Management ecologic Curs 13

Capitolul 8 - Conformarea ecologică și asigurarea ei

8.1. Dispoziții generale

Printre elementele constitutive ale ME, un loc aparte îl are asigurarea respectării și corespunderii
activităților subiecților ME cu cerințele ecologice stipulate în documentele PE, în legislația de mediu,
standardele și normativele în vigoare. Respectarea acestor cerințe este redată prin noțiunea
conformare ecologică. Această noțiune include mai multe elemente, și anume: identificarea stării și
trendurilor calității mediului în relație cu obiectivele de mediu specificate în documentele PE,
evaluarea eficienței activităților de protecție a mediului, corespunderea activității întreprinderilor și a
organizațiilor cu cerințele stipulate în documentele reglementative și în autorizațiile ecologice,
încurajarea activităților de conformare și de penalizare în cazurile de neconformare etc.

Analizând literatura de specialitate, se constată prezența unei multitudini de materiale la tema

conformării ecologice. Ele cuprind atât aspectele teoretice ale acestora referitoare la abordările de
bază, la teoria comportamentului și a motivației ecologice, la modalitățile organizării controlului
ecologic, la metodele și instrumentele asigurării conformării, cât și la experiența în domeniu a diferitor
țări.

O atenție deosebită este acordată problemelor ecologice în literatura de specialitate din SUA. De
exemplu, o lucrare semnată de D. Zaelke et al. se axează pe problemele teoretice de mediu, printre
care și cea a asigurării conformării ecologice pentru DD. În atenția autorilor stau problemele
perfecționării monitoringului conformării și ale efectuării controlului ecologic la întreprinderi. Un
studiu al lui C. E. Wasserman conține o analiză aprofundată a stadiului actual al cercetărilor în
domeniul asigurării conformării ecologice în SUA. Într-o lucrare a sa, M. A. Cohen se referă la aspectele
economice ale asigurării conformării ecologice, prezentând o analiză detaliată a abordărilor existente
referitoare la teoriile motivării și schimbării comportamentului ecologic. Acest autor încearcă să
examineze cauzele conformării ecologice, bazându-se pe teoria economică a comportamentului
firmelor și pe normele sociale existente în societate.

Alți autori americani s-au concentrat asupra altor probleme ale teoriei și practicii asigurării conformării
ecologice, cum ar fi: eficiența reglementărilor existente ca premise pentru o mai bună conformare
ecologică; nivelul și rolul penalităților financiare în asigurarea conformării ecologice; motivațiile de
ordin legal, economic sau reputațional în conformarea ecologică; sistemul penalităților în cazul
neconformării ecologice și efectele acestora. De menționat că promovarea conformării ecologice și
monitoringul ei sunt în atenția permanentă a Agenției pentru Protecția Mediului a SUA, care a lansat
o serie de documente instructive în domeniu.

O parte din materialele publicate reflectă practica de conformare ecologică și de asigurare a ei în

diferite țări, în particular în Marea Britanie, Vietnam, Ungaria, Polonia etc. Am putea continua șirul
materialelor publicate la această temă, însă vom menționa doar faptul că necesitatea cercetărilor în
domeniu și aplicarea conformării ecologice reiese din însăși structura sistemului ME și a ciclului lui de
aplicare. Ciclul ME implică, la etapa inițială, recunoașterea existenței problemei ecologice și decizia de
a o soluționa. În consecință, se stabilesc obiectivele ecologice care ar soluționa problema identificată,
baza legală și cerințele ecologice ce ar asigura realizarea acestor obiective. Odată aprobate,

-1-
Management ecologic Curs 13

programele, acțiunile și cerințele ecologice specificate în documentele PE trebuie să fie periodic

evaluate și revizuite, luând ca bază performanțele atinse. În acest sens, se întreprind acțiuni ce țin de
promovarea, monitorizarea, controlul conformării, de întreprinderea acțiunilor de asigurare a
conformării în cazul încălcării cerințelor ecologice.

Asigurarea conformării ecologice oferă atât beneficii publice, cât și private. De exemplu, ea creează
valori publice: promovează normele legale și ale unei bune guvernări; asigură echitatea și întărește
credibilitatea în cerințele ecologice; protejează bunurile și serviciile oferite societății de ecosistemele
care funcționează la nivel optim; asigură ocrotirea sănătății publice. În același timp, asigurarea
conformării cu cerințele ecologice creează și valori private: sporește încrederea în reducerea riscurilor
pentru antreprenoriat; stimulează inovațiile și competitivitatea, stimulează piața și creează noi locuri
de muncă.

