CAPITOLUL II – APLICAȚII- Prezentarea cazurilor

2.1. Cazul 1
2.1.1. Evaluarea inițială
1. Informații despre
client Nume: P.M.
Sex:Feminin
Vârsta:24 ani
Domiciliu: Buzău
Nivel de studii: Liceale (11 clase)
Profesie: Casnică
Statut marital: Căsătorită
Copii : Da, două fete
Statut economic: Mediu
2. Descrierea primară a problemei
Clienta P.M. în vârstă de 24, s-a prezentat la cabinetul psihologic împreună cu mama,
la recomandarea medicului psihiatru. Aceasta susține că în ultima perioadă nu mai reușește să
facă față situațiilor cotidiene, se simte tristă, speriată și are reacții fiziologice neobișnuite
(transpirații abundente, stări de leșin, senzație de sufocare, dereglări ale sistemului digestiv,
ritm cardiac accelerat, dureri de cap). Aceasta se simte copleșită de activitățile zilnice
(îngrijirea celor doi copii în vârstă de 1 an, respectiv 5 ani), motiv pentru care în ultimele
săptămâni aceasta susține că „nu a mai avut putere să îi îngrijească”, având nevoie de ajutorul
mamei.
3. Istoricul problemei
După momentul nașterii celui de-al doilea copil, M.P. a început să observe primele
probleme în ceea ce privește alimentația (lipsa poftei de mâncare), tulburări ale somnului
(insomnii) și o stare generală de tristețe, dar și frică. Aceste simptome au fost la început de
intensitate redusă, cu o frecvență scăzută (o dată pe săptămână nu putea să adoarmă sau lipsa
poftei de mâncare în anumite zile) motiv pentru care, după spusele clientei ” nu au fost un
motiv de îngrijorare”, însă odată cu trecerea timpului acestea s-au agravat. Aceasta a observat
că în urma plecării soțului din oraș simptomele s-au agravat. Clienta susține că sunt zile în
care nu mănâncă nimic “nu îmi este foame”, nu reușește să se odihnească suficient “Dorm 3-
4 ore pe noapte. Îmi este foarte greu să adorm,iar pe parcursul nopții mă trezesc de mai
multe ori să o hrănesc pe cea mică”. Întrebată care sunt gândurile care îi rulează în minte
înainte să adoarmă, P.M susține că se gândește frecvent la faptul că se simte singură,”sunt în
voia sorții,singură pe lume..nimeni nu mă înțelege”, nu știe ce o să facă dacă una din fete
pățește ceva sau dacă ea se imbolnăvește ce se va întâmpla cu cele două.
Sentimentul de tristețe are legătură cu faptul că P.M. se simte singură și reușește cu
greu să le facă față celor două fete și treburilor gospodărești, iar sentimentul de
11
îngrijorare este

12
corelat cu gândurile precum “ce o să fac dacă una din fete se îmbolnăvește sau mai rău, ce
fac fetele dacă mă îmbolnăvesc eu?..indiferent de orice se întâmplă eu nu trebuie să mă
îmbolnăvesc”. De când s-au intensificat stările de amețeală, palpitațiile, senzația de sufocare
și transpirațiile clienta a inceput să se gândească din ce în ce mai des la faptul că va face
infarct. Înainte de culcare, clienta caută pe internet explicații pentru simptomele sale,
petrecând minute întregi citind despre paleta largă de patologii specifice simptomelor pe care
ea le manifestă.
Întrebată dacă a existat și în trecut o preocupare deosebită asupra stării de sănătate
P.M. declară că nu a avut niciodată probleme majore de sănatate, ba chiar trecuse câțiva ani
de la ultimele analize de rutină. Îngrijorările cu privire la starea ei de sănătate au apărut după
ce a născut cea de-a doua fetiță.
Din cauza lipsei de somn, a energiei, a stării generale de rău, P.M. a apelat la ajutorul
mamei sale care s-a mutat la ea pentru a o ajuta în îngrijirea copiilor.
În urma acestor stări de rău frecvente și de intensitate mare, clienta a ajuns la spital și
odată stabilizată, a fost transferată de pe secția de psihiatrie pentru o evaluarea mai complexă.
În urma evaluării psihiatrice s-a pus diagnosticul de tulburare de panică și i s-a
prescris o schemă de tratament. Totodată, clientei i s-a recomandat din partea medicului
pshiatru să urmeze și câteva ședințe de psihoterapie și să revină la control după o lună.
4. Istoric personal și
social Locul
nașterii:Constanța
Părinții:
Mama:50 ani,îngrijitoare
Tatăl :55 ani, șofer
Frați: Da- doi frați (din prima căsătorie a mamei)
Antecedente medicale heredo-colaterale: Nu s-au identificat antecedente personale patologice,
medicale sau antecedente heredocolaterale.
P.M. s-a născut în jud. Constanța, într-o familie unită, cu părinți trecuți deja printr-o
altă căsătorie. Aceasta are încă doi frați vitregi rezultați din căsătoria trecută a mamei. Clienta
a copilărit și s-a dezvoltat în cadrul familiei extinse, locuind împreună cu cei doi părinți, unul
dintre cei doi frați vitregi, mătușa (sora mamei), soțul acesteia, dar și cu bunicul din partea
tatălui. Fratele vitreg a fost crescut de mătușa și soțul acesteia.

Relația cu părinții a fost bună, mama fiind cea care s-a ocupat predominant de
creșterea ei, fiind casnică, în timp ce tatăl era cel care asigura partea financiară în familie,
motiv pentru care timpul petrecut cu acesta era redus. Deși situația materială a familiei era
una ușor sub medie, clienta mărturisește că nu a resimțit lipsa bunurilor materiale. Aceasta
situație s-a schimbat însă în jurul vârstei de 10 ani, când, din motive medicale, tatăl acesteia
13
nu a mai putut lucra. Aceea a fost perioada în care situația financiară s-a înrăutățit.

14
 Relația cu fratele vitreg a fost, conform declarației clientei, “cea mai bună relație pe
care o soră o poate avea cu fratele ei”, acesta din urmă fiind o fire protectoare în relația cu
sora.
În ceea ce privește tipul de ralație cu mătușa și unchiul, clienta a caracterizat relația cu
aceștia fiind una “relativ bună, mai ales că ne ajutau financiar”. P.M. își amintește că în
perioada în care tatăl ei nu a mai putut lucra, unchiul, mătușa și fratele vitreg au plecat la
muncă în străinătate. Acestia au susținut financiar familia ani la rând. Clienta susține: „mă
simțeam foarte rasfățată, primeam foarte multe cadouri, haine, bani..aveam tot ce imi
trebuia. Nu îmi plăcea însă atunci când și unchiul și mătușa îmi spuneau ce să fac, cum să
ma comport, cu cine să vorbesc,cu cine nu”.
Aceste intervenții în stilul de creștere a clientei au apărut în perioada adolescenței,
când aceasta, potrivit mărturisirii mamei “nu mai asculta parcă de nimeni, mergea tot mai
puțin la școală și intrase într-un anturaj foarte ciudat “.
În jurul vârstei de 17 ani, clienta a hotărât să plece de acasa și s-a mutat într-un alt
oraș cu iubitul ei, în vârstă de 26 de ani cu care, la vârsta de 18 ani, s-a căsătorit și a făcut
primul copil. Acesta din urmă este la a doua căsătorie, având un copil din prima relație.
M.P. nu a continuat studiile și și-a petrecut timpul activităților casnice și creșterii
celei mici. La vârsta de 23 de ani, clienta a născut cel de-al doilea copil. Relația cu soțul a
suferit schimbări în timp. În prezent acesta lucrează într-un alt oraș, motiv pentru care cei doi
locuiesc separat, iar “întâlnirile cu el sunt tot mai rare”, conform spuselor clientei.
Comunicarea în relația de cuplu este deficitară, M.P. relatând că “mă simt neînțeleasă și
depășită de tot ce se întâmplă în viața mea…soțul nu mă ajută fizic în creșterea celor mici, ci
doar financiar”.
2.1.2. Conceptualizarea clinică
Listă de porbleme cu care clienta se confruntă în prezent în plan :
AFECTIV
o Anxietate
o Tristețe
COGNITIV
o Ruminații cu privire la starea de sănătate a copiilor, dar și a ei.
o Gânduri anticipatorii cu privire la viitor ” Ce o să fac dacă una din fete se
îmbolnăvește sau mai rău, ce fac fetele dacă mă îmbolnăvesc eu?”.
o Credințe iraționale:
o Ghicirea viitorului “Sigur o sa fac infarct!”

