând tensiunea sau pulsul pacientului, atingând pacientul sau așternuturile acestuia,
atingând echipamentul din spital. Odată cu apariția microbilor rezistenți la antibiotice, ceea ce
noi numim astăzi igiena mâinilor, care include atât spălatul pe mâini, cât și folosirea
dezinfectantelor pe bază de alcool, a avut parte de o revenire impresionantă în instituțiile de
sănătate din întreaga lume. Studiile din ultimii ani au arătat că, în timp ce se îngrijesc de
pacienți, membrii personalului din spitale se spală pe mâini doar în 40-60% dintre cazurile în
care ar trebui să o facă. Aceste cifre sunt alarmante având în vedere că acum știm că infecțiile
se transmit de cele mai multe ori prin contact direct.
Spalarea mainilor este cea mai importanta procedura de prevenire a infectiilor, a
contaminarii si diseminarii agentilor microbieni in spital.
Tehnica corecta de spalare a mainilor trebuie sa fie cunoscuta si aplicata de intreg
personalul.
Clasic sunt cunoscute trei nivele de decontaminare a mâinilor:

1. Spălarea simpla a mâinilor – igienica.
2. Antiseptica (dezinfectarea) – igienică.
3. Antiseptica (dezinfectarea) – chirurgicală.
Flora microbiana de pe maini este de doua tipuri:
-tranzitorie:
-colonizeaza stratul superficial al pielii si este indepartata prin spalarea simpla;
-este reprezentata de microorganismele care sunt cel mai frecvent asociate cu
infectiile nozocomiale;
-este dobandita de personalul in contact cu pacientul sau cu o suprafata
contaminata din mediu.
-rezistenta:
-este atasata de straturile profunde ale pielii;
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
82/101
-este mult mai rezistenta la indepartare;
-este reprezentata de microorganismele care sunt mai putin asociate cu infectii.
Spalarea mainilor se efectueaza de fiecare data in urmatoarele circumstante (sunt
reguli atat general valabile cat si reguli special valabile la locul de munca):
-La intrarea in serviciu si la parasirea locului de munca.
-La intrarea si la iesirea din salonul bolnavilor.
-Inainte si dupa ingrijirea fiecarui bolnav.
-Inainte si dupa aplicarea fiecarui tratament.
-Inainte si dupa efectuarea de interventii si proceduri invazive.
-Dupa scoaterea manusilor de protectie.
-Dupa scoaterea mastii folosite la locul de munca.
-Dupa folosirea batiste.
-Dupa folosirea toaletei.
-Dupa activitati administrative si gospodaresti.
Tehnica corecta de spalare a mainilor este urmatoarea:

- Se indeparteaza bijuteriile si ceasul.
- Unghiile trebuie sa fie taiate scurt.
- Se deschide robinetul de apa si se umezesc mainile.
- Se pune in palma o doza de sapun (obisnuit sau antiseptic, dupa caz).
- Sapunirea cu grija (pana deasupra articulatiei pumnului) astfel:
1. palmele intre ele – extremitatile degetelor;
2. fata palmara a mainii stangi peste fata dorsala a mainii drepte si invers;
3. palmele intre ele avand grija la spatiile interdigitale;
4. palmele intre ele cu degetele flectate, incrucisate;
5. prin rotatie, degetul mare stang cu mana dreapta si invers;
6. prin rotatie palma stanga cu degetele stranse ale mainii drepte si invers;
- Clatire abundenta cu apa calda.
Dezinfectia igienica a mainilor se face cu solutii antiseptice din dotare, respectand
timpul de contact recomandat de producator.
Contaminarea prin contact

