CURS 3 - TGO - Formarea Contractului

DREPT CIVIL.
TEORIA GENERALĂ A OBLIGAȚIILOR
TEORIA GENERALĂ A OBLIGAȚIILOR

-„ARHITECTURA” (FORMAREA) CONTRACTULUI-
CUPRINS
I. ETAPELE FORMĂRII CONTRACTULUI...................................................................................2
I.1. MODALITĂȚI ȘI ETAPE ÎN ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI.........................................2
I.2. ETAPA PRECONTRACTUALĂ - NEGOCIERILE. CONTRACTELE PREPARATORII

(PREGĂTITOARE)............................................................................................................................3
II. OFERTA.......................................................................................................................................16
II.1. NOȚIUNEA ȘI SEDIUL MATERIEI.....................................................................................16
II.2. CONDIȚIILE OFERTEI. DELIMITAREA OFERTEI........................................................16
II.3. FORȚA ȘI NATURA JURIDICĂ A OFERTEI.....................................................................17
II.4. RETRAGEREA ȘI REVOCAREA OFERTEI.......................................................................18
III. ACCEPTAREA OFERTEI.........................................................................................................19
III.1. NOȚIUNEA ȘI CONDIȚIILE ACCEPTĂRII......................................................................19
III.2. FELURILE ACCEPTĂRII.....................................................................................................20
IV. RETRACTAREA ACCEPTĂRII..............................................................................................21
V. MOMENTUL ȘI LOCUL ÎNCHEIERII CONTRACTULULUI...........................................21
V.1. MOMENTUL ÎNCHEIERII CONTRACTULUI...................................................................21
V.2. LOCUL ÎNCHEIERII CONTRACTULUI.............................................................................22
VI. PROBLEME SPECIALE PRIVIND DETERMINAREA CONŢINUTULUI CONTRACTULUI

ÎN UNELE SITUAŢII.................................................................................................................22
VI.1. ACORDUL ASUPRA ELEMENTELOR ESENȚIALE......................................................22
VI.2. CLAUZA DE FUZIUNE. CLAUZELE STANDARD..........................................................23
VI.3. CLAUZELE NEUZUALE (SURPRINZĂTOARE)..............................................................24
1
DREPT CIVIL. TEORIA GENERALĂ A OBLIGAȚIILOR
VI.3. CLAUZELE ABUZIVE...........................................................................................................26
I. ETAPELE FORMĂRII CONTRACTULUI
 Momentul încheierii unui contract este determinat de apartenența celor două părți la un consens, acest
consens este împărțit în două momente:
 consens intern  consimțământul și cauza ca și condiții de validitate;
 consens extern  două manifestări unilaterale de voință - oferta și acceptarea - în prezența sau în
lipsa negocierii anterioară acceptării.
I.1. MODALITĂȚI ȘI ETAPE ÎN ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI
 “Contractul se încheie prin negocierea lui de către părți sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de
a contracta.”  art. 1182 alin. (1) C.civ.
 Încheierea contractelor mijlocul cel mai frecvent prin care se nasc obligații juridice.
 Două modalități de încheiere a contractului:
 După criteriul negocierii:
 Prin acceptarea fără rezerve a unei oferte (varianta simplă)
 contracte de adeziune sau de consum nu există posibilitatea negocierii

contractului;
Exemplu: contracte de asigurare, contracte de leasing, contracte bancare.
 contracte în care nu se dorește negocierea termenii ofertei inițiale sunt

considerați favorabili de ambele părți.
 Prin negocierea prealabilă a contractului (varianta complexă).
 După criteriul prezenței părților la momentul încheierii:
 Încheierea contractului „față în față”
2
Exemplu: Sunt asimilate încheierii contractelor față în față contractele încheiate la telefon,
prin video conferință etc.
! În cazul contractului încheiat la telefon între un profesionist şi un consumator, OUG nr. 34/2014 instituie
reguli speciale de încheiere şi de dovadă a contractului de către profesionist, inclusiv reguli speciale de
denunțare unilaterală de către consumator. !
 Încheierea contractului „prin corespondență”
 În funcție de existența sau inexistența negocierilor, contractele se împart în:
 contracte negociate;
 contracte nenegociate:
 contracte de consum sau alte contracte de adeziune este amputată etapa negocierii
nu există posibilitatea negocierii;
 contracte unde nu se dorește negocierea termenii ofertei inițiale sunt considerați

favorabili de ambele părți.
I.2. ETAPA PRECONTRACTUALĂ - NEGOCIERILE. CONTRACTELE

PREPARATORII (PREGĂTITOARE)
 Art. 1182 alin. (2), art. 1183 și art. 1184 C.civ.
 Negocierea etapă în care părțile încearcă să-și armonizeze voințele.
 Scopul negocierilor fiecare participant își propune în această etapă să obțină o poziție cât mai
bună, raportat la dorințele şi la scopurile pe care şi le-a propus înainte de a intra în negocieri.
 Art. 1182 alin. (2) C.civ. “este suficient ca părțile să se pună de acord asupra elementelor esențiale
ale contractului, chiar dacă vor lăsa unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori încredințează
determinarea acestora unei alte persoane.”
 Pot exista însă și anumite elemente considerate obiectiv ca fiind elemente secundare ale
contractului, care nu țin de esența contractului, dar care devin esențiale prin voința unei părți.
3
! Elementele esențiale ale contractului  condițiile esențiale pentru validitatea contractului !
o Elementele esențiale ale contractului obiectul contractului și obiectul obligațiilor

părților văzute ca elemente obiective;
o Condițiile esențiale pentru validitatea contractului capacitatea, consimțământul,

obiectul și cauza.
Exemple de elemente esențiale ale unui contract de vânzare: obiectul (bunul vândut) și prețul de
vânzare.
 Tipuri de negocieri:
 Negocierea informală (neorganizată):
 cel mai des întâlnită în practică;
 modalitate prin care partenerii negociază în mod liber și fără o constrângere contractuală
anterioară încheierii contractului.
 Negocierea formală (organizată):
 se caracterizează prin încheierea unor acorduri preparatorii;
 intervine mai ales atunci când obiectul viitorului contract prezintă o complexitate ridicată.
 Importanța juridică a etapei negocierii:
 existența unor repere ale interpretării viitorului contract raportat la instrumentele utilizate în faza
precontractuală;
 existența unor elemente care eventual să probeze anumite vicii de consimțământ.
 Obligaţii specifice etapei negocierii:
 Obligația de bună-credință:
 art. 1183 alin. (2) C.civ. nu poate fi confirmată prin acordul părților;
 art. 14 C.civ. principiu fundamental al dreptului civil;
4
 art. 1170 C.civ. principiu director al dreptului contractual instituie

caracterul imperativ;
 art. 1183 alin. (3) C.civ. legiuitorul definește enunțiativ toate practicile contrare
bunei-credințe, atât sub formă de acțiuni, inacțiuni, cât și intenții ale părților aflate în negociere.
! Libertatea negocierii nu trebuie să intre în conflict cu principiul bunei-credinţe !
 art. 1183 alin. (4) răspunderea juridică pentru încălcarea obligației de bună-credinţă
pe parcursul negocierilor.
! Răspunderea va opera şi pentru beneficiul nerealizat !
Exemplu: A, posibil cumpărător, dorește să achiziționeze pachetul majoritar de acțiuni al unei