15
 o Gânduri imperative categorice + Așteptări iraționale față de sine “indiferent de orice
se întâmplă eu nu trebuie să mă îmbolnăvesc”
o Suprageneralizarea „nimeni nu mă înțelege”
o Etichetarea “Nu sunt o mama bună!”
FIZIOLOGIC
o Transpirații abundente
o Stări de leșin și amețeală
o Senzație de sufocare
o Dereglări ale sistemului digestiv
o Ritm cardiac accelerat
o Dureri de cap
o Insomnii
o Lipsa poftei de mâncare
o Fatigabilitate
COMPORTAMENTAL
o Comportamente de verificare – clienta caută pe internet informații despre
simptomatologia ei, își verifică temperatura și tensiunea de mai multe ori pe zi.
o Evită să mai plece de acasă
o Retragerea socială- evită dialogul cu vecinii, prietenii etc.

Informații relevante
CREDINȚE CENTRALE
Clienta nu face față situațiilor
cotidiene, se simte tristă, speriată Față de sine:” Sunt o mamă rea.”
și are reacții fiziologice „Sunt slabă dacă mă îmbolnăvesc.
neobișnuite (palpitații, stări de „Față de Lume: „Ceilalți nu mă
leșin, amețeală, insomnii etc) înțeleg.”

CREDINȚE INTERMEDIARE
STRATEGII DE
COPING „Celelalte mame își cresc mai
bine copiii”.
Detașarea emoțională

16
 GÂNDURI AUTOMATE
SITUAȚIA ACTIVATOARE
“Sigur o sa fac infarct!”
Plecarea soțului din oraș.
(Ghicirea viitorului)

“Nu sunt o mama bună!”

(Etichetarea)
EMOȚII/
STARE “Indiferent de orice se
COMPORTA PSIHOFIZIO
MENT întâmplă eu nu trebuie să mă
LOGICĂ
îmbolnăvesc”
*Anxietate
*Comporta- *Tristețe (Gânduri imperative categorice
mente de -Palpitații
-Transpirații + Așteptări iraționale față de
evitare, de
verificare -Stări de sine)
*Retragere leșin
socială -Insomnii „Nimeni nu mă înțelege”
etc.
(Suprageneralizarea)

Ipoteze de lucru
 Distanțarea soțului față de familie îi întărește clientei sentimentul de singurătate.
 Izolarea socială validează cognițiile iraționale precum “nu mă înțelege nimeni” și
totodată sentimentul de neputință.
 Comportamentele de verificare pe internet a simptomatologiei alimentează și mai
mult stările de anxietate și totodată contribuie la conturarea convingerii că cel mai rău
scenariu se poate adeveri oricând.
 Deprivarea de somn și lipsa poftei de mâncare accentuează și mai mult perspectiva
catastofizantă asupra propriei existențe, dar și asupra viitorului.
 Lipsa de ajutor și expunerea la un context social plin de responsabilități
(nașterea,creșterea copiilor și îngrijirea unei gospodării de la o vârstă fragedă) au
condus către o stare de oboseală cronică atât fizică, cât și psihică.
 Absența soțului din peisajul familial, a întărit și mai mult convingerea că este singură,
presiune care probabil, în incoștient, este prea mult de suportat dorindu-și chiar să
moară, moarte fiind eliberatoare de durere și suferință.
Resursele clientului
 Empatia
 Curiozitatea
 Reziliența

17
Instrumente folosite
Evaluarea subiectului s-a efectuat cu următoarele probe psihologice:
Interviului clinic structurat pentru tulburările din DSM 5 (SCID-5-
CV); Inventarul de anxietate Beck
Chestionarul Leahy de evaluare a anxietății, pentru
pacienți Chestionarul de evaluare a metacognițiilor (MCQ-
30)
Fișa de monitorizare eveniment-dispoziție-gând pentru pacienți
Fișa pacientului pentru clasificarea și formularea răspunsurilor la gânduri automate

Interviul clinic structurat pentru tulburările din DSM-5 (SCID-5-CV)

În urma aplicării chestionarului, următoarele scale au îndeplinit criteriile categoriale,
nefiind prezente elemente semnificiativ clinic:
Tulburare anxioasă socială actuală:
1. Frica sau anxietatea intensă privind una sau mai multe situații în care individul ar putea fi
expus privirii celorlalți.
2. Individul se teme că simptomele anxioase ar putea fi evidente sau că ar putea acționa într-
un mod care va fi apreciat negativ
Tulburare obsesiv-compulsivă :
1. Gânduri, impulsuri sau imagini recurente și persistente sunt resimțite, la un moment dat în
timpul perturbării, ca fiind intruzive și nedorite și care creează majorității indivizilor
anxietate sau disconfort marcat.

2. Individul încearcă să ignore sau să suprime astfel de gânduri, impulsuri sau imagini, ori să
le neutralizeze prin alte gânduri sau acțiuni.
Inventarul de anxietate Beck
Clienta prezintă un nivel moderat de anxietate.
Chestionarul Leahy de evaluare a anxietății, pentru pacienți
În urma răspunsurilor oferite s-a observat intensitatea anxietății, astfel că pe o scală de
la 1 (=deloc) la 4 (absolut adevărat), clienta a resimțit o stare de slăbiciune, neliniște,
amețeli, senzația de sufocare, bătăi puternice ale inimii, dificultăți de concentrare,
relaxare, stări de nervozitate accentuate precum și îngrijorări excesive la intensitate
maximă (4).
Chestionarul de evaluare a metacognițiilor (MCQ-30)
P.M. a înregistrat un scor total de 24 pentru factorul ce indică Nevoia de control, fiind
18
așadar cel mai mare punctaj înregistrat. Astfel, gânduri precum „Dacă nu aș controla
o

19
 îngrijorare și apoi situația negativă s-ar întâmpla” , atunci aceasta ar fi din vina mea sunt
predominante în structura cinvingerilor disfuncționale ale clientei. Totodată, un scor
ridicat a fost înregistrat în aria ce privește Incontrolabilitatea și Pericolul (22 puncte). Cel
mai scăzut punctaj (14) a fost înregistrat în aria ce reprezinta tipul de Convingeri pozitive
despre îngrijorare.
Diagnostic prezumtiv:
Tulburarea de panică (300.01/F41.0)
Axa I:Tulburare de panică (300.01)
Axa II: Nu se aplică
Axa III: Nu se aplică
Axa IV:Alte probleme legate de grupul de suport primar-Probleme relațională între soți sau
parteneri de viață
Axa V: GAFS=60 - Simptome moderate; atacuri de panică, dificultăți moderate în
funcționarea socială și profesională.
2.1.3. Stabilirea obiectivelor și alegerea tehnicilor de lucru
Obiectiv general :
Diminuarea atacurilor de panică și creșterea stimei de sine
Obiective specifice dimensiunilor problematice:
1. Fiziologic
 Diminuarea simptomatologiei specifice atacului de panică
 Îmbunătățirea calității somunului.
 Dezvoltarea capacității de a se relaxa, de a respira conștient
 Creșterea tonusului și a
energiei [Link]
 Diminuarea comportamentelor de verificare
 Reducerea atacurilor de panică
 Gestionarea anxietății și creșterea intoleranței la incertitudine
 Implicarea în activitățile zilnice în limita resurselor proprii
 Angajarea în activitățile evitate anterior (optimizarea relațiilor sociale, cere ajutorul în
exterior, vorbește despre cum se simte etc)
3. Afectiv
 Gestionarea sentimentului de frică cu privire la simptomatologia descrisă
 Diminuarea sentimentului de vinovăție
[Link]

