PROIECT

REFERITOR LA EXERCITAREA ATRIBUŢIILOR

SPECIFICE FUNCŢIEI DE

Prim Procuror Adjunct

AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ
JUDECĂTORIA IAȘI

Candidat
ELENA MĂDĂLINA PRICOP
Prim procuror adjunct delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași

septembrie - octombrie 2020

1
I.CONSIDERAȚII GENERALE
I.1 Elemente introductive privind managementul – pag. 3
I.2 Managementul judiciar și particularităţile acestuia în parchete – pag. 3

II.PREZENTAREA GENERALĂ A PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ

JUDECĂTORIA IAȘI
2.1 Structura organizatorică internă şi competenţa Parchetului de pe lângă
Judecătoria Iași – pag. 11
2.2 Resursele – pag. 13
2.3 Volumul de activitate şi principalii indicatori statistici de calitate – pag. 15

III. PREZENTAREA GENERALĂ A FUNCŢIEI DE PRIM-PROCUROR ADJUNCT

DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR ÎN DOMENIU

3.1 Managementul activităţii judiciare corespondent funcţiei de prim-procuror

adjunct – pag. 17
3.2 Principii şi obiective manageriale – pag. 20
3.3 Disfuncţii, soluţii, strategii – pag. 24
3.3.1 Disfuncţii sesizate în activitatea secţiei de urmărire penală – pag. 25
3.3.2 Obiective propuse pentru eficientizarea activităţii de urmărire penală – pag.
25
3.3.3 Disfuncţii sesizate în activitatea secţiei judiciare – pag. 26
3.3.4 Obiective propuse pentru eficientizarea activităţii judiciare – pag. 26

IV. CONCLUZII
V. BIBLIOGRAFIE

2
I.CONSIDERAȚII GENERALE
1.1. Elemente introductive privind managementul

Managementul, ca funcţie profesională, înseamnă a conduce într-un context dat, un grup

de persoane care au de atins un obiectiv comun, în conformitate cu finalităţile organizaţiei din
care fac parte.
Un management eficient nu trebuie să se confunde însă cu ideea de a avea persoane în
subordine, el fiind, în acelaşi timp, ştiinţa şi arta de a coordona resursele umane, informaţionale şi
materiale în vederea atingerii obiectivelor.
Elaborarea unui model de management se referă la o împărţire corectă a atribuţiunilor, a
responsabilităţilor şi competenţelor.
Indiferent de domeniul în care activează sau de nivelul ierarhic la care se situează,
managerii exercită aceleaşi funcţii ale managementului de prevedere, organizare, coordonare,
antrenare şi control-reglare.
Sarcina fundamentală a managerilor este aceea de a transforma întregul personal într-o
mare echipă, prin stabilirea de obiective şi valori comune, prin găsirea structurii adecvate şi prin
crearea unui sistem de formare şi perfecţionare, de care angajaţii au nevoie pentru a obţine
rezultate şi pentru a se adapta la schimbări .

1.2. Managementul judiciar și particularităţile acestuia în parchete

Evoluţia sistemului judiciar a pus în lumină tot mai accentuat ideea de management
judiciar. În acest context, s-a vorbit în mod distinct de managementul instanţelor de judecată şi
de managementul parchetelor de pe lângă acestea.
Competenţa oricărui manager şi în special a unui manager judiciar presupune o dublă
profesionalizare, respectiv cunoştinţe în domeniul de activitate pe care îl coordonează, experienţă
profesională, rezultate obţinute, prestigiul personal şi cunoştinţe manageriale.

3
 Conducerea ştiinţifică în înfăptuirea actului de justiţie se exprimă prin eficienţă, ca o
rezultantă impusă de armonizarea raţională a teoriei în domeniu şi a practicii manageriale.
Particularităţile managementului judiciar sunt date de scopul, importanţa şi mediul în care
fiinţează şi se concretizează actul de justiţie.
Realizarea unui sistem judiciar independent, imparţial, credibil, transparent şi eficient
impus de aderarea României la Uniunea Europeană este un proces de reformă în plină evoluţie şi
modernizare. Un asemenea deziderat se poate realiza prin standarde superioare în cadrul tuturor
sectoarelor justiţiei, inclusiv în sistemul parchetelor.
Rolul şi importanţa Ministerului Public în societate – astfel cum derivă din prevederile
art.131 al.1 din Constituţie, impun ca activitatea desfăşurată în acest sistem să aibă la bază
principiile şi metodele elaborate de ştiinţa conducerii, adaptate la specificul organizatoric şi
funcţional a Ministerului Public, iar pe de altă parte actul managerial trebuie să ţină seama de
reglementările existente în domeniul organizării sistemului judiciar.
Activitatea de management a procurorului ce ocupă o funcție de conducere reprezintă
ansamblul acţiunilor ce trebuie întreprinse de acesta în scopul motivării şi determinării
procurorilor din subordine şi a personalului auxiliar de specialitate să-şi îndeplinească atribuţiile
de serviciu ce le revin în vederea înfăptuirii justiţiei.
Conducerea eficientă a unui parchet reclamă un sistem de principii, unele generale altele
specifice acestui domeniu de activitate, în contextul unor cerinţe, a unor regulamente, alături de
aptitudinile şi calităţile conducătorului care trebuie să asigure funcţionarea normală, mereu cu
tendinţă spre performanţă a colectivităţii umane din cadrul organizaţiei. Conducerea elevată în
cadrul parchetelor presupune crearea unui climat favorabil de muncă, în pofida disensiunilor,
presupune conlucrare conceptuală şi comunicare fluentă care conduc la eficienţă şi calitate.
Managementul judiciar implică şi aplicarea unor principii comune conducerii şi
organizării cum ar fi cel al previziunii, al organizării, al dispoziţiilor, al coordonării şi cel al
controlului, cu funcţiile ce decurg din ele.
Organizarea şi coordonarea unei unităţi de parchet, respectiv a unui sector, trebuie să fie
în concordanţă cu particularităţile de sistem, structura piramidală şi principiile care guvernează
activitatea procurorilor: principiul legalităţii, imparţialităţii, controlului ierarhic şi, în condiţiile
legii, al independenţei procurorului.

4
 Misiunea organizaţională a parchetului este reglementată, din punct de vedere legislativ,
de Constituţia României, Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, regulamentul de
ordine interioară aprobat prin Ordinul nr.143/C din 20 ianuarie 2014 al Ministrului Justiţiei, la
care se adaugă HG nr.1346/2007 de aprobare a Planului de acţiune pentru îndeplinirea
condiţionalităţilor în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare, Strategia de reformă a
sistemului judiciar pe perioada 2011-2016, de Planul de acţiune pentru implementarea acesteia,
de Strategia de dezvoltare a justiţiei ca serviciu public 2010-2014, de Strategia Naţională
Anticorupţie 2012-2015, precum şi recomandările adresate României în cadrul Mecanismului de
Cooperare şi Verificare.
Bunele practici manageriale trebuie să plece de la modele teoretice generale, de la
aspectele comune domeniilor de acţiune şi nivelelor ierarhice ale parchetelor, uniformizându-se
prin adaptarea la realităţile activităţii fiecărui parchet.
Managementul pachetelor trebuie localizat ca parte integrală a managementului judiciar,
concept nou apărut în sistemul teoretic al ştiinţei managementului.
Apreciez că pentru o bună înţelegere a rolului de manager, trebuie analizate
particularităţile procurorului cu funcţie de execuţie, ca subiect al procesului de management,
avându-se în vedere următoarele caracteristici ale acestuia:
- independenţă în adoptarea soluţiilor şi activităţile efectuate în cauzele cu care sunt
învestiţi;
- înaltă pregătire şi calificare profesională;
- importanţa socială a funcţiei îndeplinite, prestigiu profesional alături de conştiinţa rolului
şi locului în societate;
- statut profesional;
- exercitarea activităţii conform principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului
ierarhic;
- privaţiunile la care este supus în virtutea funcţiei (interdicţii, obligaţii şi
incompatibilităţi).
Prin toate acestea, procurorul are un statut special şi distinctiv care determină ca principală
consecinţă reflectarea sa în planul managerial, în sensul că obiectivele stipulate trebuie privite cu
mai multă exigenţă şi acurateţe.
În propria sa activitate profesională (efectuarea urmăririi penale, supravegherea activităţii

