SCHIMBĂRI CLIMATICE

DOVEZI și CAUZE

ACTUALIZARE 2020

O prezentare generală de la Royal Society

și de la Academia Națională de Științe a
SUA
PREFAȚĂ
SCHIMBĂRILE CLIMATICE REPREZINTĂ UNA DINTRE PROBLEMELE DEFINITORII ALE TIMPULUI NOSTRU.
Acum este mai sigur mai mult ca niciodată, pe baza mai multor dovezi, că oamenii schimbă clima Pământului.
Atmosfera și oceanele s-au încălzit, ceea ce a fost însoțit de o creștere a nivelului mării, de un
declin puternic al gheții marine din Arctica și de alte schimbări legate de climă. Impactul schimbărilor climatice asupra
oamenilor și a naturii este din ce în ce mai evident. Inundațiile,
valurile de căldură și incendiile de vegetație fără precedent au provocat pagube de miliarde de
dolari. Habitatele suferă modificări rapide ca răspuns la schimbarea temperaturilor și a
modelelor de precipitații.Societatea Regală și Academia Națională de Științe a SUA, cu misiuni similare de promovare
a utilizării științei în beneficiul societății și de informare a dezbaterilor politice critice, au produs originalul Climate
Change: Evidence and Causes în 2014. Acesta a fost redactat și revizuit de o echipă britanico-americană formată din
oameni de știință de top din domeniul climei. Această nouă ediție, pregătită de aceeași echipă de autori, a fost
actualizată cu cele mai recente date climatice
și analize științifice, toate acestea consolidând înțelegerea noastră în ceea ce privește schimbările climatice provocate
de om.
Dovezile sunt clare. Cu toate acestea, din cauza naturii științei, nu toate detaliile sunt niciodată complet stabilite sau
sigure. Nici nu s-a răspuns la toate întrebările pertinente. Dovezile științifice continuă să fie adunate în întreaga lume.
Unele lucruri au devenit mai clare și au apărut noi perspective. De exemplu, perioada de încălzire mai lentă din anii
2000 și începutul anilor 2010 s-
a încheiat cu un salt dramatic către temperaturi mai ridicate între 2014 și 2015. Întinderea gheții marine din Antarctica,
care fusese în creștere, a început să scadă în 2014, atingând un minim record în 2017, care a persistat.
Aceste și alte observații recente au fost integrate în discuțiile privind întrebările abordate în
această broșură.
Apelurile la acțiune sunt din ce în ce mai puternice. Sondajul privind percepția riscurilor globale
din 2020 realizat de Forumul Economic Mondial a clasat schimbările climatice și problemele de mediu conexe în topul
primelor cinci riscuri globale care ar putea apărea în următorii zece ani. Cu toate acestea, comunitatea internațională
mai are încă mult de lucru pentru a da dovadă de mai multă ambiție în ceea ce privește atenuarea, adaptarea și alte
modalități de combatere a schimbărilor climatice.
Informațiile științifice sunt o componentă vitală pentru ca societatea să ia decizii în cunoștință
de cauză cu privire la modul de reducere a amplorii schimbărilor climatice și de adaptare la impactul acestora.
Această broșură servește drept document de referință cheie pentru factorii de decizie, factorii de decizie politică,
educatori și alte persoane care caută răspunsuri autorizate cu privire la stadiul actual al științei schimbărilor climatice.
Suntem recunoscători că în urmă cu șase ani, sub conducerea Dr. Ralph J. Cicerone, fost președinte al Academiei
Naționale de Științe, și Sir Paul Nurse, fost președinte al Royal Society, aceste două organizații au colaborat pentru a
produce o prezentare generală la nivel înalt a științei schimbărilor climatice. În calitate de actuali președinți ai acestor
organizații, suntem încântați să oferim o actualizare a acestei referințe cheie, susținută de generozitatea familiei Cicerone.

Marcia McNutt Venki Ramakrishnan

Președinte, Academia Naționa lă de Științe Președinte, Royal Society
PENTRU LECTURI SUPLIMENTARE

Pentru o discuție mai detaliată a subiectelor abordate în acest
document (inclusiv referințe la cercetările originale care stau la baza
acestuia), a se vedea:
■ Grupul interguvernamental de experți privind schimbările
climatice (IPCC), 2019: Raport special privind oceanul și criosfera
într-o climă în schimbare [https://www.ipcc.ch/srocc]
■ NRC, 2013: Impactul brusc al schimbărilor climatice:
Anticiparea surprizelor
[https://www.nap.edu/catalog/18373]
■ NRC, 2011: Obiective de stabilizare a climei: Emisii, concentrații și
impacturi pe parcursul deceniilor și mileniilor
[https://www.nap.edu/catalog/12877]

■ National Academies of Sciences, Engineering, and Medicine
(NASEM), 2019: Negative Emissions Technologies and Reliable
Sequestration: A Research Agenda
[https://www.nap.edu/catalog/25259]
■ Royal Society, 2018: Eliminarea gazelor cu efect de seră
[https://raeng.org.uk/greenhousegasremoval]
■ Programul de cercetare al SUA privind schimbările globale
(USGCRP), 2018: A patra evaluare națională a climei, volumul II:
Impactul, riscurile și adaptarea în Statele Unite
[https://nca2018.globalchange.gov].
■ IPCC, 2018: Încălzirea globală de 1,5°C [https://www.ipcc.ch/sr15]
■ USGCRP, 2017: A patra evaluare națională a climei, Volumul I:
Rapoarte speciale privind știința climei
[https://science2017.globalchange.gov]
■ NASEM, 2016: Attribution of Extreme Weather Events in the
Context of Climate Change [https://www.nap.edu/catalog/21852]
■ Royal Society 2010: Schimbările climatice: Un rezumat al științei
[https://royalsociety.org/topics-policy/publications/2010/
climate-change-summary-science]
■ NRC, 2010: America's Climate Choices: Advancing the Science
of Climate Change [https://www.nap.edu/catalog/12782]
O mare parte din datele originale care stau la baza
constatărilor științifice discutate aici sunt disponibile la:
■ https://data.ucar.edu/
■ https://climatedataguide.ucar.edu
■ https://iridl.ldeo.columbia.edu
■ https://ess-dive.lbl.gov/
■ https://www.ncdc.noaa.gov/
■ https://www.esrl.noaa.gov/gmd/ccgg/trends/
■ http://scrippsco2.ucsd.edu
■ http://hahana.soest.hawaii.edu/hot/

■ IPCC, 2013: Al cincilea raport de evaluare (AR5), Grupul de

lucru 1. Schimbări climatice 2013: The Physical Science
Basis [https://www.ipcc.ch/report/ar5/wg1]

ACADEMIA NAȚIONALĂ DE ȘTIINȚE (NATIONAL ACADEMY OF SCIENCES - NAS) a fost înființată pentru a
consilia Statele Unite în probleme științifice și tehnice, când președintele Lincoln a semnat o cartă
a Congresului în 1863. Consiliul Național de Cercetare, organul operațional al Academiei
Naționale de Științe și al Academiei Naționale de Inginerie, a publicat numeroase rapoarte privind
cauzele și răspunsurile potențiale la schimbările climatice. Resursele privind schimbările climatice
ale Consiliului Național de Cercetare sunt disponibile la nationalacademies.org/climate.