Mijloacele de prevenire sunt simple, dar deosebit de importante, si pot fi sintetizate in
doua cuvinte: politica vestimentara. De modul corect sau incorect de folosire a
echipamentului de protectie depinde daca vom contribui la micsorarea sau marirea frecventei
infectiilor.
Uniforma (halat, boneta, pantofi, masca) este purtatoare si cale de transmitere pentru
germenii care se inmultesc rapid la temperatura mare si umiditate crescuta. Numarul
germenilor cresc de la o zi la alta, in special in serviciile septice si de reanimare, unde se
recomanda schimbarea halatului zilnic sau cat de des este posibil.
De asemenea, schimbarea obligatorie a halatului cand s-a murdarit, in special cu
produse biologice (sange, urina, bila, etc). Schimbarea uniformei dupa actiuni riscante, cu risc
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
83/101
infectios, schimbarea uniformei cand se intra in servicii cum ar fi (terapie intensiva,
prematuri, copii nou-nascuti, izolare, bloc operator).
Contaminarea aerogena – riscul de contaminare prin aer este redus, ceea ce inseamna
ca vom considera aerul permanent curat, toate zonele fiind expuse poluarii si in consecinta
infectiilor nozocomiale.
Ca metoda de “tratament” se utilizeaza:
-filtrarea aerului (fara praf si fara germeni in suspensie, datorita perfectionarii
filtrelor);
-asepsia aerului – care completeaza filtrarea sau o inlocuieste cand aceasta nu exista.
Aseptizarea aerului se realizeaza prin:
-vaporizare cu formol – se utilizeaza frecvent pentru ca, o data cu aerul, se aseptizeaza
si mobilierul. Pentru aceasta se tine cont de cablajul camerei, temperatura, umiditatea
mediului ambiant precum si de felul aparatului utilizat.
-ozonizarea – aceasta metoda foloseste ozonul, gaz care are putere foarte mare. Razele
ultraviolete sunt raze germicide folosite in aseptizarea aerului din salile de operatii, sali de
pansamente si radiologie.
-aseptizarea aerului in prezenta omului se realizeaza prin: raze ultraviolete cu lampi
ascunse ochiului printr-un ecran opac, protector, in contact cu o ventilatie permanenta. Se pot
folosi si spray-uri pentru sol.
Izolarea este o metoda cu caracter profilactic prin care se interzice unui bolnav de a
veni in contact cu alte persoane.
Metode de izolare:
-izolare absoluta – se face prin bula – fara nici un contact cu exteriorul, cu aer steril,
flux luminat si personal medical limitat, cu echipament special.
-izolare stricta – formata dintr-o camera speciala cu un pat si un grup sanitar propriu,
cu materiale proprii.
-izolare in camera cu mai multe paturi, iar distanta dintre paturi sa fie mai mare
pentru afinitatea contagiunii directe.
-izolarea pe pavilioane in care sunt bolnavi cu poarta de intrare aeriana, digestiva sau
cutanata.
G. Uniforma infirmierului(ei) – ( echipamentul de protectie):
-este obligatoriu purtarea unui echipament complet de protectie, format din: halat,
boneta, pantofi, masca, botosi;
-trebuie sa fie de culoare alba sau culoarea stabilita de spital, imaculat, fara pete, din
bumbac (poate fi fiert si sterilizat, absoarbe transpiratia);
-se schimba zilnic sau ori de cate ori este nevoie (este purtator si cale de transmitere
pentru germenii intraspitalicesti);
-de asemeni, schimbarea halatului este obligatorie cand s-a murdarit, in special cu
produse biologice (sange, urina, materii fecale, etc).
Boneta:
-din bumbac (se sterilizeaza) sau din microfibra (bonetele de unica folosinta);
-trebuie sa acopere in intregime parul;
-la sfarsitul programului se arunca la deseuri nepericuloase;
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
84/101
Pantofii:
-vor fi speciali pentru spital, de culoare alba, silentiosi, (fara tocuri, odihnitori,
comozi);
-cand se intra in serviciile speciale se vor schimba sau proteja cu botosi din fibra de
sticla sau polipropilen (de unica folosinta) sau din panza (se sterilizeaza);
-este obligatorie purtarea ciorapilor.
Masca :
-confectionata din polipropilen sau fibra de sticla foarte eficace (~ 5 ore) chiar daca
este uda. Masca de hartie este eficace ~ 30 minute pentru ca se uda si se deterioreaza.
-masca trebuie sa acopere nasul si gura; dupa folosire, masca se arunca la deseuri
infectioase;
-masca nu se tine in buzunar;
-spalatul pe maini este obligatoriu dupa scoaterea mastii.
Observatii:
1) In blocul operator este interzisa parasirea salii cu echipamentul specific de sala
(halat, manusi, masca, botosi), acest echipament se scoate la iesirea din sala de operatii si va
urma circuitul specific al materialului utilizat.
2) Oficianta trebuie sa poarte echipamentul adecvat care va fi schimbat ori de cate ori
este nevoie, de preferinta zilnic si sa poarte boneta si masca in timpul distribuirii alimentelor.
I. Curatenia, dezinfectia si igiena in blocul alimentar
Personalul blocului alimentar (oficiantele) vor respecta urmatoarele:
-Nivel ridicat de igiena personala corporala.
-Sa poarte echipament adecvat care va fi schimbat ori de cate ori este nevoie, de
preferinta zilnic.
-Sa practice cu regularitate igiena mainilor – obligatoriu la intrarea in serviciu si dupa
folosirea grupului sanitar.
-Sa respecte tehnica corecta si recomandarile privind igiena mainilor.
-Sa poarte boneta, masca si manusi in timpul distribuirii alimentelor.
In oficiul alimentar:
-Nu trebuie sa se admita accesul persoanelor straine (insotitori, alte categorii de
personal, in afara interesului de serviciu), prezenta animalelor.
-Este interzisa curatenia uscata (maturare, aspirare uscata).
-Trebuie sa spele si sa dezinfecteze pavimentul de cel putin trei ori pe zi, utilizand un
dezinfectant si detergentul din uz.
-Trebuie sa spele si sa dezinfecteze suprafetele de lucru (masa, chiuveta, vase etc)
folosind un dezinfectant de suprafete in uz.
-Trebuie sa doteze chiuveta de spalat mainile cu sapun lichid si prosop de hartie de
unica utilizare si sa mentina curatenia si buna functionare a dozatorului de sapun.
-Sa dezinfecteze periodic chiuvetele de vase si maini.
-Sa efectueze dezinsectia ori de cate ori este nevoie (cand este sesizata prezenta
insectelor vectoare (muste, gandaci, etc).
-Vesela se dezinfecteaza prin imersie, se dezinfecteaza dupa fiecare utilizare; tetinele
mai intai se spala, apoi se dezinfecteaza si dupa aceea se fierb 30 minute la 100 grade.
-Echipamentele (aragaz, frigider, cuptor, etc) se mentin in perfecta stare de
functionare, spalate si dezinfectate ritmic.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
85/101
-Recipientele port – deseu se mentin in buna stare de functionare si curate, evacuindu-
le ritmic, urmand circuitul deseurilor menajere din spital conform protocolului de deseuri.
-Dezinfecia ciclica: saptamanal se efectueaza curatenia generala si dezinfectia
oficiului, consemnandu-se aceasta operatiune in graficul de dezinfectie de pe sectie.
4. CIRCUITUL LENJERIEI IN SPITAL
Colectarea lenjeriei
-La colectarea lenjeriei murdare, infirmiera trebuie sa isi puna manusi.
-Colectarea lenjeriei de pat si de corp, utilizate, va fi facuta in saci curati, care se
inchid la gura, imediat dupa colectare.
-Se interzice scuturatul sau oricare alta manipulare a lenjeriei (sortare, numarare a
rufariei murdare) in saloane sau spatii de circulatie. Aceste operatiuni se fac numai in camera
de numarare – sortare a spalatoriei.
-Rufaria de pat si de corp provenita de la sectiile de contagioase, dermato-venerice,
TBC, de la bolnavii septici precum si cea murdarita cu sange sau produse patologice, va fi
colectata si spalata separat.
-Asigurarea de lenjerie de pat si de corp sterile, la fiecare schimbare pentru nou-
nascuti si bolnavi cu mare receptivitate (cei cu transplante de organe). Aceasta lenjerie se
depoziteaza separat de lenjeria curata.
-Lenjeria curata se depoziteaza separat, in spatii aerate, ferite de praf si umezeala si de
posibilitati de contaminare prin insecte si rozatoare.
-Manipularea lenjeriei in depozit se face numai de personalul special destinat pentru
aceasta activitate.
-Transportul lenjeriei curate de la depozit in sectii, se face in saci curati pe un traseu
bine stabilit.
Circuitul materialului moale :
-dupa utilizarea materialului moale (campuri, halate, manusi), acesta se colecteaza in
saci speciali si este transporat la spalatorie;
-materialul curat se aduce de la spalatorie in saci curati si va fi impachetat in spatiul
special destinat, in vederea sterilizarii;
-sacii cu material moale curat, nu va fi depozitat direct pe pavimente.
5. CIRCUITUL SI TRANSPORTUL DESEURILOR:
Se colecteaza la locul de producere pe categorii (deseuri periculoase, deseuri

nepericuloase).
Dintre deseurile periculoase fac parte:
-deseuri anatomice (parti anatomice, material biopsic);
-deseuri infectioase (care contin sau au venit in contact cu sangele sau alte
fluide ale organismului exemplu: seringi, perfuzoare, recipienti care au
continut sange sau alte fluide organice, campuri operatorii, manusi si alte
materiale de unica folosinta, comprese, pansamente si alte materiale
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
86/101
contaminate, membrane de dializa, pungi de urina, material de laborator
folosite, etc);
-deseuri intepatoare-taietoare: ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, branule,
lame de bisturiu, pipete, sticlarie de laborator, sticlarie sparta sau care a venit
in contact cu sangele – aceste deseuri se considera infectioase;
-deseuri chimice si farmaceutice: reactivi de laborator, medicamente expirate,
etc .
Deseuri nepericuloase – asimilabile celor menajere: ambalajele materialelor sterile,
flacoanele de perfuzie, gipsul, hartia, resturile alimentare, saci, ambalaje de plastic, recipienti
de sticla – daca nu au venit in contact cu sangele si alte fluide biologice;
5.1 Transportul deseurilor