societăți pe acțiuni din domeniul distribuției de telefonie mobilă de la vânzătorul B. Pentru a
putea lua o decizie în cunoștință de cauză, A solicită lui B o informare detaliată asupra
situației economice și juridice a societății și solicită acces la documente contabile, contracte în
derulare si documente privind litigiile acelei societăți. Pe baza acestor elemente, A susține că
va putea lua o decizie asupra prețului și eventual să facă o contraofertă. Ulterior, A întrerupe
în mod nejustificat negocierile, iar B află că A lucrează la o companie concurentă, intențiile
acestuia nefiind cele de a încheia contractul, ci de a afla informații confidențiale despre
companie.
În cazul probării comportamentului contrar exigențelor bunei credințe  acest fapt ilicit va
naște un raport juridic obligațional extracontractual, numit raport juridic de răspundere civilă
delictuală.
 nu se pot obține daune interese echivalente profitului pe care victima spera să-l obțină din
executarea contractului a cărei negociere a fost întreruptă, însă se pot obține despăgubiri
echivalente profitului alternativ sau beneficiului nerealizat, care nu s-a materializat din cauza
acelei fapte ilicite - temă de discuție!
Exemplu: C a inițiat negocieri precontractuale pentru cumpărarea unui apartament de la B,

anunțând de la început că dorește să achite printr-un credit obținut de la bancă. C este
anunțat, la un moment dat, de bancă că nu se califică pentru obținerea creditului. Cu toate
5
acestea, C continuă un timp determinat să negocieze cu B. După un interval de 3 luni, când

deja piața scăzuse anunță partenerul contractual, că nu va încheia contractul.
 timpul petrecut în negocieri nu este un factor care să excludă/atragă răspunderea civilă

delictuală;
 nefurnizarea unui motiv de întrerupere a negocierilor nu este în sine o faptă ilicită, pentru că
există o zonă a libertății, însă această întrerupere nu trebuie să se facă contrar exigențelor bunei-
credințe.
Pentru angajarea răspunderii privind ruperea negocierilor, în mod ilicit, trebuie îndeplinite
următoarele condiții:
 prin conduita sa, potențialul partener contractual îl determină pe ofertant să aibă o
convingere fermă și rezonabilă, că se va încheia contractul;
 potențialul partener contractual să întrerupă negocierile fără un motiv rezonabil sau
de bună-credință.
 Obligația de confidențialitate
 când o informație confidențială este comunicată de către o parte în cursul negocierilor

cealaltă parte este ținută să nu o divulge și să nu o folosească în interes propriu, indiferent dacă
se încheie sau nu contractul  art. 1184 C.civ.;
 obligație dispozitivă părțile pot deroga de la prevederile citate, permițând utilizarea

informațiilor obținute în cadrul negocierilor și în relațiile cu alte persoane, eventual în alte
negocieri.
 Obligația de informare precontractuală
 nu este reglementată de un text specific de lege;
6
 este încadrată ca obligație specifică etapei negocierii doar de o parte a doctrinei;
 este o obligație atât pentru contractele negociate, cât și pentru contractele nenegociate;
 ar trebui să existe independent de existența, lipsa sau etapa negocierilor;
 este considerată a fi o obligație de rezultat partea trebuie să se asigure că transmiterea

informațiilor s-a realizat pe deplin.
 Negocierile se pot finaliza prin:
 Întrerupere partenerii de negocieri nu își datorează, în principiu, nimic.
 Contracte intermediare (preparatorii) au ca finalitate încheierea „contractului scop” în mai

bune condiții şi mai rapid, prin evitarea unor riscuri şi a protecției intereselor fiecărei părți.
 contractele care aranjează negocierile (acordul de principiu/de negociere, punctajul);
 convențiile de preferință;
 convențiile prin care se finalizează elementele esențiale ale negocierii şi prin care se naște
obligația părților de a încheia în viitor contractul (contractul cadru, promisiunea de a contracta).
 Contract scop încheierea contractului pentru care părțile au început negocierea.
 Contractele preparatorii contracte intermediare încheiate cu scopul de a prefigura conținutul

viitorului contract sau condiții specifice legate de încheierea acestuia.
 Au ca finalitate încheierea “contractului scop” în mai bune condiții și mai rapid, prin evitarea
unor riscuri și a protecției intereselor fiecărei părți.
 Unele nu au valoare contractuală între părțile negocierii viitorului contract
 ori pentru că sunt încheiate cu terții, deși privesc negocierea în curs
Exemplu: contractul de consiliere în afacere, de audit economic sau juridic al unei operațiuni
în curs de negociere.
 ori pentru că natura lor le descalifică
Exemplu: unele documente precontractuale, unele scrisori de intenție.
7
 Altele au valoare contractuală variabilă
Exemplu: acordul de principiu/de negociere, pactul de preferință, promisiunile de a contracta.
 Au o claritate din această perspectivă și o previzibilitate, ele cu grade diferite, cei drept de angajament
juridic, de forță juridică sunt văzute ca și contracte preparatorii și uneori părțile le încheie ori într-o etapă
foarte avansată a negocierilor ori după ce au închis negocierile, dar din diferite motive nu se poate încă
încheia contractul scop, contractul pentru care ele au început negocierile.
Clasificare
reglementate de codul civil nereglementate de codul civil
1. pactul de preferință  contractul cadru

2. promisiunea unilaterală de a contracta
3. promisiunea sinalagmatică de a contracta
4. pactul de opțiune
 succesiunea enumerării are în vedere

diferența de forță juridică a fiecărui tip de
contract, din perspectiva asumării
obligațiilor care țin de viitorul contract,
ultimul fiind cel cu forța juridică cea mai
importantă.
I.2.1. Documentele precontractuale
 Pot include:
 documentele publicitare
 pot sta la baza unui contract;
8
 pot avea uneori chiar valoarea unei oferte (mai ales dacă ele sunt suficient de explicite în
privința bunului/serviciului și prețului și dacă au acest caracter comercial);
 pot avea uneori doar valoarea unei invitații la negocieri.
 condițiile generale de contractare

 acestea constituie astăzi parte a practicii curente în materia contractelor de adeziune se
materializează în documente precontractuale, care, de cele mai multe ori, devin parte integrantă
a contractului ca urmare a aderării celeilalte părți la oferta emitentului acestora.
Exemplu: condiții generale de vânzare, creditare, prestare a unui serviciu de telefonie mobilă.
 devizul și factura pro forma
 constituie documente cu semnificație juridică variabilă, oscilând între:
invitația la negociere oferta propriu-zisă
Exemplu: devizul cuprinde o propunere Exemplu: devizul cuprinde toate elementele

pentru lucrări de antrepriză, factura pro unei oferte de a contracta.
forma indică prețul serviciului ce urmează a
fi achitat, iar plata atrage, de obicei,
încheierea contractului
 devizul va avea o semnificație pe care o vom atribui în fiecare context particular
 Au o semnificație juridică variabilă în funcție de contextul în care sunt folosite și în funcție de ce au

