Satira este o formă literară ce folosește umorul, ironia și critica pentru a
comenta asupra problemelor sociale, culturale sau politice. În literatura română, Mihai Eminescu, considerat cel mai important poet al secolului al XIX- lea, a adus contribuții semnificative la acest gen literar prin operele sale, "Criticilor Mei" și "Scrisoarea I".
În "Criticilor Mei", Eminescu satirizează criticii literari contemporani care,
în opinia sa, nu apreciază în mod corespunzător geniul artistic. El ironizează modul în care aceștia judecă operele literare și sugerează că ei ar trebui să aibă o viziune mai profundă și să aprecieze creativitatea într-un mod mai complex. Exemplu textual: "Ei cred că judecă și analizează, Dar numai scriu și recitează, Și-mi fac cu gura sărăciei Deschisă-n loc de filozofie."
În "Scrisoarea I", Eminescu folosește satira pentru a critica ipocrizia și
superficialitatea societății contemporane. Prin intermediul dialogului dintre protagonist și zei, poetul dezvăluie viciile și corupția umană. Exemplu textual: "V-am scris din Tâmpa-ntreg pamfletul: Căzusem sărac și izolat. V-ați prefacea zei de panteist, În valuri și în flori v-ați vrea cunoscuți."
Eminescu utilizează satira pentru a sublinia problemele semnificative ale
societății sale. Impactul satirei sale constă în conștientizarea cititorilor asupra viciilor și ipocriziei din jurul lor. Prin ironie și umor, el transmite mesaje profunde și încurajează o reflecție critică asupra realităților contemporane.
În concluzie, rolul satirei în "Criticilor Mei" și "Scrisoarea I" este de a
evidenția și critica aspectele negative ale societății, utilizând umorul și ironia pentru a atrage atenția asupra problemelor și a stimula gândirea critică a cititorului. Eminescu, prin aceste opere, a contribuit la evoluția satirii în literatura română, oferind o perspectivă profundă și complexă asupra lumii din jurul său.