In interiorul unitatii, se realizeaza cu carutul sau in saci – atunci cand cantitatile de
deseuri colectate nu sunt mari. Sacii mari colectori si de transport pentru deseurile periculoase
sunt rezistenti, de culoare galbena si sunt inscriptionati cu pictograma pericol biologic.
Transportul deseurilor se face pe un circuit separat de cel al bolnavilor si al
vizitatorilor.
Orele de colectare si de transport ale deseurilor sunt stabilite de catre sectii
În conformitate cu Ordinul ministrului sănătăţii nr.1.029 din 18 august 2004 al

ministrului sănătăţii pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii şi
familiei nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor
rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza
naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale, codurile de culori ale
ambalajelor in care se colecteaza deseurile din unitatile sanitare sunt:
-galben - pentru deseurile periculoase (infectioase, taietoare-intepatoare, chimice si
farmaceutice);
-negru - pentru deseurile nepericuloase (deseurile asimilabile celor menajere).
Pentru deseurile infectioase si taietoare-intepatoare se foloseste pictograma
"Pericol biologic".
Pentru deseurile chimice si farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate
pericolului: "Inflamabil", "Corosiv", "Toxic" etc.
Pentru deseurile infectioase care nu sunt taietoare-intepatoare se folosesc cutii din
carton prevazute in interior cu saci din polietilena sau saci din polietilena galbeni ori marcati
cu galben. Atat cutiile prevazute in interior cu saci din polietilena, cat si sacii sunt marcati cu
pictograma "Pericol biologic".
Deseurile intepatoare-taietoare se colecteaza in cutii din material rezistent la actiuni
mecanice. Cutiile trebuie prevazute la partea superioara cu un capac special care sa permita
introducerea deseurilor si sa impiedice scoaterea acestora dupa umplere, fiind prevazute in
acest scop cu un sistem de inchidere definitiva.
PRECAUTIUNI UNIVERSALE(PU)
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
87/101
1. SCOPUL aplicarii PU - prevenirea transmiterii infectiilor cu cale de transmitere
sanguina, la locul de munca al personalului.
2. CONCEPTUL de PU se refera la:
-masurile care se aplica in vederea prevenirii transmiterii HIV, HBV, HCV si alti agenti
microbieni cu cale de transmitere sanguina, in timpul actului medical;
-sange, alte fluide biologice si tesuturile tuturor pacientilor se considera a fi potential
infectate cu HIV, HBV, HCV si alti agenti microbieni cu cale de transmitere parenterala
( sanguina );
-toti pacientii sunt considerati potential infectati cu HIV, HBV, HCV sau cu alti agenti
microbieni cu cale de transmitere sanguina, deoarece cei mai multi dintre purtatorii de
HIV, HBV, HCV si alti agenti microbieni sunt asimptomatici si nu-si cunosc propria stare
de portaj;
3. Reguli de baza in aplicarea Precautiunilor Universale:

1. Considera toti pacientii potential infectati;
2. Considera ca sangele, alte fluide biologice si tesuturile sunt contaminate
cu HIV, HBV, HCV;
3. Considera ca acele si alte obiecte folosite in practica medicala sunt
contaminate dupa utilizare.
CONTACTUL tegumentelor si mucoaselor cu urmatoarele produse TREBUIE considerat LA
RISC:
-sange;
-lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal, lichid pleural, lichid
sinovial, lichid cefalo-rahidian;
-sperma, secretii vaginale;
-tesuturi;
-orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sange.
Aplicarea precautiunilor universale se refera la:
A. UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECTIE ADECVAT, COMPLET,

CORECT.
"ECHIPAMENT DE PROTECTIE" - bariera intre lucrator si sursa de infectie, utilizata in

timpul activitatilor care presupun risc de infectie.
CATEGORII DE BARIERE utilizate pentru aplicarea precautiunilor universale:
1. MANUSI
a) Mănuşile TREBUIESC UTILIZATE in urmatoarele situatii:
-anticiparea contactului mainilor cu sange, lichide biologice contaminate, alte lichide
biologice cu urme vizibile de sange, tesuturi umane;
-abord venos sau arterial;
-recoltare de LCR;
-contact cu pacienti care sangereaza, au plagi deschise, escare de decubit, alte leziuni
cutanate;
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
88/101
-manipularea, dupa utilizare a instrumentarului contaminat, in vederea curatirii,
decontaminarii.
b) FELUL MANUSILOR
-de uz unic sterile:
 chirurgie
 examinare interna
 interventii care implica un contact cu regiuni ale corpului in mod normal sterile,
uneori sunt necesare manusi duble;
 abord vascular prin punctie;
 tegument pacient cu solutii de continuitate;
 manipularea unor materiale potential contaminate;
-nesterile curate:
 examinari curente, care implica un contact cu mucoasele, daca nu exista o
recomandare contrara;
 manipularea de materiale contaminate;
 curatenie, indepartare de produse biologice contaminate;
-de uz general, menaj, de cauciuc:
 activitati de intretinere, care implica un contact cu sange si alte produse biologice
considerate a fi contaminate;
 colectare materiale contaminate, curatire si decontaminare instrumentar, material
moale, suprafete contaminate;
 manipularea de materiale contaminate;
 curatenie, indepartare de produse biologice.
c) MOD DE FOLOSIRE:
-schimbare dupa fiecare pacient;
-dupa folosire se spala mai intai mainile cu manusi, dupa care acestea se indeparteaza,
prinzand marginea primei prin exterior aruncand-o in containerul pentru colectare si apoi
prinzand-o pe cealalta, cu mana libera prin interior, scotand-o cu grija si aruncand-o in
acelasi container aflat la indemana;
-dupa indepartarea manusilor mainile se spala din nou, 10-15 secunde, chiar daca
manusile nu prezinta semne vizibile de deteriorare in timpul activitatii incheiate;
-manusile de unica utilizare nu se reutilizeaza, deci nu se curata, dezinfecteaza;
-manusile de uz general se pot decontamina si reutiliza, daca nu prezinta semne de
deteriorare (perforare, imbatranire cauciuc, etc.).
2. HALATE OBISNUITE - in timpul tuturor activitatilor din unitatile medicale.