SOCIETATEA REGALĂ este o asociație autonomă care reunește mulți dintre cei mai renumiți oameni
de știință din lume. Membrii săi provin din toate domeniile științei, ingineriei și medicinei. Este
academia națională de știință din Regatul Unit. Scopul fundamental al Societății, reflectat în Cartele
sale fondatoare din anii 1660, este de a recunoaște, promova și sprijini excelența în știință și de a
încuraja dezvoltarea și utilizarea științei.
în beneficiul umanității. Mai multe informații despre activitatea Societății în domeniul schimbărilor
climatice sunt disponibile la adresa royalsociety.org/policy/climate-change
CONȚINUT

REZUMAT ........................................................................................................................................2

SCHIMBĂRI CLIMATICE Q&R

1 Se încălzește clima? .....................................................................................................3
2 De unde știu oamenii de știință că schimbările climatice recente sunt cauzate în mare parte de activitățile umane?
.................................................................................................................................5
3 CO2 se află deja în atmosferă în mod natural, așa că de ce ar trebui să se reducă emisiile de
activitatea umană este semnificativă?...............................................................................6
4 Ce rol a jucat Soarele în schimbările climatice din ultimele decenii?............................................7
5 Ce înseamnă schimbările în structura verticală a temperaturii atmosferice - de la nivelul
suprafață până în stratosferă- ne spune despre cauzele schimbărilor climatice recente?..................8
6 Clima este în continuă schimbare. De ce sunt schimbările climatice un motiv de îngrijorare acum?.....9
7 Este nivelul actual al concentrației de CO2 atmosferic fără precedent în istoria Pământului? .............9
8 Există un punct în care adăugarea de CO2 nu va mai cauza o încălzire suplimentară? ..............10
9 Variază rata de încălzire de la un deceniu la altul? ...............................................................11
10 A avut loc încetinirea încălzirii în anii 2000 și începutul anilor 2010
înseamnă că schimbările climatice nu mai au loc? ...............................................................12

NOȚIUNI DE BAZĂ DESPRE SCHIMBĂRILE CLIMATICE .......................................................B1-B8

Întrebări și răspunsuri privind SCHIMBĂRILE CLIMATICE (continuare)

11 Dacă lumea se încălzește, de ce unele ierni și veri sunt încă foarte reci? ...................................13
12 De ce scade gheața marină din Arctica, în timp ce gheața marină din Antarctica s-a schimbat foarte puțin?14
13 Cum afectează schimbările climatice puterea și frecvența
de inundații, secete, uragane și tornade? ........................................................................15
14 Cât de repede crește nivelul mării? ..................................................................................16
15 Ce este acidificarea oceanelor și de ce este importantă? .......................................................17
16 Cât de încrezători sunt oamenii de știință că Pământul se va încălzi și mai mult în următorul secol?18
17 Sunt schimbările climatice de câteva grade un motiv de îngrijorare? .........................................19
18 Ce fac oamenii de știință pentru a aborda principalele incertitudini
în înțelegerea noastră a sistemului climatic? ....................................................................19
19 Scenariile de dezastru se referă la puncte de cotitură, cum ar fi "oprirea curentului din Golf".
și eliberarea de metan din Arctica reprezintă un motiv de îngrijorare?........................................21
20 Dacă emisiile de gaze cu efect de seră ar fi oprite, clima ar reveni la normal?
la condițiile de acum 200 de ani? ...................................................................................22

CONCLUZIE ..................................................................................................................................23

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 1
 CONȚINUT

GAZELE DE SERRĂ, cum ar fi dioxidul de carbon (CO2 ), absorb căldura (radiația infraroșie) emisă de suprafața
Pământului. Creșterea concentrațiilor atmosferice ale acestor gaze determină încălzirea Pământului prin captarea
unei cantități mai mari de căldură. Activitățile umane - în special arderea combustibililor fosili de la începutul
Revoluției Industriale - au crescut
concentrațiile atmosferice de CO2 cu peste 40 %, mai mult de jum ătate din creștere fiind înregistrată începând cu
1970. Din 1900, temperatura medie globală la suprafață a crescut cu aproximativ
1 °C (1,8 °F). Acest fenomen a fost însoțit de încălzirea oceanelor, de creșterea nivelului mării, de un declin puternic al
gheții marine arctice, de creșteri generalizate ale frecvenței și intensității
de valuri de căldură și multe alte efecte climatice asociate. O mare parte din această încălzire a avut loc în ultimele
cinci decenii. Analizele detaliate au arătat că încălzirea din această perioadă este, în principal, rezultatul cre șterii
concentrațiilor de CO2 și de alte
gaze cu efect de seră. Emisiile continue ale acestor gaze vor provoca noi schimbări climatice, inclusiv creșteri
substanțiale ale temperaturii medii globale la suprafață și modificări importante ale climei regionale. Magnitudinea
și momentul acestor schimbări vor depinde de mulți factori, iar încetinirile și accelerările încălzirii care durează un
deceniu sau mai mult vor continua să apară. Cu toate acestea, schimbările climatice pe termen lung, pe parcursul
a mai multor decenii, vor depinde în principal de cantitatea totală de CO2 și de alte gaze cu efect de seră emise ca
urmare a activităților umane.

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 3
 Q&A

SE ÎNCĂLZEȘTE CLIMA?
1 Da. Temperatura medie a aerului la suprafața Pământului a crescut cu aproximativ 1 °C
(1,8 °F) din 1900, mai mult de jumătate din această creștere având loc de la mijlocul
anilor 1970 [Figura 1a]. O gamă largă de alte observații (cum ar fi reducerea întinderii
gheții marine arctice și creșterea conținutului termic al oceanelor) și indicii din lumea
naturală (cum ar fi deplasarea spre poli a speciilor de pești, mamifere, insecte etc.
sensibile la temperatură) oferă împreună dovezi incontestabile ale unei încălziri la
Celear ă maipl anclareet arădovezi. ale încălzirii la suprafață provin din înregistrările termometrice
extinse care, înunele locuri, datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În prezent, temperaturile sunt
monitorizate în mai multe mii de locații, atât la suprafața terestră, cât și la cea oceanică. Estimările
indirecte ale schimbărilor de temperatură din surse precum inelele copacilor și carote de gheață ajută la
plasarea schimbărilor recente de temperatură în contextul trecutului. În ceea ce privește temperatura medie
la suprafața Pământului, aceste estimări indirecte arată că perioada 1989-2019 a fost foarte probabil cea
mai caldă perioadă de 30 de ani din ultimii 800 de ani; cel mai recent deceniu, 2010-2019, este cel mai cald
deceniu din înregistrarea instrumentală de până acum (din 1850).
O gamă largă de alte observații oferă o imagine mai cuprinzătoare a încălzirii în întregul sistem climatic.
De exemplu, atmosfera inferioară și straturile superioare ale oceanului s-au încălzit și ele, stratul de
zăpadă și de gheață este în scădere în emisfera nordică, stratul de gheață din Groenlanda se
micșorează, iar nivelul mării este în creștere [Figura 1b]. Aceste măsurători sunt efectuate cu ajutorul unei
varietăți de sisteme de monitorizare terestre, oceanice și spațiale, ceea ce conferă un plus de încredere în
realitatea încălzirii la scară globală a climei Pământului.
Figura 1a. Temperatura medie
globală de la suprafața
Pământului a crescut, așa cum Temperatura anuală a suprafeței globale (1850-2019)
se arată în acest grafic al Hadley Centre (UK
1.0
măsurătorilor combinate ale Met) NASA (GISS)
Diferența față de temperatura medie (°C)