5
de cercetare penală sau participarea la şedinţa de judecată), procurorul este la rândul său un
manager (propriul său manager), pentru că îşi planifică obiectivele, îşi organizează resursele, îşi
fixează mijloacele şi termenele şi chiar coordonează şi controlează, după caz, activitatea altor
organe (personalul auxiliar de specialitate, organe de poliţie şi jandarmerie, organe fiscale).
Munca procurorului este, în însăşi fundamentul său, o muncă cu oamenii, fie ca procuror
cu funcţie de execuţie, fie ca procuror cu funcţie de conducere. Aceasta presupune interacţiune.
Activitatea parchetului trebuie văzută prin scopul final urmărit, fiind un organism
complex, în care evoluează şi se combină după reguli specifice munca întregului personal de
specialitate şi auxiliar cu legea şi procedurile ei, cu experienţa de viaţă, cu conştiinţa şi credinţa ,
în general, a lucrătorilor din acest domeniu şi în mod special a procurorilor.
Procurorul cu funcție de conducere trebuie să promoveze o comunicare activă și directă cu
întregul colectiv – procurori si personal auxiliar.
Exercitarea activităţii manageriale în sistemul parchetelor implică o specializare a
activităţii conducătorilor în următoarele direcţii:
- managementul dosarelor;
- managementul şedinţelor de judecată;
- managementul activităţii auxiliare;
- managementul relaţiilor publice;
- managementul sistemului informaţional;
- managementul stresului profesional;
- managementul activităţii economico-financiare;
- managementul formării profesionale;
- managementul evaluării profesionale.
Procurorul cu funcție de conducere trebuie să ia măsuri de previzionare, organizare,
coordonare, antrenare şi control, în toate aceste domenii, urmând a respecta un set minimal de
reguli în fiecare domeniu în parte, după cum urmează:
a) managementul dosarelor
Managementul dosarelor în general şi a cauzelor complexe în special reprezintă un
obiectiv esenţial al activităţii procurorul cu funcție de conducere, dar şi a procurorilor de
execuţie, aceştia din urmă având rolul principal în buna organizare şi desfăşurare a cercetărilor
într-o cauză penală.

6
 De procuror depinde modul tactic de abordare a fiecărei speţe, acesta trebuind să aibă în
vedere că orice nereuşită va fi imputată sistemului, iar opinia publică îşi va pierde încrederea în
capacitatea instituţională de reacţie la comiterea de infracţiuni.
Conducătorii parchetelor trebuie să ia măsuri ca numărul procurorilor şi poliţiştilor
alocaţi unei cauze să nu dezechilibreze activitatea unităţii. Criteriul cel mai important în
stabilirea resurselor trebuie să fie cel al pregătirii profesionale şi al capacităţii de muncă şi nu cel
cantitativ al numărului de persoane implicate.
De asemenea, trebuie să aibă în vedere că resursele sunt limitate şi se compensează
printr-o mai bună organizare şi planificare şi mai ales prin competenţă profesională şi spirit
analitic.
Regula de bază este aceea că resursele se vor aloca cu prioritate numai acolo unde există
posibilitatea reală de a se proba o infracţiune într-un termen rezonabil.
Datele statistice pot orienta şi sprijini eforturile pentru soluţionarea cauzelor vechi şi
foarte vechi reflectând evoluția activității parchetului.
Trendul evoluţiei activităţii unui parchet este relevant în coroborare cu alţi indicatori şi
poate orienta corecţiile ce se impun pentru eficientizarea activităţii acestuia.
Impactul unei cauze complexe asupra unui procuror poate fi uneori nefast. Presiunea
opiniei publice, a mass-media, a rudelor victimei sau a persoanei cercetate pot avea consecinţe
devastatoare asupra capacităţii profesionale a unui procuror şi chiar a stării sale de sănătate sau a
vieţii sale.
Astfel, managementul unei cauze complexe implică un set de reguli minimale:
- nu trebuie lăsat un singur procuror într-o cauză complexă;
- repartizarea procurorilor într-o cauză complexă nu trebuie să afecteze activitatea curentă
a parchetului;
- procurorul trebuie să fie sprijinit de toate organele de aplicare a legii şi de informaţii în
raport de complexitatea cauzei;
- procurorul sau procurorii trebuie degrevaţi pe cât posibil de alte sarcini de serviciu;

b) managementul şedinţelor de judecată

Conducerea activităţii judiciare trebuie să pornească de la concluzia că participarea
procurorului în sala de judecată reprezintă faţa văzută a parchetelor, relaţionarea procesuală cu

7
justiţiabili, publicul şi corpul judecătorilor, având un rol din ce în ce mai important în
comunicarea instituţională.
Procurorul în şedinţa de judecată transmite public imaginea instituţiei, dar şi a sa şi
trebuie să facă faţă stresului şedinţei publice, a răspunderii pentru concluziile formulate şi uneori
să “repare” imperfecţiunile actului de sesizare.
Pregătirea şedinţei de judecată necesită studiu şi capacitate maximă de procesare a
informaţiilor aflate într-o cauză instrumentată în faza de urmărire penală de alt procuror.
În cadrul activităţii de conducere se vor verifica şi analiza principalii indicatori ai
activităţii judiciare, cum ar fi: analiza hotărârilor penale definitive, analiza cauzelor cu inculpaţi
arestaţi în care instanţele au pronunţat hotărâri definitive de achitare sau restituire, analiza
cauzelor de aplicare neunitară a unor dispoziţii legale, etc.

c) managementul activităţii auxiliare

Activitatea auxiliară în cadrul parchetelor priveşte pe de o parte, activitatea personalului
auxiliar, conex şi a celorlalte categorii de personal salariat, iar pe de altă parte suportul logistic şi
material al activităţii operative a procurorilor.
În realizarea atribuţiilor manageriale, conducătorul unui parchet trebuie să îmbine
principiile şi normele specifice activităţii din Ministerul Public cu regulile speciale de activitate a
întregului personal salariat, reguli ce se regăsesc într-o legislaţie distinctă care pe alocuri derogă
de la normele interne ale parchetelor.1
Managementul activităţii auxiliare se realizează şi printr-o eficientă organizare şi utilizare
a sistemului evidenţelor. Evidenţele pot fi folosite ca bază a deciziilor privind managementul.

d) managementul relaţiilor publice

Informarea corectă a opiniei publice în legătură cu activitatea Ministerului Public
reprezintă o necesitate pentru îndeplinirea la nivelul parchetelor a politicilor de transparenţă
instituţională. Managementul relaţiilor publice reprezintă un instrument eficient de promovare a
1
Legea nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.600 din 8 decembrie 1999, reglementând activitatea unor categorii importante de funcţionari, cum ar fi: manager
economic, referent, consilier, ş.a.m.d.
1
. Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public a fost publicată în Monitorul oficial al
României, Partea I, nr.663 din 23 octombrie 2001, suferind completări şi modificări (art.11 şi 12) prin Legea nr.380/2006
privind modificarea şi completarea Legii nr.544/2001 care a fost la rândul său publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.846 din 13 octombrie 2006.