8.2. Definițiile conformării ecologice și factorii acesteia

De bază sunt definițiile prezentate în documentul OCDE ,,Principiile călăuzitoare de reformare a

autorităților de asigurare a conformării ecologice pentru țările aflate în etapa de tranziție economică.
Potrivit acestui document, conformarea ecologică reprezintă schimbarea comportamentului
întreprinderilor, organizațiilor sau al persoanelor fizice în corespundere cu cerințele documentelor de
reglementare în domeniul protecției mediului și sănătății umane. Pentru subiecții supuși ME aceasta
înseamnă că ei își schimbă comportamentul astfel încât să corespundă cerințelor ecologice specificate
în documentele reglementare existente - legi, standarde, regulamente, instrucțiuni, autorizații,
permise, licențe de mediu etc. Astfel, conformarea ecologică este considerată asigurată atunci când
schimbările în comportamentul celor supuși reglementării au condus la atingerea obiectivelor de
mediu, adică atunci când s-au produs schimbări în eficiența producției în așa fel încât s-a micșorat
volumul materiei prime la o unitate de producție; s-a redus volumul deșeurilor produse și a crescut
volumul celor utilizate; s-au redus emisiile de poluanți în atmosferă și s-au atins nivelurile CMA; s-a
asigurat o balanță în exploatarea resurselor biologice la nivelul capacității lor de reproducere, nivel
specificat în permisele de exploatare a lor; s-a asigurat funcționarea întreprinderii în limitele cerințelor
expuse în legi, permise, licențe etc. Evident că atingerea unor astfel de obiective depinde, în mare
măsură, atât de schimbarea comportamentului subiecților ME, cât și de calitatea reglementărilor
ecologice și de claritatea cerințelor stabilite, astfel că ele să fie fezabile.

Asigurarea conformării reprezintă, în sensul larg al acestei noțiuni, procesul aplicării tuturor
mecanismelor și instrumentelor orientate spre atingerea conformării, produs care include, de regulă,
trei elemente de bază: (a) promovarea conformării; (b) monitorizarea conformării; (c) aplicarea
sancțiunilor în cazurile de neconformare. Într-un sens mai îngust, asigurarea conformării poate fi
privită ca un set de acțiuni întreprinse de instituțiile de stat, private sau de societatea civilă, acțiuni
care au scopul de a corecta ori de a stopa comportamentele subiecților ME ce nu corespund cerințelor
ecologice. În acest sens, promovarea conformării include activitățile care încurajează acțiunile
orientate spre respectarea cerințelor ecologice.

Monitoringul conformării ține de colectarea și analiza informației despre corespunderea activităților

și a comportamentului subiecților ME cu cerințele ecologice existente, adică identificarea nivelului de
conformare sau neconformare ecologică. Monitoringul conformării se efectuează, de regulă, prin
intermediul controlului ecologic.

-2-
Management ecologic Curs 13

Se consideră că este importantă și definiția autorității de asigurare a conformării ecologice, care, de

regulă, este reprezentată de instituțiile de stat, în funcțiile cărora sunt responsabilitățile ce țin de
identificarea și monitorizarea conformării și de prevenirea acțiunilor subiecților ME care nu asigură
conformarea ecologică. O astfel de autoritate poate fi un organ independent de stat sau o subdiviziune
a ministerelor mediului. În diferite țări pot exista variații ale cadrului instituțional în acest domeniu.

Analiza materialelor publicate și practica existentă demonstrează că conformarea ecologică este

determinată de o serie de factori atât obiectivi, cât și subiectivi. În acest context, de cele mai dese ori
se menționează factorii economico-financiari (lipsa resurselor necesare pentru asigurarea
conformării, factorii tehnologici), de care depinde potențialul echipamentelor și utilajelor existente
pentru a asigura eficiența producției, limitele stabilite pentru emisii și deversări; deficiențele
reglementărilor care fie că nu sunt clare, fie că nu sunt fezabile în condițiile concrete ale unei țări;
deficiențele legate de disciplina de producție etc.

8.3. Motivația și schimbarea comportamentului ecologic

În general, se poate conchide că subiecții ME se conformează cerințelor ecologice și sociale din

următoarele motive principale: (a) din teamă că vor fi identificați și vor fi penalizați; (b) pentru că au
datoria morală de a se conforma; (c) deoarece simt presiunea socială de a asigura conformarea. În
aceste cazuri se poate vorbi de motivația economică (raționalistă), normativă și socială de conformare
ecologică.

După cum se arată într-un manual despre principiile asigurării conformării ecologice, subiecții ME sunt
motivați de dorința de a-și maximaliza interesul propriu, fapt care se află în centrul motivației
economice (raționaliste) a comportamentului uman. Conform acestei abordări, cu cât mai „ieftină”
este încălcarea cerințelor de mediu, cu atât mai des oamenii vor fi tentați să facă acest lucru. Ca
rezultat al unei astfel de abordări, în cadrul acestei teorii se optează pentru majorarea costurilor
pentru neconformare. În general, pentru ca această abordare să aibă efectul dorit, iar „temerile”
subiecților ME să-și atingă scopurile, acești subiecți trebuie să fie convinși de următoarele: (a) că există
o mare probabilitate ca ei să fie depistați în cazul în care nu vor respecta cerințele de mediu; (b) că
răspunderea în cazul încălcării cerințelor va fi imediată, clară și justificată; (c) că penalizarea va fi
severă și va depăși beneficiile asociate cu neconformarea. În acest caz, descurajarea neconformării
poate fi asigurată prin extinderea activităților de monitoring și control ecologic, prin îmbunătățirea
capacităților de asigurare a conformării (prin cercetarea cazurilor de neconformare, sancționarea lor
operativă și eficientă, majorarea penalităților, prin acțiuni de informare cu privire la răspunderea în
cazurile de neconformare). În acest context, putem spune că conformarea (sau neconformarea) se
produce atât datorită capacității subiecților ME care sunt supuși reglementărilor sub toate aspectele
(cunoașterea cerințelor ecologice, a fezabilității lor; capacitatea de conformare sub aspect tehnologic,
financiar, profesional etc.), datorită angajamentului lor de a se conforma (ei conștientizează faptul că
cerințele ecologice sunt obiective și justificate și se referă, în măsură egală, la toți), dar și datorită
capacității subiecților ME care asigură respectarea reglementărilor de a identifica și a soluționa
cazurile de neconformare. În consecință, se solicită o promovare mai activă a conformării sub formă
de asistență în vederea întăririi în acest sens a capacităților instituționale și umane, aplicarea
stimulentelor economice etc.

