Teoria obligațiilor – Cursul 2 – 21.02.

2022
- sinteză –
ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR

I. Necesitatea unei noi reglementări a încheierii contractului

1. Reglementarea anterioară. Anterior, mecanismul încheierii
contractului era reglementat în Codul comercial (art. 35-39), aplicarea sa fiind
extinsă de doctrină şi jurisprudenţă şi la încheierea contractelor civile. Faţă de
„zgârcenia” reglementării, teoriile privind efectele răspunderii pentru revocarea
ofertei erau controversate, iar momentul încheierii contractului reglementat de
art. 35 C. com. („sistemul informării”) era considerat nesatisfăcător, în locul său
propunându-se „sistemul recepţiei”, despre care se considera – în doctrină şi
jurisprudenţă – că naşte o prezumţie de luare la cunoştinţă.
2. Reglementarea actuală. În contextul concepţiei Noului Cod civil
privind unificarea dreptului privat şi reglementarea în Codul civil atât a
raporturilor juridice civile, cât şi a celor comerciale, în Cartea a V-a, „Despre
obligaţii”, Titlul II – „Izvoarele obligaţiilor”, Capitolul I – „Contractul”,
Secţiunea a 3-a – „Încheierea contractului”, § 3 – „Consimţământul” s-a introdus
pct. I – „Formarea contractului” care conţine reglementări privind oferta de a
contracta, acceptarea, precum şi o serie de prevederi cu incidenţă asupra
mecanismului încheierii contractului (negocierile, clauze speciale etc.)
II. Principiul bunei-credinţe
3. Reglementare.
Art. 14 C. civ. – principiul general...
Art. 1170 teza I NCC prevede că „părțile trebuie să acționeze cu bună-
credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul
executării sale”, iar teza a II-a dispune că „ele nu pot înlătura sau limita această
obligație”, ceea ce conferă normei din teza I caracter de ordine publică
III. Negocierile
4. Precizări prealabile.
5. Noțiune. Clasificare. Negocierile sunt discuțiile purtate de două sau
mai multe subiecte de drept în vederea încheierii unui contract. Din textele
incidente în materie, rezultă o clasificare interesantă a negocierilor, după
criteriul momentului în care au loc: negocieri precontractuale (art. 1182 alin. 1,
1183-1185, 1188-1189 NCC) şi negocieri „postcontractuale” (art. 1182 alin. 2
şi 3 NCC). Un alt criteriu, tot de sorginte legală, este cel al modului în care sunt
organizate negocierile: negocieri libere sau negocieri organizate convențional
(art. 1279 alin. 4 NCC – convenția prin care părțile se obligă să negocieze nu
constituie antecontract).
6. Criteriul temporal.
6.1. Negocierile precontractuale.
Esențial în contextul reglementării negocierilor este art. 1183 NCC

1
(„Buna-credinţă în negocieri”), care:
a) în alin. 1 instituie principiul libertăţii negocierilor („părțile au
libertatea inițierii, desfășurării și ruperii negocierilor și și nu pot fi ținute
răspunzătoare pentru eșecul acestora”) – corespunzător principiului libertății
contractuale, regl. de art. 1169 C. civ.;
b) în alin. 2 reia principiul bunei-credințe cu privire la negocieri,
menținând imposibilitatea limitării sau excluderii acestei obligații și, pe cale de
consecință, caracterul imperativ al acestei norme;
c) în alin. 3 menționează, cu caracter exemplificativ, un caz de rea-
credință, și anume inițierea sau continuarea negocierilor fără intenția de a
încheia contractul (desigur, această conduită va trebui dovedită, de cel
prejudiciat, cu orice mijloc de probă);
d) în alin. 4 reglementează răspunderea celui care negociază cu rea-
credinţă („cel care negociază, continuă sau care rupe negocierile contrar bunei-
credințe răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi”, iar „pentru stabilirea
acestui prejudiciu se va ţine seama de cheltuielile angajate în vederea
negocierilor, de renunţarea de către cealaltă parte la alte oferte şi de orice
împrejurări asemănătoare”).
6.2. Negocierile postcontractuale. Deşi sintagma poate să pară ciudată,
ea reflectă o realitate, surprinsă de NCC în următoarea formulă a art. 1182 alin.
2: „Este suficient ca părţile să se pună de acord asupra elementelor esenţiale ale
contractului, chiar dacă lasă unele elemente secundare spre a fi convenite
ulterior ori încredinţează determinarea acestora unei alte persoane.”
6.3. Drept tranzitoriu. Art. 105 din Legea nr. 71/2011 de punere în
aplicare a NCC prevede că „dispoziţiile art. 1182 alin. (2) şi (3) din Codul civil
nu sunt aplicabile contractelor a căror negociere a început înainte de intrarea în
vigoare a Codului civil”.
6.4. Interesul clasificării.
7. Criteriul modului de organizare. Acesta rezultă din art. 1279 alin. 4
NCC (Promisiunea de a contracta): (4) Convenţia prin care părţile se obligă să
negocieze în vederea încheierii sau modificării unui contract nu constituie
promisiune de a contracta.
7.1. Interesul clasificării.