8
imaginii parchetului care trebuie să devină prin prezenţa sa mediatică o “sursă” credibilă şi
legitimă în acelaşi timp, de informaţii pentru opinia publică.
În aplicarea dispoziţiilor constituţionale şi în deplin acord cu acestea, prin Legea
nr.544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public modificată şi completată prin
Legea nr.380/2006, se defineşte accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de
interes public, ca unul din principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile
publice.1
Relaţia bivalentă dintre parchete şi mass-media este productivă în măsura în care
primele respectă deopotrivă dreptul la informarea opiniei publice, dar şi dreptul oricărei persoane
la propria imagine şi la datele cu caracter personal, iar mass-media respectă principiul informării
corecte.
Managementul relaţiilor publice în cadrul Ministerului Public beneficiază şi de un ghid
privind realizarea unei strategii de comunicare şi relaţii publice a sistemului judiciar, ghid
stabilit de către Consiliul Superior al Magistraturii- Ghidulul CSM privind relaţia dintre
sistemul judiciar din România şi mass-media stipulează în art. 22-27 modalitatea de
comunicare a informaţiilor referitoare la urmărirea penală mass-mediei.
Capacitatea Ministerului Public de a relaţiona cu mass-media în vederea îmbunătăţirii
imaginii sale, a consolidării mesajului instituţional adresat societăţii este absolut necesară,
deoarece atacurile mass-media la adresa parchetelor şi procurorilor reprezintă o formă redutabilă
de persuasiune.

e) managementul sistemului informaţional

Managementul sistemului informaţional reprezintă ansamblul metodelor de conducere şi
gestionare a datelor şi informaţiilor în cadrul procedurilor judiciare instrumentate de procurori
dar şi a gestionării bazei de date existentă în sistemul evidenţelor Ministerului Public.
Bazele de date existente în cadrul sistemului evidenţelor Ministerului Public constituie
parte a activităţii generale de transfer de informaţii în cadrul organizaţiei. Informaţiile şi datele
trebuie să fie disponibile într-o formă ordonată şi prelucrată pentru a fi valorificate ori de câte ori
este nevoie.
Managementul informaţiei judiciare implică o abordare teoretică şi practică multiplă atât
din perspectiva exigenţelor procesului penal, dar şi din perspectiva activităţii de culegere de

9
informaţii şi valorificare a lor în indicii şi probe.
Vectorii de comunicare se raportează la necesitatea ca informaţia să-şi păstreze calitatea,
iar transferul de date să se realizeze cât mai direct şi rapid, dar şi la momentul tactic oportun.
Valorificarea informaţiei de către organul de urmărire penală necesită înţelegerea de către
beneficiar că între informaţie şi probă există o distanţă apreciabilă, care exprimă tocmai criteriile
procedurale de administrare a adevărului judiciar.
Sistemul informaţional este realizat pentru a asigura o comunicare permanentă şi în timp
real între factorii de conducere de la toate nivelurile, între aceştia şi persoanele cu funcţii de
execuţie, între parchete şi celelalte instituţii de aplicare a legii, de culegere de informaţii şi de
administrare a justiţiei.

f) managementul stresului profesional

O importanţă aparte în activitatea de conducere este dată de acţiunea factorilor de stres
profesional. Activitatea în parchete, datorită specificului ei, generează nu de puţine ori un grad
ridicat de stres ce afectează calitatea muncii.
Stresul anchetei, duelul judiciar, relaţiile cu publicul la care se adaugă presiunea opiniei
publice, determină ca funcţia de procuror să fie una dintre cele mai solicitante.
Dintre factorii de solicitare care pot fi identificaţi la nivelul parchetelor pot fi amintiţi,
factorii de solicitare fizică, psihică şi de relaţionare cu sistemul.
Factorii obiectivi sunt cei determinaţi de actul de conducere, de însuşi modul de
exercitare a funcţiilor managementului, iar cei subiectivi implică psihicul fiecărei persoane,
personalitatea sa.
Factorii de relaţionare cu sistemul sunt reprezentaţi de acei factori de natură subiectivă ce
determină ca o persoană să se integreze rapid într-o organizaţie sau dimpotrivă să nu relaţioneze
în mod compatibil cu aceasta.
Managementul stresului profesional necesită ca procurorul cu funcție de conducere să
promoveze acele metode de conducere care să releve:
- factorii de stres;
- metodele de eliminare sau reducere a acestora;
- crearea unui microclimat de compatibilitate umană şi profesională;
- formarea şi menţiunea spiritului de echipă.

10
 - procurorul să devină parte funcţională a “piramidei” şi să nu fie strivit de aceasta.

g) managementul activităţii economico-financiare

Plecând de la faptul că în cadrul activităţii manageriale există obligaţia de a realiza o
bună gestiune financiară a fondurilor publice prin asigurarea legalităţii, regularităţii,
economicităţii şi eficienţei în utilizarea acestor fonduri şi având în vedere condiţiile actuale în
care atât resursele materiale cât şi cele tehnice sunt limitate, se impune o bună coordonare a
consumului acestor resurse.
Ministerul Public este organizat pe trei nivele de gestionare a activităţii economico-
financiare, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ordonatorul
principal, parchetele de pe lângă curţile de apel, ordonatorii secundari şi parchetele de pe lângă
tribunale, ordonatorii terţiari.
Activitatea financiar contabilă a parchetelor se realizează prin departamentele
economice, organizate la nivelul ordonatorilor de credite şi constă în obţinerea şi folosirea
mijloacelor financiare necesare unităţii, precum şi înregistrarea şi evidenţa în expresie valorică a
fenomenelor economice din cadrul acesteia.
Regulamentul de ordine interioară al parchetelor şi Legea nr.304/2004 privind
organizarea judiciară reglementează sfera atribuţiilor ordonatorilor de credite pe cele trei paliere,
raportându-se atât la conducătorii parchetelor, cât şi la managerii economici.

h) managementul formării profesionale.

În conformitate cu art.36 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, responsabilitatea pentru formarea profesională continuă a magistraţilor revine
Institutului Naţional al Magistraturii, conducătorilor instanţelor sau parchetelor la care aceştia îşi
desfăşoară activitatea precum şi fiecărui magistrat în parte.
După cum se poate observa, procurorului cu funcție de conducere îi revin obligaţii şi
responsabilităţi administrative privind buna organizare a pregătirii profesionale.
Responsabilitatea acestora vizează buna pregătire a procurorilor în pregătirea continuă a
procurorilor şi personalului auxiliar de specialitate.