-3-
Management ecologic Curs 13

O altă abordare în asigurarea conformării presupune îmbinarea conștientizării necesității de a

respecta cerințele de mediu din prevederile legale cu obligațiile morale de a se conforma acestor
cerințe. Ea este numită motivație normativă sau concept al conformării ideologice. O astfel de
motivație se bazează, în primul rând, pe valorile ideologice internalizate în comportamentul celor
supuși reglementărilor și pe convingerea lor că au obligația civică să respecte legile și standardele în
vigoare.

Un al treilea tip de motivație a comportamentului este numită motivație socială și reiese din dorința
subiecților ME ce sunt supuși reglementărilor de a fi acceptați și respectați de către cei cu care
interacționează. Această dorință pe parcurs are efect social și poate contribui la dezvoltarea motivației
normative. Angajamentul social constă în faptul că un subiect al ME care este supus reglementărilor
se conformează pentru a câștiga susținerea și aprobarea celorlalți, chiar și în cazul în care valorile
sociale nu sunt internalizate în comportamentul lui sau nu constituie motivația principală.

Motivațiile bazate pe abordarea economică (raționalistă), normativă și cea socială reprezintă modele
contrare, dar, în același timp, ele oferă soluții care, în ansamblul lor, pot determina schimbarea
comportamentului subiecților ME în direcția unei conformări ecologice mai eficiente.

În mai multe lucrări publicate se pune un accent deosebit pe motivația economică. Astfel, conform
abordării economice, conformarea ecologică se bazează pe faptul că existența atât a stimulentelor
negative (în cazul neconformării), cât și a celor pozitive (în cazul asigurării corespunderii cu
reglementările ecologice), face ca întreprinderile să-și schimbe comportamentul în sensul unei
conformări ecologice mai mari. De aici, teoretic, ar rezulta următoarele: cu cât sunt mai stricte
reglementările, cu atât conformarea este mai mare. S-a constatat însă că nu există o astfel de corelație
și că implicarea guvernelor numai prin instituirea unor reglementări mai stricte nu este suficientă.
Cercetările efectuate au demonstrat o mai mare conformare în contextul unor reglementări și al unui
monitoring mai puțin strict, fapt explicabil mai mult prin considerente de ordin non-economic, inclusiv
de ordin social, cât și prin aceea că întreprinderile care deja au fost inspectate se tem că ar putea fi
penalizate mai sever decât cele care nu au fost supuse controlului în cazul depistării unor abateri de
la cerințele ecologice existente. Aceasta denotă că asigurarea conformării ecologice nu depinde direct
de severitatea reglementărilor și de nivelul penalităților aplicate, ci de o multitudine de alți factori și
condiții. Mai mult decât atât, s-a demonstrat și faptul că motivarea pur economică nu poate explica în
totalitate comportamentul subiecților ME și că, în acest context, un rol tot mai important îl joacă
factorii morali și sociali.

În contrast cu abordările economiștilor, specialiștii din domeniul social afirmă că pentru a asigura o
conformare ecologică eficientă, este necesar, în primul rând, să fie schimbată mentalitatea subiecților
ME, adoptând valorile ecologice care vor ghida comportamentul lor. Abordările economiștilor sunt
criticate și pentru faptul că, în societatea contemporană, nu poți ,,vinde” ceea ce aparține generațiilor
actuale și celor viitoare și că natura are drepturile ei la existență și conservare și, prin urmare, a atribui
resurselor naturale valoare economică nu este justificat, deoarece o astfel de valoare cuprinde numai
cerințele pieței, fără a lua în considerare cerințele potențiale ale generațiilor viitoare.