Jurisprudență
Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de contecios administrativ și fiscal, Decizia Civilă nr.
36/15.01.2021, publicată integral pe sintact.ro, disponibilă la:
https://sintact.ro/#/jurisprudence/534917433/1/decizie-nr-36-2021-din-15-ian-2021-curtea-
de-apel-pitesti-actiune-in-daune-contractuale-litigii...?pit=2021-02-20&cm=URELATIONS
(accesat ultima dată la 20.02.2021):

 „Este evident că ceea ce solicită recurenta reclamantă a fi acordat, respectiv

contravaloarea prejudiciului cauzat prin neîncheierea contractului de prestări servicii în
scopul încheierii căruia a făcut toate demersurile, investiţiile şi cheltuielile, nu derivă din

2
 nerespectarea acestui acord contract şi nu poate fi identificată ca fiind de natură
contractuală, înseşi recurenta reclamantă întemeindu-şi pretenţiile din cererea
introductivă exclusiv pe disp. art 1183 Cod Civil şi făcând referire la o răspundere civilă
delictuală.”
 ”Recurenta, după cum arată, are în vedere existenţa intenţiei ambelor părţi de a
contracta, referindu-se la contractul de prestări servicii, context în care , anterior
încheierii acestuia, pretinde că se încalcă alte aspecte impuse de buna credinţă în
continuarea negocierilor, caz în care părţii vinovate i se poate angaja răspunderea
delictuală pentru prejudiciul cauzat, în baza art. 1183 alin.4 Cod Civil teza întâi.”

IV. Mecanismul încheierii contractului

8. Reglementare. Art. 1182 alin. 1 NCC prevede: „Contractul se încheie
prin negocierea lui de către părţi sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de
a contracta.”

V. Oferta de a contracta
A. Noţiune
9. Definiţie. Oferta de a contracta (policitațiunea) îşi păstrează
configuraţia clasică, astfel încât definiţiile date până acum în doctrină (pornind
de la reglementarea din fostul Cod comercial), îşi păstrează valabilitatea: oferta
este propunerea de a contracta, manifestarea de voinţă a unui subiect de drept în
sensul că doreşte să încheie un contract sau „propunerea care este suficientă
pentru ca, fiind acceptată, contractul să fie încheiat”.
Definiţia legală este prevăzută de art. 1188 („Oferta de a contracta”) alin.
1 NCC: „O propunere constituie ofertă de a contracta dacă ea conține suficiente
elemente pentru formarea contractului și exprimă intenția de a se obliga”.
B. Emitentul ofertei
10. Cine face oferta.

C. Condiţiile ofertei
a. Condiţii de fond
11. Precizări prealabile.
12. Reglementare. Codul reglementează două categorii de condiţii: A)
referitoare la manifestarea de voinţă propriu-zisă şi B) privind destinatarul
ofertei.
A) Art. 1188 alin. 1 prevede că „o propunere constituie ofertă de a
contracta dacă aceasta conţine suficiente elemente pentru formarea contractului
şi exprimă intenţia ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de către
destinatar”.
B) Condiţia referitoare la destinatarul ofertei este prevăzută de art. 1189
alin. 1 NCC: „propunerea adresată unor persoane nedeterminate, chiar dacă este
precisă, nu valorează ofertă ci, după împrejurări, solicitare de ofertă sau intenţie
de negociere”.
Alin. 2 al art. 1189 instituie o excepţie de la principiul din alin. 1: „cu