temperaturii terestre și oceanice 0.8 NOAA (NCEI)

din 1850 până în 2019, derivate 0.6
din trei analize independente ale
0.4
seturile de date disponibile.
0.2
Modificările de temperatură sunt
raportate la temperatura medie 0 Media 1961-1990

globală de suprafață din 1961- -0.2

1990. Sursa: NOAA Climate. gov; -0.4
date de la Centrul Hadley al UK Met
-0.6
Offfce Hadley Centre (maro),
Institutul Goddard pentru Spațiale -0.8
al Administrației Naționale 1850 1870 1890 1910 1930 1950 1970 1990 2010

Aeronautice și Spațiale a SUA.

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 3
 Întinderea gheții marine arctice în timpul iernii și al verii (1979-2019)

20

1981-2010
0 medie

Q&A
Figur a 1b. O
mare cantitate de
Martie
maxim
-20 Minimul
dovezi observaționale, în afară lunii

Diferența față de medie

de înregistrările temperaturilor la septembri
e
suprafață, arată că clima -40
Pământului se schimbă.

(procente)
De exemplu, dovezi suplimentare 1955 1965 1975 1985 1995 2005 2015

ale unei tendințe de încălzire pot Anul

fi găsite în scăderea dramatică Date: NSIDC

a întinderii gheții marine arctice Stratul de zăpadă din iunie în emisfera nordică (1967-
2019)
la minimul de vară (care are loc
6
în septembrie), în scăderea
Diferența față de medie (milioane de km2)

stratului de zăpadă din luna iunie 4

în emisfera nordică, în creșterile de
2
media globală a conținutului de
1967-2019
căldură din partea superioară a medie
oceanului (700 m sau 2.300 de 0
picioare) (în raport cu media din
-2
perioada 1955-2006) și creșterea
nivelului global al mării. Sursa: -4 fără
date
NOAA Climate.gov
-6 1955 1965 1975 1985 1995 2005 2015
Anul Date: Rutgers Snow Lab
Conținutul termic al oceanului superior
(1955-2019)
20

15
Diferența față de medie (1022 Jouli)

10

1955-2006
0 medie

-5

-10
1955 1965 1975 1985 1995 2005 2015
Anul

Nivelul global al mării (1955-2019)

80

60
Diferența față de medie (milimetri)

40
20
1993-2008
0 medie
-20
-40

-60

-80

1955 1965 1975 1985 1995 2005 2015

Date: NOAA NODC Date: Church & White 2011, UHSLC
Anul

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0
5
Q& A ■

DE UNDE ȘTIU OAMENII DE ȘTIINȚĂ CĂ

SCHIMBĂRILE CLIMATICE RECENTE SUNT
2 CAUZATE ÎN MARE PARTE DE ACTIVITĂȚILE
UMANE?

Oamenii de știință știu că schimbările climatice recente sunt cauzate în mare parte de activitățile umane, datorită
înțelegerii fizicii de bază, comparării observațiilor cu modelele și amprentei detaliate a modelelor de schimbări
climatice cauzate de diferite

influențe umane și naturale.

Încă de la mijlocul anilor 1800, oamenii de știință știu că CO2 este unul dintre principalele gaze cu efect de ser ă importante pentru
echilibrul energetic al Pământului. Măsurătorile directe ale CO2 în atmosferă și în aerul prins în gheață arată că CO2 atmosferic a
crescut cu peste 40% din 1800 până în 2019. Măsurătorile diferitelor forme de carbon (izotopi, a se vedea întrebarea 3) arată că
această creștere se datorează activităților umane. Alte gaze cu efect de seră (în special metanul și protoxidul de azot) sunt, de
asemenea, în creștere ca urmare a activităților umane. Creșterea observată a temperaturii globale la suprafa ță începând din 1900 este
în concordanță cu calculele detaliate ale impactului creșterii observate a gazelor cu efect de seră din atmosferă (și a altor schimbări provocate
de om) asupra echilibrului energetic al Pământului.
Diferitele influențe asupra climei au semnături diferite în înregistrările climatice. Aceste amprente unice sunt mai ușor de observat dacă
se depășește o singură cifră (cum ar fi temperatura medie a suprafe ței Pământului) și se analizează modelele geografice și sezoniere
ale schimbărilor climatice. Modelele observate de încălzire a suprafeței, schimbările de temperatură în atmosferă, creșterea conținutului de
căldură al oceanelor, creșterea umidității atmosferice, creșterea nivelului mării și topirea crescută a gheții terestre și marine corespund, de
asemenea, modelelor pe care oamenii de știință se așteaptă să le observe din cauza activităților umane (a se vedea întrebarea 5).

Schimbările preconizate ale climei se bazează pe înțelegerea noastră a modului în care gazele cu efect de ser ă captează căldura. Atât
această înțelegere fundamentală a fizicii gazelor cu efect de ser ă, cât și studiile de amprentă bazate pe modele arată că doar cauzele
naturale nu sunt suficiente pentru a explica schimbările climatice observate recent. Cauzele naturale includ variații ale producției solare
și ale orbitei Pământului în jurul Soarelui, erupții vulcanice și fluctuații interne ale sistemului climatic (cum ar fi El Niño și La Niña).
Calculele efectuate cu ajutorul modelelor climatice (a se vedea infobox, p. 20) au fost folosite pentru a simula ce s-ar fi întâmplat cu
temperaturile globale dacă doar factorii naturali ar fi influen țat sistemul climatic. Aceste simulări indică o încălzire redusă a suprafeței,
sau chiar o ușoară răcire, pe parcursul secolului XX și în secolul XXI. Numai atunci când modelele includ influențele umane asupra
compoziției atmosferei, schimbările de temperatură rezultate sunt în concordanță cu schimbările observate.

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 5
■ Q& A

CO2 SE AFLĂ DEJA ÎN ATMOSFERĂ ÎN MOD NATURAL,

3
DECI DE CE SUNT SEMNIFICATIVE EMISIILE PROVENITE
DIN ACTIVITATEA UMANĂ?

Activitățile umane au perturbat în mod semnificativ ciclul natural al carbonului prin extragerea combustibililor fosili
îngropați de mult timp și arderea lor pentru energie,
eliberând astfel CO2 în atmosferă.
În natură, CO2 face obiectul unui schimb continuu între atmosferă, plante și animale prin fotosinteză, respirație și descompunere, precum și
între atmosferă și ocean prin schimburi de gaze. O cantitate foarte mică de CO2 (aproximativ 1% din rata de emisie din arderea
combustibililor fosili) este, de asemenea, emisă în erupțiile vulcanice. Aceasta este echilibrată de o cantitate echivalentă care este eliminată
prin alterarea chimică a rocilor.