Este necesar de menționat și faptul că există domenii ale mediului în care motivația economică nu
poate să asigure conformarea ecologică necesară și, în primul rând, în cazul așa-numitelor bunuri
publice, când nu există răspundere personală pentru mediu, dar toți beneficiază de condițiile și
serviciile lui. În astfel de cazuri, morala ecologică ar putea contribui esențial la o conformare mai
eficientă. Printre cazurile în care morala ecologică joacă un rol important în sensul conformării

-4-
Management ecologic Curs 13

ecologice, S. Bruno și B. Stutze menționează următoarele: (a) în domeniile în care stimulentele

economice nu pot fi aplicate, din cauza costurilor exagerate de aplicare a lor. În particular, acolo unde
costurile monitoringului conformării sunt foarte mari sau unde este foarte dificil de identificat
poluatorul în cazul existenței mai multor surse de poluare etc. În aceste cazuri, motivațiile morale și
acțiunile voluntare pot fi mai eficiente; (b) oferirea bunurilor publice ecologice este asigurată de către
subiecții ME conștienți și pregătiți pentru sancționarea celor care nu contribuie la conformarea
ecologică. Sancționarea implică costuri suplimentare la cele acoperite benevol de subiecții ME pentru
oferirea bunurilor publice ecologice. În același timp, efectuarea monitoringului și identificarea celor
care nu se conformează, descurajarea sau chiar penalizarea lor în baza costurilor personale ale
acestora generează noi costuri. În aceste cazuri, persoanele fizice trebuie să fie convinse că este
necesar să se procedeze corect, pentru a oferi bunuri publice ecologice; (c) în timp ce controlul și
penalizarea sunt factorii principali în asigurarea respectării cerințelor de mediu, o mai mare
importanță o capătă motivația morală, bazată pe convingerea morală în necesitatea respectării
cerințelor ecologice; (d) stimulentele economice pot fi aplicate numai dacă populația este pregătită
pentru a susține protecția mediului, fapt care se manifestă clar în timpul alegerilor publice. Deoarece
un singur cetățean nu poate determina decizia colectivă (aceasta depinde de voința politică a miilor și
milioanelor de cetățeni), el nu are nicio motivație să-i susțină pe cei care, în opinia lui, pot acționa
ulterior în defavoarea mediului, fapt care se va răsfrânge, în final, asupra oferirii bunurilor publice
pentru toți. Prin urmare, motivația morală este intrinsecă pentru majoritatea votanților care asigură,
de fapt, suportul politic pentru cei care promovează protecția mediului, indirect, conformarea
ecologică.

Vorbind despre motivația personală care poate determina, în mare măsură, comportamentul
subiecților ME, T.L. Milfont susține că în acest caz pot exista câteva abordări bazate pe atitudinea față
de contribuția personală la oferirea bunurilor publice. Aici este invocată, în primul rând, motivația
bazată pe altruism pur, care poate fi interpretat ca o preferință prosocială a comportamentului,
determinată de propriile valori morale, legate de dorința de a oferi cât mai multe bunuri publice.
Motivația personală poate fi condiționată și de normele sociale existente, care pot fi interese bazate
pe convingerile sociale ale majorității populației în ceea ce privește comportamentul adecvat în
societate. În acest caz putem spune că un anume comportament, solicitat de cerințele ecologice
legale, nu poate fi obținut prin sancțiuni juridice sau economice, ci prin convingerea necesității de a
respecta normele sociale. În acest context, normele sociale constituie o reacție a societății la eșecurile
pieței și la incapacitatea instituțiilor statale de a efectua ME în cazurile care țin de oferirea bunurilor
publice ecologice.

Motivația intrinsecă este o altă abordare bazată pe necesitatea de a avea satisfacția personală în
activitatea individului. Această motivație se referă la o activitate orientată spre atingerea unor scopuri
clare în domeniul mediului, activitate care ar contribui la oferirea bunurilor publice ecologice pentru
mai mulți și, în același timp, la satisfacția personală în această activitate.

Atitudinea egoistă se concentrează pe interesele personale și reflectă problemele mediului numai în

cazul în care ele afectează individul. Varianta opusă atitudinii egoiste este, firește, atitudinea altruistă,
manifestată prin tendința de a pune în prim-plan interesele altora, și nu cele proprii. Un alt
comportament este cel dictat de motivația biosferică, adică cea care ține de respectul față de interesul
tuturor vietăților de pe pământ, și nu numai de cel al ființei umane.

În general însă, după cum specifică M. Olson, schimbarea comportamentului subiecților ME se

produce ca rezultat al unei combinații de diferite motivații - a celei economice, bazate pe calculul

-5-
Management ecologic Curs 13

pagubelor și beneficiilor așteptate, a celei normative, bazate pe existenta și acceptabilitatea normelor

legale, și a celei sociale, prin care se efectuează presiunea socială asupra subiecților ME, ținându-se
cont, în același timp, de motivația personală de a se conforma cerințelor ecologice. S-a ajuns la
anumite concluzii în urma unui vast studiu al comportamentului și motivației ecologice a fermierilor
danezi. În acest sens, se pot menționa următoarele: (a) un rol esențial în comportamentul fermierilor
îl joacă conștientizarea problemelor ecologice și cunoașterea de către ei a cerințelor ecologice; (b)
motivația morală are aceeași importanță ca și calculele economice ale pierderilor și beneficiilor care
țin de conformare sau de neconformare; (c) o importanță crescândă o are comportamentul
inspectorilor ecologici, care asigură monitoringul conformării și reacționează la cazurile de
neconformare. În acest sens, s-a demonstrat că atitudinea obiectivă și binevoitoare a inspectorilor în
procesul monitoringului conformării poate motiva subiecții ME pentru o conformare mai mare, pe
când aplicarea măsurilor de constrângere, fără a ține cont de circumstanțele neconformării, poate să-
i descurajeze. Rezultatele acestui studiu, după cum arata S.C. Winter și P.J. Mayl, demonstrează că o
flexibilitate mai mare în asigurarea conformării ecologice poate fi mai productivă decât o abordare
,,pur legală”.