3
toate acestea, propunerea valorează ofertă dacă aceasta rezultă astfel din lege,
din uzanţe ori, în mod neîndoielnic, din împrejurări” (de ex., mărfurile expuse în
magazine, piețe, taxiul oprit în stație etc.).
b. Condiţii de formă
13. Principiul libertăţii formei. Art. 1178 NCC are următorul conţinut:
„Contractul se încheie prin simplul acord de voinţe al părţilor dacă legea nu
impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă.”
14. Forma ofertei. Art. 1187 NCC: „Oferta şi acceptarea trebuie emise în
forma cerută de lege pentru încheierea valabilă a contractului.”
D. Clasificare
15. Tipuri de ofertă. NCC prevede o singură clasificare a ofertei, în
funcţie de posibilitatea revocării sale: irevocabilă sau revocabilă.
În afara acesteia, oferta mai poate fi clasificată, după modul în care se
exprimă manifestarea de voință, în expresă şi tacită (art. 1810 C. civ. – tacita
relocațiune).
E. Caracterul obligatoriu al ofertei
16. Situaţia în reglementarea anterioară.
17. Oferta irevocabilă. Potrivit art. 1191 alin. 1 teza I NCC, „oferta este
irevocabilă de îndată ce autorul ei se obligă să o menţină un anumit termen”,
precum şi „atunci când poate fi considerată astfel în temeiul acordului părţilor,
al practicilor stabilite între acestea, al negocierilor, al conţinutului ofertei ori al
uzanţelor” (prin uzanţe se înţelege, conform art. 1 alin. 6 NCC, obiceiul locului
şi uzurile profesionale).
Caracterul irevocabil al ofertei are o forţă aparte în viziunea codului,
ilustrată de alin. 2 al art. 1191: „declaraţia de revocare a unei oferte irevocabile
nu produce nici un efect”.
18. Oferta revocabilă. Existenţa acestui tip de ofertă rezultă din art.1193;
alin. 1 prevede că „oferta fără termen de acceptare, adresată unei persoane care
nu este prezentă, trebuie menţinută un termen rezonabil, după împrejurări,
pentru ca destinatarul să o primească, să o analizeze şi să expedieze acceptarea”,
în timp ce alin. 2 are următorul conţinut: „Revocarea ofertei nu împiedică
încheierea contractului decât dacă ajunge la destinatar înainte ca ofertantul să
primească acceptarea sau, după caz, înaintea săvârşirii actului ori faptului care,
potrivit prevederilor art. 1186 alin. 2, determină încheierea contractului”
18.1. Drept tranzitoriu. În art. 106 al Legii de punere în aplicare se
prevede că dispozițiile art. 1.193 alin. (2) nu sunt aplicabile contractelor în cazul
în care oferta de a contracta a fost expediată înainte de intrarea în vigoare a
Codului civil.
D. Răspunderea pentru revocarea ofertei
19. Precizări prealabile. Din lectura coroborată a art. 1191 şi 1193,
rezultă că răspunderea pentru revocarea ofertei poate interveni doar în cazul
celei revocabile (în cazul celei irevocabile, încheierea contractului fiind, practic,
o „fatalitate” pentru ofertant, în ipoteza acceptării ofertei de către destinatar).

4
 20. Reglementare. Răspunderea pentru revocarea ofertei este prevăzută
de art. 1193 alin. 3, care dispune: „Ofertantul răspunde pentru prejudiciul cauzat
prin revocarea ofertei înaintea expirării termenului prevăzut la alin.1”.
21. Temeiul răspunderii. NCC nu precizează expres care este temeiul
răspunderii (şi nici nu putea să o facă).
Cu toate acestea:
- răspunderea pentru revocarea ofertei este o răspundere civilă
extracontractuală, delictuală (deoarece, în mod evident, revocarea ofertei, astfel
cum e concepută, împiedică încheierea contractului, dacă nu a intervenit vreuna
din împrejurările prevăzute de alin. 2 al art. 1193), pentru încălcarea obligaţiei
legale de menţinere a ofertei un termen rezonabil, prevăzută de alin. 1 al art.
1193;
- dar poate fi și contractuală, în cazul negocierilor organizate contractual
(art. 1279 alin. 4 C. civ.).
E. Încetarea valabilităţii ofertei
22. Precizări prealabile.
23. Retragerea ofertei. Art. 1199 NCC, prevede că „oferta (…) poate fi
retrasă dacă retragerea ajunge la cealaltă persoană anterior ori concomitent cu
oferta (…)”.
24. Caducitatea ofertei. Art. 1195 reglementează expres caducitatea,
după cum urmează: „(1) Oferta devine caducă dacă: a) acceptarea nu ajunge la
ofertant în termenul stabilit sau, în lipsă, în termenul prevăzut de art. 1193 alin.
1; b) destinatarul o refuză. (2) Decesul sau incapacitatea ofertantului atrage
caducitatea ofertei irevocabile numai atunci când natura afacerii sau
împrejurările o impun.”
F. Comparaţie cu alte mecanisme precontractuale (pactul de
opțiune, promisiunea de a contracta)
25. Pactul de opțiune.
25.1. Reglementare. Art. 1278. Pactul de opţiune. (1) Atunci când
părţile convin ca una dintre ele să rămână legată de propria declaraţie de
voinţă, iar cealaltă să o poată accepta sau refuza, acea declaraţie se consideră
o ofertă irevocabilă şi produce efectele prevăzute la art. 1191.
(2) Dacă părţile nu au convenit un termen pentru acceptare, acesta poate
fi stabilit de instanţă prin ordonanţă preşedinţială, cu citarea părţilor.
(3) Pactul de opţiune trebuie să conţină toate elementele contractului pe
care părţile urmăresc să îl încheie, astfel încât acesta să se poată încheia prin
simpla acceptare a beneficiarului opţiunii.
(4) Contractul se încheie prin exercitarea opţiunii în sensul acceptării de
către beneficiar a declaraţiei de voinţă a celeilalte părţi, în condiţiile convenite
prin pact.
(5) Atât pactul de opţiune, cât şi declaraţia de acceptare trebuie încheiate
în forma prevăzută de lege pentru contractul pe care părţile urmăresc să îl
încheie.