Nivelul de CO2 în 2019 a fost cu peste 40% mai mare decât în secolul al XIX-lea. Cea mai mare parte a acestei creșteri a nivelului de CO2 a avut loc
începând cu 1970, aproximativ în perioada în care consumul global de energie s-a accelerat. Scăderile măsurate ale fracțiunii altor forme de
carbon (izotopii 14C și 13C) și
o mică scădere a concentrației de oxigen din atmosferă (ale cărei observații sunt disponibile din 1990) arată că
creșterea emisiilor de CO2 provine în mare parte din arderea combustibililor fosili (care au fracții scăzute de 13C și nu au 14C). De asemenea,
despăduririle și alte modificări ale utilizării terenurilor au eliberat carbonul din biosferă (lumea vie), unde acesta rămâne în mod normal timp
de decenii sau secole. CO2 suplimentar provenit din arderea combustibililor fosili și din despăduriri a perturbat echilibrul ciclului carbonului,
deoarece procesele naturale care ar putea restabili echilibrul sunt prea lente în comparație cu ratele la care activitățile umane adaugă CO2 în
atmosferă. Ca urmare, o fracțiune substanțială din CO2 emis de activitățile umane se acumulează în atmosferă, unde o parte din el va
rămâne nu doar timp de decenii sau secole, ci și timp de mii de ani.
ani. Comparația cu nivelurile de CO2 măsurate în aerul extras din carote de gheață indică faptul că concentrațiile actuale sunt substanțial mai mari
decât au fost în ultimii cel puțin 800.000 de ani (a se vedea întrebarea 6).

6 CHA NGE CLIMATIC

■ Q& A

44
CE ROL A JUCAT SOARELE ÎN SCHIMBĂRILE
CLIMATICE DIN ULTIMELE DECENII?

Soarele reprezintă principala sursă de energie care determină sistemul climatic al Pământului, dar variațiile sale
au jucat un rol foarte puțin important în schimbările climatice observate în ultimele decenii. Măsurătorile directe prin
satelit de la sfârșitul anilor 1970 nu arată nicio creștere netă a energiei solare, în timp ce, în același timp,
temperaturile globale de la suprafață au crescut [Fig. 2].
Pentru perioadele anterioare începerii măsurătorilor prin satelit, cunoștințele despre schimbările solare sunt mai puțin sigure, deoarece
schimbările sunt deduse din surse indirecte - inclusiv numărul de pete solare și abundența anumitor forme (izotopi) de atomi de carbon
sau beriliu, ale căror rate de producție în atmosfera Pământului sunt influențate de variațiile Soarelui. Există dovezi că ciclul solar de 11
ani, în timpul căruia producția de energie a Soarelui variază cu aproximativ 0,1%, poate influența concentrațiile de ozon, temperaturile și
vânturile din stratosferă (stratul din atmosferă situat deasupra troposferei, de obicei între 12 și 50 km deasupra suprafeței Pământului, în
funcție de latitudine și de anotimp). Aceste modificări stratosferice pot avea
un efect redus asupra climei de suprafață pe parcursul ciclului de 11 ani. Cu toate acestea, dovezile disponibile nu indică schimbări pronunțate
pe termen lung în emisia Soarelui în ultimul secol, timp în care creșterile concentrațiilor de CO2 provocate de om au fost influența
dominantă asupra creșterii temperaturii globale de suprafață pe termen lung. Alte dovezi c ă încălzirea actuală nu este rezultatul
schimbărilor solare pot fi găsite în tendințele temperaturii la diferite altitudini în atmosferă (a se vedea întrebarea 5).

1.2
Figur a 2 . Măsurătorile
energiei
Diferența față de temperatura medie (°C)

Glomedia de e temperatur e
solare incidente asupra 1.0 echilibrar suprafaț
Pământului nu arată o creștere e ă
0.8
netă a forțării solare în ultimii 40
0.6
de ani și, prin urmare, aceasta
nu poate fi responsabilă pentru 0.4
încălzirea din această perioadă.
0.2
Datele arată doar mici variații
periodice de amplitudine asociate 0.0

cu ciclul de 11 ani al Soarelui. -0.2

Sursa: Datele TSI de la
Physikalisch-Meteorologisches -0.4
1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010 2015
Observatorium Davos, Elveția, 1362.5
pe noua scală VIRGO din 1978 până la Eu asurement de soare 's energie
jumătatea anului 2018; date de 1362.0
temperatură pentru aceeași
perioadă de timp din setul de date 1361.5
Iradierea solară totală (W m-2)

HadCRUT4, UK Met Offfce,

Hadley Centre. 1361.0

1360.0

1360.0

1359.0
1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010 2015

8 CHA NGE CLIMATIC

■ Q& A

CE ÎNSEAMNĂ SCHIMBĂRILE ÎN STRUCTURA

VERTICALĂ A TEMPERATURII ATMOSFERICE
-DE LA SUPRAFAȚĂ PÂNĂ ÎN STRATOSFERĂ- SĂ NE

5 SPUNĂ DESPRE
CAUZELE SCHIMBĂRILOR CLIMATICE RECENTE?

Încălzirea observată în atmosfera inferioară și răcirea în atmosfera superioară ne oferă

informații esențiale despre cauzele care stau la baza schimbărilor climatice și arată că
factorii naturali nu pot explica singuri schimbările observate.
La începutul anilor 1960, rezultatele modelelor matematice/fizice ale sistemului climatic au arătat pentru
prima dată că se așteaptă ca creșterile de CO2 provocate de om să ducă la o încălzire treptată a
atmosferei inferioare (troposfera) și la o răcire a nivelurilor superioare ale atmosferei (stratosfera). În
schimb, creșterile producției de energie solară ar încălzi atât troposfera, cât și întreaga întindere
verticală a stratosferei. La acea vreme, nu existau suficiente date de observație pentru a testa această
predicție, dar măsurătorile de temperatură efectuate cu ajutorul baloanelor meteorologice și al sateliților
au confirmat de atunci aceste previziuni timpurii. În prezent, se știe că modelul observat de încălzire a
troposferei și de răcire a stratosferei din ultimii 40 de ani este în mare măsură în concordanță cu
simulările modelelor computerizate care includ creșteri ale CO2 și scăderi ale ozonului stratosferic, fiecare
dintre acestea fiind cauzate de activitățile umane. Modelul observat nu este în concordanță cu schimbările
pur naturale ale energiei solare, cu activitatea vulcanică sau cu variațiile climatice naturale, cum ar fi El
Niño și La Niña.

În ciuda acestei concordanțe între modelele la scară globală ale schimbărilor de temperatură atmosferică
modelate și observate, există încă unele diferențe. Cele mai evidente diferențe sunt la tropice, unde
modelele arată în prezent o încălzire mai mare a troposferei decât cea observată, și în Arctica, unde
încălzirea observată a troposferei este mai mare decât în majoritatea modelelor.