Aplicarea abordărilor menționate mai sus în asigurarea conformării depinde, în mare măsură, și de
caracterul subiecților ME, care pot fi clasificați în trei grupe: (a) cei care nu se vor conforma până când
nu vor fi siliți să facă acest lucru; (b) cei care se vor conforma în cazul în care vor fi dezvoltate și aplicate
diferite mecanisme de încurajare sau care pot primi asistență în consolidarea capacităților de a se
conforma; (c) cei care vor fi cooperanți în toate circumstanțele. În funcție de predominarea unui
anumit grup de subiecți ai ME, țara respectivă își formulează abordările și politicile, pentru a realiza o
mai mare conformare ecologică, aplicând în acest caz un complex de mecanisme și instrumente legale,
economice, de conștientizare sau de informare etc.

8.4. Promovarea conformării ecologice

Aceasta cuprinde un cerc larg de activități ce țin de diferite domnii - începând cu formularea unor
cerințe ecologice clare și transparente și terminând cu aplicarea stimulentelor economice și cu
asistența tehnică în scopul conformării.

Primul pas în promovarea conformării ecologice este asigurarea ca reglementările ecologice să fie
fezabile, adică să poată fi implementate; să fie clar stipulate drepturile și responsabilitățile pentru a
asigura conformarea; cerințele ecologice să fie practice și clare. Aceste condiții influențează
semnificativ asupra eficienței conformării și costului ei și, în final, asupra nivelului de conformare. Spre
exemplu, programele de conformare care nu au bază legală necesara vor fi și ineficiente. În același
timp, reglementările care se bazează pe aplicarea unor tehnologii scumpe, ce nu sunt disponibile
momentan, vor fi dificil de implementat și, în consecință, nu se va asigura conformarea. În cazul
reglementărilor care nu sunt suficient de clare, sunt ambițioase și nerealiste sau sunt contradictorii,
de asemenea va fi foarte complicată și conformarea cu ele.

Practica în domeniu demonstrează că cerințele generale (spre exemplu, cele ale regulamentelor,
permiselor sau ale licențelor ecologice) sunt respectate mai eficient, dacă ele: (a) sunt clare și pe
înțelesul tuturor; (b) definesc precis care activități sau subiecți trebuie să se conformeze; (c) definesc
foarte clar cerințele cu care trebuie să existe conformarea, precum și excepțiile posibile; (d) descriu
foarte clar modul în care se va stabili conformarea, adică ce metode și proceduri de evaluare a ei vor

-6-
Management ecologic Curs 13

fi utilizate; (e) specifică termenele pentru asigurarea conformării; (f) sunt flexibile în măsura necesară
și oferă posibilitatea de a fi adaptate constructiv prin intermediul permiselor individuale, al licențelor
sau al altor reglementari; (g) sunt scrise într-un limbaj strict și univoc și pot constitui baza legală pentru
aplicarea răspunderii juridice, inclusiv a celei penale în cazul crimelor ecologice; (h) reprezintă baza
pentru dezvoltarea noilor tehnologii (spre exemplu, a echipamentului de control și monitoring) și a
metodologiilor care pe viitor vor fi aplicate în domeniu și vor corespunde posibilităților de cumpărare
ale agenților economici și ale populației.

Din cele menționate mai sus, se poate observa că, pentru asigurarea conformării ecologice, un rol
important joacă și timpul oferit în acest scop. În acest context, promovând conformarea, este necesar
să fie alocat timpul corespunzător, pe parcursul căruia este posibilă asigurarea respectării cerințelor
ecologice. La prima vedere, am putea conclude că cu cât mai stricte sunt cerințele ecologice, cu atât
mai eficientă este protecția și reabilitarea mediului. În același timp, impunerea unor cerințe ecologice
mai stricte și alocarea unui termen scurt pentru conformarea cu ele pot duce la dezaprobarea lor, pot
crea obstacole în asigurarea conformării. Chiar și pentru autoritățile de mediu responsabile de
controlul conformării, promovarea noilor cerințe ecologice într-un termen scurt poate fi o sarcină
dificilă.

