SOVATA

„Du-mă, mamă, la Sovata, să-l cunosc şi eu pe tata!”

Sovata este una dintre staţiunile preferate ale românilor. Iar Lacul Ursu era deja principalul
punct de atracţie pentru turiştii fideli, dar acum ar putea fi căutat şi de străini. Asta după ce Academia
Recordurilor Mondiale a recunoscut că este cel mai mare lac heliotermal din lume. Procesul de
heliotermie este unic in Europa si sunt doar doua in lume, se explica usor. Lacul Ursu are de jur
imprejur 3 izvoare de apa dulce care alimenteaza lacul cu apa dulce. Diferenta de densitate a acestui
strat de apa duce la un strat de 10/15 cm la suprafata lacului care functioneaza ca o lupa si focalizeaza
razele soarelui la un metru si jumatate si de aceea apa este asa de calda, daca te duci mai jos e mai rece
si tot asa.

Cum spuneam, exista și alte lacuri cautate de turiști, cum ar fi lacul Mierlei, la liber, pentru
namol, lacul Negru pe cae-l găsiți în incinta unui strand relativ nou și amenajat ca și Ursu, pentru
folosinta pe jumătate din suprafața. Și nu în ultimul rind lacul Alunis, unde se varsa lacul Ursu și unde
prețul de intrare și programul sunt mai lejere decât la „vedeta” statiunii. Programul la Ursu e destul de
restrictiv, de la 10 la 18 cu pauza de imbaiere intre 13 și 15 (așa e de ani de zile). În principiu casa de
bilete se deschide pe la 9 și jumătate, iar accesul în incinta se face pe la 9 si 45. O intrare e valabilă
doar până ieși din complex, orice alta intrare ulterioara trebuie platita. Prețurile au variat în timp, acum
e 30 RON pentru un adult, 25 pentru pensionari și 20 pentru copii. Un sezlong de inchiriat e 20 RON.

Insa odata intrat in lac uiti de toate grijile, pentru ca efectiv plutesti pe o apa cu o salinitate
intre 100 si 110 g/l (e o medie, pentru ca de fapt sunt straturi de salinitate diferita, dar pentru cel intrat
in apa cam asa se simte). Temperatura normala e de vreo 26-38 de grade Celsius la suprafata si 30-45
de grade la 1,5 – 2 metri adincime si variaza in functie de perioada, clima si ora de intrare. Ca sa simti
acea temeperatura de la 2 metri in jos trebuie sa rogi pe cineva sa se urce pe tine, ca sa te poti
scufunda... La inceputul sezonului apa e cea mai calda, dar nu e o regula. Ca sa va dati seama cam cum
e cu plutitul, inchipuiti-va ca sunteti in pozitia echer, a unui gimnast la inele si nemiscat, stati in apa
asta pina sub barbie. Din punctul meu de vedere e minunat, nu am grad de comparatie cu alte ape, daca
ai ochelari de inot si nu esti chiar incepator, poti sa te zbengui in apa asta, fara nici cea mai mica grija.
Traversezi fara nici o problema lacul de cite ori vrei, bine, e vorba de jumatatea sa permisa, dincolo de
balize e tara ratelor salbatice, care te privesc lacome, la sfirsit de program, cind invadeaza si jumatatea
ta, in cautare de resturi de mincare.

Lacurile Verde și Roșu. Din aleea de promenadă, trecând pe lângă un versant salifer, se deschide spre stânga
un mic traseu spre două lacuri situate într-un cadru natural excepțional. Primul ochi de apă, înconjurat cu o
împletitură de nuiele groase, are doar vreo 300 m2 și se numește Lacul Verde – este vorba despre reflectarea
culorii verde a vegetației arboricole de pe mal. A doua întindere de apă ar trebui să aibă o nuanță roșiatică,
fapt datorat unei specii de crustacee, fosile de clasă de aici și numele de Lacul Roșu. Acest lac este de
dimensiuni mai mari (1600 m2) și are cumva forma cifrei 8. Lacul Roşu are o suprafaţă de 1600 mp, iar numele
provine o specie de crustaceu inferior, numit Artemia salina, de culoare roşie, care trăieşte în lac.