5
 25.2. Comparație între pactul de opțiune și ofertă.
26. Promisiunea de a contracta.
26.1. Reglementare. Art. 1279. Promisiunea de a contracta. (1)
Promisiunea de a contracta trebuie să conţină toate acele clauze ale
contractului promis, în lipsa cărora părţile nu ar putea executa promisiunea.
(2) În caz de neexecutare a promisiunii, beneficiarul are dreptul la
daune-interese.
(3) De asemenea, dacă promitentul refuză să încheie contractul promis,
instanţa, la cererea părţii care şi-a îndeplinit propriile obligaţii, poate să
pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract, atunci când natura
contractului o permite, iar cerinţele legii pentru validitatea acestuia sunt
îndeplinite. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile în cazul
promisiunii de a încheia un contract real, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Art. 2145. Promisiunea de împrumut. Atunci când bunul se află în
deţinerea beneficiarului, iar promitentul refuză să încheie
contractul, instanţa, la cererea celeilalte părţi, poate să pronunţe o
hotărâre care să ţină loc de contract, dacă cerinţele legii pentru
validitatea acestuia sunt îndeplinite.
(4) Convenţia prin care părţile se obligă să negocieze în vederea
încheierii sau modificării unui contract nu constituie promisiune de a contracta.
26.2. Terminologie.
26.3. Rațiuni practice.
26.4. Clasificare. După cum ambele părți promit să încheie contractul în
viitor sau numai una dintre ele promite acest lucru, promisiunea este bilaterală
(contract sinalagmatic) sau unilaterală (contract unilateral). În cazul celei din
urmă, numai una dintre părți se obligă să încheie contractul, dacă cealaltă își
exprimă dorința în acest sens.
26.5. Deosebirea între pactul de opțiune și promisiunea unilaterală de
a contracta.
26.6. Comparație între ofertă și promisiunea de a contracta.

Jurisprudență

1. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii,
Decizia (RIL) nr. 12/08.06.2015 (M. Of. nr. 678/07.09.2015):
 „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil de la 1864,
art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, art.
1.279 alin. (3) teza I şi art. 1.669 alin. (1) din Codul civil, în situaţia în care promitentul-
vânzător a promis vânzarea întregului imobil, deşi nu are calitatea de proprietar exclusiv
al acestuia, promisiunea de vânzare nu poate fi executată în natură sub forma

6
 pronunţării unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare pentru
întregul bun, în lipsa acordului celorlalţi coproprietari.”

2. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept,
Decizia (HP) nr. 23/03.04.2017 (M. Of. nr. 365/17.05.2017):
 „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1.279 alin. (3) teza întâi şi art. 1.669 alin.
(1) din Codul civil, nu este obligatorie forma autentică la încheierea promisiunii de
vânzare a unui bun imobil, în vederea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act
autentic.”

3. Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă, Decizia Civilă nr. 713/11.03.2020, publicată pe
scj.ro, disponibilă (integral) la: https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery
%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=170367 (accesat ultima dată la 20.02.2021):

 „(...) Înalta Curte are în vedere faptul că mecanismul pronunţării unei hotărârii care să
ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare este condiţionat de îndeplinirea tuturor
condiţiilor de valabilitate, generale şi speciale, între care şi cea a lipsei obligaţiilor fiscale
datorate bugetului local, prevăzută sub sancţiunea nulităţii de drept, condiţie de fond ce
trebuie dovedită cu certificatul de atestare fiscală la care se referă norma juridică sus-
redată.”
 „Astfel fiind, în absenţa documentului care să ateste îndeplinirea acestei cerinţe
speciale, nu putea fi reţinută, cu temei, întrunirea în cauză a tuturor cerinţelor legale de
valabilitate, care să permită activarea instrumentului juridic pus la îndemâna părţilor în
caz de neexecutare culpabilă a promisiunii de vânzare.”

4. Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă, Decizia Civilă nr. 203/29.01.2020, publicată pe
scj.ro, disponibilă (în extras) la: https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery
%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=158616 (accesat ultima dată la 20.02.2021):

 „(...) prescripţia extinctivă are drept consecinţă încetarea efectelor antecontractului, în

contextul în care dreptul subiectiv de a obţine validarea acestuia n-a fost valorificat în
termenul prevăzut de lege şi în acelaşi timp, debitorul obligaţiei corelative acestui drept
(devenită una imperfectă, fără constrângere) nu doreşte să o mai execute.”
 „Soluția este în acord cu funcţia pe care o îndeplineşte prescripţia extinctivă, pe de o
parte, de sancţionare a pasivităţii titularului dreptului, pe de altă parte, de consolidare a
raporturilor juridice şi respectiv de clarificare a existenţei lor, nefiind permis ca în
circuitul civil să existe, pe perioade mari de timp, situaţii juridice incerte, de natură a
afecta însăşi stabilitatea circuitului civil. Astfel ar fi situația creată prin menținerea ca
valid a unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat în urmă cu aproape 12 ani, în
privința căruia părțile acestei convenții sinalagmatice, obligate deopotrivă, n-au depus
diligențe pentru executarea obligațiilor asumate, așa încât prin atitudinea pasivă
manifestată au făcut posibilă intervenirea prescripției extinctive.”

5. Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă, Decizia Civilă nr. 2154/21.11.2020 , publicată
pe scj.ro, disponibilă (în extras) la: https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?
customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=158627 (accesat ultima dată la
21.02.2021):

7
  „În cauză, părţile au promis transferul dreptului de proprietate asupra unor imobile a
căror situaţie juridică nu permitea, la momentul încheierii promisiunii, încheierea
contractului de vânzare. Aceasta deoarece imobilele nu erau înscrise în cartea funciară,
în favoarea promitentului vânzător. Părţile nu aveau de ales în această situaţie, între o
promisiune de a încheia în viitor contractul şi contract. Ele au fost obligate datorită
situaţiei juridice existente să convină exclusiv pentru un drept de creanţă.”
 „S-a reţinut în mod corect faptul că hotărârea care ţine loc de contract de vânzare a
unor imobile nu poate fi pronunţată în absenţa înscrierii imobilelor în cartea funciară, în
favoarea promitentului-vânzător.”

6. Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă, Decizia Civilă nr. 486/06.03.2019, publicată pe
scj.ro, disponibilă (în extras) la: https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery
%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=148829 (accesat ultima dată la 21.02.2021):

 „În acest context, în care s-a reţinut corect de către instanţele fondului că promisiunea
de vânzare dintre părţi a avut inserată o clauză de dezicere în favoarea promitentei
vânzătoare, care şi-a produs efectele în termenii conveniți (fiind restituită suma de
100.000 euro primită ca avans, precum şi suma de 100.000 euro daune) susţinerea
recurentei conform căreia ar fi îndeplinite condiţiile pentru pronunţarea unei hotărâri
care să ţină loc de act autentic de vânzare, este lipsită de orice temei juridic.”
 „Conform art. 1669 alin. (1) C.civ., text de care se prevalează recurenta-reclamantă,
pentru pronunţarea unei asemenea hotărâri şi deci, suplinirea de către instanţă a
consimţământului uneia dintre părţi, este necesar ca aceasta să fi refuzat în mod
nejustificat să încheie contractul promis, ipoteză care nu există atunci când partea s-a
prevalat de efectele clauzei de dezicere stipulate în favoarea sa.”

VI. Acceptarea ofertei

A. Noţiune
27. Reglementare. Art. 1196 alin. 1 NCC prevede: „orice act sau fapt al
destinatarului constituie acceptare dacă indică în mod neîndoielnic acordul său
cu privire la ofertă, astfel cum aceasta a fost formulată, şi ajunge la timp la
cunoştinţa autorului ofertei. Dispoziţiile 1186 rămân aplicabile”.
Acest din urmă text, deşi intitulat „Momentul şi locul încheierii
contractului”, se referă şi la o formă de acceptare tacită a ofertei de a contracta:
„contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei
săvârşeşte un act sau un fapt concludent fără a-l înştiinţa pe ofertant, dacă, în
temeiul ofertei, al practicilor stabilite între părţi, al uzanţelor sau potrivit naturii
afacerii, acceptarea se poate face în acest mod” (art. 1186 alin. 2 C. civ.).
Alin. 2 al art. 1196, plecând şi de la modelul art. 1394 CCQ, are următorul
conţinut: „Tăcerea nu valorează acceptare decât atunci când aceasta rezultă din
lege, din acordul părţilor, din practicile stabilite între ele, din uzanţe sau din alte
împrejurări.”
B. Noţiune
26. Definiţie. Pornind de la textele propuse, acceptarea poate fi definită
ca fiind acea manifestare de voinţă a destinatarului ofertei în sensul încheierii
contractului.

