Auditul de mediu

Termenul de audit provine din auditio care în latină înseamnă ascultare, audiere (în sens de
interogare) şi se referă la un control, o verificare sau o revizie contabilă.
Astfel, un mod specific de evaluarea a impactului unor activităţi economice la nivelul
mediului este auditul de mediu. Acesta constă în analizarea modului în care se respectă
reglementările de mediu.
Auditul de mediu datează din anii ´70. La început, programul prin care companiile îşi
stabileau nişte instrumente de management intern erau numite review, surveillance, survez, audit
etc. Termenul de audit a devenit cel mai comun.
Scopurile auditului de mediu sunt:
 revizuirea programelor prin care se controlează fenomenele de poluare;
 siguranţa locului de muncă;
 igiena industrială;
 starea de sănătate a anagajaţilor

Auditul constă într-o examinare metodică, implicând analize, teste şi confirmări ale
procedurilor şi practicilor locale al căror scop este să verifice dacă aceste proceduri şi practici
corespund unor cerinţe sau norme legale, politicilor interne şi metodelor recunoscute şi acceptate.
Auditul este o componentă a managementului de mediu , având funcţia de control şi revizie.
Programele de audit au câteva obiective importante:
 asigurarea calităţii managementului de mediu;
 asistenţă pentru managerul de mediu;
 asistenţă pentru evaluarea riscurilor de mediu;
 optimizarea resurselor umane, prin analizarea responsabilităţilor personalului.

Etapele elaborării auditului de mediu:

I. Etapa premergătoare
- identificarea activităţii;
- constituirea echipei;
- organizarea activităţii.
II. Etapa propriu-zisă
- cunoaşterea mecanismului de control al managementului;
- identificarea punctelor „forte” şi a punctelor „slabe” ale controlului;
 - constituirea bazei de date;
- evaluarea constatărilor;
III. Etapa finală
- proiectul de raport;
- raportul final;
- planul de acţiune;
- aplicarea planului de acţiune

Avantajele auditului de mediu:

 contribuie la protejarea mediului;
 permite identificarea problemelor respectării reglementărilor locale şi naţionale în
materie de mediu;
 ajută la informarea salariaţilor întreprinderii pe probleme de protecţia mediului;
 reduce riscurile ca întreprinderea să fie implicată în procese, accidente sau publicitate
negativă determinate de prejudiciile pe care le aduce mediului;
 contribuie la conştientizarea problemelor de mediu de către salariaţi;
 reprezintă o bază pentru stabilirea măsurilor de îmbunătăţire a performanţelor
ecologice ale întreprinderii;
 facilitează schimbul şi compararea informaţiilor între întreprinderi;
 ajută la identificarea posibilităţii de reducere a cheltuielilor prin reducerea volumului
unor deşeuri.