II. PREZENTAREA GENERALĂ A PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ

11
JUDECĂTORIA IAȘI
2.1 Structura organizatorică internă şi competenţa Parchetului de pe lângă
Judecătoria Iași

Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi face parte din raza teritorial–jurisdicţională a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, respectiv a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi,
fiind cea mai mare unitate locală de parchet.
Sediul unității se află în municipiul Iaşi, str. Vasile Conta, nr. 28.
Competența teritorială a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași se întinde asupra a 44 unități
teritorial administrative, reprezentând 46,76% din suprafața județului Iași și 24,23% din raza
totală de competență teritorială a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Din punct de vedere a populației, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași
instrumentează cauzele penale provenind de la o populație de peste 615.000 locuitori (mun. Iași
și unitățile teritorial administrative alăturate aferente), ceea ce reprezintă aproape 70% din
populaţia jud.Iaşi şi aproximativ 45% din populaţia aflată în raza totală de competenţă teritorială
a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Conform statisticilor oraşul Iaşi este a doua mare aglomeraţie urbană din România după
Bucureşti, PJ Iaşi fiind unitatea locală de parchet cu numărul cel mai mare de persoane din
jurisdicţie din ţară.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi exercită supravegherea activităţii de cercetare penală
desfăşurată de organele poliţiei judiciare din cadrul:
- Secţiei Regionale Politie Transporturi;
- Direcţiei Poliției de Frontieră – regiunea Moldova;
- Inspectoratului Judeţean de Poliție de Frontieră;
- I.P.J.Iași - Serviciul de Investigaţii Criminale;
- I.P.J.Iași - Serviciul de Investigare a Criminalității Economice;
- I.P.J.Iași - Serviciul de Paza şi Ordine Publica;
- I.P.J.Iași - Serviciul Control Intern;
- I.P.J.Iași - Serviciul Rutier;
- I.P.J.Iași - Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase;
- I.P.J.Iași - Biroul de Combatere a Criminalității Organizate;

12
 - Poliția mun. Iași - Biroul de Investigații Criminale;
- Poliția mun. Iași- Biroul Rutier;
- Poliția mun. Iași – Biroul pentru Centrul Universitar;
- a 5 Secţii de Politie Rurala, în cadrul cărora funcționează 42 posturi de poliţie
comunală;
- a 6 Secţii de Politie Urbană.
La nivelul unităţii de parchet nu sunt organizate secţii.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași are următoarea structură ierarhică :

- prim procuror;
- 2 prim procurori adjuncți;
- procurori.
În cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași funcţionează un Colegiu de
Conducere, format din :
- prim procuror (membru de drept conform Legii nr. 304/2004 republicată, privind
organizarea judiciară);
- 4 procurori aleşi pe o perioadă de 3 ani de Adunarea Generală a procurorilor
parchetului.
Conform art. 116 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară,
Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași are în structură următoarele compartimente auxiliare :
- registratură;
- grefă;
- arhivă;
- biroul de informare şi relaţii publice;
- biblioteca.

2.2 Resursele
Resurse umane:
Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi figurează, în prezent, cu o schemă ce cuprinde 30 posturi
de procuror din care 27 posturi de procuror cu funcție de execuție şi 3 posturi cu funcţie de
conducere , 19 posturi de grefier și 2 posturi de personal conex (șofer). În prezent, această

13
unitate de parchet îşi desfăşoară activitatea cu un număr de 25 procurori, dintre care 3 cu
funcţii de conducere. Astfel, cele trei funcţii de conducere sunt asigurate prin delegarea unor
procurori din din cadrul unităţii de parchet.

Ca şi în anii anteriori , în cursul anului 2019 au existat fluctuații de personal, la nivelul

funcţiilor de execuţie , după cum urmează :
- Procurori delegați/numiți în alte unități : 2 procurori delegați la Parchetul de pe lângă
Tribunalul Iași și un procuror delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui ;
- Procurori suspendați/care nu au lucrat efectiv: 5 procurori care au intrat în concediu
prenatal, fiind suspendați din funcție pentru concediu creștere copil.
Pentru anul 2019 a existat stabilitate în ceea ce priveşte ocuparea celor două funcţii de
conducere prevăzute pe schemă. Prin Ordinul 4682/C din 12.11.2019 al Ministrului Justiției
pentru aprobarea statelor de funcții și de personal ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași a fost prevăzut al doilea post de prim
procuror adjunct, care a fost ocupat prin delegare începând cu data de 01.01.2020.
De asemenea, în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași au efectuat pe o perioadă
de 6 luni, sub coordonarea primului procuror al PJ Iași care are calitatea de formator în cadrul
acestei instituţii, activităţi de practică un număr de 2 auditori de justiţie din cadrul Institutului
Naţional de Magistratură, anul II.

Personalul auxiliar de specialitate :

În ceea ce priveşte personalul auxiliar de specialitate, schema de personal
prevede un număr de 19 posturi de grefier ( din care 17 posturi de grefier pe funcție de
execuție un post de grefier şef şi unul de grefier arhivar), în prezent fiind ocupate după cum
urmează:
- 1 post de grefier şef;
- 16 posturi de grefier (care îndeplinesc atribuţii de grefă, secretariat, arhivă şi
dactilografiere);
- 1 post de grefier arhivar.
Gradul de ocupare a posturilor de grefier în anul 2019 a fost de 88% și având în vedere
că, raportat la volumul de activitate existent, schema personalului auxiliar este insuficientă, acest

14
aspect este de natură să influenteze negativ activitatea unității.

Personalul conex :
Organigrama unităţii include 2 posturi de conducător auto, ambele fiind ocupate.

În ceea ce priveşte resursele materiale, spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea PJ Iaşi
este insuficient raportat atât la volumul mare de activitate al acestei instituţii, dar şi faţă de
personalul care-şi desfăşoară activitatea permanent sau temporar , spaţiul total fiind de 248,40
mp din care, la demiosol 153,9 mp ocupă arhiva depozit, iar restul spaţiului este organizat în 14
birouri -9 pentru procurori şi 3 pentru grefă .
Pe sectorul judiciar situaţia este mai bună deoarece procurorii care activează in acest
compartiment au la dispoziție în cadrul Judecătoriei, Iaşi două birouri în care lucrează cei 6
procurori, aceștia desfășurându-și activitatea acolo, datorită volumului mare de muncă şi
specificului atribuţiilor.
Una din problemele majore de spaţiu este la arhiva PJ Iaşi, spatiul existent fiind total
depăşit, atât pentru arhiva curentă cât, mai ales, pentru arhiva depozit, arhiva curentă fiind
supraaglomerată, în prezent căutându-se soluții pentru suplimentarea spațiului pentru arhive.
Toate aceste probleme au apărut treptat, urmare a supraaglomerării spaţiului – care în
1990 deservea 36 de persoane, pentru ca în prezent în aceeaşi clădire să-şi desfăşoare activitatea
peste 150 de persoane – a evoluţiei tehnice şi a dotărilor suplimentare.