3. SORTURI, BLUZE IMPERMEABILE - completeaza portul halatelor atunci cand se
anticipeaza producerea de stropi, picaturi, jeturi cu produse biologice potential contaminate,
protejand tegumentele personalului medical din:
 sectii cu profil chirurgical;
 laboratoare;
 servicii de anatomie patologica, medicina legala;
 unele activitati administrative;
 servicii de urgenta.
4. MASCA , protejeaza:
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
89/101
 tegumentele;
 mucoasele bucala, nazala ale personalului medical.
5. PROTECTOARE FACIALE, protejeaza:
 tegumentele;
 mucoasele bucala, nazala, oculara.
Tipuri de protectoare faciale:
 ochelari
 ecran protector etc.
6. ECHIPAMENTE DE RESUSCITARE, protejeaza mucoasa bucala in timpul instituirii
respiratiei artificiale.
7. BONETE - simple (textile), sau impermeabile.
8. CIZME DE CAUCIUC
B. SPALAREA MAINILOR si a altor parti ale tegumentelor
IMPORTANTA: cel mai important si uneori singurul mod de prevenire a contaminarii, a

diseminarii agentilor microbieni.
CAND ?
 la intrarea in serviciu si la parasirea locului de munca;
 la intrarea si la iesirea din salonul de bolnavi;
 inainte si dupa examinarea fiecarui bolnav; atentie bolnavii cu mare receptivitate;
 inainte si dupa aplicarea unui tratament;
 inainte si dupa efectuarea de investigatii si proceduri invazive;
 dupa scoaterea manusilor de protectie;
 dupa scoaterea mastii folosita la locul de munca;
 inainte de prepararea si distribuirea alimentelor si a medicamentelor administrate per
os;
 dupa folosirea batistei;
 dupa folosirea toaletei;
 dupa trecerea mainii prin par;
 dupa activitati administrative, gospodaresti.
CUM ?
 indepartarea bijuteriilor (inele, bratari), ceasurilor;
 unghii ingrijite, taiate scurt;
 utilizare de apa curenta si sapun pentru spalarea obisnuita;
 doua sapuniri consecutive;
 in cazuri de urgenta este permisa utilizarea de antiseptice ca inlocuitor al spalatului,
dar nu ca rutina;
 in unele situatii spalarea este completata de dezinfectia mainilor:
o dupa manipularea bolnavilor septici, a bolnavilor contagiosi si a celor cu
imunodepresie severa;
o inainte si dupa efectuarea tratamentelor parenterale (in abordurile vasculare si
efectuarea de punctii lombare este obligatoriu portul manusilor), schimbarea
pansamentelor (atentie - manusi),termometrizare intrarectala, clisme, toaleta
lehuzei (atentie - manusi);
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
90/101
o dupa efectuarea toaletei bolnavului la internare;
o dupa manipularea si transportul cadavrelor;
o inainte si dupa efectuarea examenelor si tratamentelor oftalmologice, ORL,
stomatologice si in general inainte si dupa orice fel de manevra care implica
abordarea sau producerea unor solutii de continuitate (atentie-manusi).
Spalarea, dezinfectia mainilor si portul manusilor: - STERGEREA, USCAREA este

OBLIGATORIE:
 cu hartie prosop;
 prosop de unica intrebuintare.
C. PREVENIREA ACCIDENTELOR SI A ALTOR TIPURI DE EXPUNERE

PROFESIONALA
1. EXPUNEREA PROFESIONALA
-prin inoculari percutane:
o intepare;
o taiere.
-contaminarea tegumentelor care prezinta solutii de continuitate;
-contaminarea mucoaselor.
-in timpul:
o efectuarii de manopere medicale invazive cu ace si instrumente ascutite;
o manipularii de produse biologice potential contaminate;
o manipularii instrumentarului si a altor materiale sanitare, dupa utilizarea in
activitati care au dus la contaminarea cu produse biologice potential infectate.
-prin intermediul:
o instrumentelor ascutite;
o materialului moale;
o suprafetelor, altor materiale utilizate in activitatea din unitatile sanitare;
o reziduurilor din activitatea medicala;
2. METODE DE PREVENIRE
-obiecte ascutite:
o reducerea de manevre parenterale la minimum necesar;
o colectarea imediat dupa utilizare in containere rezistente la intepare si taiere,
amplasate la indemana si marcate corespunzator conf.Ord.MS 219 /2002,
pentru:
 pregatire in vederea utilizarii;
 distrugere;
 evitarea recapisonarii, indoirii, ruperii acelor utilizate.
o de evitat scoaterea din seringile de uz unic.
-lenjerie:
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
91/101
o manipularea lenjeriei contaminate cu sange si alte produse biologice potential
contaminate cat mai putin posibil;
o sortare si prelucrare cu echipament de protectie potrivit, in spatii special
destinate;
o colectare in saci impermeabili, la nevoie dubli, marcati in mod corespunzator
conform Ord. MS 219 /2002 ;
o evitarea pastrarii lor indelungate, inainte de prelucrare;
o asigurarea unui ciclu corect si complet de prelucrare – decontaminare;
o curatenie si decontaminare:
 folosirea manusilor la indepartarea urmelor de sange, alte lichide biologice
sau tesuturi;
 decontaminarea initiala cu substante clorigene, indepartarea cu hartie
absorbanta care se colecteaza in containere sau saci de plastic marcate;
 dezinfectie cu solutie germicida;
 uscarea suprafetei prelucrate;
 folosirea de tehnici standard in vederea efectuarii curateniei, sterilizarii,
decontaminarii echipamentului medical, a pavimentelor, peretilor,
mobilierului, veselei, sticlariei, tacamurilor, conform Ord.MS.nr.185 /2003.
-reziduuri infectante (Ord.MS 219 / 2002):
o neutralizare prin ardere sau autoclavare
o colectare - recipiente impermeabile, marcate pentru diferentierea clara prin
culoare si etichetare.
- igiena personala:
o spalarea mainilor (pct.2);
o spalarea altor parti ale corpului care au venit in contact cu produse biologice
potential contaminate sau cu materiale potential contaminate;
o evitarea activitatilor cu risc de expunere:
 existenta de leziuni cutanate;
 prezenta unui deficit imunitar;
 graviditate.
-asistenta de urgenta, principii:
o viata pacientului este pretioasa;
o obligatorie aplicarea precautiunilor universale;
o chiar si in situatii imprevizibile se vor asigura cele necesare respectarii
principiilor precautiunilor universale.
Modulul 6
COMUNICAREA INTERACTIVA SI LUCRUL IN ECHIPA MULTIDISCIPLINARA