1 CHA NGE CLIMATIC

0
Q& A ■

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 11
■ Q& A

CLIMA ESTE ÎN CONTINUĂ SCHIMBARE. DE CE

6 SUNT SCHIMBĂRILE CLIMATICE UN MOTIV DE
ÎNGRIJORARE ACUM?
Toate schimbările climatice majore, inclusiv cele naturale, sunt perturbatoare. Schimbările
climatice din trecut au dus la dispariția multor specii, la migrarea populațiilor și la
schimbări pronunțate ale suprafeței terestre și ale circulației oceanice. Viteza schimbărilor
climatice actuale este mai rapidă decât majoritatea evenimentelor din trecut, ceea ce face
ca adaptarea societăților umane și a lumii naturale să fie mai dificilă.

Cele mai mari variații climatice la scară globală din trecutul geologic recent al Pământului sunt ciclurile erei
glaciare (a se vedea infobox, p.B4), care sunt perioade glaciare reci urmate de perioade calde mai scurte
[Figura 3]. Ultimele câteva dintre aceste cicluri naturale s-au repetat aproximativ o dată la 100.000 de ani. Ele
sunt ritmate în principal de schimbări lente ale orbitei Pământului, care modifică modul în care energia solară
este distribuită în funcție de latitudine și de anotimp pe Pământ. Aceste schimbări orbitale sunt foarte mici în
ultimele sute de ani și nu sunt suficiente pentru a provoca singure amploarea observată a schimbărilor de
temperatură de la Revoluția Industrială și nici pentru a acționa asupra întregului Pământ. Pe
pe scări temporale ale epocii glaciare, aceste variații orbitale treptate au dus la modificări ale întinderii calotelor
de gheață și ale abundenței CO2 și a altor gaze cu efect de seră, care, la rândul lor, au amplificat modificarea
inițială a temperaturii.

Estimările recente ale creșterii temperaturii medii globale de la sfârșitul ultimei ere glaciare sunt de 4
până la 5 °C (7 până la 9 °F). Această schimbare a avut loc pe o perioadă de aproximativ 7.000 de ani,
începând cu 18.000 de ani în urmă. CO2
a crescut cu peste 40% în ultimii 200 de ani, în mare parte începând cu anii 1970, contribuind astfel la
modificarea de către om a bugetului energetic al planetei, care a încălzit până în prezent Pământul cu
aproximativ 1 °C (1,8 °F). În cazul în care creșterea CO2 continuă necontrolat, se poate aștepta o încălzire
de aceeași amploare ca și cea de la ieșirea din epoca glaciară până la sfârșitul acestui secol sau la scurt
timp după aceea. Această viteză de încălzire este de peste zece ori mai mare decât cea de la sfârșitul
epocii glaciare, fiind cea mai rapidă schimbare naturală susținută cunoscută la scară globală.

ESTE NIVELUL ACTUAL AL

CONCENTRAȚIEI DE CO2 ATMOSFERIC
FĂRĂ PRECEDENT în ISTORIA

7 PĂMÂNTULUI?

1 CHA NGE CLIMATIC

2
Q& A ■

Nivelul actual al concentrației atmosferice de CO2 este aproape sigur fără precedent în
ultimul milion de ani, timp în care oamenii moderni au evoluat și s-au dezvoltat
societățile. Cu toate acestea, concentrația de CO2 din atmosferă a fost mai mare în
trecutul mai îndepărtat al Pământului (cu multe milioane de ani în urmă), perioadă în
care datele paleoclimatice și geologice indică faptul că temperaturile și nivelul mărilor
erau, de asemenea, mai ridicate decât în prezent.
Măsurătorile de aer din carote de gheață arată că, în ultimii 800 000 de ani și până în secolul XX,
concentrația de CO2 atmosferic a rămas între 170 și 300 de părți pe milion (ppm), ceea ce face ca recenta
creștere rapidă la peste 400 ppm în 200 de ani să fie deosebit de remarcabilă [figura 3]. În timpul ciclurilor
glaciare
din ultimii 800.000 de ani, atât CO2 , cât și metanul au acționat ca amplificatori importanți ai schimbărilor
climatice declanșate de variațiile orbitei Pământului în jurul Soarelui. Pe măsură ce Pământul s-a încălzit după
ultima eră glaciară, temperatura
continuare

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 13
■ Q& A

Figura 3. Dateleprovenite din
carote de gheață au fost utilizate
pentru a reconstitui temperaturile
din Antarctica și concentrațiile de
CO2 din atmosferă în ultimii
800.000 de ani. Temperatura
se bazează pe măsurători ale
conținutului izotopic al apei din
Carota de gheață Dome C. CO2 se
măsoară în aerul prins în gheață și
este un compozit al carotei de
gheață Dome C și Vostok.
Concentrația actuală de CO2
(punct albastru) provine din
măsurătorile atmosferice.
Modelul ciclic al variațiilor de
temperatură constituie epoca
glaciară/interglaciară
cicluri. În timpul acestor cicluri,
și CO2 au început să crească aproximativ în același timp și au continuat să crească în tandem de la
aproximativ 18.000 la 11.000 de ani în urmă. Schimbările în temperatura, circulația, chimia și biologia
oceanelor au dus la eliberarea de CO2 în atmosferă, care, în combinație cu alte reacții, au împins
Pământul într-o stare și mai caldă.
Pentru perioadele geologice anterioare, concentrațiile de CO2 și temperaturile au fost deduse prin
metode mai puțin directe. Acestea sugerează că concentrația de CO2 s-a apropiat ultima dată de 400
ppm în urmă cu 3-5 milioane de ani, perioadă în care se estimează că temperatura medie globală la
suprafață a fost cu aproximativ 2-3,5°C mai mare decât în perioada preindustrială. În urmă cu 50 de
milioane de ani, este posibil ca CO2 să fi atins 1000 ppm, iar temperatura medie globală era probabil cu
aproximativ 10°C mai mare decât în prezent. În acele condiții, Pământul avea puțină gheață, iar nivelul
mării era cu cel puțin 60 de metri mai mare decât nivelul actual. 450
400
350
300
Concentrația

CO2 (ppm)
atmosferică de CO 2 250
modificările concentrațiilor de CO2 (în
albastru) urmăresc îndeaproape 200
schimbările de temperatură (în
150
portocaliu). După cum arată 4
înregistrările, creșterea recentă a 0
concentrației de CO2 în atmosferă Temperatura în
-4
temperaturii

Antarctica
Schimbarea

este fără precedent în ultimii

-8
800.000 de ani.
-12
Concentrația atmosferică de CO2
(°C)

a depășit 400 ppm în 2016, iar

concentrația medie în 2019 a fost
de peste 411 ppm. Sursa: Pe baza
pe ffgură de Jeremy Shakun, date din
Lüthi et al., 2008 și Jouzel et al., 2007.
800 600 400 200 0
Cu ani în urmă (în mii)