2.3 Volumul de activitate și principalii indicatori statistici de calitate

2.3.1 Volum de activitate și încărcătura pe procuror

Volumul de activitate realizat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași este reflectat de
datele statistice privind sectorul de urmărire penală şi sectorul judiciar, precum şi activitatea de
rezolvare a sesizărilor, reclamaţiilor, cererilor şi memoriilor, înregistrându-se un volum total de
62.953 lucrări, astfel :
- în sectorul de urmărire penală au fost de soluţionat 57.714 cauze;
- cauze penale soluționate: 13.666;
- rechizitorii: 973;

15
 - acorduri de recunoaștere a vinovăției: 3;
- în sectorul judiciar au fost înregistrate 11.573 cauze penale şi cauze civile, judecate cu
participarea procurorului ( din care 10665 cauze penale și 908 de cuze civile);
- căi de atac înregistrate: 219;
- în activitatea de rezolvare a sesizărilor, reclamaţiilor, cererilor şi memoriilor au fost
înregistrate 5239 de lucrări; de asemenea, procurorii din cadrul unităţii de parchet, inclusiv
prim procurorul şi prim procurorul adjunct, au acordat un număr de 1903 audienţe.
În anul 2019, la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, raportând datele de mai sus
la numărul procurorilor care au desfăşurat activitatea de supraveghere a cercetărilor şi activitatea
de urmărire penală proprie, se constată că fiecare procuror a avut de soluționat în medie
1.067 dosare penale şi a soluţionat în medie 900 dosare penale.
În ceea ce priveşte activitatea judiciară, având în vedere media de 4 procurori pe acest
sector, înregistrată în anul 2019, prin raportare la întreaga activitate desfăşurată pe acest sector,
în materie penală şi civilă, se poate concluziona că fiecare procuror a participat în 2.315
cauze, a pus concluzii în 1.189 cauze, a verificat 1.212 hotărâri emise de Judecătoria Iaşi şi
a motivat 44 căi de atac.

2.3.2 Aspecte calitative

Operativitatea la nivelul parchetului
Din totalul cauzelor de soluţionat (57.714), ponderea cauzelor soluţionate (12.519) în
anul 2019 este de 21,69% şi a cauzelor conexate şi declinate (1.336) este de 2.31%, din care:
- pe sectorul de supraveghere a cercetărilor, din totalul cauzelor de soluţionat (57.298) -
21,59% reprezintă ponderea cauzelor soluţionate (12.372) şi 2,26% a celor conexate şi declinate
(1.294);
- pe sectorul de urmărire penală proprie, din totalul cauzelor de soluţionat (416) –
35.34% reprezintă ponderea cauzelor soluţionate (147) şi 10.10% a celor conexate şi declinate
(42).

Astfel, la finalul anului 2019, la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași se aflau
în lucru – 43.859 cauze, în creştere 3,42% faţă de anul 2018 când au rămas de soluţionat
42.408.

16
Indicele de achitări definitive
În anul 2019 au fost achitaţi definitiv, indiferent de perioada trimiterii în judecată, 14
inculpaţi în 13 cauze penale, faţă de anul anterior când s-a înregistrat un număr de 6 inculpaţi
achitaţi în 6 cauze penale.
Nu au fost înregistrate cazuri de inculpaţi arestaţi achitaţi definitiv.
Ponderea inculpaţilor achitaţi din totalul inculpaţilor trimişi în judecată prin
rechizitoriu (1.105) a fost de 1,27%, în creştere faţă de anul anterior când s-a înregistrat un
procent de 0,58%.
Ponderea soluţiilor de achitare, din totalul soluţiilor de trimitere în judecată a fost de
1,38 %, în creştere faţă de anul anterior, când a fost de 0,73%.

III. PREZENTAREA GENERALA A FUNCŢIEI DE PRIM-PROCUROR ADJUNCT

DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR ÎN DOMENIU

3.1 Managementul activităţii judiciare corespondent funcţiei de prim-procuror adjunct

Realizarea obiectivelor propuse şi luarea măsurilor specifice înfăptuirii funcţiilor

manageriale trebuie să ţină seama de normele cadru de organizare şi funcţionare a sistemului
judiciar, normele procesual penale şi de Planul de acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor
din cadrul mecanismului de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în
domeniul reformei sistemului judiciar al luptei împotriva corupţiei în care se promovează noi
concepte de operaţionalizare şi eficientizare a sistemului judiciar.
Natura atribuţiilor sale derivă din principiile constituţionale, din dispoziţiile Legii
304/2004 privind organizarea judiciară şi ale Legii 567/2004 privind statutul personalului
auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, fiind
expres şi detaliat stabilite prin Regulamentul de Ordine Interioară al Parchetelor, aprobat de
Ministerul Justiţiei prin Ordinul nr. 2.632/C/30.07.2014.
Raportat la atribuţiile legale şi la nivelul ierarhic pe care se situează prim-procurorul
adjunct, exercitarea funcţiilor managementului prezintă anumite particularităţi:

17
 - independenţa sa managerială este dată de întinderea atribuţiilor conferite de lege şi de
amploarea deciziilor pe care este abilitat să le adopte;
- funcţia de control reprezintă o atribuţie legiferată, încadrându-se într-unul din principiile
de organizare şi funcţionare a sistemului (controlului ierarhic);
- modul de exercitare al funcţiilor managementului în parchete se constituie în criterii
legiferate de evaluare a eficienţei şi calităţii activităţii de conducere (art.51 al.3 din Legea
nr.303/2004 şi Hotărârea nr.676/2007 a Plenului C.S.M.
Funcţiile managementului în parchete sunt grupate după cum urmează:
a) Funcţia de organizare
Aceasta constă în delimitarea proceselor de muncă, a componenţelor acestora ( acţiuni,
termene) precum şi in gruparea acestora pe posturi, compartimente şi în atribuirea lor
personalului, după anumite criterii, în vederea realizării în cât mai bune condiţii a obiectivelor
stabilite prin prevedere.
Cum structura organizatorică şi competenţele materiale şi teritoriale ale Ministerului
Public sunt stabilite prin lege, această funcţie vizează activităţile şi procesele de muncă
administrativă şi operativă necesare pentru realizarea obiectivelor şi punerea în practică a
programelor.
Funcţia de organizare este reflectată și de atribuțiile stabilite în sarcina prim-procurorului
adjunct prin Ordinul nr.2632/C din 30 iulie 2014 pentru aprobarea Regulamentului de ordine
interioară al parchetelor emis de Ministerul Justiţiei ,publicat în Monitorul Oficial nr. 623 bis
din 26 august 2014
Din punct de vedere organizatoric prim-procurorului adjunct al parchetului de pe lângă
judecătorie are următoarele atribuţii:
a) asigură îndeplinirea dispoziţiilor prim-procurorului parchetului, coordonează, controlează
şi răspunde de activitatea compartimentelor ce i-au fost repartizate;
b) prezintă prim-procurorului obiectivele şi activităţile care apreciază că se impune să fie
incluse în programul de activitate semestrial;
c) organizează şedinţele săptămânale de analiză a soluţiilor şi răspunde de examinarea
legalităţii hotărârilor judecătoreşti şi de declararea căilor de atac, potrivit legii;
d) asigură studierea practicii instanţelor de judecată în vederea sesizării cazurilor de aplicare
neunitară a legii, formulând propuneri de promovare a recursului în interesul legii;