8
 C. Tipuri de acceptare.
27. Clasificare.
D. Condiţii
28. Clasificare. Şi în cazul acceptării, condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească aceasta sunt de fond şi de formă.
29. Condiţii de fond.
30. Condiţii de formă.
E. Acceptarea tardivă.
31. Reglementare.
F. Încetarea valabilităţii acceptării
32. Retragerea acceptării. Art. 1199 NCC, conţine regula comună atât
pentru ofertă, cât şi pentru acceptare: „Oferta sau acceptarea poate fi retrasă
dacă retragerea ajunge la cealaltă persoană anterior ori concomitent cu oferta
sau, după caz, cu acceptarea”.
G. Conversiunea acceptării în ofertă
33. Reglementare. Momentul şi locul încheierii contractului
34. Precizări prealabile. Importanță.
35. Reglementare. Art. 1186 NCC („Momentul şi locul încheierii
contractului”) prevede: „Contractul se încheie în momentul şi în locul în care
acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu ia cunoştinţă de ea din motive
care nu îi sunt imputabile (alin. 1). De asemenea, contractul se consideră
încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârşeşte un act sau un fapt
concludent fără a-l înştiinţa pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor
stabilite între părţi, al uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate
face în acest mod (alin. 2).”
35.1. Drept tranzitoriu. În art. 106 al Legii de punere în aplicare se
prevede că art. 1186 alin. (1) nu sunt aplicabile contractelor în cazul cărora
oferta de a contracta a fost expediată înainte de intrarea în vigoare a Codului
civil.

Jurisprudență

1. Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă, Sentința Civilă nr. 4284/03.04.2012 1, nepublicată:

 „Tribunalul nu poate reține nici temeinicia susținerii pârâtei în sensul că oferta ei ar fi

devenit caducă, deoarece: pe de o parte, se observă că oferta pârâtei nu a fost cu
termen, astfel că aceasta era obligată să o mențină un termen rezonabil; pe de altă
parte, tribunalul apreciază că acceptarea ofertei de către reclamantă a avut loc într-un

1
Sentința Civilă nr. 4284/03.04.2012 pronunțată de Tribunlul București – Secția a VI-a Civilă în Dosarul nr.
28864/3/2008 a rămas definitivă, sub aspectul considerentelor referitoare la încheierea contractului, prin Decizia
Civilă nr. 517/10.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă:
http://rolii.ro/hotarari/5897cf58e490090c0e001f27 (accesat ultima dată la 20.02.2021) și a devenit irevocabilă
prin prin Decizia Civilă nr. 4392/10.12.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a
Civilă.

9
 termen rezonabil: oferta pârâtei a fsot din data de 25.03.2008, iar acceptarea ofertei de
către reclamantă a avut loc la data de 14.05.2008, intrval de timp care este apreciat ca
fiind rezonabil, față de: importanța contractului preconizat a fi încheiat (era vizată o
suprafață mare de teren, într-o locație importantă pentru desfășurarea unor activități
comerciale ..., iar durata contractului era preconizată mai mare de 10 ani); împrejurarea
că încheierea contractului este rezultatul unor negocieri desfășurate pe o perioadă mai
mare de timp, cu oferte reciproce între părți; prima tranșă de plată a contravalorii lipsei
de folosință stipulate în oferta pârâtei a fost anterioară acestei date (de altmiteri,
reclamanta s-a declarat gata să execute această din urmă obligație, astfel cum rezultă
din încheierea de certificare din 22.05.2008 - ...).”

2. Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă, Decizia Civilă nr. 517/10.12.2012 2, publicată pe
rolii.ro, disponibilă (integral) la: http://rolii.ro/hotarari/5897cf58e490090c0e001f27 (accesat
ultima dată la 20.02.2021):

 „Oferta făcută de intimata – reclamantă prin adresa nr. 757 din 22,.02.2008 privind
închirierea suprafeței de teren de 18.928 m.p. a fost acceptată de apelanta – pârâtă la
data de 25.03.2008 (...), pe o perioadă de 10 ani, cu condiția achitării contravalorii lipsei
de folosință, calculată la 1 euro/m.p., sumă care urma să fie achitată în tranșe (...). Prin
adresa nr. 1259 din 28.03.2008, intimata reclamantă a acceptat (...) oferta menționată
făcută de apelantă dar în anumite condiții.”
 „În lipsa unui răspuns la adresa nr. 1259 din 28.03.2008, intimata reclamantă prin
notificarea nr. 1048 din 14.05.2008 emisă de BEJA (...) a notificat apelanta pârâtă –
reclamantă că acceptă oferta făcută prin adresa nr. 1172 din 25.03.2008 invitând
totodată apelanta pentru data de 22.05.2008 la BNP (...) în vederea perfectării
contractului de închiriere în formă autentică (...).”
 „În acest context, Curtea consideră că, în raport de aspectele menționate, instanța de
fond în mod corect a apreciat că la data de 15.05.2008 când comunicarea acceptării
ofertei a ajuns la apelanta pârâtă, s-a încheiat practic, în mod valabil între părți
contractul de închiriere pentru terenul în suprafață de 18928 m.p. (lotul 158 A și 156)
din (...) pentru o perioadă de 10 ani, conform dispozițiilor art. 35 din Codul comercial, în
vigoare la data respectivă.”
 „(...) susținerea apelantei pârâte potrivit căreia, contraoferta făcută de intimata –
reclamantă prin adresa nr. 1259 din 28.03.2008 ar face imposibilă constatarea încheierii
contractului de închiriere conform art. 39 Cod comercial, apare ca nefondată de vreme
ce, potrivit dispozițiilor art. 37 Cod comercial până ce contractul nu era perfect atât
propunerea cât și acceptarea era revocabile, propunerea apelantei din 25.03.2008,
acceptată necondiționat de intimată la 14.05.2008 nu fusese revocată până la data de
15.05.2008 când apelanta a luat la cunoștință de acceptarea ofertei iar noua ofertă a
intimatei din 28.03.2008 nefiind acceptată de apelantă, a fost revocată ulterior de
intimată implicit prin acceptarea ofertei din 25.03.2008.”
 „Referitor la caducitatea ofertei din 25.03.2008, Curtea consideră că, atâta vreme cât
oferta era fără termen, iar intervalul de timp în care aceasta a fost acceptată
necondiționat, poate fi considerat rezonabil, în raport de perioada îndelungată în care s-
au derulat negocierile, de importanța contractului pentru părți, de data la care intimata