Muntele de sare. Urmând aleea pietruită de lângă Lacurile Verde și Roșu ajungem în zona acestui
frumos fenomen natural: cristale de sare ieșite la suprafață. Stânca de sare acoperă un versant și au un
aspect fotogenic aparte. Ploile schimbă permanent prin dizolvare forma acestor cristale; acum am
văzut șiruri de „ace sărate”, o combinație de rânduri albe și rânduri gri.
Lacul Paraschiva. Nu trebuie să mergem prea mult și din traseul circular al lacului Ursu se desprinde
o alee spre Lacul Paraschiva. Pontoanele de lemn, scările și aleile ușurează accesul, iar un loc de popas
te îndeamnă să stai pe o bancă și să privești Natura. Pe versantul de deasupra lacului se observă un
foișor de belvedere – face parte din Traseul eco-didactic Ursu. Lacul Paraschiva s-a format mai recent
(în 1980), are o întindere de 2300 m2 și e considerat un lac cu apă dulce, salinitatea sa fiind foarte
scăzută. În apropiere de lac se află un frumos stei alb de sare.

Lacul Negru. La întoarcere în stațiune am urcat pe strada Bradului și prin plasa unui gard am privit și
acest lac, cel mai vechi din Sovata. S-a format la 1785 prin umplerea cu apă a unei saline de suprafață;
numele provine de la nămolul de culoare închisă format pe fundul lacului, de mare valoare terapeutică.
Aici există o bază de tratament și un mic ștrand; am observat și o platformă de lemn pe apă de unde se
extrage nămol.

Itinerarul trece prin următoarele puncte: Lacul Aluniș, Pârâul Sărat, Lacul Mierlei, Lacul Șerpilor, Lacul Ursu.
Lungimea traseului este de 970 m (fără devierea spre Turnul de belvedere), iar diferența de nivel de doar 50
m. Intrarea pe traseu se face de lângă restaurantul Ciuperca Mică, coborând pe aleea de lângă Lacul Ursu. Aici
descoperim primul panou cu informații și harta traseelor – pătrundem în Parcul Ecoturistic „Drumul Sării”. Ne
aruncăm privirea asupra Lacului Ursu, lacul helioterm cel mai mare și mai cald din lume, a cărui oglindă de apă
e pigmentată de frunze arămii. Întâlnim prima planșă care ne prezintă speciile de arbori caracteristice zonei:
carpenul, gorunul și fagul. După ce depășim restaurantul Club Dracula intâlnim o pasarelă de lemn care ne
permite să observăm Lacul Ursu de la înălțime.

Ne continuăm plimbarea spre stânga și ajugem imediat pe malul Lacului Aluniș, un lac nu foarte
întins, format în anii '70, mai puțin sărat. El se află cu 4 m mai jos decât Lacul Ursu astfel că surplusul de apă
din acesta se scurge în Aluniș. Aici a fost amenajat un ștrand Mica depresiune, o dolină, în care se află Lacul
Aluniș oferă imagini superbe de toamnă oglindite în apa lacului. Apa lacului e înconjurată de o împletitură de
nuiele care oferă un aspect plăcut. Altă planșă ne arată trei specii de păsări care trăiesc în zonă: ciocănitoarea,
huhurezul mic și silvia cu cap negru.

Mergem pe o alee pavată cu piatră cubică pe lângă Lacul Aluniș după care urmează traseul
propriu-zis prin pădure. O pancartă de mari dimensiuni ne înfățișează schița traseului și punctul în care ne
aflam atunci; de altfel, astfel de indicatoare vom întâlni în toate punctele principale ale traseului. Parcurgem
Valea Frumoasă, de-a lungul Pârâului Sărat. Traversăm punți și podețe de lemn, citim un nou panou (despre
Papucul Maicii Domnului, limaxul albastru al Carpaților și planta medicinală numită Omag).

Priveliștea se limpezește, ieșim într-un spațiu larg, e Valea Sării, un teren salifer oarecum
mlăștinos, loc unde Pârâul Sărat iese din pădure. O platformă de vizitare facilitează observarea craterelor
rotunde pline cu apă sărată și urmărirea firului de apă cu tentă roșiatică.

Din Valea Sării începe un urcuș ușor pe o cărare acoperită cu frunze ruginii. Printre crengi
zărim o nouă platformă de lemn și culoarea albă a solului – am ajuns la „Muntele de sare”; coborâm
treptele de lemn prevăzute cu balustradă spre o sărătură care se scurge pe o pantă. Vegetația s-a adaptat
condițiilor de mediu și crește nestingherită în acest sol salifer. Privim cristalele de sare care se
formează pe ghindele căzute la pământ; în această zonă ne întâlnim cu mai multe persoane care
efectuau traseul.