20
  Înțelegerea emoțiilor și stărilor cu care se confruntă
 Reducerea ruminațiilor cu privire la starea sa de sănătate
 Restructurarea cognitivă
 Creșterea stimei de sine
Obiective, metode și tehnici utilizate
OBIECTIVE METODE ȘI TEHNICI
Reducerea atacurilor de panică și -Tehnici de relaxare prin respirație și
gestionarea sentimentului de frică tehnici de respirație corectă (relaxarea
-Diminuarea simptomatologiei fizice musculară progresivă Jacobson)
specifice atacului de panică -Psihoeducație (înțelegerea simptomelor-
-Îmbunătățirea calității somunului durata,intensitatea,rolul lor,factor
declanșator etc,identificarea gândurilor
disfuncționale și a emoțiilor trăite înaintea,
în timpul și după experiementarea atacului
de panică)
-Însușirea unor abilități de gestionare a
atacului de panică (cum respirăm în acel
moment, ce ne spunem,ancorare în prezent-
aici și acum-tehnica celor 3 S - numește 3
obiecte roșii, 3 sunete pe care le auzi, 3
texturi pe care le descoperi în cameră etc)
-Însușirea unor comportamente ce țin de
igiena somnului (stabilirea unei ore la care
să se culce, aerisirea camerei, eliminarea
stimulilor perturbatori etc)
-Realizarea unor exerciții de relaxare
(focusate pe respirația conștientă) înainte de
a se culca
Gestionarea anxietății și -Identificarea emoțiilor și a credințelor
creșterea intoleranței la centrale prin completarea formularului de
incertitudine evaluare (recunoașterea lor, frecvența,
intensitatea, gândul care generează o emoție
anume)

21
 -Modificarea gândurilor automate negative
prin:
-Tehnica săgeții descendente
-Calculul probabilității
-Explorarea alternativelor (mă simt singură,
nimeni nu mă ajută vs. oare cine ma poate
ajuta)
-Evaluarea probabilităților ca cele mai
îngrozitor scenariu să se întâmple
-Detașarea de gândurile automate
-Renunțarea la gândirea catastrofică
-Testarea rolului gândurilor anxioase de a
prevedea viitorul
-Expunerea în imaginar la scenariile
neplăcute
și expunerea in vivo (eliminarea treptată a
comportamentelor și observarea urmărilor)
-Psihoeducație privind iluzia certitudinii
viitorului și exacerbarea simptomelor
Reducerea ruminațiilor cu privire - Grila de auto-observare
la starea sa de sănătate - Alocarea unui moment (la prânz-10 minute
) din zi în care clienta se poate
gandi/îngrijora la starea ei de sănătate.
-Distragerea/Redirecționarea atenției de la
ruminațiile din timpul zilei și amânarea
acestora până la momentul alocat special
acordării atenției lor.
-Identificarea unor activități recompensatorii
- Reducerea momentelor alocate îngrijorării
(10 minute la două zile,apoi 10 minute la
trei
zile )
Diminuarea comportamentelor de -Identificarea și reducerea comportamentelor
verificare ce mențin/sporesc anxietatea prin notarea

22
 gândurilor negative cu privire la starea de
sănătate și discutarea acestora cu un
specialist.
-Reducerea frecevenței de verificare a
temperaturii, tensiunii arteriale, informații
pe internet, prin amânarea acestor
comportamente sau chiar înlocuirea acestora
cu completarea listei de probleme
- Identificarea unor recompense
Diminuarea sentimentului de vinovăție și -Analiza traseului de dezvoltare și a
creșterea stimei de sine contextului familial în care se află
-Identificarea și însușirea resurselor proprii
-Normalizarea limitelor (utilizarea
metaforelor, poveștilor terapeutice)
-Restructurarea cognitivă cu privire la
autoculpabilizare
-Identificarea și însușirea unor standarde
realiste
Creșterea calității vieții -Optimizarea relațiilor sociale
-Angajarea în activitățile evitate (expunerea
socială)
-Identificarea și integrarea unor hobbyuri
2.1.4. Plan de intervenție
terapeutic Ședința 1
Prezentarea motivelor pentru care clienta se prezintă în cabinet - Clienta P.M. se prezintă la
cabinet în urma recomandărilor medicului psihiatru. Tânăra, în vârstă de 24 de ani, acuză
dureri în piept, palpitații, insomnii, fatigabilitate, amețeli, lipsa poftei de mâncare etc.
Totodată, aceasta susține că se simte epuizată fizic și psihic, nu mai reușește să facă față
problemelor cotidiente și îi este din ce în ce mai greu să aibe grijă de fetele ei.
În continuare au fost sondate mai multe aspecte ce țin de viața clientei, mediul familial,
parcursul educațional, starea de sănătate .
Întocmirea listei de probleme- În urma acestei prime discuții s-au conturat o serie de
aspecte ce țin de starea de sănătate,diminuarea a îmbunătățirea calității vieții, accesarea
resurselor etc.

23
24
Acestea urmează a fi dezvoltate în următoarele ședințe, luând în considerare și rezultatele
testelor ce se vor aplica.
Aplicarea Interviului clinic structurat pentru tulburările din DSM 5 (SCID-5-CV);
Discutarea așteptărilor pe care clienta le are în urma terapiei- Clienta își dorește să nu
mai simtă simptomele specifice atacului de panică, să își recapete din nou energia și să
își îmbunătățească, din nou, calitatea vieții. Aceasta spune:“Vreau să fiu din nou veselă, să
râd, să am aceeași energie din totdeauna, să am grijă de fetele mele și bineînțeles să fiu
sănătoasă.“ Psihoeducație-Spre finalul ședinței am sumarizat toate aceste nevoi și așteptări
și am asigurat-o pe clientă că îi voi fi alături în acest demers terapeutic, am normalizat
emoțiile de frică și tristețe și totodată am prezentat pe scurt reacția minții noastre,dar și a
corpului atunci când sunt supuse unui stres cronic, gândurile negative automate și a emoțiilor
ce survin în acele
momente și totodată reacțiile fiziologice și comportamentale.
Temă-Clientei i s-a prezentat rolul temei pentru acasă, importanța realizării acesteia și
noțiunea de parteneriat terapeut-client.
Prima temă s-a concentrat pe un exercițiu observare și notare,pe o fișă de monitorizare, a
frecvenței atacurilor de panică, intensității, gândurile automate negative și emoțiile ce
însoțesc aceste gânduri.
Ședința 2
Sondarea noilor evenimente petrecute în cursul săptămânii- De la prima ședință și până
în prezent clienta a continuat să se îngrijoreze cu privirea la starea sa de sănătate, a
experimentat în continuarea numeroase atacuri de panică (la aceeași intensitate și frecvență ca
la început).
Discutarea temei-P.M. a realizat tema dată și a completat fișa de automonitorizare a
simptomatologiei. În urma datelor colectate s-a constatat că P.M. experimentează o dată pe zi,
predominant seara, aceste stări. Dintr-o dată simte că are palpitații, dureri în piept, amețeli,
greață, apoi apare și tremurul și furnicături în vârful degetelor. După aceste senzații apar
gândurile automate precum “ O să fac infarct, o să mor…sunt singură și nimeni nu mă poate
ajuta..fetele mele vor rămâne singure “. Emoția centrală care însoțește aceste gânduri este
frica. Deaorece unul dintre obiectivele fișei de notare a fost acela de a nota durata atacurilor
de panică s-a observat că media acestora este undeva la 20 de minute. Pentru că aceste
episoade se manifestă seară, clientei îi este dificil să adoarmă de teamă că acestea vor reveni,
susținând ca poate amâna ora de somn cu până la 2-3 ore. Între timp aceasta încearcă să își
redirecționeze atenția stând pe telefon și urmărind tutoriale pe youtube pe diverse subiecte.