2
Decizia Civilă nr. 517/10.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă în Dosarul nr.
28864/3/2008 a rămas irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 4392/10.12.2013, prin care Înalta Curte de Casație și
Justiție – Secția a II-a Civilă, a respins recursurile declarate împotriva acesteia.

10
 – reclamantă urma să efectueze prima tranșă de plată a contravalorii lipsei de folosință
(1.06.2008) oferta nu poate fi considerată caducă.”

VII. Regimul unor clauze speciale

36. Introducere.
37. Clauzele externe. Art. 1201: „Dacă prin lege nu se prevede altfel,
părţile sunt ţinute de clauzele extrinseci la care contractul face trimitere.”
38. Clauzele standard. Art. 1202: „(1) Sub rezerva prevederilor art.
1203, dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător şi atunci
când la încheierea contractului sunt utilizate clauze standard.
(2) Sunt clauze standard stipulaţiile stabilite în prealabil de una dintre
părţi pentru a fi utilizate în mod general şi repetat şi care sunt incluse în
contract fără să fi fost negociate cu cealaltă parte.
(3) Clauzele negociate prevalează asupra clauzelor standard.
(4) Atunci când ambele părţi folosesc clauze standard şi nu ajung la o
înţelegere cu privire la acestea, contractul se încheie totuşi pe baza clauzelor
convenite şi a oricăror clauze standard comune în substanţa lor, cu excepţia
cazului în care una dintre părţi notifică celeilalte părţi, fie anterior momentului
încheierii contractului, fie ulterior şi de îndată, că nu intenţionează să fie ţinută
de un astfel de contract.”
39. Clauzele neuzuale. Art. 1203: „Clauzele standard care prevăd în
folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a denunţa
unilateral contractul, de a suspenda executarea obligaţiilor sau care prevăd în
detrimentul celeilalte părţi decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului,
limitarea dreptului de a opune excepţii, restrângerea libertăţii de a contracta cu
alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze
compromisorii sau prin care se derogă de la normele privitoare la competenţa
instanţelor judecătoreşti nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod
expres, în scris, de cealaltă parte.”

Jurisprudență

1. Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, Decizia
Civilă nr.758.08.12.2020, publicată pe sintact.ro, disponibilă (integral) la:
https://sintact.ro/#/jurisprudence/534908246/1/decizie-nr-758-2020-din-08-dec-2020-curtea-
de-apel-targu-mures-alte-cereri-litigii-cu-profesionistii?pit=2021-02-20&cm=URELATIONS
(accesat ultima dată la 21.02.2021):

 „Cât priveşte cerinţele care trebuie analizate atunci când se cercetează caracterul abuziv
al unei clauze din perspectiva Legii nr. 193/2000 - art. 1, alin. 3 şi art. 4, alin. 1, 2 şi 3 şi a
Directivei 93/13 din 5 aprilie 1993, instanţele de fond au urmărit că necesitatea întrunirii
în mod cumulativ a celor două: să nu fi fost negociată şi să creeze un dezechilibru
semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorilor şi
contrar cerinţelor bunei credinţe.”

11
 „(...) Curtea apreciază că ambele cerinţe se regăsesc, lipsa negocierii contractelor de
credit, în condiţiile în care este vorba despre un contract standard pentru care, în baza
art. 4 alin. 3 din Legea 193/2000, sarcina probei în ceea ce priveşte negocierea, cade pe
seama profesionistului. Cerinţa dezechilibrului semnificativ este la rândul ei îndeplinită,
punerea consumatorului în situaţia de a accepta o convenţie ale căror cauze nu sunt
clare, sau prin mărirea considerabilă a costului total al creditului fără a identifica
prestaţii aferente. Existenţa unui „dezechilibru semnificativ” poate să rezulte şi din
simplul fapt al unei atingeri suficient de grave aduse situaţiei juridice în care este plasat
acest consumator, în calitate de parte la contract, în temeiul dispoziţiilor naţionale
aplicabile, fie sub forma unei restrângeri a conţinutului drepturilor de care, potrivit
acestor dispoziţii, consumatorul beneficiază în temeiul contractului (dreptul de a
negocia, de a fi informat), fie sub forma unei piedici în exercitarea acestora sau a punerii
în sarcina sa a unei obligaţii suplimentare. (Cauza C-226/12, Constructora Principado SA
împotriva José Ignacio Menéndez Álvarez).”