EXISTĂ UN PUNCT ÎN CARE ADĂUGAREA DE

8 CO2 NU VA MAI CAUZA O NOUĂ ÎNCĂLZIRE?
Nu. Dacă se adaugă mai mult CO2 în atmosferă, temperaturile la suprafață vor continua
să crească. Pe măsură ce concentrațiile atmosferice de CO2 cresc, adăugarea de CO2
devine din ce în ce mai puțin eficientă în captarea energiei Pământului, dar temperatura la
suprafață va continua să crească.
Înțelegerea noastră a fizicii prin care CO2 afectează echilibrul energetic al Pământului este confirmată de
măsurători de laborator, precum și de observații detaliate prin satelit și la suprafață ale emisiei și
absorbției de energie infraroșie de către atmosferă. Gazele cu efect de seră absorb o parte din energia

1 CHA NGE CLIMATIC

4
Q& A ■

infraroșie emisă de Pământ în așa-numitele benzi de absorbție mai puternică care apar la anumite
lungimi de undă. Diferite gaze absorb energia la diferite lungimi de undă. CO2 are cea mai puternică
bandă de absorbție a căldurii centrată la o lungime de undă de 15 micrometri (milioanemii de metru), cu
o absorbție care se întinde la câțiva micrometri de o parte și de alta. Există, de asemenea, multe benzi
de absorbție mai slabe. Pe măsură ce concentrațiile de CO2 cresc, absorbția la centrul benzii puternice
este deja atât de intensă încât joacă un rol mic în provocarea unei încălziri suplimentare. Cu toate
acestea, o cantitate mai mare de energie este absorbită în benzile mai slabe și departe de centrul benzii
puternice, ceea ce face ca suprafața și atmosfera inferioară să se încălzească și mai mult.

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 15
■ Q& A
9 DECENIU LA ALTUL?
Figura 4. Sistemul climatic variază
în mod natural de la an la an și de
la un deceniu la altul. Pentru a face
deducții fiabile cu privire la
schimbările climatice provocate
de om, se folosesc de obicei
înregistrări multidecenale și mai
lungi.
Calcularea unei "medii curente" pe
aceste perioade mai lungi de timp
permite o mai bună vizualizare a
tendințelor pe termen lung. În cazul
temperaturii medii globale pentru
perioada 1850-2019 (utilizând
datele de la Centrul Hadley al
Oficiului britanic de meteorologie
Hadley Centre în raport cu
perioada 1961-1990
medie), graficele arată (sus)
media și intervalul de incertitudine
pentru datele medii anuale; (al
1 CHA NGE CLIMATIC
6 ani
VARIAZĂ RATA DE ÎNCĂLZIRE DE LA UN
Da. Rata de încălzire observată a variat de la un an la altul, de la un deceniu la altul și de la
un loc la altul, așa cum este de așteptat din înțelegerea noastră a sistemului climatic.
Aceste variații pe termen scurt se datorează în mare parte unor cauze naturale și nu
contrazic înțelegerea noastră fundamentală conform căreia tendința de încălzire pe
termen lung se datorează în principal schimbărilor provocate de om în nivelurile
atmosferice de CO2 și de alte gaze cu efect de seră.
Chiar dacă CO2 crește constant în atmosferă, ceea ce duce la încălzirea treptată a suprafeței Pământului,
mulți factori naturali modulează această încălzire pe termen lung. Erupțiile vulcanice mari cresc numărul de
particule mici din stratosferă. Aceste particule reflectă lumina solară, ceea ce duce la o răcire pe termen
scurt a suprafeței, care durează de obicei doi-trei ani, urmată de o revenire lentă. Circulația și amestecul
oceanelor variază în mod natural la mai multe intervale de timp, provocând variații ale temperaturilor de la
suprafața mării, precum și modificări ale vitezei cu care căldura este transportată la adâncimi mai mari. De
exemplu, Pacificul tropical oscilează între fenomenele calde El Niño și fenomenele mai reci La Niña pe o
perioadă de timp de doi până la șapte ani. Oamenii de știință studiază mai multe tipuri diferite de variații
climatice, cum ar fi cele la scară decenală și multidecenală din Oceanul Pacific și Atlanticul de Nord.
Fiecare
tipul de variație are propriile caracteristici unice. Aceste variații oceanice sunt asociate cu schimbări
regionale și globale semnificative în ceea ce privește modelele de temperatură și de precipitații care
sunt evidente în observații.
Încălzirea de la un deceniu la altul poate fi influențată și de factori umani, cum ar fi variațiile în emisiile de
gaze cu efect de seră și aerosoli (particule în suspensie care pot avea atât efecte de încălzire, cât și de
răcire) de la centralele electrice pe bază de cărbune și alte surse de poluare.
Aceste variații ale tendinței temperaturii sunt clar evidente în înregistrarea temperaturii observate
[Fig. 4]. Variațiile climatice naturale pe termen scurt ar putea, de asemenea, să afecteze semnalul
schimbărilor climatice pe termen lung provocate de om și viceversa, deoarece variațiile climatice pe
diferite spații și scări temporale pot interacționa între ele. În parte din acest motiv, proiecțiile privind
schimbările climatice sunt realizate cu ajutorul unor modele climatice (a se vedea infobox, p.20) care
pot lua în considerare mai multe tipuri diferite de variații climatice și interacțiunile acestora. Inferențele
fiabile cu privire la schimbările climatice provocate de activitatea umană trebuie să fie făcute cu o viziune
pe termen mai lung, folosind înregistrări care acoperă mai multe decenii.
0.5°C
Media anuală
Diferența față de temperatura medie
nța față de temperatura medie (°C)
0°C
doil fic) temperatura medie anuală. grafic) mediile pe 60 de
ea pentru cei zece ani centrați pe o anumită dată; (al treilea ani. Sursa: Met Offfce Hadley
în raport cu 1961-1990
în raport cu 1961-1990
gra grafic) imaginea echivalentă pentru 30 de ani; și (al patrulea Centre, pe baza setului de
Media pe 10 ani
Media pe 30 de
Q& A ■

date HadCRUT4 de la Met Offfce și -0.5°C 0.5°C

Climatic Research Unit (Morice et al.,

0°C
2012).
0.5°C -0.5°C

0°C

-0.5°C 0.5°C

0°C

-0.5°C

1850 1900 1950 2000

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 17
■ Q& A

ÎNCETINIREA ÎNCĂLZIRII DIN anii 2000 ȘI

1 ÎNCEPUTUL ANILOR 2010 ÎNSEAMNĂ CĂ
SCHIMBĂRILE CLIMATICE NU MAI AU LOC?

0
Nu. După anul foarte cald 1998, care a urmat puternicului El Niño din 1997-
1998, creșterea temperaturii medii la suprafață a încetinit în raport cu deceniul
anterior, caracterizat de o creștere rapidă.
temperatura crește. În ciuda ritmului mai lent al încălzirii, anii 2000 au fost mai calzi decât
anii 1990. Perioada limitată de încălzire mai lentă s-a încheiat cu un salt dramatic spre
temperaturi mai ridicate între 2014 și 2015, toți anii din perioada 2015-2019 fiind mai
calzi decât
orice an precedent din registrul instrumental. O încetinire pe termen scurt a încălzirii
suprafeței Pământului nu invalidează înțelegerea noastră privind schimbările pe
termen lung ale temperaturii globale care rezultă din schimbările induse de om în
ceea ce privește gazele cu efect de seră.
Decenii de încălzire lentă, precum și decenii de încălzire accelerată, apar în mod natural în sistemul climatic.
Deceniile care sunt reci sau calde în comparație cu tendința pe termen lung sunt observate în
observațiile din ultimii 150 de ani și sunt, de asemenea, surprinse de modelele climatice. Deoarece atmosfera
înmagazinează foarte puțină căldură, temperaturile de la suprafață pot fi afectate rapid de absorbția de
căldură din alte părți ale sistemului climatic și de schimbările influențelor externe asupra climei (cum ar fi
particulele formate din materiale ridicate în atmosferă în urma erupțiilor vulcanice).