Relaţia infirmieră - pacient
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
92/101
Relaţia de îngrijire este o relaţie umană apropiată în care infirmiera nu va pierde din
vedere individualitatea pacientului. Această relaţie se bazează pe respect,
sinceritate.Infirmiera va arăta persoanei răbdare, va evita să pară şocată de anumite
manifestări comportamentale ale pacientului. în relaţia de îngrijire se recomandă o atitudine
naturală,sinceră, neagresivă. La baza oricărei intervenţii de îngrijire va sta comunicarea.
Comunicarea dintre infirmiră şi pacienţi poate fi: verbală - prin limbaj oral sau scris şi
non-verbală - prin gesturi acţiuni, expresii ale feţei. în comunicarea verbală se recomandă
utilizarea unui limbaj clar, infirmierea va trebui să-şi adapteze ritmul vorbiri în funcţie de
capacitatea de înţelegere a persoanei asistate. Comunicarea non-verbală susţine comunicarea
verbală. Se recomandă ca infirmierea să aibă o faţă expresivă, să se uite la pacient când
exprimă ceva. Infirmierea nu se va uita critic sau acuzator la pacient. în comunicarea non-
verbală un rol important îl au gesturile. Infirmiera va folosi gesturi calme,neagresive care să
exprime răbdare şi care să întărească încrederea pacientului. Atingerea este o formă de
manifestare a afecţiunii, a suportului emoţional, a încurajării şi a tandreţei.Infirmiera va trebui
să aibă capacitatea de a oferii comfort fizic şi psihologic pacientului.Satisfacerea nevoilor
fizice reprezintă o modalitate de îngrijire iar dacă luăm în considerare preferinţele
pacientului, dorinţele, starea psihică generală aceasta reprezintă o formă superioară de
îngrijire, care are drept scop păstrarea integrităţii şi a demnităţii umane.
Abilităţile de comunicare pentru infirmiere este cea mai importanta calitate, pentru ca
ele trebuie sa fie dispuse sa relationeze cu uşurinţa cu persoana pentru care lucreaza si cu
familia acestuia, sa detina si bune abilitaţi de ascultare si de urmare intocmai a instrucţiunilor
date de către medic sau familie.
Surse potenţiale in apariţia unor deficiente de comunicare:
■ -varsta;
■ -incapacitatea persoanei ingrijite de a forma relaţii normale de ataşament (ataşament
excesiv si nediscriminat sau respingerea oricărei persoane);
■ -tulburări de comportament (agresivitate excesiva, conflictualitate, episoade prelungite
de pierdere a controlului/hiperactivitate sau incapatanare excesiva);
■ -probleme emoţionale (stima de sine scăzută, teama excesiva sau autoblamare,
somnambulism);
■ -incapacitate de adaptare la noi medii (spital, centre de ingrijire si asistenta, grădiniţă,
şcoala, liceu, grup etc.);
■ -dizabilitati ale persoanei ingrijite;
■ -lipsa stimulării persoanei in a comunica;
■ -limbaj inaccesibil, prea specializat.
Infirmiera va stabili o relaţie deschisa neconflictuala cu pacientul, aparţinătorii,
medicul, colegii. Infirmiera comunica cu persoana ingrijita folosind forma de comunicare
adecvata si utilizând un limbaj specific:
•Caracteristicile comunicării cu persoana îngrijită sunt identificate cu obiectivitate în vederea
stimulării schimbului de informaţii.
•Limbajul specific utilizat este în concordantă cu abilităţile de comunicare identificate la
persoana îngrijită.
•Limbajul utilizat respectă, pe cât posibil, specificul mediului din care provine persoana
îngrijită.
•Limbajul folosit în comunicarea cu persoana îngrijită este adecvat dezvoltării fizice, sociale
şi educaţionale ale acestuia
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
93/101
Infirmiera preia pacientul de la internare il conduce la baie ii acorda ajutor la dezbrăcarea şi
îmbrăcarea hainelor, îmbăierea şi la nevoie deparazitarea. II informează asupra
regulamentului de ordine interioara,a circuitelor funcţionale,a programului in care poate primi
vizite.
Relaţia infirmiera -echipa medicala
-Colaborarea permanenta cu membrii echipei multidisciplinare ( asistent medical,asistent
social, medic de familie, psiholog, medic pediatru,cadre didactice, etc.) tinand cont de
interesul superior al pacientului/copilului.
Lucreaza cu membrii echipei dand dovada de obiectivitate si receptivitate.
Stabilirea impreuna cu ceilalţi membri ai echipei multidisciplinare a obiectivelor in
funcţie de caracteristicile beneficiarilor
- Informarea echipei despre orice modificare a stării de sanatate a pacientului/ copilului.
Facilitarea schimburilor de informaţii prin menţinerea unei legaturi permanente cu
echipa.
- Facilitarea schimbului de informaţii prin transmiterea datelor in timp optim, precum
si prin comunicarea lor intr-o forma clara si accesibila.
Respectarea cu strictete a recomandărilor specialiştilor.
Aplicarea in mod corect a tuturor recomandariloiftipul de alimentare,
regim,mobilizare,transport)
- In relaţie funcţionala cu celelalte cadre auxiliare are o atitudine de colaborare,
respect,colegialitate, corectitudine,punctualitate
;
Relaţia infirmiera -apartinatori/vizitatori

-informarea aparţinătorilor despre programul de vizita .regulile de ordine
interioara,circuite funcţionale -pune la dispoziţie echipamentul pentru vizitator
-verifica compatibilitatea alimentelor aduse de apartinatori pacientului cu regimul
alimentar prescris pentru a evita greşelile alimentare si a preveni agravarea bolii -
conduce/indruma vizitatorul la pacient
Modulul 7
PRINCIPII SI VALORI ETICE
Etica medicala reprezintă un ansamblu de reguli de conduita al profesioniştilor din

domeniul sanatatii, fata de pacienţii lor. Etica medicala este strâns legata de deontologie,
morala si de stiinta. Complexitatrea postului INFIRMIEREI in sensul diversităţii
operaţiunilor de efectuat Competente fundamentale -planificarea propriei activitati -
perfecţionarea continua -lucru in echipa multidisciplinara Competente generale:
- comunicarea interactiva -respectarea drepturilor persoanei ingrijite -supravegherea stării de
sanatate a persoanei ingrijite Competente specifice:
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
94/101
-alimentarea si hidratarea persoanei ingrijite -igienizarea spaţiului in care se afla persoana
ingrijita -acordarea ingrijirilor de igiena pentru persoanele ingrijite -transportarea rufariei-
transportul persoanelor ingrijite
-autonomie in efectuarea competentelor specifice postului de curăţenie si dezinfectie
Necesitatea unor aptitudini deosebite:- manualitate,munca in echipa, comunicare si empatie.
Principii si valori etice de care infirmiera trebuie sa tina seama, conform codului de virtuti
morale, etice, ca linie de mijloc intre excesul si lipsa unei calitati:
■ autonomia;
■ binefacerea, amabilitatea;
■ Non mal-eficienta;
■ dreptatea;
■ Integritatea
■ confidenţialitatea si intimitatea;
■ veracitatea;
■ sinceritatea; J
■ secretul profesional;
■ consimţământul;
■ generozitatea;
■ respectul;
■ prudenta;
■ curajul;
■ cumpatarea.
Infirmiera respecta atribuţiile prevăzute in fisa de post in conformitate cu competentele

