EMOȚIILE.....

PENTRU NOI

Denumirea activității: Emoțiile...... pentru noi

Nivel vârstă: 8 – 10 ani
Scop: Formarea la elevi a imaginii de sine pe baza emoţiilor
Obiective urmărite:
- să povestească după imagini;
- să răspundă corect la întrebări;
- să denumească corect diferite emoţii trăite de personajele din poveste;
- să utilizeze modalităţi potrivite de exprimare a emoţiilor;
- să deseneze expresia feţei atunci când sunt bucuroși sau supărați.

Materiale necesare: fișe de lucru, creioane colorate, carte cu povești terapeutice,

jetoane.

Descrierea activității:
În cadrul acestei activități elevii vor învăța să recunoască emoții pornind de la povestea
„După faptă și răsplată”, să imite și să își exprime emoțiile în mod interactiv cu ajutorul
jocurilor „Eu sunt...” și „Dă mai departe”.

Modalități de desfășurare:
Se prezintă povestea „După faptă și răsplată” (PPT sau boock creator). (Anexa 1)

 Se cere elevilor să povestească textul după imagini. (Anexa 2)

Discuţii:
 De ce s-a urcat Nicușor pe scaun?
 Când zâmbește în oglindă, Nicușor este un copil frumos. Spune cum se simte. De ce?
 Când scoate limba și se încruntă, Nicușor este un copil urât. Cum crezi că s-a simțit băiatul?
De ce?
 Când a dat cu pumnul în oglindă, Nicușor este un copil rău. Cum se simte în această
situație? De ce?

Joc „Eu sunt...”

 Se formează perechi de elevi. Pe rând, fiecare elev primește rolul de a fi Nicușor și
apoi oglinda.
Nicușor - mimează acțiunile povestirii.
Oglinda - urmărește atent acțiunile băiatului.

 Se distribuie elevilor fișa de lucru în care este folosită metoda cadranelor.

Cerință: completați cele patru cadrane ale fișei de lucru astfel:
Cadranul I – Cum te-ai simțit când oglinda te-a arătat frumos?
Cadranul II – Cum te-ai simțit când te-ai strâmbat la oglindă?
Cadranul III – Cum te-ai simțit când ai lovit oglinda?
Cadranul IV – Cum te-ai simțit în rolul de oglindă?
Se cere elevilor să argumenteze cele patru situații.

Joc „Dă mai departe”

Elevii sunt așezați în cerc.
 Conducătorul jocului transmite, pe rând, copiilor jetoane în care sunt reprezentate
stările emoționale trăite de Nicușor.
Cerință: imitați emoția identificată și dați jetonul colegului din dreapta.
Jocul se încheie când toți copiii au imitat emoția identificată pe jeton.

În încheierea activității, li se cere elevilor să se deseneze așa cum arată când sunt
bucuroși și când sunt supărați. Fiecare stare emoțională este identificată cu o situație trăită de
ei.

Anexa 1

După faptă și răsplată

Nicușor n-a avut altceva mai bun de făcut decât să se uite în oglinda atârnată în perete.
Nicușor e un băiat de patru anișori numai, și este cam zburdalnic.
Astăzi, când mama sa era ocupată cu treburile casei, copilul s-a urcat pe un scaun și,
poftim, se minunează de chipui bucălat.
Închide ochișorii, clipește, se bucură. O, ce bună e oglinda aceasta!
Dar deodată – ce-i vine? Scoate limba și, firește, oglinda ăl arată urât. Cum? Se
strâmbă la el? Își bate joc de el? Nicușor se încruntă la ea. Oglinda îl arată și mai urât.
Nicușor amenință cu pumnul: „Îți arăt eu!” dar oglinda îi face împotrivă, spuându-i:
„Îți arăt eu!” Atunci copilașul dă un pumn în oglindă. Oglinda nu s-a spart pentru că era
groasă. Însă băiatul a căzut de pe scaun, îl doare pumnul, s-a jupuit la nas.
Vine mama și află din cuvintele copilului, înecate în plâns, ce anume s-a întâmplat.
Mama zâmbește, îl mângâie, îl sărută pe frunte:
 Nu-i de vină oglinda. Tu ește de vină. Te-a arătat așa precum erai: frumos, când te-ai
uitat frumos la ea, bun, când ai fost bun și rău când ai fost rău.

Anexa 2

Povestire după imagini

Bibliografie:
Boici G. (coord), 2009, „Emoțiile – trăire și înțelegere”, Reșița