Mai mult de 90% din căldura adăugată în sistemul Pământului în ultimele decenii a fost absorbită de oceane
și pătrunde doar lent în apele adânci. O rată mai rapidă de pătrundere a căldurii în adâncurile oceanelor
va încetini încălzirea observată la suprafață și în atmosferă, dar nu va schimba încălzirea pe termen
lung care va avea loc în urma unei anumite cantități de CO2 . De exemplu, studii recente arată că o
parte din căldură iese din ocean și ajunge în atmosferă în timpul evenimentelor calde El Niño, iar în
timpul evenimentelor reci La Niñas, mai multă căldură pătrunde în adâncurile oceanului. Astfel de
schimbări au loc în mod repetat pe perioade de timp de zeci de ani sau mai mult. Un exemplu este
evenimentul major El Niño din 1997-1998, când temperatura medie globală a aerului a crescut la cel mai
înalt nivel din secolul XX, deoarece oceanul a pierdut căldură în atmosferă, în principal prin evaporare.

Chiar și în timpul încetinirii creșterii temperaturii medii la suprafață, o tendință de încălzire pe termen
lung a fost încă evidentă (a se vedea figura 4). În această perioadă, de exemplu, au fost înregistrate valuri
de căldură record în
Europa (vara anului 2003), în Rusia (vara anului 2010), în SUA (iulie 2012) și în Australia (ianuarie 2013).

1 CHA NGE CLIMATIC

8
Q& A ■

Fiecare dintre ultimele patru decenii a fost mai caldă decât orice deceniu anterior, de când au fost
introduse măsurători termometrice pe scară largă în anii 1850. Efectele continue ale încălzirii climei sunt
vizibile în tendințele de creștere a conținutului termic al oceanelor și a nivelului mării, precum și în topirea
continuă a gheții arctice, a ghețarilor și a calotei glaciare din Groenlanda.

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 19
■ Q& A

NOȚIUNI DE BAZĂ ALE

SCHIMBĂRI CLIMATICE
Gazele cu efect de seră afectează echilibrul energetic și clima Pământului.
Soarele este principala sursă de energie pentru clima Pământului. O parte din lumina
solară care intră este reflectată direct în spațiu, în special de suprafețele luminoase, cum ar
fi gheața și norii, iar restul este absorbit de suprafață și de atmosferă. O mare parte din
această energie solară absorbită este reemisă sub formă de căldură (radiații cu unde lungi
sau infraroșii). La rândul său, atmosfera absoarbe și re-radiază căldura, din care o parte
scapă în spațiu. Orice perturbare a acestui echilibru între energia care intră și cea care iese
va afecta clima. De exemplu, mici modificări ale producției de energie de la Soare vor
afecta direct acest echilibru.

Dacă toată energia termică emisă de la suprafață ar fi trecut prin atmosferă direct în
spațiu, temperatura medie la suprafața Pământului ar fi cu câteva zeci de grade mai rece
decât în prezent. Gazele cu efect de seră din atmosferă, inclusiv vaporii de apă, dioxidul de
carbon, metanul și protoxidul de azot, acționează pentru a face suprafața mult mai caldă
decât aceasta, deoarece absorb și emit energie termică în toate direcțiile (inclusiv în jos),
menținând suprafața și atmosfera inferioară a Pământului calde [Figura B1]. Fără acest
efect de seră, viața, așa cum o cunoaștem, nu ar fi putut evolua pe planeta noastră.
Adăugarea mai multor gaze cu efect de seră în atmosferă face ca aceasta să fie și mai
eficientă în a împiedica scăparea căldurii în spațiu. Atunci când energia care pleacă este
mai mică decât cea care intră, Pământul se încălzește până când se stabilește un nou
echilibru.

figura B1. Gazelecu efect de

seră din atmosferă, inclusiv
vaporii de apă, dioxidul de
carbon, metanul și protoxidul de
EFECTUL DE SERĂ
azot, absorb energia termică și
o emit în toate direcțiile.
(inclusiv în jos), menținând O parte din radiația O parte din radiația infraroșie
căldura la suprafața Pământului solară este reflectată trece prin atmosferă. O parte este
de absorbită de gazele cu efect de seră
și în partea inferioară a
Pământul și și reemisă în toate direcțiile de către
atmosferei. Adăugarea în atmosfera atmosferă. Efectul
atmosferă a mai multor gaze cu
efect de seră
sporește efectul, ceea ce face ca
Mediului din
suprafața și atmosfera inferioară se Atmosferă
SUA.
încălzesc și mai mult. Imaginea Suprafața
2 seCbazează
HA NGE peCLIMATIC
o cifră de la Pământului
Agenția pentru Protecția
0
 Q& A ■

aceasta este s rafața Pământului

de a încălzi u și atmosfera
p inferioară.

Unele radiații
sunt absorbite
de suprafața
Pământului și o
Radiația
încălzește
infraroșie este
emisă de
suprafața
Pământului

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 B1
BA SICI DE SCHIMBARE CLIMATICĂ

Gazele cu efect de seră emise de activitățile umane modifică echilibrul energetic al

Pământului și, prin urmare, clima acestuia. De asemenea, oamenii influențează clima
prin modificarea naturii suprafețelor terestre (de exemplu, prin defrișarea pădurilor
pentru agricultură) și prin emisiile de poluanți care afectează cantitatea și tipul de
particule din atmosferă.

Oamenii de știință au stabilit că, dacă se iau în considerare toți factorii umani și naturali,
echilibrul climatic al Pământului a fost modificat în sensul încălzirii, cel mai mare
contribuitor fiind creșterea emisiilor de CO2 .

Activitățile umane au adăugat gaze cu efect de seră în atmosferă.

Concentrațiile atmosferice de dioxid de carbon, metan și protoxid de azot au crescut
semnificativ de la începutul Revoluției Industriale. În cazul dioxidului de carbon, concentrația
medie măsurată la Observatorul Mauna Loa din Hawaii a crescut de la 316 părți pe milion
(ppm)1 în 1959 (primul an în care sunt disponibile date complete) la mai mult de
de 411 ppm în 2019 [figura B2]. Aceleași rate de creștere au fost înregistrate de atunci la
numeroase alte stații din întreaga lume. Din perioada preindustrială, concentrația
atmosferică de CO2 a crescut cu peste 40 %, cea de metan a crescut cu peste 150 %,
iar cea de protoxid de azot a crescut cu aproximativ 20 %. Mai mult de jumătate din
creșterea concentrației de CO2 a avut loc începând cu 1970. Creșterile tuturor celor trei
gaze contribuie la încălzirea Pământului,
creșterea emisiilor de CO2 fiind cea mai importantă. Consultați pagina B3 pentru a afla mai
multe despre sursele de gaze cu efect de seră emise de om.