O altă latură, extrem de importantă, a promovării conformării ecologice ține de cunoașterea de către
subiect a faptului ce anume reglementează un anumit document ecologic, lucru ce reprezintă o
condiție de asigurare a conformării. Evident, dacă subiecții ME nu știu despre cerințele unor
documente ecologice, ei nu se vor conforma cu ele. Un document poate fi nou sau poate nu a fost
popularizat de o manieră în care să atragă atenția subiecților ME. Însă chiar și în cazul în care se știe
despre existența noilor reglementări, deseori cerințele incluse în ele nu sunt pe interesul subiecților
ME. În aceste cazuri, pentru promovarea conformării sunt extrem de importante educația și asistența
tehnică, elemente care creează fundamentul necesar pentru o conformare ecologică voluntară.
Anume aceste activități sunt esențiale pentru depășirea barierelor ce țin fie de ignoranță, fie de
incapacitatea instituțională sau umană și asigură prevenirea non-conformării. Educația și instruirea
sunt orientate spre oferirea informației despre cerințele ecologice și modalitatea de asigurare a
conformării la ele, cât și prin oferirea de asistență și ajutor subiecților supuși reglementărilor pentru a
întreprinde măsurile necesare conformării. Educația și asistența tehnică sunt condițiile cele mai
importante pentru conformarea ecologică la etapele inițiale ale aplicării noilor reglementări ecologice.

Promovarea conformării ecologice se realizează inclusiv prin crearea unui climat social care
încurajează conformarea și descurajează încălcarea cerințelor ecologice. Astfel, conformarea poate fi
mai eficientă atunci când subiecții ME consideră că reglementările impuse sunt legitime, justificate,
aplicate în mod egal față de toți, contribuind, finalmente, la bunăstarea populației. Aceasta creează la
subiecții ME angajamentul voluntar de a se conforma. Este important în acest sens să fie promovată
în societate imaginea pozitivă a întreprinderilor care au asigurat conformarea ecologică și, în același
timp, să fie prezentată o imagine negativă a întreprinderilor ce încalcă cerințele ecologice. De regulă,
managerii întreprinderilor au grijă de imaginea corporativă, fapt care joacă un rol stimulator în
asigurarea conformării. Este necesar de a promova și convingerea că întreprinderile ce nu se
conformează cerințelor ecologice pot fi penalizate pe piață: consumatorii, știind de neconformarea
ecologică a producătorilor, vor prefera să procure mărfuri de la cei care și-au demonstrat conformarea
ecologică. Practica existentă denotă faptul că, în multe alte cazuri, managerii și personalul
întreprinderilor sunt conștienți de faptul că conformarea ecologică trebuie să fie asigurată, deoarece
este un factor primordial pentru sporirea competitivității întreprinderii pe piață, pornind și de la

-7-
Management ecologic Curs 13

normele sociale din țara respectivă. În acest context, putem menționa că prin promovarea normelor
sociale este posibil să fie asigurată o mai mare conformare decât prin aplicarea unor penalități
financiare considerabile.

Este știut faptul că, în multe cazuri, asigurarea conformării ecologice solicită resurse financiare foarte
mari. De aici, costurile activităților de asigurare a respectării cerințelor ecologice pot influența, în mare
măsură, nivelul de conformare ecologică. Spre exemplu, managerii întreprinderilor poate ar dori să se
conformeze, dar nu pot face acest lucru atunci când cerințele sunt prea scumpe sau tehnologiile
necesare nu sunt disponibile ori încă nu au fost dezvoltate. În acest context, formatorii de politici
ecologice trebuie să găsească un echilibru între cerințele ecologice mai stringente și costurile asociate,
care pot fi alocate în acest scop. În multe astfel de cazuri se solicită asistența financiară pentru
procurarea noilor echipamente, a materialelor noi, pentru efectuarea instruirilor necesare etc. Pe
lângă aceasta, se impun noi costuri administrative ce țin de efectuarea monitorizării și raportării. De
aceea promovarea conformării ecologice cuprinde stimulente economice și ajutoare financiare pentru
subiecții ME. În acest scop, sunt aplicate diferite instrumente financiar-creditare. Uneori, agențiile de
control oferă subvenții pentru întreprinderile care efectuează auto-monitoringul și raportează despre
conformarea ecologică și, în acest caz, aceasta joacă un rol stimulator.

Un alt factor important în promovarea conformării ecologice îl reprezintă sprijinul acordat de publicul
larg. Publicul poate deveni un important aliat al promovării conformării prin crearea unei etici sociale
cu privire la conformarea ecologică. El poate asigura supravegherea socială a respectării cerințelor
ecologice și poate semnala cazurile de neconformare. În cazul în care legislația oferă aceste drepturi
publicului sau ONG-urilor, aceștia pot înainta cauze judiciare contra subiecților ME ce nu se
conformează cerințelor ecologice. Mai mult decât atât, publicul poate juca un rol important și în
suportul financiar al programelor de conformare ecologică, inclusiv prin presiunea socială ce o exercită
asupra instanțelor care distribuie fondurile publice.

8.5. Monitoringul conformării și controlul ecologic

Monitorizarea este un termen utilizat pentru a desemna câteva tipuri de activități care au ca obiectiv
colectarea de informații de mediu pentru stabilirea nivelului de conformare ecologică a
întreprinderilor. Aceste informații se referă la: (a) performanța sistemelor ME, inclusiv în domeniul
implementării legislației; (b) gradul de conformare cu obligațiile legale prevăzute în condițiile de
autorizare a activității întreprinderii; (c) starea mediului; (d) identificarea tendințelor care se manifestă
în calitatea mediului. O astfel de monitorizare se efectuează, de regula, prin controlul ecologic. În baza
activității de control se asigură: (a) identificarea și sancționarea abaterilor de la cerințele ecologice în
vigoare; (b) redistribuirea avantajelor obținute prin încălcarea restricțiilor de mediu; (c) acoperirea
costurilor sociale generate de nerespectarea normelor sau a standardelor pentru protecția mediului;
(d) stabilirea măsurilor de prevenire a altor abateri.

