Metode si tehnici de lucru in consiliere (3)

1. Metodele de consiliere nu sunt identice cu metodele de predare-învăţare

2. Descrierea unor metode şi procedee de consiliere psiho-pedagogică
 Metode de lucru în grupuri mici
 Metode bazate pe imagistică
 Metode metaforice
 Metode art-creative
 Metode de mişcare
 Metode combinate
3. Ce rezultate au aceste metode folosite cu elevii ?
4. Metode de facilitare a interacţiunii şi comunicării dintre elevi
5. Jocul ca metoda de consiliere
Metode de facilitare a interacţiunii şi comunicării dintre elevi (Baban, 2001)
 Jocul cu portocala: toţi elevii se aşează în cerc. Se trece pentru început portocala
sau mingea din mână în mână; ulterior portocala se trece de la elev la elev,
prinzând-o cu ajutorul gâtului.
 Ionel a spus să ...: un elev voluntar dă comenzi celorlalţi elevi. Ei trebuie să
răspundă numai dacă elevul conducător spune "Ionel a spus să ...". Intre comenzile
obişnuite ("Ionel a spus să staţi într-un picior!") voluntarul va spune şi una sau două
comenzi neobişnuite, neacceptabile ("Ionel a spus să-i dai o palmă colegului.").
 Ghicirea unui cuvânt: un elev se gândeşte la un cuvânt, iar colegii lui trebuie să-1
identifice prin întrebări închise şi deschise.
 Picasso: un voluntar desenează o figură abstractă pe tablă. Fiecare elev trebuie să
spună care este semnificaţia figurii pentru el.
 Încrederea: fiecare elev îşi alege o pereche; una dintre persoane conduce
perechea şi cealaltă se lasă condusă timp de câteva minute prin clasă. Persoana
condusă este legată la ochi cu o eşarfă. După o perioadă de timp rolurile se
schimbă.
 Cutremurul: se dă elevilor o problemă - "la radio s-a anunţat că va fi un cutremur
puternic peste 10 minute". Fiecare persoană trebuie să îşi aleagă maxim 5 lucruri de
valoare pentru el/ea. Fiecare elev îşi prezintă lista cu lucrurile alese.
 Oglinda: elevii formează perechi; în pereche unul dintre elevi se mişcă în timp ce
celălalt are rolul de oglindă, trebuie să facă exact ce face perechea lui.
 Bomboane: fiecare elev este rugat să ia bomboane dintr-un bol; după ce elevii s-au
servit cu bomboane fiecare trebuie să spună atâtea lucruri pozitive despre sine câte
bomboane a luat.
 Surpriza: elevii sunt aşezaţi într-un cerc şi li se spune că într-o cutie este un lucru
deosebit şi special. Fiecare elev este invitat să vadă acel lucru "secret" astfel încât
"el să se reflecte în oglinda care este aşezată în cutie. Elevilor li se spune să nu
spună colegilor care este lucrul special pe care l-au văzut în cutia magică.
 Jocul ca metoda de consiliere:
- În timpul jocului putem observa aspecte despre maturitatea, inteligenţa,
imaginaţia şi creativitatea copilului, organizarea cognitivă, orientarea în spaţiu,
volumul atenţiei, abilităţile de rezolvare a problemelor.
- Jocul poate fi chiar o formă de auto-terapie, prin care copilul lucrează adesea
asupra confuziilor, anxietăţilor şi conflictelor sale.

1
Motivaţii pentru utilizarea jocului ca metodă de consiliere:
 Jocul este pentru copii activitatea fundamentală. Este un prilej pentru exprimarea
sentimentelor, pentru explorarea relaţiilor, descrierea experienţelor, mărturisirea
dorinţelor şi împlinirea de sine
 Copiii îşi dezvăluie sentimentele interioare prin intermediul jucăriilor şi al materialelor
pe care ei le aleg, prin ceea ce fac cu acestea sau cum se joacă cu ele.
 Procesul de consiliere prin joc poate fi văzut ca o relaţie între consilier şi copil, relaţie
în care copilul utilizează jocul pentru a explora lumea sa personală şi pentru a
realiza contactul cu consilierul într-un mod care asigură siguranţa emotională a
copilului.
Situaţii de consiliere in care poate fi folosit jocul:
 Explorarea experienţelor ce ţin de viața reala;
 Explorarea unei game variate de sentimente;
 Testarea limitelor;
 Explorarea si examinarea unor situaţii fără verbalizare;
 Îmbunătăţirea aptitudinilor de comunicare şi a aptitudinilor sociale;
 Construirea conceptului de sine şi a stimei de sine;