18
 e) soluţionează dosarele penale şi celelalte lucrări repartizate de prim-procurorul
parchetului;
f) exercită orice alte atribuţii prevăzute de lege şi regulamente sau stabilite de procurorul
ierarhic superior.

b) Funcţia de coordonare
Ansamblul proceselor prin care se armonizează deciziile şi acţiunile personalului unităţii,
cât şi a subsistemelor componente în cadrul obiectivelor stabilite prin prevedere (obiective din
planul de activitate) se concretizează prin funcţia organizatorică.
Esenţa funcţiei de coordonare o constituie comunicarea în diferitele ei forme.
Forma cea mai frecvent aplicată în sistemul parchetelor este cea pe verticală, descendenţa,
care se derulează de la nivelul managementului de vârf către nivelul de execuţie.
Art. 61 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că dispoziţiile
procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru
procurorii din subordine.
Funcția de coordonare derivă și din atribuțiile stabilite în sarcina prim-procurorului
adjunct prin ordinul nr. 2632/C din 30 iulie 2014 susmenționat:
a) coordonează participarea procurorilor la şedinţele de judecată, conform competenţei
stabilite prin lege;
b) participă la judecarea unor cauze penale şi civile, potrivit legii;
c) coordonează activitatea de instruire şi de perfecţionare profesională a procurorilor
stagiari;
Funcţia de coordonare se referă la gestionarea corectă a informaţiilor, respectiv reţinerea
datelor şi informaţiilor de interes în raport de necesităţile operative şi de analiză, realizarea
accesului deplin al procurorilor la informaţia judiciară operativă şi stabilirea unor fluxuri
informaţionale corespunzătoare.
Realizarea unei bune coordonări, comunicări cu procurorii din subordine, personalul
auxiliar, justiţiabilii, presupune ca procurorul cu funcție de conducere, ca manager:
- să adopte deciziile în mod transparent şi să obţină sprijinul colectivului pentru
transpunerea lor în practică;
- să cultive constant şi sincer o atmosferă de încredere în relaţiile cu ceilalţi procurori;

19
 - să fie imparţial, să identifice din timp şi să tempereze potenţialul conflict;
- să abordeze deschis conflictele şi să propună soluţii de aplanare a lor;

c) Funcţia de antrenare
Reprezentând ansamblul proceselor prin care este determinat personalul unităţii să
contribuie la realizarea obiectivelor stabilite, funcţia de antrenare corelează şi condiţionează
exercitarea eficientă a funcţiilor de prevedere, organizare şi coordonare cu cea de control -
reglare.
Motivul care stă la baza antrenării în cazul parchetelor prezintă anumite
particularităţi date de limitele resurselor alocate, nevoile complexe pe care le reclamă personalul,
în special corpul procurorilor, sistemul de promovare în care managerii au o influenţă redusă ş.a.
Prim-procurorul adjunct realizează funcţia de antrenare atât prin cultivarea unui spirit de
competiţie în atingerea unor indicatori de performanţă, cât și prin cunoaşterea aspiraţiilor
membrilor colectivului şi împărtăşirea acelora care conduc la promovarea performanţei valorilor.

d) Funcţia de control reglare

Această funcţie constă în ansamblul proceselor în care rezultatele obţinute în activitatea
parchetului sunt comparate cu obiectivele stabilite prin funcţiile de prevedere şi organizare şi
încheie un ciclu de management şi pregăteşte condiţiile reluării unui nou ciclu.
Prin această funcţie se compară rezultatele obţinute in activitatea parchetului cu
obiectivele stabilite în scopul identificării abaterilor, a cauzelor care le-au generat şi luării unor
decizii pentru eliminarea deficienţelor constatate.
Cele trei forme de control consacrate în activitatea parchetelor sunt:
- controlul operativ curent care presupune capacitatea procurorilor cu funcţii de
conducere de a supraveghea modul de desfăşurare a activităţii curente în vederea identificării şi
înlăturării la timp a deficienţelor şi greşelilor, a îmbunătăţirii activităţii;
- controlul tematic înseamnă verificarea pe o anumită temă (spre exemplu: verificarea
dosarelor vechi), pe un anumit compartiment a activităţii, in vederea îmbunătăţirii acesteia,
pentru prevenirea şi identificarea unor erori, neajunsuri;
- controlul de fond al subsistemelor presupune verificarea activităţii unui întreg

20
 compartiment (urmărire penală, judiciar).
Cu toate că este instituţionalizat, controlul managerial are şi anumite limitări determinate
de particularităţile activităţii judiciare, posibilităţile de imixtiune ale managerului parchetului
în activitatea de urmărire penală fiind limitate sau chiar interzise.
Activitatea de control trebuie să urmărească depistarea cauzelor obiective, punerea lor în
evidenţă şi găsirea de soluţii urgente pentru remedierea situaţiei. Un alt aspect este utilitatea
actului de control curent. Controlul curent, având şi un caracter preventiv, va fi în măsură să
descopere abaterile săvârşite sub imperiul erorii, al neştiinţei, al lipsei de comunicare, de
experienţă, într-un termen cât mai aproape de momentul producerii şi nu vom avea aspecte
negative în activitate.
Controlul trebuie să aibă ca scop stimularea psihologică a procurorilor pentru ridicarea
calităţii muncii, pentru prestigiul personal, dar şi al instituţiei.

3.2 Principii şi obiective manageriale

Activitatea de management ce revine în sarcina unui procuror cu funcție de conducere
reprezintă ansamblul acţiunilor ce trebuie întreprinse de acesta în scopul motivării şi determinării
procurorilor din subordine şi a personalului auxiliar de specialitate să-şi îndeplinească atribuţiile
de serviciu ce le revin în vederea înfăptuirii justiţiei şi contribuirii la implementarea strategiei de
reformă în sistemul judiciar.
Promovarea unui management de tip participativ presupune din partea prim-procurorului
adjunct manifestarea capacităţii de lucru în echipă, în sensul că acesta trebuie să
contribuie la efortul colectivului, chiar dacă o asemenea colaborare nu se referă la nici una dintre
sarcinile sale.
Abordarea din această perspectivă cooperantă a activităţilor din cadrul parchetului nu
trebuie să minimalizeze o altă cerinţă de bază a funcţiei de prim-procuror adjunct, anume
hotărârea, fermitatea, în sensul adoptării unei poziţii şi a luării măsurilor cerute, mai degrabă
pe baza convingerilor personale, decât pentru a-i mulţumi pe alţii. Spiritul deschis, receptivitatea
la sugestiile celorlalţi nu trebuie să îl determine pe prim-procurorul adjunct să renunţe la
abordarea pe care o consideră corectă, chiar dacă ceilalţi nu sunt de acord, la a-şi apăra
principiile şi ideile, chiar dacă ceilalţi le resping.
În îndeplinirea atribuţiilor reliefate de fişa postului, prin prisma celor ce preced, voi