înțeles părțile care sunt emitente ale acestor documente să le dea ca și semnificație - temă de discuție!
I.2.2. Scrisoarea de intenție
 Prima accepțiune un document prin care se aduce la cunoștința partenerului intenția de a începe,
continua sau relua negocierile asupra unui contract, indicând, mai mult sau mai puțin detaliat, un aspectele
de interes sau de focus al negocierilor.
9
 acest instrument contractual are totuși o semnificație juridică, pentru că ar putea constitui
mijloc de probă în contextul determinării desfășurării cu bună-credință a negocierilor.
Exemplu: prezența scrisorii de intenție indică inițierea unor negocieri, astfel încât o
întrerupere nejustificată poate fi sancționată pe terenul abuzului de drept precontractual..
 A doua accepțiune poate fi echivalentă cu o scrisoare de confort, având o semnificație mai

amplă - printr-un asemenea document, emitentul se angajează (în grade diferite) să susțină financiar o altă
persoană, să contribuie la finalizarea anumitor operațiuni juridice etc.
 semnificația unei astfel de scrisori este mai apropiată de cea a garanțiilor autonome, importanța
lor pentru faza de negociere fiind mai mult complementară.
I.2.3. Angajamentul de onoare (Gentlemen’s agreement)
 Acel acord “a cărui executare este subordonată loialității părții care l-a emis” 1.
 Asumarea unei obligații în acest mod, în faza negocierii, se consideră că descalifică juridic actul și îl
plasează în afara dreptului.
 Nu are o semnificație juridică obligațională prin el însuși, în sensul că el nu va putea fi executat silit ca
un document de natură contractuală, atrăgând astfel o răspundere de natură contractuală.
 Acest instrument contractual are totuși o semnificație juridică, pentru că acesta ar putea constitui
mijloc de probă a îndeplinirii sau neîndeplinirii cu bună-credință a obligației de a intra, ieși sau menține o
negociere.
I.2.4. Acordul de principiu (acord de negociere, punctaj, protocol precontractual, acord

parțial)
 Formulă contractuală din faza negocierii prin care părțile, ajunse la un anumit stadiu al acordului lor,
fixează elementele contractuale asupra cărora s-au înțeles și asupra cărora nu mai intenționează să revină.
 Este foarte util în cazul negocierilor deosebit de complexe, a afacerilor foarte mari.
1
J.M. Mousseron, M. Guibal, D. Mainguy, L’avant-contrat., p. 215, nr. 439.
10
Exemplu: În cazul unei negocieri care vizează un pachet majoritar de acțiuni din cadrul unei
societăți, procesul de negociere a început acum două luni și a debutat cu o operațiune de due
diligence din punct de vedere economic, contabil, financiar și juridic. Pe parcursul negocierii,
ca urmare a unor probleme apărute, părțile au decis să evalueze stadiul procesului de due
diligence astfel încât să stabilească elementele contractuale asupra cărora s-au înțeles și
asupra cărora nu mai intenționează să revină.
 În doctrină, se apreciază uneori că semnificația unui astfel de acord de principiu este obscură pentru
lipsa unei determinări clare a ceea ce este obligatoriu sau nu pentru viitor.
 Totuși, acest acord de principiu este mai mult decât un angajament de onoare ca forță juridică, în sensul
că mută regimul răspunderii din plan delictual, pentru încălcarea obligației de bună credință, în plan
contractual pentru încheierea acordului dacă o parte se răzgândește și întrerupe negocierile pentru motive
care țin de ceea ce părțile stabiliseră prin acordul de principiu - temă de discuție!
! Acordul de principiu ≠ acordul suficient !
 Poate ca, după formarea contractului proiectat, să facă parte din acesta sau, cel puțin, să constituie un
document preparatoriu cu valoare interpretativă pentru contractul încheiat, în caz de un eventual litigiu pe
perioada executării acestuia..
I.2.5. Convențiile de preferință
 Vizează ipoteza încheierii unui contract care are rolul de a acorda prioritate la încheierea “contractului
scop” unei persoane numită beneficiar, prioritate ce urmează a fi acordată de promitent.
 Formele prin care se realizează convenții de preferință:
 Pactul de preferință
 Inserarea unor clauze în anumite contracte ce au ca scop acordarea unei preferințe viitoare
cocontractantului inițial.
 clauza clientului celui mai favorizat
 acea clauză din contractul de distribuție prin care o parte se obligă să ofere
beneficiarului condiții mai favorabile decât acelea consimțite unui terț în același tip de
contract;
 clauza primului refuz
11
 acea clauză conținută de un contract de distribuție care îl obligă pe debitor (pe

distribuitor) ca în cazul în care va primi oferte de la terți concurenți ai contractantului său
să le aducă la cunoștința acestuia, iar numai dacă cocontractantul său nu este interesat să
îi ofere aceleași condiții ca și terții, atunci debitorul (distribuitorul) le va putea accepta;
 deseori, clauza este asociată unei clauze de exclusivitate într-un contract de furnizare,
având scopul de a evita sau atenua o activitate devenită împovărătoare pentru cel care o
datorează.
 clauza ofertei concurente
 acea clauză care îl obligă pe debitor să se pronunțe asupra unei oferte primită de la un
concurent al partenerului său contractual;
 efecte vânzătorul oferă  contractul se adaptează
vânzătorul nu oferă aceleași condiții  cumpărătorul poate alege
încetarea/continuarea
Pactul de preferință
 Sediul materiei art. 1730 C.civ. care are ca obiect un contract de vânzare.
 Vizează o varietate de contracte.
 Acel contract prin care o parte, denumită promitent, se obligă față de cealaltă parte, denumită
beneficiar, să o prefere ca partener contractual în condiții egale, în cazul în care va hotărî în viitor să
încheie contractul dorit de beneficiar.
Exemplu: FC Steaua București încheie un pact de preferință în ceea ce privește un jucător al
clubului FC Dinamo București ca în cazul în care cel din urmă îl va vinde, FCSB să aibă
preferință la preț egal în fața unui alt club. - temă de discuție!
 Natura juridică contract unilateral dacă beneficiarul nu își asumă nici o obligație sau contract
bilateral și sinalagmatic, în sensul că acordarea acestei preferințe la încheierea contractului scop (ce
urmează a fi încheiat) se face, în general, în considerarea unei prestații pecuniare plătită de beneficiarul
preferinței.
 Sub aspectul formei, pactul de preferință este supus principiul consensualismului.
12
I.2.6. Promisiunea de a contracta
 Sediul materiei art. 1279 C.civ.

 Condiții esențiale de validitate este necesar ca promisiunea să cuprindă toate elementele
esențiale ale contractului promis.
 Clasificare:
A. promisiunea unilaterală de a contracta;
B. promisiunea bilaterală / sinalagmatică de a contracta.
 Sub aspectul formei ambele tipuri de promisiuni se supun principiul consensualismului;

 au existat controverse în acest sens din perspectiva posibilității de a beneficia de un remediu
foarte eficient al executării în natură  art. 1279 alin. (3) C.civ.
 ca urmare a impunerii opiniei majoritare din doctrină, art. 1279 alin. (3) C.civ. se referă doar la
îndeplinirea condițiilor de fond și esențiale pentru încheierea viitorului contract. - temă de discuție!
A se vedea hotărârea prealabilă nr. 23/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la
următoarea chestiune de drept: “modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 1.279 alin. (3) teza a treia
C.civ., respectiv dacă este obligatorie forma autentică la încheierea promisiunii de vânzare- cumpărare a
unui bun imobil, în vederea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic.” 2
A. Promisiunea unilaterală de a contracta

 Acel contract prin care o parte, denumită promitent, se obligă față de cealaltă parte, denumită
beneficiar, ca într-un anumit termen să încheie cu acesta un anumit contract (contractul proiectat), ale
cărui elemente esențiale sunt determinate la momentul încheierii promisiunii.
! Pactul de opțiune ≠ Promisiunea unilaterală !
 Spre deosebire de pactul de opțiune, pentru încheierea contractului proiectat este necesar ca
beneficiarul să își manifeste voința în sensul încheierii contractului, precum și o nouă manifestare de
voință. - temă de examen!
2
http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery
%5B0%5D.Value=133981
13
B. Promisiunea bilaterală / sinalagmatică de a contracta

