Curs 1

Dreptul penal ca ramura de drept

a. Notiunea dreptului penal : Orice societate are nevoie de organizare,bazandu-se pe anumite valori sociale ce trebuie aparate
de faptele periculoase. Dupa aparitia statului, aceasta aparare se realizeaza si cu ajutorul normelor de dr penal.

Sintagma drept penal are un dublu inteles : ramura de drept (sistem de norme juridice ce reglementeaza relatiile de aparare
sociala) si stiinta dreptului penal (ansamblu de idei, teorii, conceptii cu privire la dr penal), ce ca obiect studiul dreptului penal.
De asemenea, dreptul penal e o ramura a dr international public prin care sunt reglementate infractiunile si pedepsele pt cei
care le savarsesc.

Dreptul penal a fost denumit in literatura juridica straina ,,drept criminal” ce deriva din lat. crimen=crima=fapta infractionala
interzisa (Infractiunile,dupa gravitate:crime-de gravitate crescuta si delicte) sau ,,dreptul pedepselor” de la pedeapsa - lat.
poena , deci de la sanctiunea aplicata pt fapta interzisa. Avand in vedere scopul si obiectul reglementarii juridice, a mai fost
denumit si ,,drept al apararii sociale” .

b. Definitia dreptului penal :

Dreptul penal este un sistem de norme juridice prin care sunt reglementate relatiile de aparare sociale prin interzicerea ca
infractiuni sub sanctiuni specifice numite pedepse a faptelor periculoase pentru aceste valori sociale in scopul apararii acestor
valori, fie prin prevenirea comiterii lor,fie prin aplicarea de pedepse celor care le savarsesc. => Normele de drept penal sunt
structurate in functie de cele 3 institutii fundamentale ale dr penal : inst infractiunii, inst raspunderii penale si institutia
sanctiunii de drept penal.
1. Def Tanoviceanu : dr penal=acea ramura a dr public care se ocupa de infractiuni si de pedepsele ce trebuie aplicate aceloa
care le comit.

2. Def Dongoroz : distinge intre :

- Drept penal obiectiv : substanta juridica a regulilor de drept privitoare la reactia represiva, adica aceea ce decurge ca
indatoriri, restrictioari si consecinte din normele care reglementeaza reactia represiva.
- Drept penal subiectiv : dr statului de a crea norme juridice sanctionate cu pedepse
- Drept penal pozitiv : totalitatea normelor juridice care privesc reglementarea reactiunii represive la un moment dat intr-un
grup social oarecare.

3. Def Ion Oancea : dr penal=ramura a sistemului nostru de drept alcatuit dintr-o totalitate de norme juridice, edictate de stat
prin care se stabilesc faptele considerate infractiuni, pedepsele si dreptul statului de a trage la raspundere penala
persoanele care savarsesc infractiuni, in scopul apararii ordinii de drept.

c. Obiectul dreptului penal

1. Relatiile de aparare sociala- obiect al dr penal : este reprezentat de relatiile de aparare sociala ce se nasc intre membrii
societatii pt respectarea de catre acestia a unor valori cum sunt persoana, dr si libertatile sale, linistea si ordinea publica,
societatea in intregul ei. Respectarea acestor indatoriri asigura normala desfasurare a vietii sociale.

2. Relatiile de represiune penala- obiect al dr penal : potrivit unei conceptii vechi obiectul dr penal e reprezentat de relatiile
sociale de represiune, ce se stabilesc dupa savarsirea infractiunii intre infractor si stat => dupa savarsirea faptei se naste
raspunderea penala. Acestei conceptii i s-a reprosat ca restrange sfera dreptului penal

3. Relatiile de apare sociala – represive si de conformare – obiect al dreptului penal : obiectul dr penal cuprinde relatiile de
aparare sociala, care se nasc din momentul savarsirii faptei interzise. Astfel, destinatarii legii penale isi conformeaza
conduita exigentelor normelor penale, iar atunci cand a fost nesocotita obligatia instituita prin norma penala, relatia sociala
se transforma in relatie de conflict, iar faptuitorul este obligat sa suporte sanctiunea prevazuta de norma penala incalcata.

d. Necesitatea dreptului penal este determinata de :

1. Necesitatea apararii valorilor sociale : nu e posibila existenta societatii fara protejarea sistemului de valori pe care se
intemeiaza societatea
2. Existenta fenomenului infractional si necesitatea abaterii lui : notiuna de criminalitate desemneaza ansamblul faptelor
penale comise intr-un spatiu si intr-o perioada determinata. In studierea acesteia se face distinctie intre :
a. Criminalitatea zisa legala : totalitatea infractiunilor pt care s-au aplicat sanctiuni penale de catre inst judecatoresti
b. Criminalitatea zisa aparenta sau relevata : totalitatea infractiunilor de catre organele de politie si judiciare au luat la
cunostinta