Ascensiunea ușoară continuă, iar odată ajunși pe creastă avem la picioare pe fundul unei
depresiuni Lacul Mierlei. Ne odihnim pe o bancă de lemn în mijlocul Naturii. Lacul Mierlei s-a
format în anii '50 prin dizolvarea depozitelor de sare din subteran, rezultând astfel un lac cu o apă
foarte sărată. Oglinda lacului e acoperită aproape integral de frunzele căzute din copaci; pe maluri
zărim filoane albe de sare. O platformă solidă de lemn, pe mai multe etaje – formând chiar un mic
amfiteatru, ușurează accesul spre malul lacului. Observăm treptele cu balustradă, panourile cu
informații și reguli, coșurile de gunoi prevăzute cu saci de plastic, sistemul de iluminat și supraveghere
video.
 Din zona Lacului Mierlei deviem puțin de la Traseul Sării pentru a ajunge la Turnul de
belvedere, situat la doar 250-300 m distanță, în preajma unui drum forestier. Construcția rotundă din
lemn de stejar și brad, bârne frumos asamblate, are 28 m înălțime și trei etaje de belvedere (primul are
și băncuțe pentru odihnă). Am găsit ușa deschisă, vizitarea este gratuită, iar programul zilnic de
funcționare este: 10.00 – 19.00. Urcăm pe scara în spirală până la ultimul nivel unde găsim și o planșă
circulară atașată parapetului care ne ajută să identificăm principalele puncte de interes. Panorama e
superbă, culorile toamnei îmbracă pădurea și împrejurimile. Privim către punctul cel mai înalt al zonei
– Vârful Cireșel (910 m)

Ne întoarcem la Lacul Mierlei de unde începe un urcuș scurt, tersat în trepte. Curând
găsim o platformă largă și o alee-ponton situate lângă Lacul Șerpilor. Nivelul acestui lac cu apă sărată
a scăzut în timp astfel că acolo s-a format o mlaștină. Bogăția florei și faunei de aici a condus la
amenajarea acestui punct numit Școala din Pădure, construcții de lemn (bănci, banchete, pontoane
largi) asigurând spațiul desfășurării unor lecții în natură.

Există şase lacuri sărate, două cu apă dulce şi un alt lac sărat transformat în mlaştină, Lacul Şerpilor.
Mă rog retroactiv să nu fi fost ăsta lacul din care copiii meu au strâns într-o stică de apă minerală
mormoloci şi noroi. Aceste lacuri sunt: Lacul Ursu, Lacul Negru, Lacul Aluniş, Lacul Mierlei, Lacul
Verde şi Lacul Roşu; următoarele două, Lacul Paraschiva şi Lacul Dulce sunt cele nesărate. Între
ochiurile de apă sunt amenajate alei, iar semnalizarea traseelor e foarte bună.

Turul stațiunii cu trenulețul

Cel mai plăcut mod de a vizita stațiunea, de la un capăt la altul, este cu acest trenuleț pe șosea.
Trenulețul pleacă din fața parcului central, la intervale regulate. Este un tur ghidat, care vă dă
posibilitatea de a descoperi vilele și bisericile istorice din Sovata. Trenulețul este in același timp și o
atracție pentru copii.

Excursii cu ghid
De la Sovata se organizează excursii cu ghid turistic către Praid (salina Praid), Corund (artă ceramică),
Câmpu Cetății (păstrăvărie), Călimănești (podgorie și casă de vinuri), Odorheiu Secuiesc, Sighișoara
(cetate medievală), Rimetea (ruinele cetății / conac secuiesc) și alte destinații.

Hotelul se afla la iesirea din statiune intr-o zona linistita. Parcare langa hotel pe o strada laterala maxim 5
locuri in rest la strada cu plata de 15 lei pe zi sau abonament de 80 lei pe 7 zile. si politia locala verifica plata
tichetelor de parcare care se obtin de la automate. Pentru a ajunge in centru sau la Lacul Ursu se poate folosi
taxiul. Nu este scump.

Ajunși în stațiunea balneoclimaterică Sovata, ne-am cazat la Pensiunea Contesa și am pornit la