 Sediul materiei:
 art. 1279 C.civ.  cu titlu general
 art. 1669 C. civ.  promisiunea de vânzare şi promisiunea de cumpărare
 Condiții esențiale de validitate conform art. 1179 C.civ.: capacitate, consimțământ, obiect și
cauză.
 Pentru a fi valabilă, trebuie să cuprindă toate clauzele contractului promis, în lipsa cărora părțile nu ar
putea executa promisiunea.
Exemplu: în cazul contractului de vânzare trebuie identificate bunul și prețul.
 În cazul neexecutării:
 dacă ne aflăm în prezența refuzului uneia dintre părți să încheie contractul promis părțile sunt
îndreptățite la remediile comune (excepție de neexecutare, rezoluțiune, daune-interese), dar și la un
remediu special, care constă în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract  este o formă
de executare silită atipică în natură, prevăzută de art. 1279 alin. (3) C.civ. și art. 1669 alin. 1 C.civ.
- în materie de vânzare.
 dacă ne aflăm în prezența încălcării promisiunii prin încheierea unui contract cu un terț,
promitentul vătămat poate cere daune-interes, rezoluțiunea promisiunii sau poate încerca
inopozabilitatea contractului încheiat cu terțul pe calea acțiunii pauliene, după cum poate invoca
nulitatea relativă a actului de înstrăinare care încalcă inalienabilitatea subînțeleasă în promisiunile de
înstrăinare, dacă aceasta a fost făcută opozabilă terților. - temă de discuție!
Promisiunea unilaterală vs. promisiunea bilaterală
 Diferența între promisiunea unilaterală și promisiunea bilaterală este că, în cazul promisiunii
unilaterale, o singură parte se obligă să încheie viitorul contract, iar cealaltă are un timp de gândire.
 Atât în cazul promisiunii unilaterale, cât și în cazul promisiunii bilaterale, ambele părți trebuie să
meargă din nou la notar pentru a încheia contractul promis (contractul scop).
14
I.2.7. Pactul de opțiune
 Sediul materiei art. 1278 C.civ.

 Contractul prin care o parte, numită promitent, își exprimă irevocabil consimțământul la încheierea
unui contract cu cealaltă parte, beneficiarul, pentru o durată de timp determinată - termen de opțiune - în
cazul în care acesta din urmă va decide să încheie un contract - să ridice opțiunea.
 Regula contract unilateral.
 Excepția contract sinalagmatic, dacă beneficiarul execută o anumită prestație, de regulă plata unei
sume de bani în schimbul menținerii acelei indemnizații de imobilizare.
 Dacă pactul poartă asupra unei înstrăinări, atunci el generează o inalienabilitate legală subînțeleasă în
intervalul termenului de opțiune  art. 627 alin. (4) C.civ.
 Nerespectarea pactului de către promitent (eventuala revocare a ofertei cuprinse în pact făcută de
promitent în cadrul termenului de opțiune) nu produce niciun fel de efect
 Nerespectarea pactului prin încheierea de contracte cu terții poate atrage răspunderea
contractuală a promitentului materializate în daune interese.
 Revocarea pe cale pauliană a contractului cu terțul, dacă se dovedește participarea terțului la fraudă sau
a nulității relative a contractului pentru încălcarea inalienabilității legale  art. 629 alin. 2 C.civ.
Pactul de opțiune vs. promisiunea unilaterală de a contracta - temă de discuție!
 are la bază un consimțământ exprimat tipic  pentru încheierea contractului scop este
pentru contractul de vânzare. necesar ca promitentul să își manifeste
voința în sensul încheierii contractului,
precum și o nouă manifestare de voință pe
care se obligă să o manifeste în viitor
specific vânzării, de o calitate superioară, de
un angajament mult mai puternic față de
simplul consimțământ al unei promisiuni.
15
 nu mai este necesară prezența promitentului,

este suficient ca beneficiarul să-și manifeste
consimțământul și din acel moment este încheiat
contractul de vânzare.
 se naște un drept potestativ.  se naște dreptul de creanță.
I.2.9. Contractul cadru
 Sediul materiei art. 1176 alin. (1) C.civ.

 Acel contract prin care părțile contractante stabilesc principalele reguli care vor guverna încheierea
viitoarelor contracte dintre acestea.
 Contractele încheiate în executarea contractului-cadru se cheamă contracte “de execuție” sau “de
aplicație”.
I.2.10 Acordul de voință
 Ipoteza simplă acordul de voințe se realizează prin întâlnirea a două sau mai multe voințe
individuale.
 Această întâlnire are loc prin propunerea unei persoane făcută alteia de a încheia un contract
(oferta), urmată de acceptarea pură și simplă, fără nicio rezervă, a acelei propuneri de către cel
căruia i-a fost adresată.
 Ipoteza complexă încheierea contractului este precedată de negocieri.
 Momentul încheierii contractului este dificil de determinat  aspectul principal în asemenea
situații este dat de nivelul consensului părților asupra elementelor viitorului contract.
 Care este gradul de consens la care trebuie să ajungă părțile pentru a putea fi asigurat încheiat
contractul?
 nu este necesar să se ajungă la un consens asupra tuturor elementelor, este necesar să se
ajungă la un consens asupra elementelor esențiale legiuitorul a prevăzut că “este suficient
ca părțile să se pună de acord asupra elementelor esențiale ale contractului, chiar dacă lasă
unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori încredințează determinarea acestora
unei alte persoane.”  art. 1182 alin. (2) C.civ.
Exemplu: în cazul contractului de vânzare dacă părțile s-au înțeles asupra prețului și
bunului se poate vorbi de existența unui acord suficient. - temă de discuție!
16
 doctrina și jurisprudența denumesc această ipoteză ca fiind cea a acordului suficient.

 determinarea elementelor secundare poate avea loc ulterior, printr-un nou acord, sau poate
fi încredințat unui terț, iar în cazul în care părțile nu ajung la un acord sau terțul nu determină
elementele secundare rămase în suspensie, “instanța va dispune, la cererea oricăreia dintre părți,
completarea contractului, ținând seama, după împrejurări, de natura acestuia şi de intenția părților.”
 art. 1182 alin. (3) C.civ.
 prin excepție de la regula acordului suficient:
 în loc să se ajungă la un acord asupra unor elemente esențiale, una dintre părți sau ambele
esențializează un element care ar fi fost considerat, în mod obișnuit, secundar până la
acordul asupra elementului esențializat, acordul suficient nu se poate considera realizat  art.
1185 C.civ.
 dacă există și exigențe de formă pentru încheierea valabilă a contractului atunci acordul
asupra elementelor esențiale este subordonat respectării acestei forme (art. 1242 și art. 1243
C.civ.), fiind însă admisibil să considerăm că lipsa formei poate genera un acord sub forma
promisiunii de contract ca urmare a aplicării principiului conversiunii  art. 1279 alin. (1)
C.civ.
 A se revedea cursul numărul 9 de Drept Civil. Partea Generală anul I
despre efectele nulității, inclusiv regulile de drept care înlătură principiul
quod nullum est, nullum producit effectum.
II. OFERTA
II.1. NOȚIUNEA ȘI SEDIUL MATERIEI
 Oferta (policitațiune) un act juridic unilateral  o manifestare de voință care constă în