2. Curtea de Apel Cluj – Secția a II-a Civilă, Decizia Civilă nr. 334/09.10.2020, publicată pe
sintact.ro, disponibilă (integral) la: https://sintact.ro/#/jurisprudence/534605428/1/decizie-
nr-334-2020-din-09-oct-2020-curtea-de-apel-cluj-pretentii-litigii-cu-profesionistii?pit=2021-02-
20&cm=URELATIONS (accesat ultima dată la 21.02.2021):

 „Disproporţia de valoare este dată, de asemenea, şi de faptul că pentru această sumă de

687 de franci elveţieni pe care consumatorul nu a primit-o cu titlu de împrumut acesta
plăteşte şi dobânda contractuală pe parcursul celor 300 de luni contractuale, cu alte
cuvinte, este un cost fără contraprestaţie pentru care consumatorul mai plăteşte şi
dobândă contractuală, astfel cum reiese din graficul de rambursare şi din modalitatea de
plată a acestui comision.”
 „Contrar alegaţiilor recurentei, buna-credinţă sau reaua-credinţă a băncii nu reprezintă o
condiţie de fond necesară pentru a se constata caracterul abuziv al unei clauze, ci
reprezintă o prezumţie pe care legiuitorul o aplică, de rea-credinţă, în ipoteza constatării
caracterului abuziv al acelei clauze contractuale, astfel încât analiza instanţei de recurs
nu necesită verificarea bunei-credinţe a băncii din momentul încheierii contractului.”

INTERPRETAREA CONTRACTELOR

1. Necesitatea interpretării.
2. Reguli generale.
2.1. Prioritatea voinței concordante.

12
 Art. 1266. Interpretarea după voinţa concordantă a părţilor. (1)
Contractele se interpretează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după
sensul literal al termenilor.
(2) La stabilirea voinţei concordante se va ţine seama, între altele, de
scopul contractului, de negocierile purtate de părţi, de practicile statornicite
între acestea şi de comportamentul lor ulterior încheierii contractului.
2.2. Determinarea conținutului contractului.
Art. 1272. Conţinutul contractului. (1) Contractul valabil încheiat obligă
nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar şi la toate urmările pe care
practicile statornicite între părţi, uzanţele, legea sau echitatea le dau
contractului, după natura lui.
(2) Clauzele obişnuite într-un contract se subînţeleg, deşi nu sunt
stipulate în mod expres.
3. Interpretarea sistematică.
Art. 1267. Interpretarea sistematică. Clauzele se interpretează unele prin
altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului.
4. Interpretarea clauzelor îndoielnice.
Art. 1268. Interpretarea clauzelor îndoielnice:
(1) Clauzele susceptibile de mai multe înţelesuri se interpretează în sensul
ce se potriveşte cel mai bine naturii şi obiectului contractului. (Obiectul
contractului: operațiunea juridică – vânzarea, locațiunea etc. – art. 1225 NCC)
(2) Clauzele îndoielnice se interpretează ţinând seama, între altele, de
natura contractului, de împrejurările în care a fost încheiat, de interpretarea
dată anterior de părţi, de sensul atribuit în general clauzelor şi expresiilor în
domeniu şi de uzanţe.
(3) Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu
în acela în care nu ar putea produce niciunul.
(4) Contractul nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părţile şi-au
propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii folosiţi.
(5) Clauzele destinate să exemplifice sau să înlăture orice îndoială
asupra aplicării contractului la un caz particular nu îi restrâng aplicarea în alte
cazuri care nu au fost expres prevăzute.
5. Reguli subsidiare de interpretare. Art. 1269. Regulile subsidiare de
interpretare.
5.1. In dubio pro reo: Art. 1269 (1) Dacă, după aplicarea regulilor de
interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui
care se obligă.

5.2. Excepții:
5.2.1. Interpretarea contractului de vânzare:
Art. 1671. Interpretarea clauzelor vânzării. Clauzele îndoielnice în
contractul de vânzare se interpretează în favoarea cumpărătorului, sub rezerva

13
regulilor aplicabile contractelor încheiate cu consumatorii şi contractelor de
adeziune.
5.2.2. Interpretarea contractelor de adeziune
Art. 1269 (2) Stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se
interpretează împotriva celui care le-a propus.

14