25
Prezentarea rezultatelor testului aplicat în prima ședință
Aplicarea chestionarului de evaluare a metacognițiilor (MCQ-30)

26
 Psihoeducația- După discutarea rezultatelor am continuat cu definirea atacului de panică,
de ce apare, care este durata și simptomatologia specifică, care sunt gândurile disfuncționale
generale cu o puternică încărcătură anxiogenă care conduc la emoții greu de gestionat.
Totdată am pus accentul pe normalizarea stărilor pe care P.M le trăiește și asupra faptului că
numeroase persoane experimentează stări de anxietate și chiar atacuri de panică pe parcursul
vieții.
Tehnici de relaxare prin respirație și tehnici de respirație corectă (relaxarea musculară
progresivă Jacobson) - În continuarea am prezentat importanța relaxării prin focusarea
atenției asupra respirației și asupra musculaturii propriului corp și rolul acestora în atacurile
de panică. În speranța ca acest exercițiu va fi continuat și acasă și că va intra în rutina zilnică
am optat pentru înregistrarea acestuia de către clientă și reascultarea sa în fiecare seară:
“Așeză-te cât mai comod pe fotoliul pe care stai. Închideți ochii şi calmează-ți respiraţia.
Inspiră de trei ori profund... expirând de fiecare dată încetişor, prelung. Te invit să
concentrezi atenţia asupra pumnului drept şi să îl încordaţi pentru aproximativ 5 secunde,
foarte bine…. 1, 2, 3, 4, 5. Acum relaxează pumnul şi observă diferenţa dintre relaxare şi
tensiune. Observă sentimentul de căldură, uşurare, plăcere, pe măsură ce relaxaţi pumnul.
Repetaţi exercţiul. Încordează pumnul….Bine….Relaxează….Aş dori să încordezi acum
întreg braţul drept pentru cinci secunde... Încordează... (de acesta dată nu se mai numără cu
voce tare 1, 2, 3, 4, 5). Foarte bine. Acum relaxează braţul drept. Te rog să observi căldura,
uşurarea şi plăcerea care se produce pe măsură ce relaxezi bratul drept.Încordează braţul
stâng….Bine…relaxează şi observă căldura, uşurarea, plăcerea pe măsură ce relaxezi
întregul braţ stâng…Încordează acum ambele braţe … Simte încordarea în braţe...(1, 2, 3, 4,
5,). Foarte bine, acum relaxează braţele...repetă din nou această secvenţă.... Încordează
ambele braţe...foarte bine; relaxează braţele... şi observă căldura, uşurarea şi plăcerea care
se produc în momentul în care relaxezi braţele. Încordează acum braţele şi umerii de câteva
ori... Încordează ... Foarte bine, acum relaxează braţele şi umerii. Braţele şi umerii sunt
relaxaţi. Te rog să observi căldura, uşurarea şi plăcerea care se produc pe măsură ce ai
relaxat braţele şi umerii. Braţele şi umerii se relaxează tot mai mult şi mai mult...Te invit să
te concentrezi asupra muşchilor frunţii. Încordează fruntea ca şi cum te-ai încrunta şi ridică
sprâncenele...Menţine încordarea şi apoi relaxează fruntea. Te rog observă căldura,
uşurarea, plăcerea, care se produc pe măsură ce
ai relaxat fruntea...Tot mai mult, din ce în ce mai mult. În acest moment observaţi diferenţa
dintre starea de încordare şi cea de relaxare... Bine....Diferenţa dintre starea de încordare şi
cea de relaxare...Încordează pleopele, concentrează-te asupra senzaţiei de încordare din jurul

27
ochilor şi apoi relaxaţi-le...tot mai mult şi mai [Link] relaxarea plăcută, uşurarea şi
căldura ce fac pleopele să devină grele. Tot mai grele. Aplecă uşor capul pe spate, menţineţi

28
poziţia... şi apoi relaxaţi uşor gâtul şi ceafa, aplecând capul în faţă...astfel încât bărbia să
atingă pieptul...Bine...Întoarce uşor capul spre stânga şi spre drepata, ......încet şi relaxaţi
gâtul, ceafa...Senzaţia de relaxare vă cuprinde tot mai mult. Şi mai mult...O senzaţie de
căldură, plăcere şi relaxare vă cuprinde palmele, braţele, faţa, ochii, gâtul şi ceafa...Bine...
tot mai mult şi mai [Link]ţele, unerii capul, gâtul sunt tot mai relaxate, din ce în ce mai
relaxate. Senzaţia de relaxare pătrunde mai jos şi cuprinde toracele, abdomenul şi
picioarele. Inspiră profund, menţine respiraţia, încordează uşor toracele, apoi expiră şi
relaxează toracele. Relaxează şi urmărește senzaţia de căldură, uşurare,
plăcere,...Bine...Concentrează-te asupra abdomenului. Încordează muşchii trăgând
abdomenul înapoi vrei să îl aduci cât mai aproape
de coloana vertebrală........Relaxează [Link]ă-te asupra diferenţei dintre
încordare şi relaxare mă gândesc să te invit din nou să relaxezi abdomenul tot mai mult,
din ce în ce mai mult....Încordează coapsele, gambele şi labele picioarelor Concentrează-te
asupra încordării şi apoi relaxează coapsele, gambele şi labele picioarelor....Bine...sunt tot
mai relaxate picioarele, mai mult şi mai mult...Lăsă încordarea să părăsească corpul
tău...observă căldura, uşurarea, plăcerea ce s-au instalat...Bine .... căldura, uşurarea,
plăcerea. Imaginează-ți acum că un val de relaxare caldă, uşoară şi plăcută străbate prin tot
corpul vostru, începînd din vârful capului şi penetrând fiecare muşchi, peste tot... pînă la
picioare. Trăiește starea de calm, de destindere, în timp ce tensiunea a părăsit
corpul.
......Corpul este în acest moment liniştit, calm şi relaxat. Am să te las în continuare să trăiești
o stare plăcută de calm, destindere, de pace interioară.
Revenire: Te invit să revi din călătoria voastră aici, încet, respirând adînc,
5...4...3...2...1...deschizând ochii simţindu-te, calmi, odihniţi, relaxaţi... Mişcă braţele,
picioarele. revi alertă şi gata de continuarea programului tău”.
Clienta mărturisește că la început nu a reușit să se relaxeze având parcă tot mai multe
gânduri intruzive. Pe parcurs, în timp ce exercițiul avansa, aceasta a reușit să se concentreze
și să îmi urmărească vocea și chiar să respecte instrucțiile (încordare – relaxare musculară).
După câte minute P.M. a început din nou să se agite și de data aceasta rula un singur gând “
oare ce fac fetele acum? “. În continuare acesta încerca să își îndrepte atenția asupra
exercițiului și reușește să se relaxeze.
Feedback-ul meau a fost unul de încurajare și validare a deschiderii către nou și totodată
de susținere că pe măsură ce va practica acest exercițiu va reuși să se deconecteze din ce în ce
mai mult de gândurile automate negative și să se relaxeze.