Sistemul controlului ecologic prevede necesitatea de a inspecta încadrarea în restricțiile stabilite a

activităților umane, prin care să se păstreze caracterul imperativ al obiectivelor ecologice asumate. De
aici reiese și scopul de bază al controlului ecologic - asigurarea respectării legislației ecologice, a
normelor și a standardelor în domeniu, asigurarea realizării planurilor și a programelor de acțiuni în
vederea protecției mediului de către toate instituțiile și organizațiile, a căror activitate are tangență,
directă sau indirectă, cu mediul, inclusiv de către agenții economici și persoanele fizice. Referindu-se

-8-
Management ecologic Curs 13

la această temă, S. Timofeeva evidențiază trei scopuri de bază ale controlului ecologic: (a) stabilirea
standardelor (cerințelor), determinarea strictă a scopurilor și a sarcinilor, a termenelor de realizare;
(b) evaluarea/măsurarea rezultatelor obținute, compararea lor cu cele stabilite, analiza abaterilor de
la ele și a cauzelor acestor abateri; (c) stabilirea acțiunilor orientate spre corectarea abaterilor de la
indicatorii și cerințele stabilite.

După cum menționează V. Ursu, controlul ecologic de stat se bazează pe următoarele principii
generale de organizare a acestuia: (a) legalitatea organelor de control; (b) inadmisibilitatea
intervenției organelor de control în activitatea operativă a obiectelor supuse controlului; (c)
inevitabilitatea responsabilității obiectelor controlate în cazul depistării încălcărilor; (d) obligativitatea
organelor de control de a păstra taina persoanei, secretele de stat, de serviciu sau secretele
comerciale; (e) colaborarea dintre organele de control în exercitarea atribuțiilor.

În general, pot fi evidențiate trei tipuri de control ecologic: (a) de stat; (b) ramural; (c) public. Controlul
de stat se efectuează de către organe de stat special abilitate în acest scop la toate nivelurile ierarhice
și se concentrează asupra identificării gradului în care se respectă legislația ecologică, normele și
standardele de mediu, asupra atingerii obiectivelor de mediu de către fiecare subiect al ME, indiferent
de nivelul lui ierarhic și de forma de proprietate. Trebuie menționat că controlul ecologic de stat este
extra-departamental și că lui i se subordonează controlul ramural. Controlul ramural se efectuează de
întreprinderea respectivă, de departamentele ei care sunt responsabile pentru asigurarea eficienței
ecologice și respectarea normelor și standardelor de mediu. Controlul public se efectuează de ONG-
urile de mediu ca părți interesate în asigurarea respectării legislației și a standardelor de mediu,
precum și cele care pot fi, direct sau indirect, afectate de activitatea obiectivelor de producție.

Așadar, s-au conturat trei forme ale controlului ecologic: informațional, de avertisment (de prevenire)
și de sancționare.

Controlul informațional, de regulă, este premergător celorlalte două tipuri și constă în colectarea și
analiza informației pentru adoptarea măsurilor de avertizare sau de sancționare în cazul constatării
non-conformării ecologice. În acest caz, de regulă, în calitate de surse informaționale pot fi sistemele
de monitoring al calității mediului.

Controlul de avertisment include stabilirea și aplicarea normativelor ecologice de calitate a mediului și

de utilizare a resurselor naturale, stabilirea limitelor impacturilor antropice și de utilizare a resurselor
naturale, de depozitare a deșeurilor etc. La această formă de control poate fi atribuit și controlul
efectuării măsurilor de protecție a mediului (spre exemplu, al măsurilor de recultivare după
exploatarea resurselor minerale). Acest control este orientat spre profilaxia și prevenirea încălcărilor
ecologice înainte de momentul în care pot apărea degradări ale mediului.

Controlul de sancționare se aplică atunci când degradările de mediu sunt deja produse și nu mai pot fi
aplicate măsuri de prevenire. În acest caz se aplică sancțiuni de ordin civil, administrativ și chiar penal.

8.6. Acțiunile de corectare în cazul neconformării ecologice

După cum am menționat mai sus, asigurarea conformării ecologice reprezintă un set de acțiuni
întreprinse de guverne sau de alte instituții pentru a atinge conformarea subiecților ME, pentru a
corecta sau a stopa activitățile care pun în pericol mediul sau sănătatea publică. În cazurile în care sunt

-9-
Management ecologic Curs 13

detectate încălcări ale cerințelor ecologice, se întreprind acțiuni de constrângere a subiecților ME să

se conformeze. Această constrângere, de obicei, include următoarele: (a) inspectarea pentru a
determina starea de conformare a subiecților ME și de a stabili cazurile de încălcare a cerințelor
ecologice; (b) negocieri cu angajații sau cu managerii întreprinderilor care se află în situația de
neconformare, pentru a semna și implementa acorduri și acțiuni mutual acceptabile în scopul
conformării; (c) acțiuni legale în caz de necesitate, pentru a obliga subiectul ME să se conformeze și
aplicarea sancțiunilor în cazul încălcării cerințelor sau al producerii unui pericol pentru mediu și
sănătate.