21
implementa principiile continuităţii şi specializării procurorilor care participă la şedinţele de
judecată. Continuitatea procurorului pe şedinţa de judecată va asigura cunoaşterea profundă a
cauzei, contribuind astfel la pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice. Principiul continuităţii
adaugă la experienţă elemente de fineţe, o perfecţionează, noutăţile sunt mai uşor asimilabile, în
detrimentul rutinei şi tradiţionalismului.
Succesul în activitatea de conducere este asigurat când ceilalţi componenți ai personalului
parchetului recunosc calităţile manageriale ale procurorului cu funcție de conducere.
Apreciez, astfel că exemplul personal are un rol determinant și este elocvent în a-i
stimula pe cei a căror activitate o coordonez și conduc.
Prim-procurorul adjunct trebuie să creeze starea de echilibru, apelând la metode ştiinţifice
de conducere, cum ar fi previziunea, diagnoza, evaluarea etc.
Succesul managerial va depinde, în aceste condiţii, de relaţia de conlucrare creativă şi de
bună credinţă dintre manageri pe verticală.
Obiectivele generale sunt prevăzute în Constituţie şi în legea de organizare judiciară.
Art. 131 din Constituţia României stabileşte că “în activitatea judiciară Ministerul Public
reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi
libertăţile cetăţenilor”.
Art. 63 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevede că Ministerul Public
exercită, prin procurori, următoarele atribuţii: efectuează urmărirea penală în cazurile şi în
condiţiile prevăzute de lege şi participă, potrivit legii, Ia soluţionarea conflictelor prin mijloace
alternative; conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare şi
conduce şi controlează activitatea organelor de cercetare penală; sesizează instanţele
judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii; exercită acţiunea civilă, în cazurile
prevăzute de lege; participă, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată; exercită căile de atac
împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de lege; apără drepturile şi interesele
legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie, ale dispăruţilor şi ale altor persoane,
în condiţiile legii; acţionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, sub coordonarea
ministrului justiţiei, pentru realizarea unitară a politicii penale a statului; studiază cauzele
care generează, favorizarea criminalitatea, elaborează şi prezintă ministrului justiţiei propuneri în
vederea eliminării acestora, precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei in domeniu; exercită orice
alte atribuţii prevăzute de lege.

22
 Obiectivele activităţii prim-procurorului adjunct trebuie să fie în deplină concordanţă cu
cele reliefate de Strategia de Reformă a Justiţiei. Implementarea noilor legi referitoare la
reforma sistemului judiciar, managementul resurselor financiare la nivelul instanţelor şi
parchetelor, transparenţa sistemului judiciar şi întărirea încrederii cetăţenilor în justiţie,
reprezintă obiectivul global al Strategiei de Reformă a Justiţiei.
Obiectivele operaţionale rezultă din prevederile Regulamentului de ordine interioară al
parchetelor aprobat prin Ordinul nr.143/C din 20 ianuarie 2014 al Ministrului Justiţiei care
stabilesc atribuţiile procurorilor cu funcţii de conducere şi a celorlalte compartimente auxiliare
de specialitate.
Modalităţile şi termenele de realizare a acestor obiective sunt stabilite prin:
a) Planurile de activitate semestriale şi anuale care cuprind:
- obiectivele permanente, respectiv: îmbunătăţirea activităţii de urmărire penală şi
supravegherea cercetărilor organelor de poliţie, reducerea numărului de cauze mai vechi de un
an de la sesizare şi 6 luni de la începerea urmăririi penale, reducerea procentului de hotărâri
judecătoreşti nelegale şi netemeinice, neatacate de procuror;
- obiective pe termen mediu cum ar fi: consolidarea capacităţii administrative a
parchetelor;
- obiective pe termen lung cum ar fi: unificarea practicii judiciare la nivelul aceleiaşi
unităţi de parchet;
b) Programarea diverselor activităţi ce se desfăşoară în cadrul unităţii de parchet, ca de
exemplu: planificarea audienţelor, a serviciului pe unitate, a participărilor în şedinţele de
judecată, pregătirea profesională a procurorilor.
Un obiectiv specific ce se impune a fi studiat, în strânsă legătură cu atribuţiile prim-
procurorului adjunct, este examinarea temeiniciei şi legalităţii hotărârilor judecătoreşti şi, în
consecinţă, declanşarea căilor de atac. În prezent, se apreciază în mod pozitiv numărul mare de
căi de atac declarate şi, ulterior, admise, ignorându-se astfel unul din cele mai importante
obiective din Strategia de Reformă a Justiţiei şi anume reducerea volumului de activitate a
instanţelor şi parchetelor, în special a instanţelor de control judiciar.
Printr-o pregătire temeinică a şedinţei de judecată şi a concluziilor de fond, procurorii
care îşi desfăşoară activitatea în sectorul judiciar pot contribui, în mod salutar, la legalitatea şi
temeinicia hotărârilor, reducându-se astfel volumul instanţelor. Acest obiectiv este în deplină

23
concordanţă cu art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a
Libertăţilor Fundamentale, în sesul că orice persoană are „dreptul la un proces echitabil... într-un
termen rezonabil”, fiind preluat şi în Strategia de Reformă a Justiţiei.
Studierea şi rezolvarea problemelor de drept, propunerea tematicilor pentru
învăţământul profesional, trebuie abordate prin prisma ridicării calităţii actului de justiţie.
Pentru a eficientiza învăţământul profesional, trebuie ca tema ce urmează a fi dezbătută
să fie pregătită de toţi procurorii, care vor participa activ la prezentarea acesteia. Tematica
trebuie să se axeze pe cunoaşterea documentelor internaţionale la care România este parte, pe
studierea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a
Comunităţilor Europene, a Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a
Libertăţilor Fundamentale, a Protocoalelor adiţionale.
Un alt obiectiv ce rezidă din atribuţiile prim-procurorului adjunct este studierea practicii
instanţelor de judecată.
Prin formarea, la grefa parchetelor, de mape specializate pe infracţiuni cu fişele de
şedinţă ale procurorilor, care vor avea consemnate şi soluţiile date de instanţă se va alcătui, în
oglindă, practica Judecătoriei Iași. Se va diminua astfel considerabil efortul ce trebuie depus la
întocmirea informărilor, la soluţionarea ordinelor parchetelor ierarhic superioare, la motivarea
apelurilor. Acest fapt vine în întâmpinarea unui obiectiv din Strategia de Reformă a Justiţiei, şi
anume unificarea practicii judiciare şi armonizarea jurisprudenţei instanţelor.
Analizând principiile enunţate, prin prisma atribuţiilor prim-procurorului adjunct, trebuie
urmărite mai multe aspecte.
Planificarea procurorilor în şedinţele de judecată va avea în vedere numărul de dosare pe
complet, complexitatea acestora, specializarea fiecărui procuror, numărul de şedinţe pe
săptămână.
Organizarea muncii trebuie să urmărească celeritatea, rezolvarea cauzelor şi lucrărilor in
termen şi, nu în ultimul rând, calitatea acestora, chiar dacă volumul de muncă sfidează unele
principii ale muncii şi normalităţii.
Coordonarea cu succes a activităţii procurorilor din subordine are drept scop sporirea
eficienţei şi responsabilizarea acestora, evitându-se suprapunerea şi interferenţa.
Controlul, alături de aspectele deja menționate, trebuie să observe, în constatarea unei
nereguli ori a unei soluţii date, cât este eroare determinată de factori cunoscuţi, dar şi de factori

24
necunoscuţi, legaţi de persoană, de fenomen, de conjunctură.
Pregătirea profesională continuă a grefierilor prin intermediul Şcolii Naţionale de Grefieri
va fi prioritară pentru îmbunătăţirea calităţii personalului auxiliar. Se va facilita sau se va
impune, după caz, participarea grefierilor la seminariile organizate de instituţia amintită.