propunerea fermă de a încheia un anumit contract în condiții determinate, pe care o face o persoană numită
ofertant.
 Sediul materiei art. 1187 - 1200 C. civ.
Exemplu: A, producător de banane din Costa Rica, îi face o ofertă de vânzare lui B, distribuitor de
banane din România, de 10.000 USD per tona de banane. B oferă 9.000 USD per tona de banane,
A revine cu oferta de 9.900 USD per tona de banane. B îi transmite că dacă acceptă 9.800 USD vor
17
încheia contractul. A acceptă ultima ofertă lui B. Nu se va ține cont cine a făcut oferta inițială ci
care din oferte a fost acceptată. Astfel B face oferta, iar A acceptă.
II.2. CONDIȚIILE OFERTEI. DELIMITAREA OFERTEI
 Condițiile ofertei:
 să fie fermă (include și caracterul serios)  art. 1188 alin. (1) teza a doua C.civ.;
 să fie completă să cuprindă toate elementele ce pot fi luate în considerare la încheierea
contractului  art. 1189 C.civ.;
 să îndeplinească forma cerută de lege pentru încheierea valabilă a contractului  art. 1187
C.civ.;
 oferta trebuie adresată unor persoane determinate. - temă de discuție!
Exemplu: Domnul Popescu dă un anunț de vânzare a unui apartament de 2 camere, situat în zona
Dorobanți, București, contra prețului de 100.000 euro. Domnul Georgescu se prezintă la o
vizionare pentru a vedea apartamentul și își manifestă dorința de a-l cumpăra pe loc. Îi virează în
cont domnului Popescu suma de 100.000 euro și îl cheamă la notar a doua zi pentru a încheia
contractul. Domnul Popescu refuză să se prezinte la notar, refuză să încheie contractul în formă
autentică. Domnul Georgescu pornește un proces, prin care solicită instanței constatarea faptului
că s-a încheiat o promisiune de vânzare, care s-a realizat prin acceptarea ofertei trimisă în formă
scrisă pe e-mail a doua a zi după vizionare. Mai mult de atât, s-a achitat și prețul, suma de 100.000
euro, în contul domnului Popescu și solicită instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de
contract de vânzare. A fost aceasta o ofertă adresată unei persoane determinate? - temă de
discuție!
 Contractul scop:
 consensual oferta și acceptarea vor îmbrăca forma dorită de părți;
 solemn oferta și acceptarea vor îmbrăca forma cerută de lege, forma solemnă, la fel ca și
forma contractului scop;
 real oferta și acceptarea trebuie să îndeplinească o condiție suplimentară  să fie însoțite
de remiterea bunului.
18
II.3. FORȚA ȘI NATURA JURIDICĂ A OFERTEI
 Acceptarea ofertei contractul va fi considerat încheiat, părțile contractante vor fi legate în

condițiile şi termenii respectivului contract.
 Natura juridică
 act juridic unilateral;
 un act juridic supus comunicării astfel încât, acesta va produce efecte din momentul în care
comunicarea ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu a luat cunoștință de ea din motive care nu îi
sunt imputabile.
 Oferta făcută unei persoane prezente
 Situația ofertei fără termen de acceptare ofertantul şi destinatarul ofertei se găsesc față în
față, în același loc, fără să se fi acordat un termen pentru a o analiza şi accepta
 oferta fără termen de acceptare adresată unei persoane prezente va produce toate efectele
încheierii unui contract valabil dacă va fi acceptată de îndată  art. 1194 alin. (1) C.civ.
 dispozițiile art. 1194 alin (1) C.civ se aplică și în cazul ofertei transmise prin telefon sau
prin alte mijloace de comunicare la distanță, adică audio sau video  art. 1194 alin (2) C.civ.
 Situația ofertei cu termen de acceptare ofertantul acordând un termen de acceptare, el este

obligat să mențină oferta înăuntrul acelui termen  art. 1194 coroborat cu art. 1191 alin. (1)
C.civ.
 Oferta făcută prin corespondență (făcută unei persoane absente)
 Termenul unei oferte se calculează din momentul ajungerii ofertei la destinatar  art. 1192
C.civ.
 Oferta cu termen de acceptare:
 termen explicit;
Exemplu: oferta este valabilă 5 zile lucrătoare din momentul curgerii termenului.
 termen implicit.
Exemplu: oferta este valabilă în limita stocului disponibil.
 Oferta fără termen de acceptare:

 se prevede existenta unui termen implicit si determinabil (nu determinat)
19
 “oferta fără termen de acceptare, adresată unei persoane care nu este prezentă,
trebuie menținută un termen rezonabil, după împrejurări, pentru ca destinatarul să o
primească, să o analizeze și să expedieze acceptarea.”  art. 1193 alin (1) C.civ.
II.4. RETRAGEREA ȘI REVOCAREA OFERTEI
 Retragerea ofertei (există doar pentru oferta făcută prin corespondență) poate avea loc în
mod liber şi necenzurat oricând până la momentul ajungerii ofertei la destinatar sau, cel mult, concomitent
cu acest moment  art. 1199 C.civ.
 Revocarea ofertei un act juridic unilateral prin care ofertantul revine asupra ofertei făcute şi
care, prin ipoteză, intervine numai după momentul ajungerii ofertei la destinatar.
 în cazul ofertei cu termen explicit:
 nu există posibilitatea revocării  art.1191 C.civ.
 în cazul ofertei fără termen (cu termen rezonabil):
 dacă revocarea intervine în interiorul termenului rezonabil, nu va produce efecte;
 dacă acceptarea a ajuns la ofertant, revocarea ofertei nu va produce efecte juridice;
 stabilirea termenului rezonabil se va aprecia, în funcție de împrejurări, de către instanță;
 concluzie revocarea va fi posibilă numai în afara termenului rezonabil și înainte de
primirea acceptării de către ofertant.
 Dacă destinatarul ofertei va dovedi daune ofertantul va răspunde pentru o revocare

intempestivă.
 Comunicarea ofertei  art. 1200 alin. (1) C.civ.
 Caducitatea ofertei o cauză de ineficacitate a ofertei ca act juridic unilateral din cauza
producerii unui eveniment independent de voința ofertantului.
 Cazuri de caducitate art. 1195 C.civ.
 în ipoteza în care acceptarea nu ajunge la ofertant în termenul stabilit sau într-un termen
rezonabil, termen care se impune după împrejurări;
 în ipoteza în care destinatarul refuză oferta;
20
 excepțional intervine în ipoteza survenirii incapacității sau a decesului ofertantului  art.

1195 alin. (2) C.civ. - temă de discuție!
III. ACCEPTAREA OFERTEI
III.1. NOȚIUNEA ȘI CONDIȚIILE ACCEPTĂRII
 Acceptarea ofertei manifestarea de voință a unei persoane de a încheia un contract în condițiile

stabilite de oferta ce i-a fost trimisă în acest scop.
 Acceptarea ofertei act juridic unilateral.
! În acceptarea ofertei se respectă principiul Mirror Image Rule  contractul trebuie să se oglindească
perfect în condițiile stabilite de oferta acceptată. !
 Sediul materiei art. 1196 – art. 1200 C.civ.

 Nu întotdeauna partea care inițiază prima oferta într-o negociere va fi considerat ofertant, ci partea a
cărei ofertă s-a acceptat.
Exemplu: A trimite către B o ofertă pentru o mașină marca BMW pentru prețul de 25.000
euro, cu termen de predare în data de 20.03.2022. B răspunde că acceptă oferta, dar pentru
prețul de 24.000 euro cu termen de predare în 17.03.2022  răspunsul lui B NU reprezintă
acceptarea ofertei lui A, ci o contraofertă.
 Condițiile acceptării:
 să fie pură și simplă  art. 1182 alin. (2) C.civ.;
 să fie neîndoielnică;
 să nu fie tardive  art. 1196 alin. (1) C.civ.;
 să fie emisă în forma cerută de lege  art. 1187 C.civ.
21
III.2. FELURILE ACCEPTĂRII
 Acceptare expresă acceptarea comunicată ofertantului.