dobândite, legislaţia in vigoare, a regulilor si normelor de Protecţie a Muncii si de intervenţie
in caz de situatii de urgenta(mcendii, calamitaii naturale, etc).
Modulul 8
MEDIU ŞI DEZVOLTARE DURABILĂ
O viaţă sănătoasă şi îmbelşugată, într-o ţară curată şi dezvoltată, este dorinţa oricărui
locuitor al acestei planete.
Realizarea unui asemenea deziderat implică însă un efort şi o acţiune coordonată şi
susţinută, pe un orizont de timp îndelungat, de către toate resorturile politice, sociale şi
administrative ale societăţii umane. Aceasta este raţiunea pentru care conceptul de dezvoltare
durabilă a devenit astăzi un fir roşu al politicilor de dezvoltare pe plan mondial şi, respectiv,
pe plan european.
Cum putem concilia progresul economic şi social fără a pune în pericol echilibrul
natural al planetei?
Cum putem repartiza bogaţia între ţările dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate?
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
95/101
Cum să asigurăm un trai decent milioanelor de bărbaţi, femei şi copii aflaţi în pericol,
acolo unde planeta pare deja asfixiată de exploatarea excesivă a resurselor naturale?
Şi, mai ales, cum să facem să lasam o planetă sănătoasă copiilor noştri?
Pentru a răspunde la aceste întrebări a luat naştere conceptul de dezvoltare durabila
care s-a inventat şi s-a lansat în anul 1992, în cadrul Conferinţei de la Rio.
Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de
dezvoltare socio- economică al căror fundament îl reprezintă asigurarea echilibrului între
sistemele socio-economice şi potenţialul natural.
La ora actuală, implementarea practică a dezvoltării durabile a devenit o condiţie
esenţială pentru continuitatea existenţei speciei umane, avându-se în vedere interdependenţa
"supravieţuire - mediul înconjurător".
Cea mai cunoscuta definiţie a dezvoltării durabile este cea dată de Comisia Mondială
pentru Mediu şi Dezvoltare (WCEF) în raportul "Viitorul nostru comun", cunoscut şi sub
numele de "Raportul Bruntland": "dezvoltarea durabila este dezvoltarea care urmăreşte
satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi
satisface propriile nevoi".
în ţările cu economie în tranziţie problemele de mediu cunosc un grad foarte
diferenţiat de tratare, în funcţie de gradul de dezvoltare economică şi socială, în funcţie de
organizarea instituţională şi legislaţia în vigoare, de capacitatea managerială a guvernelor,
autorităţilor publice locale şi implicarea comunităţii.
Comunitatea este, evident, cea care consumă materii prime şi energie provenite din
mediu şi deversează în mediu deşeuri, emisii, reziduuri, atât în intervalele în care este
implicată în activitatea economică, cât şi în intervalele în care ansamblul populaţiei duce o
viaţă discreţionară.
Determinanţii dezvoltării durabile sunt acele regrupări de caracteristici atributive
(prezentate în diagrama Ishikawa) care condiţionează relaţia dintre populaţie şi mediu, şi
anume: motivarea populaţiei pentru alegerea acelei modalităţi de dezvoltare care asigură
generaţiilor viitoare condiţiile unei existenţe cel puţin la fel de confortabile ca a noastră şi
care permite, în acelaşi timp, conservarea mediului prin utilizarea raţională a resurselor
neregenerabile de materii prime şi de energie de care dispune omenirea în prezent.
Dezvoltarea durabilă include protecţia mediului, iar proiecţia mediului condiţionează
dezvoltarea durabilă şi presupune:
• dezvoltarea, conservarea şi valorificarea sub limita de suportabilitate a capitalului natural,
în primul rând a resurselor naturale regenerabile (ape, sol, pădure, faună, floră, zone
umede, zone protejate, ecosisteme) - bogăţie de prim ordin a generaţiei actuale şi a
generaţiilor viitoare;
• restructurarea continuă şi extinderea capitalului fizic - (industrie, agricultură, căi de
comunicaţie, construcţii, amenajări de mari proporţii, aşezări umane, monumente istorice,
ştiinţă şi tehnologie şi alte activităţi umane materializate) în acord cu condiţiile de mediu,
cu etapa economică parcursă (cea a reformei şi a tranziţiei spre economia de piaţă) şi cu
condiţiile de sănătate a populaţiei, capital pentru care generaţia actuală şi mai ales
generaţiile anterioare au investit atât de mult efort fizic şi intelectual, talent şi suflet,
imposibil de cuantificat valoric în întregime;
• dezvoltarea capitalului uman şi social, cea mai importantă componentă a întregului capital,
care condiţionează progresul, prin îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, a culturii şi educaţiei
formale şi informale, prin crearea de mecanisme care să favorizeze participarea populaţiei
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
96/101
la producerea de bunuri, valorificarea în interesul comunităţii a capacităţii de creaţie a
specialiştilor şi a personalităţilor de elită.
Strategia naţională
Guvernul României, întrunit în şedinţă la 12 noiembrie 2008, a dezbătut şi aprobat
Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă la orizontul anilor 2013-2020-2030.
Documentul turnează prescripţiile metodologice ale Comisiei Europene şi reprezintă
un proiect comun al Guvernului României, prin Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile,
şi al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, prin Centrul Naţional pentru
Dezvoltare Durabilă.
Strategia stabileşte obiective concrete pentru trecerea, într-un interval de timp
rezonabil şi realist, la un nou model de dezvoltare propriu Uniunii Europene şi larg împărtăşit
pe plan mondial cel al dezvoltării durabile, generator de valoare adaugată înaltă, propulsat de
interesul pentru cunoaştere şi inovare şi orientat spre îmbunătăţirea continua a vieţii
oamenilor şi a relaţiilor dintre ei în armonie cu mediul natural.
Elaborarea Strategiei este rezultatul obligaţiei asumate de România în calitate de stat
membru al Uniunii Europene conform obiectivelor convenite la nivel comunitar, în special
cele statuate în Tratatul de aderare, în Strategia Lisabona pentru creştere şi locuri de munca şi
în Strategia reînnoită a UE pentru Dezvoltare Durabila din 2006.
În urma dezbaterii cuprinzătoare a proiectului la nivel naţional şi regional, cu
implicarea activă a factorilor interesaţi şi cu sprijinul conceptual al Academiei Române,
Strategia propune o viziune a dezvoltării României în perspectiva următoarelor două decenii,
cu obiective care transced dur ciclurilor electorale si preferinţele politice conjuncturale:
Orizont 2013: încorporarea organică a principiilor şi practicilor dezvoltării durabile în
ansamblul programelor şi politicilor publice ale României;
Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al ţărilor Uniunii Europene la principalii
indicatori ai dezvoltării durabile;
Orizont 2030: Apropierea semnificativa a României de nivelul mediu din acel an al ţărilor
UE.
îndeplinirea acestor obiective strategice va asigura, pe termen mediu şi lung, o creştere
economică ridicată şi, în consecinţă, o reducere substanţiala a decalajelor economico-sociale
dintre România şi celelalte state membre ale UE. Prin prisma indicatorului sintetic prin care
se măsoară procesul de convergenta reală, se creeaza astfel condiţiile ca produsul intern brut
pe cap de locuitor al României să depăşească în anul 2013 media UE din acel moment, să se
apropie de media UE în anul 2020 şi să fie uşor superior nivelului mediu european în anul
2030.
Direcţiile principale de acţiune, detaliate pe sectoare şi orizonturi de timp sunt:
Corelarea raţională a obiectivelor de dezvoltare, inclusiv a programelor investiţionale în
profil intersectorial şi regional, cu potenţialul şi capacitatea de susţinere a capitalului natural;
-Modernizarea accelerată a sistemelor de educaţie şi formare profesională, sănătate publică şi