3.3 Disfuncţii, soluţii, strategii.

3.3.1 Disfuncţii sesizate în activitatea compartimentului de urmărire penală:
Apreciez ca principale probleme următoarele:
- încărcătura mare de dosare pe fiecare procuror;
- neimplicarea suficientă a procurorului în supravegherea activităţii de urmărire penală
desfăşurată de poliţie și totodată neurmărirea respectării termenelor procedurale de soluţionare
stabilite;
- monitorizarea insuficientă a soluţionării cu celeritate a cauzelor;
- o slabă preocupare în urmărirea şi asigurarea recuperării prejudiciilor în cauzele
instrumentate, manifestată prin neaplicarea sechestrului asiguratoriu în dosarele cu prejudicii
importante cauzate statului;
- schimbările dese ale sectoarelor de activitate justificate sau nu , care au dus la
perturbarea ritmului de soluţionare a cauzelor şi au întrerupt continuitatea pe sector ;
- încărcătura neechitabilă a sectoarelor de activitate , care dă loc la discuţii neprincipiale
între colegi ;
- seminariile de formare profesională, deşi s-au intensificat în ultimii ani și temele au fost
diverse, nu a sporit suficient calitatea muncii magistraţilor procurori;
- lipsa instruirii în câteva domenii de specialitate importante și volumul mare de lucrări
determină o reticența a procurorilor în soluționarea dosarelor cu grad sporit de complexitate;
- fluctuaţii de personal la nivelul posturilor de execuție vacante şi pierderi de personal
calificat determinate de promovări, numiri sau delegări;

3.3.2 Obiective propuse pentru eficientizarea activităţii de urmărire penală

Îmbunătăţirea activităţii de urmărire penală prin următoarele modalităţi de realizare:
- respectarea principiului continuităţii în activitate;
- perfecţionarea pregătirii profesionale a procurorilor cu accente domeniile considerate

25
prioritare;
- încărcătură optimă pe procurori;
- monitorizarea riguroasă a situaţiei poziţiilor neînchise;
- monitorizarea continuă a cauzelor aflate în lucru a procuror, urmând a se identifica
motivele nesoluţionării.
- optimizarea relaţiilor inter-instituţionale cu poliţia judiciară prin adoptarea unor
metodologii unitare de lucru a procurorilor şi lucrătorilor de poliţie şi cooptarea lucrătorilor de
poliţie la diferite forme de pregătire profesională, organizate de procurori pentru a se realiza o
corectă şi unitară aplicare a noilor prevederi legale;
- recuperarea prejudiciilor produse prin infracţiuni, prin instituirea unor măsuri asiguratorii
eficiente;
- cunoaşterea şi valorificarea deciziilor Curţii Constituţionale, Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, precum şi a jurisprudenţei CEDO şi a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene de la
Luxemburg;
- informarea cu privire la actele normative nou apărute pentru a se evita apariţia unor erori
de argumentaţie şi analiză sau chiar erori de judecată;

3.3.3 Disfuncţii sesizate în activitatea compartimentului judiciar

Cu toate că în sectorul judiciar datele statistice relevă rezultate bune calitativ şi cantitativ,
în acest sector există unele disfuncţii, cum ar fi:
- procurorii de pe sectorul judiciar nu alocă suficient timp studierii dosarelor din şedinţele
de judecată, existând diverse probleme începând chiar din camera preliminară, motivat de
încărcătura mare de dosare ce revine fiecărui procuror;
- fluctuaţii de personal la nivelul posturilor de execuție pe sectorul judiciar neputând fi
respectat astfel principiul continuității în activitate , aspect care se poate vedea în lipsa de
pregătire temeinică a şedinţei de judecată şi a concluziilor de fond;
- creșterea numărului de cauze civile unde participarea procurorului este obligatorie
( odată cu reglemetarea ordinului de protecție prin Legea nr. 25/2012), situație ce impune
necesitatea desemnării unui procuror specializat în cauze civile;

26
 - practica neunitară la nivelul întregii instanţe în sensul unor interpretări diferite date
elementelor constitutive ale unor infracţiuni sau gradului de pericol social al infracţiunii;
- căile de atac nu sunt motivate de același procuror care a participat la judecarea
cauzelor, mai ales în perioada concediilor de odihnă , de boală sau de studii;

3.3.4 Obiective propuse pentru eficientizarea activităţii judiciare

Pentru remedierea acestor disfuncţii se impune ca prim-procurorul adjunct să verifice
periodic modul în care procurorii îşi pregătesc şedinţele de judecată, precum şi modul în care
întocmesc şi completează fişele de şedinţă, astfel încât acestea să devină instrumente utile de lucru
mai ales în situaţia schimbării procurorului care participă la şedinţele de judecată.
În scopul îmbunătăţirii indicatorilor de calitate, se impune realizarea unei analize a eficienţei
căilor de atac (analiza soluţiilor de respingere a căilor de atac exercitate de procuror, a hotărârilor
îndreptate în căile de atac ale părţilor sau care nu mai pot fi îndreptate), a operativităţii şi calităţii
motivării acestora în general.
Pentru îmbunătăţirea activităţii judiciare este importantă motivarea corespunzătoare a
apelurilor şi a contestațiilor în termenul legal şi cu trimitere la doctrină şi jurisprudenţă .

IV. CONCLUZII
Prin proiectul prezentat am incercat sa evidențez cu precădere aspecte generale și cu
importanță majoră în activitatea parchetului, identificate în decursul desfășurării activității mele de
magistrat și al experienței manageriale. Propunerea de proiect se completează, în mod evident, cu
planul managerial al prim procurorului parchetului. Un comportament deschis, corect și echitabil în
raporturile cu persoanele cu care voi conlucra, bazat pe respect și încredere, constituie un avantaj în
procesul de comunicare cu colegii mei și fundamentul unui management eficient. Consider ca prin
experiența mea profesională și de management în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași pot
contribui la performanța acestuia.

V. BIBLIOGRAFIE

27
1. Mona - Maria Pivniceru și Catalin Luca - Manual INM - Elemente de management
judiciar, Editura Hamangiu 2007 (http://www.inm-lex.ro/displaypage.php?
p=85&d=1107)
2. Eugen Burduș și Gheorghiță Căprărescu - Fundamentele Managementului
Organizatiei – Editura Economica, București, 1999
3. V. Cornescu, I.Mihăilescu, S.Stanciu – Managementul Organizatiei, Editura All beck,
București, 2003
4. Regulamentul de Ordine Interioara al parchetelor, aprobat prin hotrarea Sectiei pentru
procurori 947/14.11.2019, publicata in M.O. Partea I nr. 480/05.06.2020
5. Raport privind activitatea desfășurată de Parchetul de pe langa Judecatoria Iași in anul
2019
6. Date statistice – Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecatoria Iași – IT –
Formulare P1, P2, P3, P4
7. Institutul National de Statistică (https://iasi.insse.ro/)
8. Institutul National de Statistică
(https://iasi.insse.ro/wp-content/uploads/2018/POPULATIA-DUPA-DOMICILIU-
LA1IULIE-PE-LOCATII-1.PDF)

28