explorat împrejurimile. Într-una din zile ne hotărâm să mâncăm „în oraș” astfel că pașii noștri se
îndreaptă spre un local bine apreciat în mediul online: Ciuperca Mică. Un afiș pus în geam ne anunță
că era timpul pentru o săptămână de vacanță și pentru vajnicii lucrători ai ciupercuței. Ne îndreptăm
spre alt restaurant bine cotat, și anume Bello Pizza&Grill – terasa închisă cu geamuri era plină ochi și
clienți noi așteptau la ușă, era o după-amiază de duminică. Peste drum, la Boema, o muzică populară la
volum mare nu ne-a atras deloc. Mi-am adus aminte că în timpul plimbării noastre în jurul Lacului
Ursu am văzut un restaurant în mijlocul pădurii. În condițiile expuse mai sus am pornit spre el, spre
Restaurant Club Dracula. Adresa oficială e strada Bradului nr. 23, dar nu îl veți găsi chiar la șosea,
ci un pic mai ascuns în umbră, așa cum îi șade bine unui „vampir”. Pe lângă Ciuperca Mică se
deschide o alee care urmează cursul lacului; la doar 150 m depărtare descoperim lăcașul cu delicii
culinare purtând un nume atât de fioros. Trecem pe sub o poartă de lemn unde un personaj de carton
viu colorat ne prezintă programul restaurantului, zilnic de la 12.00 până după ora 22.00. Am ocupat o
măsuță retrasă de două locuri, pe care era așternut un frumos ștergar; fereastra era acoperită de
perdeluțe albe. Am primit meniurile rapid, am dat pagină după pagină și prima impresie a fost că
preparatele sunt bine alese, un pic mai „speciale” dacă pot zice așa, dar și prețurile sunt pe măsură,
unele destul de scumpe. Despre ce vorbim? Specialități! Pui de baltă pane (45 lei/300 gr), tocăniță de
momițe (35 lei), fudulii de tăuraș la grătar (35 lei), iepure la cuptor de pământ cu legume (75 lei),
sărmăluțe tradiționale (38 lei), mușchiuleț de cerb cu sos de afine (46 lei), coadă de vacă în vin de casă
(45 lei), pere aurii fierte în vin roșu cu miere și scorțișoară (18 lei). Noi am analizat meniul și ne-am
ales ceva clasic și altceva specific: tochitură țărănească (39 lei) și gulaș transilvan de vită și porc în
blid (31 lei). Pe lângă apa plată (6 lei/500 ml) am comandat și o carafă din sângele lui Dracula (22
lei/500 ml). Timpul de așteptare a fost de maxim 20 de minute, preparatele au sosit fierbinți, porțiile
suficient de mari. Felurile de mâncare au fost sățioase și gustoase.

Complexul SKIGYIMES
este asezat in valea Ghimesului pe drumul national DN12A care leaga Miercurea -Ciuc cu Comăneşti,
langa raul Trotus pe un peisaj mirific. Complexul SKIGYIMES este echipat cu un teleschi de 800m,
un teleschi de 700m și o pista de bob.

- pista de bob (vara-iarna) 1300m

Partiile sunt asezate pe o inaltime de 1060m, diferenţa de nivel 160m. Complexul este prevazut cu
doua parcari de peste 200 de locuri. In incinta complexului se afla o pensiune cu restaurant, un bar si
pe varf o cabană cu terasa panoramica.
In restaurant in afara de mancaruri traditionale se gaseste Platoul SKIGYIMES (Black Rock Grill) care
este unica in zona. O pistă de bob, amenajată în comuna Lunca de Sus, a devenit într-un timp foarte
scurt o atracţie pentru turiştii care vizitează zona Ghimeş sau pentru iubitorii de adrenalină, care vin
special aici pentru a trăi această senzaţie. Pe lângă adrenalina de care au parte, turiştii se pot bucura de
un peisaj deosebit, pe care mulţi îl compară cu cele văzute în Austria sau Elveţia.

Distanta Praid-Lunca de sus = 116 Km

Distanta Praid-Lacul Rosu = 76 Km

Distanta Praid-Cheile Bicazului = 87 Km

Lacul Roșu
Situat la poalele munților Hășmașul Mare din județul Harghita, este cel mai mare lac montan din țara
noastră. Dacă veniți vara, puteți să vă plimbați cu bărcile de agrement. Sunt multe magazinuri cu
suveniruri diverse, precum și unități de cazare în zonă.

In zona Lacul Rosu-Cheile Bicazului exista o serie de programe ecoturistice puse la dispozitia
turistilor, printre care:

Aventura pe urmele ursilor – in cadrul acestui program, pe langa observarea animalelor, turistii au
posibilitatea de a-si largi cunostiintele despre obiceiurile ursilor.

Tura foto – in Parcul National Cheile Bicazului – Hasmas exista multe zone atractive care ofera cadrul
ideal pentru realizarea fotografiilor de peisaj. Aceste ture se realizeaza alaturi de fotografi
experimentati.

Tura calare – Lacul Rosu-Cheile Bicazului ofera posibilitatea practicarii turelor de o zi sau pentru
trasee complexe de mai multe zile. Aceste ture sunt recomandate atat adultilor, cat si copiilor –
incepat0ri sua avansati. Pentru calarie sunt pusi la dispozitie caii islandezi si poneii, oferind o activitate
agreabila pentru toate categoriile de varsta.