servicii sociale, ţinând seama de evoluţiile demografice şi de impactul acestora pe piaţa
muncii;
-Folosirea generalizată a celor mai bune tehnologii existente din punct de vedere economic şi
ecologic, în deciziile investiţionale; introducerea fermă a criteriilor de eco-eficienţă în toate
activităţile de producţie şi servicii;
-Anticiparea efectelor schimbărilor climatice şi elaborarea din timp a unor planuri de măsuri
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
97/101
pentru situaţii de criză generate de fenomene naturale sau antropice;
-Asigurarea securităţii şi siguranţei alimentare prin valorificarea avantajelor comparative ale
României, fără a face rabat de la exigenţele privind menţinerea fertilităţii solului, conservarea
biodiversitatii şi protejarea mediului;
-Identificarea unor surse suplimentare de finanţare pentru realizarea unor proiecte şi programe
de anvergură, în special în domeniile infrastructurii, energiei, protecţiei mediului, siguranţei
alimentare, educaţiei, sănătăţii şi serviciilor sociale;
-Protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului cultural şi natural naţional; racordarea la
normele şi standardele europene privind calitatea vieţii.
Obiectivele generale ale Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a Uniunii

Europene:
• Limitarea schimbărilor climatice şi a costurilor şi efectelor sale negative pentru societate
şi mediu.
• Să ne asigurăm că sistemul nostru de transport satisface nevoile economice, sociale şi de
mediu ale societăţii noastre, minimizând impacturile sale nedorite asupra economiei,
societăţii şi mediului.
• Promovarea modelelor de producţie şi consum durabile.
• îmbunătăţirea managementului şi evitarea supraexploatarii resurselor naturale,
recunoscând valoarea serviciilor ecosistemelor.
• Promovarea unei bune sănătăţi publice în mod echitabil şi îmbunătăţirea protecţiei
împotriva ameninţărilor asupra sănătăţii.
• A crea o societate a includerii sociale prin luarea în considerare a solidarităţii între şi în
cadrul generaţiilor, a asigura securitatea şi a creşte calitatea vieţii cetăţenilor ca o
precondiţie pentru păstrarea bunăstării individuale.
• A promova activ dezvoltarea durabilă pe scară largă asigură că politicile interne şi externe
ale UE sunt în acord cu dezvoltarea durabilă şi angajamentele internaţionale ale acesteia.
EDUCAŢIA PENTRU DEZVOLTAREA DURABILĂ

Elementul prioritar, şi cel mai puţin costisitor, este educaţia populaţiei în vederea
conştientizării problematicii de mediu şi adaptării corespunzătoare a structurii consumului
către produsele ce implică consumuri mici de materii prime şi de energie şi ale căror utilizare
şi reziduuri să afecteze minimal mediul.
Transformările tehnologice necesare pentru punerea în practică a reproiectării
produselor şi a proceselor, precum şi pentru reducerea ambalajelor inutile funcţional, sunt
evident mult mai costisitoare, dar ele pot fi economic atractive având în vedere reducerea
costurilor pentru materii prime şi energie, ale reciclării deşeurilor şi reziduurilor şi ale
reducerii emisiilor poluante cu efecte directe asupra scăderii impozitelor, taxelor şi amenzilor
aplicate de către autorităţile de mediu.
Producţia de bunuri şi de servicii realizabilă de populaţia lumii sau a unei singure ţări
este limitată. Modul de folosire a capacităţii de a produce poate fi însă schimbat, ţinând
seama de necesitatea de a respecta limita minimă admisibilă, suportabilă, a consumului
populaţiei, respectiv limita minimă a calităţii mediului care nu afectează supravieţuirea
speciei umane.
Deoarece deciziile ce se iau în privinţa mediului înconjurător nu au efecte doar la
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
98/101
nivel local, a fost dezvoltat un set de 7 principii de fundamentare a politicilor de mediu
după cum urmează
1. Principiul "poluatorul plăteşte"
Acest principiu stă la baza strategiei de mediu în multe ţări. El trebuie să se aplice, la
modul efectiv, şi în ţara noastră, cu atât mai mult cu cât este prevăzut în mod expres şi în
Legea protecţiei mediului. Problema principală în aplicarea acestui principiu este faptul că
poluatorul va plăti dacă se stabileşte oficial cine este vinovat, cine trebuie să primească plata,
care sunt daunele suferite de acesta, precum şi valoarea acestor daune.
2. Principiul precauţiei
Este mult mai uşor şi mai puţin costisitor să previi poluarea, decât să repari, respectiv
să redresezi echilibrul ecologic. Aplicarea unor tehnologii nepoluante în toate domeniile de
activitate care urmează a fi dezvoltate reprezintă un principiu pe care trebuie să se bazeze
strategia de ocrotire a mediului.
3. Principiul eficienţei economice
recomandă optarea pentru măsuri de protecţie sau de dezvoltare a mediului prin care să se
obţină rezultate superioare valoric costurilor necesare. Dar, acest principiu are şi o
completare care limitează eforturile recomandate la valoarea costului maxim suportabil de
populaţie, indiferent de rezultatele pe care le promite acţiunea.
4. Principiul subsidiarităţii
conform căruia deciziile referitoare la mediu trebuie luate la nivelul cel mai scăzut din
ierarhia guvernamentală la care există interesul, informaţia şi capacitatea de a face opţiuni
inteligente.
5. Principiul eficacităţii legale
Nici o lege, oricât de bună ar fi ea pe hârtie, nu determină apariţia unor schimbări decât dacă
s-au asigurat în prealabil condiţiile transferului ei în practică, motivarea şi pregătirea
aplicativă a celor implicaţi.
6. Principiul utilizatorul plăteşte
conform căruia beneficiarii utilizării unor resurse trebuie să plătească intregul cost al
folosinţei, inclusiv a serviciilor aferente, precum şi costul pierderilor generaţiilor viitoare.
7. Principiul echităţii inter-generaţii,
principiu ce reflectă preocuparea pentru utilizarea resurselor şi care solicită satisfacerea
cerinţelor generaţiei actuale fără compromiterea capacităţii generaţiilor viitoare de a-şi
satisface propriile cerinţe.
O societate durabila este cea:
- care satisface nevoile generaţiei contemporane;
- nu compromite abilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi şi în
care fiecare individ are oportunitatea de a se dezvolta în libertate, într-o societate echilibrată
şi în armonie cu mediul inconjurator.
Fiecare cetăţean sau organizaţie trebuie să conştientizeze că dezvoltarea durabilă
reprezintă singura cale pe care omenirea trebuie să o respecte pentru a avea asigurat un viitor.
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
99/101
BIBLIOGRAFIE
- Programa naţionala de pregătire a infirmierelor publicata in M.OF. 501/2010
- Ghid practic -Ediţia 2 -Prevenirea infecţiilor intraspitalicesti Ed. G.Ducel, J. Fabry, L.
Nicolle
- Legea 319/2006 si HG NR.1425 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a
Legii Securităţii siSanatatii in Munca
- Ghid practic de management al expunerii accidentale la produse biologice-ed. Institutul de
Sanatate Publica Bucureşti
- ORDIN nr. 1.029 din 18 august 2004 al ministrului sănătăţii pentru modificarea şi
completarea Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei nr. 219/2002 pentru aprobarea
Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a
Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate
din activităţile medicale
- Tehnica îngrijirii bolnavului -autor Dr. Carol Mozes
- Tehnici de ingrijire generala a bolnavilor autor Lucretia Titirca
- Tehnici de ingrijire a pacientului-Georgeta Balta
- Noţiuni de anatomie si fiziologie a omului
- Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă la orizontul anilor 2013-2020-2030 aprobata
de Guvernul Romaniei-2008
- Revista PSYCHOLOGIES(.ro)
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
100/101
1. Tehnica ingrijirii bolnavului - autor Dr. Carol Mozes, Ed. Medicală;
2. Tehnici de ingrijire generala a bolnavilor - autor Lucretia Titirca;
3. Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor fundamentale -
autor Lucretia Titirca, Ed. Viaţa Medicală Românească;
4. Tehnici de ingrijire a pacientului - Georgeta Balta, Ed. Medicală;
5. Anatomia si fiziologia omului – Compendiu. Cezar Th. Niculescu, Bogdan Voiculescu,
Cristian Nita, Radu Carmaciu, Carmen Salavastru, Catalina Ciornei;
6. Anatomia Omului. Aparatul locomotor.Victor Papilian;
7. Anatomia și Fiziologia Omului - Enescu A. Longinus, Eugenia Drăghici, Editura Dimitrie
Cantemir – Iaşi.
ANEXE
-ORDIN Nr. 261 din 6 februarie 2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curatarea,
dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare ACT EMIS DE: MINISTERUL SANATATII
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 128 din 21 februarie 2007
-Ordinul 916 din 27 iulie 2006 (Ordinul 916/2006) privind aprobarea Normelor de
supraveghere, prevenire si control al infecţiilor nosocomiale in unitatile sanitare
- PRECAUTIUNI UNIVERS ALE(PU)
- LEGEA NR.46/2003 privind drepturile pacientului
- Legea nr. 17/2000, lege privind asistenta sociala a persoanelor vârstnice, republicata in 2007
- Lege privind protecţia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, legea nr.
448/2006
- Tratatele internaţionale privind drepturile omului -Extras din Constituţia României
- Drepturile copilului sunt reglementate de Convenţia asupra Drepturilor Copilului adoptată
de către Adunarea Generala a Naţiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989. Convenţia a fost
asumată şi de România prin adoptarea legii Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenţiei cu
privire la drepturile copilului (publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001
__________________________________________________________________________
Tel: 0236 419 608, 0733 470 700 Cod fiscal: RO17253210
101/101

