Sunteți pe pagina 1din 1

Apus bazele unui reînnoit raport între Biserică și cultură, cu reflexe imediate și

asupra domeniului artelor. Este un raport care se propune sub semnul


prieteniei, deschiderii și al dialogului. În constituția pastorală Gaudium et spes,
părinții conciliari au subliniat „marea importanță” a literaturii și artelor în
viața omului: „Într-adevăr ele se străduiesc să cunoască caracterul propriu al
omului, problemele și experiența sa, în efortul de a se cunoaște și perfecționa
pe sine însuși și lumea; se preocupă să-i descopere locul lui în istorie și în
univers, să-i pună în lumină necazurile și bucuriile sale, nevoile și capacitățile
sale, și să schițeze o soartă mai bună a omului”[18].
Pe această bază, la încheierea Conciliului, părinții conciliari au adresat
artiștilor un salut și un apel: „Această lume – au spus ei – în care noi trăim are
nevoie de frumusețe, pentru a nu cădea în disperare. Frumusețea, ca și
adevărul, dă bucurie inimii oamenilor și este un rod prețios care rezistă uzurii
timpului, care unește generațiile și le ajută să comunice în admirație”[19].
Tocmai în acest spirit de profund respect față de frumusețe, constituția despre
sfânta Liturgie Sacrosanctum Concilium amintise despre istorica prietenie a
Bisericii cu arta și, vorbind mai ales despre arta sacră, „culmea” artei
religioase, nu a ezitat să considere aportul artiștilor drept o „nobilă activitate”
atunci când lucrările lor sunt capabile să reflecte, oarecum, frumusețea
infinită a lui Dumnezeu, și să îndrepte spre el mințile oamenilor[20]. De
asemenea și datorită contribuției lor „cunoașterea lui Dumnezeu este mai bine
manifestată iar predicarea evanghelică devine mai transparentă inteligenței
oamenilor”[21]. În lumina a toate acestea, nu surprinde afirmația părintelui
Maria Dominic Chenu, conform căruia însuși istoricul teologiei ar face o
lucrare incompletă, dacă nu ar acorda atenția cuvenită realizărilor artistice,
atât literare cât și plastice, care constituie, în felul lor, „nu numai ilustrări
estetice, dar adevărate „locuri” teologice”[22].

S-ar putea să vă placă și