Vizita la stana – turistii sunt invitati sa descopere viata la stana, alaturi de baciul care pregateste
produsele traditionale din lapte de oaie si de vaca, cum ar fi: casul dulce, urda, branza de burduf, untul,
lapte;e batut si bulzul ciobanesc.

Vizitarea parcului de animale salbatice de la Izvoarele, de 300 de hectare, ofera mintiri de neuitat
pentru cei mici, dar si pentru cei mari. turistii sunt insotiti de un ghid turistic si au ocazia sa observe
cerbi obisnuiti, cerbi lopatari, mufloni si caprioare.I n judeţul Harghita, la 26 de kilometri de
Gheorgheni, la poalele munţilor Hăşmaşul Mare, se află Lacul Roşu, numit de localnici şi Lacul
Ghilcoș sau Lacul Ucigaş. Vorbim de un lac de baraj natural, la latitudinea de 983 m, creat în urma
unui cutremur din 1838, cand au avut loc alunecări de teren, sau în urma unor furtuni puternice, se
vehiculează mai multe eyplicaţii. Aici nu e vorba de mici alunecări, ci de un versant întreg, cu pădure
de conifere al muntelui Ghilcoş. Trunchiurile molizilor răzbat şi azi din apă, iar dacă îţi închiriezi o
bărcuţă, te poţi plimba în voie printre cioate. E foarte straniu să vezi trunchiurile iţindu-se din apă, de
obicei luciul apei privea în sus spre coroana copacilor. Numele lacului provine de la Pârâul Roşu, care
strabate straturi ce conţin oxizi de zinc. Legenda spune că la momentul cutremurului, versantul s-a
prăbuşit peste un sat întreg, culoarea provenind de la sângele victimelor.

Cheile Bicazului
In aval de Lacu Rosu incep Cheile Bicazului, chei in Carpatii Orientali, pe valea raului Bicaz, care fac
legatura intre Transilvania si Moldova. Are o lungime de 8 km de la Lacu Rosu pana la satul Bicazul
Ardelean. Peretii de calcar ai Cheilor Bicazului sunt un rezultat al fierestruirii lor de catre apele repezi
ale Bicazului. Drumul din Cheile Bicazului este format din serpentine ametitoare. Peretii de calcar ai
stancilor ascund pesteri (precum Pestera Neagra si Pestera Cascada) cat si avene ( Licas, Avenul cu
trei intrari). O alta atractie turistica este si Lacul de acumulare” Izvorul Muntelui” (35km lungime
pe o suprafata de 33 km2), cunoscut si sub numele de “Lacul Bicaz”. Acesta este cel mai mare lac
artificial (antropic) amenajat pe raurile interioare din Romania, fiind situat pe cursul superior al raului
Bistrita. Locul s-a format ca urmare a construirii barajului hidroenergetic de la Bicaz, adevarat
gigant cu o înaltime de 127 m, a carei ridicare a cerut excavarea a mai mult de 170.000 m3 de stânca.
Din el se alimenteaza centrala hidroenergetica Bicaz-Stejaru. Lucrarile de constructie la amenajarea
hidro-energetica au inceput in luna noiembrie a anului 1950 an in care a fost aprobat planul de
electrificare al tarii. Costurile realizarii proiectului au fost de aproximativ 1,7 miliarde de lei ( bani
socotiti la valoarea de atunci) si au insemnat pierderea a sute de vieti omenesti in timpul lucrarilor.
Aici au muncit mii de detinuti ( majoritatea lor, in primii ani de santier, au fost detinuti politici cu
inalta pregatire de specialitate) militari in termen si brigaderi.
Pentru realizarea constructiei au trebuit stramutate aproape 20 de sate. Doua dintre acestea , Rapciunita
si Carnei, au disparut in totalitate. Au fost stramutati peste 18000 de locuitori din aproape 2300 de
gospodarii.

Portul Turistic Bicaz de pe la lacul artificial Izovoru Muntelui.

Portul turistic Bicaz, de unde pleaca ambarcatiuni pentru plimbari de agrement, popasurile turistice
din zona si in apropiere Izvorul Muntelui (797 m alt.) Au transformat intreaga zona intr-un centru de
mare civilizatie turistica.
In orasul Bicaz este deschis un muzeu cu exponate oglindind constructiile hidroenergetice de pe valea
Bistritei.

Daca vii dinspre Gheorgheni (jud. Harghita), trebuie sa urmezi traseul spre Piatra Neamt (DN12C).
Treci de Lacu Rosu – unde e musai sa faci un popas – si dupa tunelul Lacu Rosu (lung de 155m)
ajungi la Cheile Bicazului.