 Acceptare tacită rezultă dintr-un comportament al destinatarului care, pe cale de interpretare,
poate induce constatarea că este de acord cu încheierea contractului propus în termenii stabiliți de ofertant.
 Se poate considera acceptare tacită și începutul executării contractului- temă de discuție!
Exemplu: plata prețului.
 Art. 1.186 alin. (2) C. civ.
! Acceptarea tacită ≠ tăcerea ca formă de pasivitate comportamental – juridică !
 Acceptarea necorespunzătoare a ofertei  art. 1.197 C. civ.

 Acceptarea tardivă acceptare care este făcută după expirarea termenului prevăzut în ofertă 
art. 1198 C.civ.
 Există două ipoteze privind acceptarea tardive:
 „Acceptarea tardivă produce efecte numai dacă autorul ofertei îl înștiințează de îndată pe
acceptant despre încheierea contractului.”  art. 1198 alin. (1) C.civ.
 „Acceptarea făcută în termen, dar ajunsă la ofertant după expirarea termenului, din motive
neimputabile acceptantului, produce efecte dacă ofertantul nu îl înștiințează despre aceasta de
îndată.”  art. 1198 alin. (2) C.civ.
 Simpla confirmare a primirii ofertei trimise de către ofertant nu echivalează cu acceptarea ofertei -
temă de discuție!
IV. RETRACTAREA ACCEPTĂRII
 Art. 1199 C.civ.
22
 Condiția fundamentală cerută de lege pentru ca retragerea să își producă efecte este ca
acceptarea să nu fi ajuns de la destinatarul acceptării, adică la ofertant, sau ca retractarea să ajungă cel mai
târziu la ofertant concomitent cu acceptarea.
V. MOMENTUL ȘI LOCUL ÎNCHEIERII CONTRACTULULUI
V.1. MOMENTUL ÎNCHEIERII CONTRACTULUI
 Art.1186 C.civ.
 Momentul întâlnirii ofertei cu acceptarea.
Excepție: contractele solemne care se încheie în momentul îndeplinirii formalităților prevăzute de lege
pentru validitatea lor.
 Contractul încheiat între prezenți momentul încheierii contractului este acela în care aceștia
cad de acord asupra încheierii contractului.
 Contractul încheiat prin mijloace tehnice modern se vor aplica regulile încheierii contractului
între prezenți.
 Contractul încheiat prin corespondență se consideră încheiat în momentul în care acceptarea

a ajuns la ofertant, fiind suficient ca scrisoarea sau telegrama să ajungă în cutia poștală, la poartă, la
secretariat sau în căsuța de poștă electronică.
 Riscul informării aparține ofertantului
 Riscul comunicării aparține acceptantului
 Momentul încheierii contractului prin acceptare implicită  art. 1.196 alin. (1) C.civ.
 Importanța momentului încheierii contractului
 momentul încheierii contractului determină legea aplicabilă acelui contract;
 capacitatea de a contracta se apreciază în funcție de momentul încheierii contractului;
 cauzele de nulitate ale contractului se apreciază față de momentul încheierii contractului;
 momentul încheierii contractului determină şi locul încheierii acestuia.
23
V.2. LOCUL ÎNCHEIERII CONTRACTULUI
 Art.1186 C.civ.
 Locul încheierii contractului locul unde s-a realizat acordul de voință.
 În cazul contractului încheiat prin corespondență localitatea unde ofertantul a primit

acceptarea.
 Locul încheierii contractului este determinat de momentul încheierii contractului.
 Importanța momentului încheierii contractului:
 determină competența teritorială a instanței care urmează a rezolva un posibil litigiu între părți;
 se va aplica legea de la locul încheierii contractului locul încheierii contractului va fi

considerat locul în care acceptarea ajunge la ofertant.
 Observăm o tendință la nivelul legislațiilor europene și la nivelul dreptului Uniunii Europene de scădere a
importanței locului încheierii contractului, reglementat de art. 1186 C.civ. competența judiciară este
determinată după locul executării obligațiilor în mod alternativ cu alte criterii de determinare a competenței.
- temă de cercetare!
 Regulamentul Nr. 1215/2012 al Parlamentului European din 12.12.2012 privind competența

judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială;
 Regulamentul (CE) NR. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie

2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I).
VI. PROBLEME SPECIALE PRIVIND DETERMINAREA CONŢINUTULUI

CONTRACTULUI ÎN UNELE SITUAŢII
VI.1. ACORDUL ASUPRA ELEMENTELOR ESENȚIALE
 Art. 1.182 alin. (2), art. 1.185, art. 1.182 alin. (3) C. civ.
 Elementele esențiale se regăsesc întotdeauna în contract sub forma unor clauze contractuale
care au rostul de a concretiza în interiorul contractului înțelegerea părților asupra acestora.
24
 Odată ce s-au stabilit elementele esențiale se formează un acord suficient3.
! Elementele esențiale ≠ condițiile esențiale de validitate a contractului !
! Elementele esențiale ≠ elemente secundare !
Exemplu: Într-un contract de vânzare, elementele esențiale vor fi întotdeauna stabilirea

prețului și a bunului vândut.
 După realizarea acordului de voință asupra elementelor esențiale, contractul va fi încheiat cu toate
consecințele decurgând de aici, apoi părțile vor determina, printr-un acord ulterior, și elementele secundare
ale acestuia. În caz de neînțelegeri, părțile au dreptul să apeleze la instanța de judecată care va dispune
completarea contractului ținând însă cont de natura contractului și de voința părților  art. 1182 alin. (3)
C.civ.
VI.2. CLAUZA DE FUZIUNE. CLAUZELE STANDARD
 Clauza de fuziune (clauza de neschimbare sau de integralitate) acea clauză frecvent întâlnită
într-o gamă variată de contracte, inclusă între clauzele finale ale contractului, prin care se prevede că
orice documente extracontractuale sau acorduri vor fi înlăturate din contract, acordul de voință fiind
considerat a fi numai asupra a ceea ce s-a stabilit prin contract.
Exemplu de clauză de integralitate: “Acest contract conține întreaga înțelegere a părților”.
 Clauza standard art. 1202 C.civ.
 Condiții:
 să existe niște clauze cuprinse într-un document separat, anterior încheierii contractului şi să se
găsească la una dintre părți acel document;
 respectivele clauze să nu fi făcut obiectul unei negocieri cu cealaltă parte.
3
L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, op. cit., p. 66
25
 Un contract poate fi format din:
 clauze standard (contracte de adeziune, contracte între profesioniști);
 clauze standard + clauze negociate;
 clauze negociate.
 Clauzele standard se contrazic cu clauzele negociate vor prevala clauzele negociate  art. 1202
alin. (3) C.civ.
Exemplu: A, producător de oțel, îi trimite lui B, distribuitor de oțel, o ofertă prin care îi
propune să încheie un contract în condițiile standard de contractare ale acestuia. B îi
răspunde că acceptă oferta, dar în propriile condiții standard de contractare.
Ipoteza 1  nu ne aflăm în prezența unui contract;
Ipoteza 2 acceptarea este, de fapt, o contraofertă, care a fost la rândul ei acceptată tacit de
ofertantul inițial (acceptantul final), dacă acesta a început executarea și executarea însăși
semnifică o acceptare a contraofertei. Această ipoteză e o aplicație a teoriei din dreptul
contractual anglo-saxon „the last shot” - acceptarea cu termeni adiționali e contraofertă, ceea
ce e conform Mirror Image Rule și că dacă s-a început executarea din partea ofertantului
inițial, înseamnă că el a acceptat această ofertă. - temă de cercetare!
Ipoteza 3  Pe teoria acordului suficient, contractul se formează în limita elementelor

esențiale necesare încheierii acestuia. Restul clauzelor care contravin celor din ofertă se vor
anihila reciproc conform principiului “Knock-Out Rule”  art. 1202 alin. (4) C.civ.
Clauzele standard ≠ clauzele – tip