1
 c. Criminalitatea zisa reala : totalitatea infractiunilor care s-au savarsit in realitatea sociala, inclusiv cele ncunoscute
organelor de stat specializate
3. Necesitatea reglementarii juridice a actiunii de aparare a valorilor sociale : nevoie reglementarii actiunii de aparare a
valorilor sociale, necesitate conditionata, pe de-o parte, de interesul societatii pt a asigura o ocrotire efectiva a
sistemului sau de valori, prin prevederea faptelor periculoase si a sanctiunilor necesare pt prevenirea si combaterea
acestora.

e. Relatiile de aparare sociala din perspectiva istorica :

Mai intai apare valoarea sociala, fapta periculoasa si reactia statului de interzicere a faptei printr-o norma de drept penal.
Relatiile de aparare sociala au aparut odata cu omenirea si au cunoscut atat forma relatiilor de cooperare (convietuirea normala)
cat si forma relatiilor de conflict.
Intrucat orice fiinta in fata unei agresiuni are o reactie defensiva, faptele indreptate impotriva valorilor sociale atrageau acesta
reactie din partea persoanei vatamate, reactie ce imbraca forma razbunarii (prima forma prin care au fost aparate relatiile
sociale); la origine, aceasta a imbracat forma individuala sau colectiva si era nelimitata.
Razbunarea nelimitata nu putea sa dainuie pt ca ar fi condus la un razboi permanent intre indivizi, ce ar fi generat distrugerea
fizica a acestora=> se impune limiatarea razbunarii.
 Legea talionului : ,,ochi pt ochi, dinte pt dinte” = limitarea reactiunii la raul produs => pe masura ce se intareste
autoritatea sefului grupului social, razbunarea priveste doar vatamarea cauzata. Desi aparent aceasta metoda satisfacea
nevoia de aparare sociala, prin aceasta era compromisa ideea de justitie intrucat razbunarea putea fi indreptata impotriva
unei persoane nevinovate fiindca importanta valorilor sociale vatamate atat prin fapta cat si prin razbunare nu aveau
aceeasi insemnatate pt titularii lor.
 Regula compozitiei : presupunea o intelegere intervenita intre partile aflate in conflict, in baza careia victima primea o
indemnizatie pt raul suferit, agresorul era obligat sa despagubeasca victima. La inceput, compozitia a fost facultativa, insa,
pe masura ce se intareste autoritatea sefului grupului social, compozitia devine obligatorie si intrucat seful grupului social
avea nevoie de supraveghere, apar germenii agentului de ordine.

f. Apararea sociala dupa aparitia statului si dreptului : apararea valorilor sociale a devenit o functie importanta a statului;
exercitarea acestei functii se realizeaza prin dreptul penal. Faptele prin care indivizii izlotati periclitau valorile sociale au
devenit infractiuni, iar reactia impotriva faptuitorului a fost etatizata – devenind monopol al statului.

g. Caracterele dreptului penal :

In literatura de specialitate se apreciaza ca dreptul penal ar avea mai multe caracteristici :
1. Caracterul autonom - acest caracter al dreptului penal se justifica printr-un obiect propriu de reglemenatare format din
relatiile de aparare sociala. Aceasta trasatura i-a fost refuzata dreptului penal pt ca se considera ca dr penal avea un
caracter subsidar celorlalte ramuri; cei care au sustinut acest lucru au invocat ca argumente ca viata sociala e disciplinata de
celelalte ramuri de drept, ca dreptul penal a aparut mai tarziu si a fost solicitat sa trimita o sanctiune in plus acolo unde
incalcarea era grava si sanctiunea din norma respectiva nu era suficienta.
2. Caracter unitar – deriva din unitatea principiilor, principiul egalitatii se aplica tuturor dispozitiilor cu caracter penal.
Dispozitiile partii genarale se aplica si partii speciale, in afara de cazul in care se dispune altfel. Unitatea dr penal nu e
afectata chiar daca unele norme penale au un caracter aparte, de ex normele penale care privesc apararea legii penale
romane infractiunilor savarsite in strainatate.
3. Caracter de drept public – apartine dreptului public intern pentru ca in toate raporturile de drept penal se intalneste un
subiect dominant,statul, ca reprezentant al apararii valorilor sociale. Subiectele nu se afla pe picior de egalitate pt ca
destinatarii trebuie sa se conformeze normei de conduita impuse de subiectul dominant. Incalcarea unei norme atrage
raspunderea penala si in acest caz statul, prin organele sale specializate, are obligatia sa intervina pt a restabili ordinea
incalcata.