Suport de Curs - Infirmiera

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs - Infirmiera

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SUPORT CURS

“Profesia de infirmieră este inclusă în Nomenclatorul "Clasificarea ocupaţiilor

1.1 Descrierea ocupatiei de infirmier(a)

1.2 Locul de munca al infirmierului(ei): spitalul

Spitalele sunt de doua feluri: spitalul pavilionar si spitalul bloc.

2. ASPECTE ALE ETICII PROFESIONALE IN MESERIA DE INFIRMIER(A)

Etica medicala reprezinta un ansamblu de reguli de conduita al profesionistilor din

Notiuni de management organizational

Planificarea realista a activitatilor consta in:

Documentele oficiale necesare in planificarea activitatii:

2. Ierarhizarea activitatilor ce urmeaza a fi derulate:

3. Estimarea perioadei de timp necesare derularii activitatilor recomandate de seful ierarhic:

4. Evaluarea si adaptarea programului zilnic in functie de nevoi:

5. Evaluarea incidentelor sau a accidentelor aparute si sesizarea lor.

Planul individualizat de protectie si ingrijire.

Formarea unor abilitati moderne de comunicare

Cum se realizeaza comunicarea:

Emitator - canal de comunicare – receptor

Surse potentiale in aparitia unor deficiente de comunicare:

Persoana care acorda ingrijire:

- Arata disponibilitate de a asculta

Modulul se refera la:

DREPTURILE PACIENTULUI - cf Legei nr. 46 din 21.01.2003 privind drepturile

Rolul infirmierei este :

CAPITOLUL I: Dispozitii generale - Legea nr. 46 din 21.01.2003 privind drepturile

CAPITOLUL II - Dreptul pacientului la informaţia medicala

CAPITOLUL IV - Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor si viata privata a

CAPITOLUL VI - Drepturile pacientului la tratament si ingrijiri medicale

CAPITOLUL VIII - Dispoziţii tranzitorii si finale

I. Sanatatea este starea de bunastare fizica, mentala si sociala. Identificarea unor

1. Supravegherea generala a pacientului

1.2. Aspectul general al pacientului – se va urmari:

1.3. Durerea - se va urmari caracteristicile durerii:

1.4. Supravegherea aparatului respirator - daca prezinta :

1.5. Supravegherea aparatului cardio -vascular

1.6. Supravegherea aparatului digestiv

1.7. Supraveherea tegumentelor - a integritatii tegumentelor, daca exista leziuni cutanate,

1.8. Aparatul locomotor - mobilizarea

1.9. Decizii in situatii de criza

1.10. Pregatirea persoanei ingrijite pentru investigatii medicale

II.INGRIJIRI GENERALE ALE PACIENT ILOR

1.2. CONVENTII SI TERMINOLOGIE FOLOSITE IN ANATOMIE

1.3. ORGANIZAREA GENERALA A ORGANISMULUI UMAN

B. Scheletul trunchiului este format din:

Articulatiile reprezinta unitati anatomofunctionale autonome. în care două sau mai

Rolul ţesutului osos

- SISTEMUL MUSCULAR cuprinde muşchii scheletici, muşchiul inimii, muşchii

Miscarile care au loc in articulatie sub actiunea muschilor sunt :

- SISTEMUL NERVOS cuprinde totalitatea organelor nervoase formate din neuroni şi

SISTEMUL NERVOS PERIFERIC

- SISTEMUL RESPIRATOR e reprezentat de plamani şi de caile respiratorii. Realizeaza

ANATOMIA SISTEMULUI RESPIRATOR

Componentele sistemului respirator sunt:

- SISTEMUL CIRCULATOR SANGUIN cuprinde inima ~i vasele de sange. Este un sisten:

Inima, considerata ca un organ nobil de aproape toate culturile, nu este sediul

Sistemul digestiv (digestia) are loc in tubul

- SISTEMUL REPRODUCATOR e format din gonade şi structuri anexe asociate functieide

III. ALIMENTATIA SI HIDRATAREA PACIENTULUI

2. MODALITATIILE DE ALIMENTARE A BOLNAVILOR

2.1. ALIMENTATIA ACTIVA

1. Transportă alimentele de la oficiu/bloc alimentar la masa/patul persoanei ingrijite:

Alimentaţia copilului poate fi :

NOTIUNI ELEMENTARE DE DIETOTERAPIE