 Clauzele tip există din considerentul de a ușura și eficientiza activitatea și provin de la un terț, instituție
care a reglementat un anume contract-tip.
26
VI.3. CLAUZELE NEUZUALE (SURPRINZĂTOARE)
 Art. 1203 C.civ.
! Enumerarea din art. 1203 C.civ. este enunțiativă sau limitativă ! - temă de discuție!
 Acele clauze standardizate care au un conținut despre care nu se poate prezuma în mod rezonabil că a
fost acceptat de partea căreia i-au fost propuse.
 Importanța studierii instituției clauzelor neuzuale:

 determinarea conținutului unui contract, dacă toate clauzele agreate aparent într-un contract sunt
într-adevăr clauze care vor face parte din câmpul contractual respectiv.
 Stabilirea echilibrului contractual.
 Legiuitorul cere anumite formalități suplimentare pentru ca ele să poată produce efecte juridice,
pentru că, dacă nu sunt îndeplinite anumite formalități, ele nu vor produce efecte juridice
 Condiții de existență a clauzelor neuzuale:
 clauzele să fie clauze standard;
 clauzele să prevadă:
 în folosul celui care le propune
 limitează răspunderea unei părți;
Exemplu: În cazul semnării unui contract al cărui obiect este de 10.000 euro, în care este
prevăzută o clauză de limitare a răspunderii de maximum 2.000 euro în cazul imposibilității de
utilizare totală a bunului.
 oferă dreptul de a denunța unilateral contractul

 oferă dreptul de a suspenda executarea obligațiilor.
 în detrimentul celeilalte părți:

 decăderea din dreptul ori din beneficiul termenului a părții slabe;
 limitarea dreptului de a opune excepții;
 restrângerea libertății de a contracta cu alte persoane (clauze de exclusivitate);
 reînnoirea tacită a contractului;
 legea aplicabilă;
27
 clauzele compromisorii / de arbitraj sau prin care se derogă de la normele

privitoare la competența instanțelor judecătorești o clauză prin care părțile unui
contract aleg ca toate litigiile cu privire la valabilitatea, validitatea sau și sau
executarea interpretarea acelui contract să nu fie soluționate de instanțele judecătorești
obișnuite, ci de către anumite tribunale arbitrale.
 trebuie să fie acceptate, în mod expres, în scris, de către cocontractant pentru a produce
efecte  este necesară o acceptare separată a clauzelor respective, fie prin semnătura în dreptul
fiecărei clauze în parte, fie prin enumerarea acestora la finalul contractului, prin care partea mai
slabă își asumă faptul că respectivele clauze au fost înțelese și acceptate pentru a face parte din
contract; - temă de discuție!
 În situația în care clauzele respective nu sunt acceptate, în mod expres și în scris 
acele clauze sunt considerate nescrise.
! A nu se confunda cu semnarea contractului !
 individualizarea clauzei neuzuale astfel încât să fie observate de acceptant.

 Excepție de la principiul consensualismului acceptarea acestor clauze impune respectarea unei
anumite forme.
 Prevederile art. 1203 C.civ. nu se aplică în contractele negociate, în contractele formale și în cele ale
căror conținut este legal stabilit.
Exemplu: În cazul în care A îi face o ofertă lui B pentru cumpărarea unei mașini nu avem
clauze neuzuale, chiar dacă ne regăsim în ipoteza uneia dintre clauzele enumerate în art. 1203
C.civ. pentru că nu ne aflăm în situația premisă – existența clauzelor standard.
 Dacă avem o clauză standard care oferă părții slabe dreptul de a denunța unilateral contractul  nu este
aplicabil art. 1203 C.civ.
 În general, contractele de consum sunt încheiate în condiții de inegalitate juridică.
Exemplu: În cazul încheierii unui contract între o persoană fizică și un distribuitor de servicii
de internet și de televiziune prin cablu, societatea care livrează serviciile de internet se găsește
pe o poziție de forță față de simplul consumator care își dorește să beneficieze de acele
servicii.
 Dacă profesionistul are o ofertă standardizată care în mod obișnuit o negociază cu partenerii lui
de afaceri, profesioniști sau consumatori, clauza respectivă, deși aparent o clauză standard, nu va
conduce la aplicarea art. 1203 C.civ. - temă de discuție!
28
 Sancțiune
 Sunt considerate clauze nescrise nu produc niciun efect.
 Sancțiunea ar putea fi extinsă și la clauzele care, deși au fost comunicate celeilalte părți, sunt
redactate într-un mod obscur, neinteligibil și în cazul cărora se poate spune că nu au fost acceptate
pentru că nu au fost înțelese.
VI.3. CLAUZELE ABUZIVE
 Sediul materiei Legea 193/2000.

 Vizează doar contractele încheiate între profesioniști și consumator.
Exemplu: În cazul în care domnul Popescu, în calitate de administrator al firmei Digitalia

S.R.L., încheie un contract de servicii de internet între Digitalia S.R.L. și un furnizor de
servicii de internet, nu se va putea bucura de protecția oferită de Legea 193 / 2000, deoarece
nu îndeplinește calitatea de consumator. Dar în cazul în care domnul Popescu, în calitate de
persoană fizică, încheie un contract de servicii de internet cu același furnizor, atunci acesta va
putea beneficia de protecția respectivei legi întrucât are calitatea de consumator.
 Clauzele abuzive asigură o protecție a consimțământului din perspectiva substanțială, pe fond.

 Orice clauză în relația cu consumatorul trebuie redactată într-o manieră clară și inteligibilă  art. 1
Legea 193/2000.
 Doar clauzele secundare ar putea fi abuzive, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază cu
definirea obiectului principal al contractului - principiu al dreptului consumului  art. 4 alin. (6) Legea
193/2000.
 Excepție dacă se încalcă obligația de transparență contractuală, aș putea teoretic să mă
plâng și de preț, prin excepție de la principiul acesta o să aveți și aici o speță, probabil. - temă de
discuție!
 O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost
stabilită, fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei  art. 4 alin. (1) Legea 193/2000.
Exemplu: contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de

comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
 Suprapunere aproape perfectă cu clauzele neuzuale  art. 4 alin. (1) și (2) Legea 193/2000
 Cum identificăm dacă ne aflăm în situația unor clauze neuzuale sau abuzive? - temă de discuție!
29
 Dacă o clauză a fost negociată, asta nu înseamnă că ne putem prevala și spune că un consumator ar fi
avut posibilitatea reală să schimbe și o altă clauză  art. 4 alin. (3) Legea 193/2000
 În situația în care am aplica legislația clauzelor neuzuale, soluția s-ar schimba?  art. 1203
C.civ. - temă de discuție!
 Spre deosebire de controversa privind lista de clauze neuzuale stipulate la nivelul art. 1203 C.civ, în
cazul clauzelor abuzive lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de
exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive  art. 4 alin. (4) Legea 193/2000.
 Condiții de existență a clauzelor abuzive:

 nenegocierea clauzelor să fi existat posibilitatea modificării clauzei;
 dezechilibru juridic semnificativ în defavoarea consumatorului , dezechilibru între drepturile și
obligațiile părților, în detrimentul consumatorului un indiciu important pentru identificarea
dezechilibrului, constă în abilitatea clauzei de a îndepărta conținutul contractului în favoarea celui
care a impus clauza față de ius dispositivum, adică față de dreptul comun al contractului  art. 4
alin. (1) Legea 193/2000
 încălcarea exigenței de bună-credință buna-credință are rolul de a preîntâmpina o posibilă
evaluare mecanică a dezechilibrului între drepturile și obligațiile părților, precum și de a impune ca
la evaluarea caracterului abuziv al unei clauze să se aibă în vedere toate circumstanțele relevante ale
încheierii contractului;
 circumstanțele relevante - criteriul circumstanțelor determinarea caracterului abuziv al unei
clauze se face în funcție de împrejurările în care un contract a fost încheiat, cum ar fi: starea de
nevoie în care s-a aflat consumatorul și urgența care l-a determinat să încheie contractul.
Exemplu: Încheierea de către domnul Popescu a unui contract de telefonie mobilă pentru că
trebuia să vorbească cu mama lui care era bolnavă într-un alt oraș, aspect care l-a determinat
să încheie contractul fără nicio negociere; încheierea de către domnul Georgescu a unui
contract de telefonie mobilă ca urmare a presiunii exercitată asupra acestuia prin faptul că i
s-a comunicat că beneficiază de o reducere de 50% la abonament, pentru o perioadă de 12
luni, dacă încheie contractul atunci, aspect care l-a împiedicat să analizeze conținutul ofertei.
Comparație între clauzele neuzuale reglementate de art. 1203 C.civ. și cele abuzive exemplificate în
Anexa aferentă Legii 193/2000. - temă de seminar!
30
 Sancțiune
 nulitatea absolută interesul este public, avem de a face cu ordine publică de control și de
protecție menită să ocrotească un interes de grup, cel al consumatorilor care sunt foarte mulți și, prin
urmare, interesul lor colectiv îl face să fie mai mult decât un interes privat.
Clauzele abuzive în alte raporturi decât cele de consum
Există protecție și ce fel de protecție există împotriva unor clauze abuzive în afara contractelor de consum si
care sunt eventualele mijloace de drept comun prin intermediul cărora s-ar putea obține o astfel de
protecție? - temă de discuție/seminar!
 Tehnici de eliminare a clauzelor abuzive:

 utilizarea teoriei viciilor de consimțământ;
 utilizarea noțiunii de cauză;
 utilizarea teoriei formării acordului de voințe;
 utilizarea regulilor transparenței contractuale;
 utilizarea legislației conexe.
Lectură suplimentară:
1. Legea 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a
unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități
contractante, reglementări care instituie reguli de protecție a profesioniștilor în raport cu alți
profesioniști.
2. Controverse în dreptul imobiliar
31
VII. BIBLIOGRAFIE ELEMENTARĂ
1. B.Oglindă, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ediția a III-a, revizuită și adăugită, București,
2021
2. L. Pop, I. F. Popa, S. I. Vidu, Drept civil. Obligațiile, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, București, 2020
3. I.I. Neamț, L. Toma-Dăuceanu, Drept civil. Obligațiile, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, București,
2019
32

CURS 3 - TGO - Formarea Contractului

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS 3 - TGO - Formarea Contractului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DREPT CIVIL.

TEORIA GENERALĂ A OBLIGAȚIILOR

TEORIA GENERALĂ A OBLIGAȚIILOR

I. ETAPELE FORMĂRII CONTRACTULUI...................................................................................2

I.1. MODALITĂȚI ȘI ETAPE ÎN ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI.........................................2

I.2. ETAPA PRECONTRACTUALĂ - NEGOCIERILE. CONTRACTELE PREPARATORII

II.1. NOȚIUNEA ȘI SEDIUL MATERIEI.....................................................................................16

II.2. CONDIȚIILE OFERTEI. DELIMITAREA OFERTEI........................................................16

II.3. FORȚA ȘI NATURA JURIDICĂ A OFERTEI.....................................................................17

II.4. RETRAGEREA ȘI REVOCAREA OFERTEI.......................................................................18

III. ACCEPTAREA OFERTEI.........................................................................................................19

III.1. NOȚIUNEA ȘI CONDIȚIILE ACCEPTĂRII......................................................................19

III.2. FELURILE ACCEPTĂRII.....................................................................................................20

IV. RETRACTAREA ACCEPTĂRII..............................................................................................21

V. MOMENTUL ȘI LOCUL ÎNCHEIERII CONTRACTULULUI...........................................21

V.1. MOMENTUL ÎNCHEIERII CONTRACTULUI...................................................................21

V.2. LOCUL ÎNCHEIERII CONTRACTULUI.............................................................................22

VI. PROBLEME SPECIALE PRIVIND DETERMINAREA CONŢINUTULUI CONTRACTULUI

VI.1. ACORDUL ASUPRA ELEMENTELOR ESENȚIALE......................................................22

VI.2. CLAUZA DE FUZIUNE. CLAUZELE STANDARD..........................................................23

VI.3. CLAUZELE NEUZUALE (SURPRINZĂTOARE)..............................................................24

VI.3. CLAUZELE ABUZIVE...........................................................................................................26

I. ETAPELE FORMĂRII CONTRACTULUI

 consens intern  consimțământul și cauza ca și condiții de validitate;

I.1. MODALITĂȚI ȘI ETAPE ÎN ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI

 Două modalități de încheiere a contractului:

 După criteriul negocierii:

 Prin acceptarea fără rezerve a unei oferte (varianta simplă)

 contracte de adeziune sau de consum nu există posibilitatea negocierii

Exemplu: contracte de asigurare, contracte de leasing, contracte bancare.

 contracte în care nu se dorește negocierea termenii ofertei inițiale sunt

 Prin negocierea prealabilă a contractului (varianta complexă).

 După criteriul prezenței părților la momentul încheierii:

 Încheierea contractului „față în față”

 Încheierea contractului „prin corespondență”

 În funcție de existența sau inexistența negocierilor, contractele se împart în:

 contracte unde nu se dorește negocierea termenii ofertei inițiale sunt considerați

I.2. ETAPA PRECONTRACTUALĂ - NEGOCIERILE. CONTRACTELE

 Art. 1182 alin. (2), art. 1183 și art. 1184 C.civ.

 Negocierea etapă în care părțile încearcă să-și armonizeze voințele.

! Elementele esențiale ale contractului  condițiile esențiale pentru validitatea contractului !

o Elementele esențiale ale contractului obiectul contractului și obiectul obligațiilor

o Condițiile esențiale pentru validitatea contractului capacitatea, consimțământul,

 Negocierea informală (neorganizată):

 cel mai des întâlnită în practică;

 Negocierea formală (organizată):

 se caracterizează prin încheierea unor acorduri preparatorii;

 Importanța juridică a etapei negocierii:

 existența unor elemente care eventual să probeze anumite vicii de consimțământ.

 Obligaţii specifice etapei negocierii:

 art. 14 C.civ. principiu fundamental al dreptului civil;

 art. 1170 C.civ. principiu director al dreptului contractual instituie

! Libertatea negocierii nu trebuie să intre în conflict cu principiul bunei-credinţe !

! Răspunderea va opera şi pentru beneficiul nerealizat !

Exemplu: A, posibil cumpărător, dorește să achiziționeze pachetul majoritar de acțiuni al unei

Exemplu: C a inițiat negocieri precontractuale pentru cumpărarea unui apartament de la B,

acestea, C continuă un timp determinat să negocieze cu B. După un interval de 3 luni, când

 timpul petrecut în negocieri nu este un factor care să excludă/atragă răspunderea civilă

 când o informație confidențială este comunicată de către o parte în cursul negocierilor

 obligație dispozitivă părțile pot deroga de la prevederile citate, permițând utilizarea

 Obligația de informare precontractuală

 nu este reglementată de un text specific de lege;

 este încadrată ca obligație specifică etapei negocierii doar de o parte a doctrinei;