29
 Însușirea unor abilități de gestionare a atacului de panică - în continuare i-am prezentat
clientei tehnica celor 3 ce ajută la ancorarea în prezent aici și acum. Astfel că aceasta va
numi,

21
0
în timpul atacului de panică, 3 obiecte roșii aflate în cameră (iar dacă nu sunt în camera se va
gândi la unele obiecte/plante/alimente care au această culoare), 3 sunete pe care le auzi în
acel moment (ex-păsări,mașini,vântul, ceasul,copiii etc) și 3 texturi diferite din cameră (ex-
perna, pătura,scaunul,masa,covorul,draperiile etc). Totodată, este exterm de importantă
respirația din timpul atacului de panică. Astfel, pentru reducerea hiperventilației i-am
recomandat folosirea unei pungi de hârtie în care va respira (atenția se va centra pe inspir
profund 1-2-3 și expir prelung 4-5-6).
Igiena somnului - Pentru stabilizarea somnului, am recomandat formarea unei rutine în
ceea ce privește ora la care [Link] va culca (aceeași oră în fiecare seară), reducerea utilizării
telefonului cu 2h înainte de somn și aerisirea camerei.
Tema- P.M. va continua, până data viitoare, să reasculte în fiecare seară exercițiul de
relaxare și să îl parcurgă+completarea fișei de monitorizare eveniment-dispoziție-gând .
Ședința 3
Discutarea stării generale din ultima săptămână- Clienta suține că deși atacurile de
panică au continuat, aceastea au fost resimțite la o intensitate mai mică, reușind să aplice
tehnica celor 3 S și să își gestioneze repirația.
Discutarea temei- P.M a parcurs exercițiul de relaxarea, însă nu în fiecare seară. Totuși,
aceasta a reascultat înregistrarea de 3 ori în cursul ultimei săptămâni. De asemenea, P.M. a
completat grila de automonitorizare și am discutat asupra rezultatelor.
Modificarea gândurilor automate negative prin tehnica săgeții descendente și calculul
probabilității-analizând, împreună cu clienta, gândurile automate din timpul atacurilor de
panică, am identificat frica centrală și anume frica de moarte. Mergând pe firul descendent
P.M. simte că i se face rău „Ce fel de rău?” întreb eu..”Simt cum inima îmi bate
puternic..cred că îmi crește pulsul..” răspunse ea. Apoi intervin și întreb„Ce s-ar întâmpla
dacă ți-ar crește pulsul?” P.M. susține „Aș face infarct,as muri..”. În acel moment i-am
reamintit care sunt simpotmele atacului de panică și de ce credem că acestea sunt periculoase.
Întrebată dacă suferă de probleme cardiace clienta susține că nu, mai ales că în urma celor
mai recente analize rezultatele au fost bune, având pulsul și tensiunea bune. Având aceste
date am întrebat-o pe [Link] crede că sunt șansele ca aceste atacuri de panică într-adevăr să
producă un infarct. Aceasta stă puțin pe gânduri și constată că șansele sunt foarte mici..în
realitate gândul o sperie, iar pericolul nu este real.
Evaluarea probabilităților ca cel mai îngrozitor scenariu să se întâmple – astfel,
observând sursa gândurilor iraționale, evaluarea probabilității ca cel mai îngrozitor scenariu
să se întâmple

21
1
este mult mai obiectivă. P.M. susține că șansele ca ea să moară în timpul unui atac de panică
sunt foarte mici.
Explorarea alternativelor- clienta mărturisește că se simte singură, iar atunci când are un
atac de panică se teme foarte tare pentru viața ei, dar și pentru viața fetițelor sale „Dacă eu
pățesc ceva, leșin sau mor, ce se întâmplă cu ele?Mai ales că suntem numai noi trei în
casă..Ce fel de mamă aș fi dacă le-aș lăsa singure?”. Oglindesc cele spuse de P.M. și
evidențiez faptul că acest gând anxiogen pare să accentueze și mai mult teama de moarte, dar
totodată naște și sentimentul de vinovăție și o puternică etichetare și judecată de sine.
Rămânând centrate pe identificarea alternativelor cognitive stabilim reformularea gândurilor
automate negative precum “Atunci când am un atac de panică o să-mi spun că deși pare că o
să mor, este doar un gând irațional, iar această stare nu va dura mai mult de 30-40 de
minute” sau “Înainte de toate sunt un om și este normal să am și zile în care simt că e prea
mult”, ”Sunt cea mai bună mamă pentru copiii mei”
Temă- până la următoarea ședință clienta va noata, într-un jurnal, cele mai frecvente
gânduri negative automate și gândurile alternative, pe care le va spune de fiecare dată când
GAN vor apărea.
Ședința 4
Sondarea noilor evenimente - pe parcursul ultimei săptămâni nu au fost evenimente
speciale, P.M. petrecând timp cu fetele ei, în incinta casei.
Discutarea temei- clienta a notat cele mai intruzive gânduri automate, dar și alternativa
acestor gânduri. Astfel, atunci când se gândea „O să mor” un gând alternativ pe care l-a ales
a fost „Analizele medicale au ieșit bine, sunt o persoană sănătoasă” sau „Îmi este rău acum,
dar experienta mi-a arătat că o să-mi revin în câteva minute.”, „Fetele mele vor rămâne
singure pe lume”, „Fetele mele au și o familie extinsă, iar eu am ajutor din partea părinților,
rudelor”.
Detașarea de gândurile automate- notând aceste gânduri negative automate și
identificând o serie de gânduri alternative, clienta poate observa în mod obiectiv că gândurile
nu îi parțin, ele vin și pleacă, undele dintre ele sunt preluate din fricile altor persoane, iar
astfel procesul de detașare are loc natural.
Renunțarea la gândirea catastrofică – Înțelegând cel mai negru scenariu la care se
gândea P.M.(frica de a lăsa fetele singure) am explorat, împreună cu aceasta, tipul de gândire
și o ușoară expunere în imaginar la acest scenariu, pentru a identifica emoțiile și gândurile
centrale, dar și eventuale resurse și alternative. Înainte de a începe exercițiul de expunere am
întrebat clienta care ar fi motivul pentru care acel scenariu nu ar fi atât de catastrofic? Inițial

21
2
răspunsul a fost unul de clarificare fiind o contradicție în tiparul de gândire (Cum adică un
scenariu în care nu

21
3
ar fi atât de groaznic ca fetele să rămână singure?). P.M. părea ușor revoltată, însă i-am
reformulat întrebarea și dorința de a identifica o situație, un context în care nu ar fi atât de
grav ca fetele să rămână, nu singure, pentru că fiind atât de mici sunt în continuare
dependente de un adult, ci cu alte persoane care să nu o implice și pe ea. Clienta mărturisește
că nu ar fi atât de rău ca fetele să rămână cu mama ei mai ales că în trecut au mai stat cu ea și
s-au descurcat destul de bine. Nevoia de control din spatele acestei frici este astfel evidențiată,
iar flexibilitatea în gândire o va ajuta să diminueze atât anxietatea, cât și nevoia de control.
Expunerea în imaginar la scenariile neplăcute-în continuare am continuat cu un exercițiu
de expunere în imaginar la unul din scenariile neplăcute. „Te rog să găsești o poziție plăcută,
dacă dorești poți să închizi ochii sau să îi ții deschiși, iar acum relaxează-te...acum, te invit
să mergi cu ochii minții către casa ta, acolo unde sunt și fetele tale, sunt lucrurile pe care
deja le cunoști..poate că ești în sufragerie..sau poate că ești chiar în camera în care dormi cu
fetițele tale..te uiți la ele, le mângâi, le simți mirosul și ușor, ușor de îndepărtezi...ce se
întâmplă cu ele? ce fac în continuare?..dar tu? cum te simți? ce gânduri îți vin în minte
privindu-le?..mă întreb dacă oare vezi pe cineva venind spre ele? O persoană
protectoare..Oare cum arată acea persoană..și ce face?Rămâi câteva momente cu acea
imagine..acum o să te rog să te întorci ușor, ușor în prezent, aici și acum..simți podeaua de
sub picioare, textura scaunului pe care stai..și oricând ești pregătită poți deschide ochii”.
Întrebată cum i s-a părut acest exercițiu, ce a simțit și care au fost gândurile automate P.M.
mărturisește că s-a simțit copleșită, de aceea a început să plângă, avea parcă un nod în gât,
mai ales atunci când se distanța de fetele ei și singurul lucru la care se gândea era ca nu o să
le mai vadă niciodată. Încercând sa facem o corelație între acest gând și unde anume a mai
auzit ca ea nu va mai fi văzută niciodată P.M. își amintește o ceartă puternică dintre parinții
ei, în care tatăl îi spunea mamei că va lua copilul și va pleca cu ea, nu îl va mai vedea
niciodată. Frica de a rămâne fără mama sa pare că a marcat- o suficient de mult încât acum, în
rolul de mamă, proiectează asupra fetițelor ei ceea ce ea a trăit. Întrebată pe cine a văzut că se
apropia de fete, din rolul de protector, P.M. susține că a vazut-o pe mama ei..aceasta le
mângâie, se joacă cu ele și le pregătește de mâncare. Îi place ce vede și nu vrea să
intervină..se simte confortabil privindu-le. La fel ca în trecut, mama este salvatoarea, cea care
securizează relația atât din rol de mamă, cât și de bunică. Deși în copilărie tatăl reprezenta
amenințarea, în prezent boala este cea o sperie pe clientă. Totuși, lipsa soțului din peisajul
familial, a întărit și mai mult convingerea că este singură, presiune care probabil, în
subcoștient, este prea mult de suportat dorindu-și chiar să moară,moarte fiind eliberatoare de
durere și suferință.