Acțiunile de promovare a conformării ecologice și de constrângere trebuie să fie aplicate echilibrat,

pentru a asigura o mai bună conformare, aplicând atât măsuri de educație și de asistență tehnică, cât
și stimulente pentru conformare, efectuând monitoringul și controlul ecologic. În același scop, sunt
aplicate acțiuni de penalizare pentru încălcarea cerințelor ecologice. Toate acestea trebuie să ia în
considerare și normele existente în societate - sociale, culturale, economice, politice, ținându-se cont
de obiectivele ecologice ale societății.

Una dintre cele mai eficiente căi de prevenire a cazurilor de neconformare este crearea în societate a
unei atitudini de dezaprobare a neconformării ecologice, de intoleranță față de cei care încalcă
cerințele ecologice. Această situație poate fi atinsă pe câteva căi: prin oferirea unui răspuns prompt și
strict la încălcările ecologice; prin formarea unei atitudini de dezaprobare din partea întregii societăți
a activității celor care încalcă cerințele ecologice, datorită acțiunilor de conștientizare ecologică; prin
popularizarea cazurilor de constrângere eficientă; prin aplicarea stimulentelor pentru conformare.
Atitudinea de dezaprobare din partea întregii societăți stimulează acțiunile de conformare voluntară
și, prin aceasta, reduce costurile necesare pentru controlul ecologic.

În procesul impunerii acțiunilor de conformare, sistemul de asigurare a conformării ecologice (SACE)

și de corectare trebuie să trateze subiecții ME consistent, într-o manieră transparentă și proporțională.
Consistența înseamnă impunerea unor acțiuni similare în circumstanțe similare și față de toți cei care
încalcă cerințele ecologice. În același timp, trebuie aplicate criterii clare în cazul în care se atestă o
abatere de la principiul consistentei, spre exemplu - atitudinea față de încălcări a întreprinderii în
trecut. Transparența presupune disponibilitatea informației cu privire la ce fel de acțiuni de impunere
au fost aplicate, unde, când și de ce. Proporționalitatea înseamnă că activitatea de impunere este
corelată cu riscurile pentru mediu, sănătatea umană și severitatea violării cerințelor ecologice. Pentru
a asigura faptul că impunerea acțiunilor de conformare să fie echitabilă, sunt necesare mecanisme de
adresare în instanțele judiciare atât pentru cauzele administrative, cât și pentru cele penale.

Problemele de mediu variază de la țară la țară și, la fel, diferite sunt capacitățile lor de a răspunde la
cazurile de nerespectare a cerințelor ecologice. În același timp, există o serie de aspecte fundamentale
cu care se ciocnesc toate țările și care sunt comune în programele naționale de asigurare a
conformării. Astfel, a fost posibilă elaborarea unui set de principii de organizare și funcționare a SACE,
ce pot fi aplicate în toate țările.

Documentul OCDE specifică și un set de acțiuni care pot fi întreprinse în cazul constatării nerespectării
cerințelor ecologice. Acestea pot include următoarele: (a) acțiuni informale, de exemplu, apel
telefonic de avertizare sau scrisori de avertizare; (b) scrisori formale, care pot include recomandări sau
notițe privind repararea violării cerințelor ecologice; (c) modificări în condițiile permiselor eliberate și
anularea sau suspendarea lor pe un termen concret ori nelimitat; (d) penalități financiare sau
administrative, în corespundere cu violările admise; (e) stoparea funcționării întreprinderii sau

- 10 -
Management ecologic Curs 13

acțiunile corective obligatorii care pot fi întreprinse în baza deciziilor judiciare; (f) acțiuni penale,
închisoarea. De regulă, acțiunile de impunere au o anumită secvențialitate, și anume:
preîntâmpinarea, demersuri oficiale cu prescrierea acțiunilor de reparare, sancțiuni monetare,
stoparea funcționării întreprinderii, pedeapsa penală. Seriozitatea violării cerințelor ecologice se află
la baza selectării măsurilor de impunere a conformării ecologice, iar o reacție adecvată la cazurile de
încălcare a cerințelor trebuie să ia în considerare toate circumstanțele acestei încălcări. În afară de
aceasta, acțiunile de impunere a conformării trebuie să se desfășoare în timp util, cât mai operativ
posibil și legal.

Pentru a dispune de evidențele necesare dovedirii cazurilor de violare a legii, atât autoritățile din
administrație, cât și cele juridice trebuie să dețină informații sigure și de încredere, bazate, în general,
pe teste efectuate în laboratoarele analitice. La fel ca în cazul oricărui proces juridic sau administrativ,
în cazul proceselor referitoare la mediu trebuie să existe un mecanism de recurs, pentru a evita abuzul
de putere.

- 11 -