21
4
 Psihoeducație privind iluzia certitudinii viitorului și exacerbarea simptomelor- P.M.
gândește și se comportă ca și cum chiar ar dispărea din viața fetelor, iar acestea ar rămâne
singure, aceste gânduri transformându-se într-o buclă cognitivă din care clienta nu poate
scăpă astfel că nu îi rămâne altceva de făcut decât să aștepte ca aceste scenarii să se
adeverească.
Temă- deoarece timpul alocat acestei ședințe se apropia de final, am căzut de comun
acord ca data viitoare să continuăm discuția cu privire la iluzia certitudinii viitorul . Până
atunci însă,
P.M. va realiza o scurtă listă cu gândurile anxiogene cu privire la viitorul imprevizibil.
Ședințele 5-6
Explorarea noilor evenimente petrecute în ultimele săptămâni- Episoadele de panică
au devenit tot mai rare (în cursul ultimei săptămâni având două episoade de intensitate
scăzută), însă în continuarea au rămas ruminațiile cu privire la starea de sănătate. În
continuarea sunt dificultăți de adormire, însă clienta reușește totuși, printre ruminații, să
practice exercițiul de relaxare (nu practică în fiecare zi, ci la 2-3 zile).
P.M a petrecut mai mult timp cu mama ei, care a hotărât să stea câteva zile alături de
fiica și nepoatele ei. Clienta a aprofundat împreună cu mama acea perioadă din copilărie în
care tatăl voia să o despartă de mamă și a descoperit că acest eveniment s-a petrecut în jurul
vârstei de 5 ani. Se observă așadar un posibil sindrom aniversar ce se repetă la aceeași vârstă
a fetiței cele mari. Frica de separare de mamă asociată cu moartea la vârsta de 5 ani, este
astfel în strânsă legătură cu frica de a muri acum,când fata cea mare are 5 ani.
Psihoeducație privind iluzia certitudinii viitorului și exacerbarea simptomelor-
continuând procesul de înțelegere a predicțiilor viitorului, P.M. relatează că în continuare
crede că ceva rău s-ar putea întâmpla cu fetele ei, însă a început, inconștient să caute
alternative pentru a gestiona gândurile anxiogene.
Deși credința secundară este aceea că fetele vor rămâne singure, gândul central
rămâne în continuare „O sa mor..”.Aceste ruminații cu privire la starea de sănătate sunt în
continuare întreținute și de comportamentele de verificare (caută pe internet simptome
specifice bolii) și desi pare să înțeleagă că simptomele pe care le acuză sunt datorate atacului
de panică și în consecință nu va muri, aceasta nu se poate controla în a căuta și alte dovezi
care să-i confirme frica.
Grila de auto-observare- Pentru o mai bună înțelegere a îngrijorărilor am realizat,
împreună cu P.M. o grilă de auto-observare a tipurilor de gânduri, frecența acestora, frica din
spatele gândului și reacția comportamentală. Am început acest exercițiu în cabinet urmând a

30
fi continuat acasă.
Eu: Ce te neliniștește?

30
Clienta: Gândul că o să mor..
Eu: Ce simți când te gândești la
asta? Clienta: Îmi este frică.
Eu: Çi ce faci când simți această frică?
Clienta: Mă panichez și încep să caut pe internet simptomele infarct-ului și cum pot preveni
apariția lui.
Alocarea unui moment din zi în care clienta se poate îngrijora asupra stării de
sănătate.- Pentru că am avut o discuție anterioară cu privire la importanța morții și
semnificația acesteia pentru clientă, am hotărât să continui cu diminuarea simptomatologiei,
ci nu combaterea acesteia. Combaterea ei, în contextul familial prezentat, ar fi reprezentat
negarea propriei existențe, dar și a legăturii puternice cu mama. Astfel, am continuat cu
prezentarea unei tehnici de descărcare afectivă și comportamentală controlată. Obiectivul
acestei metode este de a reduce ruminațiile cu privire la starea de sănătate și totodată
gestionarea comportamentelor de verificare, scopul final fiind acela de a reduce anxietatea și
a îmbunătății calitatea vieții. Am accentuat importanța acestei tehnici și avantajele pe termen
lung și împreună cu P.M. am alocat un moment din zi (la prânz, 10 minute) în care se poate
îngrijora, poate maifesta comportamente de verificare etc.

Distragerea/Redirecționarea atenției de la ruminațiile din timpul zilei și amânarea

acestora până la momentul alocat special acordării atenției lor- Această etapă presupune
stabilirea în prealabil a momentului de îngrijorare (10 minute la prânz) și redirecționarea
atenției de la stimulii, gândurile anxiogene care apar pe parcursul zile,nopții și amânarea
acestora până la momentul prestabilit. Pentru o mai bună înțelegere a funcționării tehnicii, am
rugat-o pe P.M să numească ultimul moment în care s-a îngrijorat și să descrie ce a făcut
concret. Acesta relatează: “De exemplu, în dimineața aceasta, înainte să vin aici, am simțit
că amețesc, să transpir..am crezut că o să leșin..eram cu cea mică în brațe și o alăptam..pe
lângă frică am simțit și vinovăție..dacă leșinam o scăpam și pe ea..apoi m-am așezat pe pat
și mi-am luat temperatura și tensiunea ,apoi am așteptat 10 minute în pat, timp în care am
terminat de alăptat, m-am ridicat și am constatat că mă simt puțin mai bine“. Întrebată de
câte ori pe zi își ia temperature și tensiunea clienta susține că de mai multe ori, depinde de
câte ori i se face rău (prin acest rău se referă la orice senzație ușor modificată precum ușoare
amețeli, ușoare stări de greață etc, ci nu la atacurile de panică). Clarificând aceste aspecte, am
stabilit împreună cu clienta ca aceste verificări să fie amânate până la ora alocată îngrijorării
și verificării și distragerea de la astfel de comportamente. Tensiometrul și termometrul nu vor
mai fi la vedere,
31
se vor pune într-un sertar la care va avea acces la prânz, iar în loc de a verifica fizic starea de
sănătate, atunci când simte orice alt simptom, fie se poate așeza în pat și poate practica
exercițiul de respirație.. inspir profund 1,2,3, expir prelung 4-5-6, cu multiple repetări, fie
redirecționarea atenției cu ajutorul copiilor (conectarea emoțională-îmbrățișări, jocuri
dinamice, alergări, prinselea, lupta cu perne etc)
Identificarea unor activități recompensatorii-întrebată ce îi place să facă sau care sunt
micile plăceri care îi aduc o stare de bine, P.M. susține că în ultimii ani nu a mai avut timp să
desfășoare activități recreative care să o facă să se simtă bine, însă susține că îi place să
mănânce ciocolată, aceasta fiind și una din modalitățile prin care reușea să se regleze cu ceva
timp în urmă, când era foarte stresată. Pentru că nu încurajez consumul excesiv de zahăr, m-
am gândit totuși să aduc această mică plăcere în atenția clientei și chiar să îi sugerez să
mănânce o cantitate mică, de fiecare dată când reușește să amâne momentul verificării
ruminațiilor.
Temă-clienta va continua până data viitoare grila de auto-observare a îngrijorărilor,
dar și monitorizarea comportamentelor de verificare și frecvența ruminațiilor.
Ședințele 7-8
Verificarea stării generale și discutarea posibilelor schimbări apărute în cursul
săptămânilor trecute -Atacurile de panică au dispărut, iar ruminațiile cu privire la starea de
sănătate s-au diminuat. Se pare că discuția cu mama și conceptualizarea acesteia în cabinet au
ajutat la o mai bună înțelegere a fricii centrale de moarte (seminificația ei și rolul acesteia în
procesul de dezvoltare timpurie).
Reducerea momentelor alocate îngrijorării - clienta a respectat programul creat în
cadrul ședinței precedente, deși mărturisește că nu a fost ușor. Aceasta a avut posibilitatea să
se gândească la ceea ce o preocupa, timp de 10 minute, în fiecare zi, la prânz. Deși în primele
zile nu a respectat în tocmai programul (a alocat un timp de 25-30 de minute), până la finalul
săptămânii a reușit să aloce 10 minute. Totodată, a observat că odată amânate gândurile,
acestea se diminuau din intensitate, astfel că de exemplu un gând apărut dupa-amiază,
reducea din dorința de a fi aprofundat a doua zi la prânz. Astfel, împreună cu P.M . am
hotărât să testăm, pentru început, amânarea momentului dedicat îngrijorării la doua zile,
păstrând același timp de 10 minute. Acesta va rămâne un exercițiu de lucrat acasă, până la
următoarea întâlnire.
Restructurarea cognitivă cu privire la autoculpabilizare- Într-una din discuțiile
anterioare P.M. a menționat că se simte vinovată pentru stările pe care le are, pentru că poate
pune în pericol viața fetelor. Am deschis acest subiect deoarece sentimentul de vinovăție, pe o

32
structură deja anxioasă, poate conduce în timp către depresie. Astfel, am sondat validitatea
acestei ipoteze și într-adevar clienta mărturisește că de multe ori se simte vinovată. Întrebată

33
ce își spune atunci când se simte vinovată P.M. declară: „Nu sunt o mamă bună! Cum să mă
simt rău când ar trebui să am grijă de copii? Dacă pățesc ceva cele mici va fi doar vina
mea..”. Se observă din nou distorsiunile cognitive cu privire la autojudecată (nu sunt o mamă
bună), gândirea dihotomică și autoculpabilizarea (dacă fetele pățesc ceva va fi doar vina
mea). În continuare am aplicat tehnica disputării gândurilor disfuncționale, tehnica săgeții
verticale, evaluarea probabilităților ca cele mai îngrozitor scenariu să se întâmple și
identificarea și însușirea unor standarde realiste.
Analiza traseului de dezvoltare și a contextului familial în care se află- oglindirea
celor povestite de clientă o ajută pe această sa privească într-o manieră obiectivă cele trăite.
Astfel, spunându-i „Înțeleg că încă din adolescență te-ai mutat cu soțul tău, iar la vârsta de
19 ani deja aveai responsabilitățile unui [Link] pe lume a primului copil te-a luat
total prin surprindere, la fel și îngrijirea unei gospodării. Din câte mi-ai povestit și mutarea
de la apartament la casă a fost prea mult pentru tine, pentru că, nu-i așa, sunt mult mai
multe responsabilități la casă, responsabilități care ți-au fost cumva impuse de către soț și
socrii. Pare că nu ai fost întrebată cum e pentru tine asta...Cred că a fost destul de greu să
faci trecerea aceasta și să te adaptezi. Așadar cum ți se pare acum când spui că te simți
depășită și că îți este teamă că nu faci față? Pare că ai rezistat 5 ani, ai făcut față
provocărilor, stilului de viață total diferit față de ce știai, iar mai nou faci față singură
acestor responsabilități și te descurci de minune. Nu este ușor să ai grijă de doi copii,
singură și cu toate astea pare că ai găsit resursele să o faci. Cum este pentru tine să asculți
parcursul ultimilor ani din perspectiva altcuiva?” P.M. spune că niciodată nu s-a gândit la
cât de greu îi este, pentru că așa era normal..toată lumea îi spunea că trebuie să fie o soție
bună, o mamă bună..nimeni nu o întreba cum se simte, iar acum că a clacat se simte vinovată
..”interesantă perspectivă”, spuse ea..”nu m-am gândit niciodată la asta..mă simt
eliberată..mulțumesc!”
Identificarea și însușirea unor standarde realiste- observând și o altă perspectivă a
realității ei, am continuat cu însușirea unor standarde realiste și mai puțin idealiste. Astfel că,
am rugat-o pe P.M. să se gândească la momentele în care se simte depășită, panicată, dar și
vinovată. Clienta își amintește un episod recent în care se uita la fetele ei și se simțea
vinovată pentru că nu se putea juca cu ele..”Îmi era atât de somn, mă trezisem de 3 ori pe
parcursul nopții ca să o alăptez pe cea mică..eram chiaună..și mi-am dat seama cât de
neputincioasă sunt că nu pot fi mai mult pentru ele”. Auzind cele spuse de ea am pornit
împreună pe drumul observării gândului automat, a emoției generate și a comportamentului.
Astfel, oglindesc din nou faptul că este firesc să nu ai energie după o seară în care nu ai

34
dormit suficient, iar așteptarea ca noi să fim în fiecare zi la fel de energici și cu la fel de
multă inițiativă este una

35
nerealistă. Sentimentul de vinovăție pare că vine, în acest caz, în urma neputinței, însă o
perspectivă cu mai puțină judecată asupra sinelui ar fi benefică. O abordare funcțională și
realistă ar fi, “Da, azi nu am prea multă energie și este firesc având în vedere că nu m-am
odihnit suficient..este suficient cât fac având în vedere acest context ”. Din nou, observând
autojudecata atât de pregnantă în tiparul de gândire, mă întreb cum a ajuns să ruleze în
programul ei mental. Acesta va fi un subiect pe care îl vom aborda în următoarea ședință,
atunci când îmi propun să lucrăm creșterea stimei de sine.
Normalizarea limitelor- înainte de a încheia ședința mi-am propus să normalizez
limitele proprii,reducând astfel și sentimentul de vinovăție. Este importantă acceptarea și
înțelegerea corectă a contextului de viață, a capacităților proprii, a limitelor umane, pentru o
bună funcționare. Astfel am apelat la tehnica metaforelor pentru a exemplifica importanța
conștientizării și acceptării propriilor limite, dar și pentru o mai bună înțelegere a stărilor de
epuizare. „Este ca și în cazul combustibilului unei mașini. Resursele sunt limitate. Dacă
mașina funcționează la parametrii maximi, turații mari, consumul de benzină este mult mai
mare și resursele se epuizează mult mai repede”.

Temă - P.M. va testa până data viitoare tehnica reducerii frecvenței momentelor de
îngrijorare, de la 10 minute pe zi la 10 minute o dată la doua zile+listă cu standarde
nerealiste vs. standarde realiste.
Ședințele 9-10
Discutarea evenimentelor din ultimele săptămâni- Ruminațiile și verificările cu
privire la starea de sănătate s-au diminuat. P.M.a realizat o lista cu standarde nerealiste (ce
anume își spune atunci când se simte vinovată) și o listă cu standarde realiste. Astfel, clienta a
dat exemplu de o serie de standarde pe care le-a identificat în structura ei printre care:
„Trebuie să pot! „, „Trebuie să mă descurc! „ ,”Dacă nu fac față sunt o mamă rea.”, „ Nu
pot să mă îmbolnăvesc” etc. Pentru aceste standarde, tot ea,clienta, a reușit să reformuleze
astfel încât aceste credințe să devină realiste și funcționale precum „Pot să cer ajutorul
atunci când simt că nu mai pot!”, „Este firesc să mă simt copleșită din când în când, asta nu
înseamnă că sunt o mamă rea. „, „Fac tot ce pot pentru mine și fetele mele..”.
Creșterea stimei de sine- Observând cum se schimbă ușor, ușor tiparul de gândire am
continuat prin a evidenția aceste schimbări și a valida reușita clientei. Totodată, am punctat
faptul că persoanele determinate, care își doresc schimbarea sunt perseverente și consistente
în demersul terapeutic, la fel ca ea.

36
 Identificarea și însușirea resurselor proprii- Făcând o „radiografie” a evoluției
clientei, am putut să surprind o serie de resurse, însă înainte de la puncta, am întrebat-o pe
P.M. care crede că sunt acestea. Clienta cade pe gânduri și nu reușește să identifice resursele
interioare, așa că prin tehnica întrebărilor deschise o ghidez pe clientă către recunoașterea
acestora. Întrebată ce crede că a ajutat-o de-a lungul timpului să facă față stresului, clienta
răspunde
„Răbdarea?”.Eu reformulez și spun mai degrabă „reziliența”, capacitatea de a face față
stresului, de a se adapta, de a urma un scop. Într-adevăr expunerea prelungită la stres a
condus clienta către o stare de epuizare fizică și psihică, însă pentru o perioadă bună de timp
aceasta a reușit să gestioneze factorii stresori.
Ședințele 11-12
Optimizarea relațiilor sociale-P.M. discută cu ceilalți despre ceea ce simte, despre
nevoile ei, ba chiar cere ajutorul atunci când simte că este depășită de situație. Totodată,
aceasta socializează cu vecinii, cu părinții,care în ultima perioadă o vizitează din ce în ce mai
des și o ajută în realizarea treburilor gospodărești.
Evaluarea procesului de terapie-În această ultimă ședință am aplicat Fișa pacientului
pentru clasificarea și formularea răspunsurilor la gânduri automate, am analizat împreună
traseul terapeutic, am observat progresul și factorii care au condus către aceste rezultate
favorabile, aceștia din urmă bazându-se pe motivație, dorința de îmbunătățire a calității vieții
și totodată, dorința de a fi un exemplu de transformare pentru fetele ei.
2.1.5. Concluzii
În urma procesului terapeutic s-a observat îmbunătățirea calității somnului,
diminuarea comportamentelor de verificare, optimizarea relațiilor sociale și totodată
reducerea atacurilor de panică. Prin intermediul tehnicilor specifice P.M. a identificat o serie
de resurse prin intermediul cărora va continua să gestioneze gândurile automate negative și
comportamentele dezadaptative. Obiectivele stabilite inițial au suferit ușoare modificări,
ținând cont de noile evenimente din viața lui P.M. , însă mare parte din acestea au putut fi
parcurse și integrate în noua structură a clientei.

37
 m recomandat lui G.E.să reducem numărul de ședințe (o ședință la 2 săptămâni). Clienta a
oferit un feedback îmbucurător cu privire la procesul de terapie, fiind bucuroasă că insomniile
nu au mai apărut, nivelul anxietății a scăzut și că acum se poate bucura de această perioadă
mai mult decât să se îngrijoreze.
2.3.2. Concluzii
Din observaţiile făcute pe baza evaluărilor, dar şi din feedback-ul clientei, am
concluzionat că intervenţia psihoterapeutică a avut un efect semnificativ asupra nivelului de
anxietate, rezultând o diminuare semnificativă atât în ceea ce priveşte anxietatea, dar şi în
privinţa simptomelor asociate aceasteia.
Modalităţile de intervenţie sunt extraordinar de utile în practica psihoterapeutică
pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii clientului, iar împreună cu empatia, siguranţa şi respectul
oferit , fac diferenţa în ceea ce priveşte rezultatul final.

68
ANEXE

69
70
71
72
73
 Bibliografie

1. Alfred A. Barrios (2009) Understanding Hypnosis: Theory Scope and Potential. Nova
Science Publishers, 1 ian. 2009.
2. American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of
mental disorders (5th ed.). [Link]
3. Araon, T. Beck, Gary Emery, Ruth L. Greenberg (1985). Anxiety Disorders
and Phobias: A Cognitive Perspective. United States of America: Printed by Basic
Books.
4. Barlow, D. H. (2004). Anxiety and Disorders: The Nature and Treatment of
Anxiety and Panic. United States of America: The Guilford Press.
5. Barlow, D. H. (2004). Anxiety and Disorders: The Nature and Treatment of
Anxiety and Panic. United States of America: The Guilford Press.
6. Birsanu T., (2012) Dezontogeneza în Etapele de Dezvoltare Umana, Oneşti, Magic
Print 2012.
7. Castaneda, A.; McCandless, Boyd; Palermo, David (1956). "The Children's Form of
the Manifest Anxiety Scale". Child Development. 27 (3): 285–290.
8. Critchley HD, Wiens S, Rotshtein P, Ohman A, Dolan RJ (2004). Neural systems
supporting interoceptive awareness. Nature Neuroscience 7: 189–195.
9. Dafinoiu I., (2000). Elemente de psihoterapie integrativă. Editura Polirom, Iaşi.
10. David, A. Clark, Araon T. Beck (2012). The Anxiety and Worry Workbook: The
Cognitive Behavioral Solution, New York: The Guildford Press.
11. Golu, M. (2000). Fundamentele Psihologiei. București: Editura Fundației Romȃnia
de Mȃine.
12. Holdevici I., Neacsu V., (2008). Sisteme de Psihoterapie şi Consiliere
Psihoterapeutică, Editura Kullusys, Bucureşti, 2008.
13. Holdevici, I. (1995). Autosugestie şi Relaxare. București: Editura Ceres.
14. Holdevici, I. (2011). Psihoterapia Anxietatii. București: Editura Universitară.
15. Ionescu, A. (2005). Psihoterapie noţiuni introductive. Bucureşti: Editura Fundaţiei
România de Mâine.
16. Meggle, D. (1988). Erickson's hypnosis. In Annales medico-psychologiques. Vol.
146, No. 4, pp. 311-324
17. Miller W. R., Rollnick S., (2002), Interviul Motivaţional, Bucureşti; Editat de
AGENTIA NATIONALA ANTIDROG, 2005.
74
18. Mogg, K.; Bradley, Brendan P.; Williams, Rachel; Mathews, Andrew.(1993)
Subliminal Processing of Emotional Information in Anxiety and Depression. Journal
of Abnormal Psychology, Vol 102(2), May 1993, 304-311.
19. Neveanu, P., P. (1978). Dicționar de psihologie. București: Editura Albatros.
20. O'Connor, J. P., Lorr, M. and Stafford, J. W. (1956), Some patterns of manifest
anxiety. J. Clin. Psychol., 12: 160–163.
21. Pintar, J.;S.T. Lynn (2008) Hypnosis A Brief History, Published by Wiley-Blackwell.
22. Reiss, S. (1991). Expectancy Model of Fear, Anxiety and Panic. Clinical
Psichology Review. 11(2):141-153.
23. Romila A., (2018) Psihopatologie şi Psihologie Clinica. Editura Universitatea Carol
Davila, 2018, Bucureşti.
24. Sillamy, N. (1998). Dicţionarul de Psihologie Larousse. Bucureşti: Editura Univers
Enciclopedic.
25. Spielberger, C.D. (1966), Anxiety and Behaviour 1st Edition. Academic Press 1966.
26. Tanasescu I., A., (2008) Stresul psihic, Tehnici de Reglare a Conduitei şi de Prevenire
a Tulburărilor de Adaptare. Editura Argument, 2008, Editia II.
27. Tudose F., Tudose C. (2011) Tratat de psihopatologie şi psihiatrie pentru
[Link]: Editura Trei.
28. Vrasti R., (2008) Masurarea Sanatatii Mentale;
[Link]
29. Vrasti R., (2017), Istoria Psihoterapiei.
[Link] versiune_corectata.pdf
30. Wells, A., & Butler, G. (1997). Generalised anxiety disorder. In D. M. Clark & C. G.
Fairburn (Eds.), Science and practice of cognitive behaviour therapy (pp. 155±178).
Oxford: Oxford University Press.
31. Wiedrhold, B. K. (2004) Conquering Panic, Anxiety, and Phobias: Achieving
Success Trough Virtual Reality and Cognitive-Behavioural Therapy. United States of
America: Virtual Reality Medical Center.
32. Yarnell, T. Ph.D.(2001) How And Why Hypnosis Works?

75