Oamenii de știință au analizat gazele cu efect de seră în contextul trecutului. Analiza

aerului prins în interiorul gheții care s-a acumulat de-a lungul timpului în Antarctica arată că
emisiile de CO2
1 adică, la fiecare milion de molecule din aer, 31G din ele erau CO2
Micul model în formă de dinte de fierăstrău în sus și în jos reflectă schimbările sezoniere în eliberarea și absorbția de
Figur a B2 . Măsurătorile de CO2 CO2 de către
atmosferic din 1958 de la
Observatorul Mauna Loa din
Hawaii (negru) și de la Polul Sud
(roșu) arată o creștere anuală
constantă a concentrației de CO2
atmosferic. Măsurătorile sunt
efectuate în astfel de locuri
îndepărtate, deoarece nu sunt
influențate în mare măsură de
procesele locale, astfel încât sunt
reprezentative pentru atmosfera
de fond.
 420
360

400
340

380
320

CO2 / ppm
300
plante.Sursa: Programul Scripps CO2 1955 1965 1975 1985 1995 2005 2015

Anul

B2 CLIMAT CHA NGE

 BA SICI DE SCHIMBARE CLIMATICĂ

a început să crească în mod semnificativ în secolul al XIX-lea [Figur e B3], după ce a rămas
în intervalul 260-280 ppm în ultimii 10.000 de ani. Înregistrările carotelor de gheață care
se întind pe o perioadă de 800.000 de ani arată că, în acest timp, concentrațiile de CO2
au rămas în intervalul 170-300 ppm de-a lungul mai multor cicluri ale "erelor glaciare" - a
se vedea infobox, pag. B4 pentru a afla mai multe despre erele glaciare - și nicio
concentrație mai mare de 300 ppm nu este observată în înregistrările carotelor de
gheață până în ultimii 200 de ani.

Figur a B3. Variațiile CO2 din ultimii

410
Măsurători atmosferice (ML)
Domul legii 1.000 de ani, obținute în urma
390
analizei aerului captat într-o
370 carotă de gheață extrasă din
350 Antarctica (pătrate roșii), arată o
/ppm2

330 creștere bruscă a

CO

310
atmosferic începând cu sfârșitul
CO2

secolului al XIX-lea. Măsurătorile

290
atmosferice moderne de la
270 Mauna Loa sunt suprapuse în gri.
Sursa: ffgură de Eric Wolff, date din
250
1000 1200 1400 1600 1800 2000 Etheridge et al.,
199G; MacFarling Meure et al., 200G;
Anul
Scripps CO2 Program.

Aflați care sunt sursele gazelor cu efect de seră emise de om:

■ Dioxidul de carbon (CO2 )
provine atât din surse naturale,
cât și din surse umane, dar
nivelurile de CO2 sunt în creștere
în principal din cauza arderii
combustibililor fosili, a producției
de ciment, a defrișărilor (care
reduc cantitatea de CO2 absorbită
de copaci și cresc cantitatea de CO2
eliberată prin descompunerea
detritusului) și a altor modificări
ale utilizării terenurilor. Creșterile
de CO2 reprezintă cel mai mare
contribuitor la încălzirea globală.
cum ar fi utilizarea îngrășămintelor pe bază de azot și
■ Metanul (CH4 ) provine atât din
schimbările în utilizarea terenurilor.
surse umane, cât și naturale,
iar nivelurile au crescut
semnificativ de la
în perioada preindustrială din
cauza activităților umane, cum ar
fi creșterea animalelor, cultivarea
orezului paddy, umplerea
depozitelor de deșeuri și
utilizarea gazelor naturale (care
sunt în mare parte CH4 , din
care o parte poate fi eliberată
atunci când sunt extrase,
transportate și utilizate).
■ Concentrațiile de protoxid de
azot (N2 O) au crescut în principal
din cauza activităților agricole,
 și stratul de impactul acestora începe să
■ Halocarburile, inclusiv
ozon. În scadă. Cu toate acestea, mulți
clorofluorocarburile (CFC),
prezent, înlocuitori ai CFC sunt, de
sunt substanțe chimice
producția asemenea, gaze cu efect de seră
utilizate ca agenți de
majorității puternice, iar concentrațiile
refrigerare și substanțe
CFC-urilor a acestora și concentrațiile
ignifuge. Pe lângă faptul că
fost interzisă, a altor halocarburi continuă să
sunt puternice gaze cu efect
astfel încât crească.
de seră, CFC-urile afectează

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 B3
BA SICI DE SCHIMBARE CLIMATICĂ

Măsurătorile formelor (izotopilor) de carbon din atmosfera modernă arată o amprentă clară
a adaosului de carbon "vechi" (sărăcit în 14C radioactiv natural) provenit din arderea
combustibililor fosili (spre deosebire de carbonul "nou" provenit din sistemele vii). În
plus, se știe că, în prezent, activitățile umane (cu excepția schimbărilor în utilizarea
terenurilor) emit aproximativ 10 miliarde de tone de carbon în fiecare an, în principal prin
arderea combustibililor fosili, ceea ce este mai mult decât suficient pentru a explica
creșterea observată a concentrației.

Aceste și alte dovezi arată în mod concludent faptul că concentrația ridicată de CO2 din
atmosfera noastră este rezultatul activităților umane.

Înregistrările climatice arată o tendință de încălzire.

Estimarea creșterii temperaturii medii globale a aerului la suprafață necesită o analiză
atentă a milioane de măsurători din întreaga lume, inclusiv de la stații terestre, nave și
sateliți. În ciuda numeroaselor complicații ale sintetizării unor astfel de date, mai
multe
echipe independente au concluzionat separat și în unanimitate că temperatura medie
globală a aerului la suprafață a crescut cu aproximativ 1 °C (1,8 °F) din 1900 [Figura B4].
Deși înregistrările arată mai multe pauze și accelerări în tendința de creștere, fiecare dintre
ultimele patru decenii a fost mai cald decât orice alt deceniu din înregistrările instrumentale
începând cu 1850.
Mergând mai departe în timp, înainte ca termometrele precise să fie disponibile pe scară
largă, temperaturile pot fi reconstituite folosind indicatori sensibili la climă "proxies".

Învățați despre epocile
glaciare:
Analizele detaliate ale sedimentelor
oceanice, ale carotelor de gheață și
ale altor date arată că, cel puțin în ultimii
2,6 milioane de ani, Pământul a trecut
prin perioade îndelungate în care
temperaturile erau mult mai scăzute
decât în prezent, iar pături groase de
gheață acopereau zone mari din
emisfera nordică. Aceste perioade
lungi de frig, care în cele mai recente
cicluri au durat aproximativ 100.000
de ani, au fost
întrerupte de
perioade Printr-o combinație de teorie, observații și modelare,
"interglaciare" calde oamenii de știință au dedus că erele glaciare* sunt
mai scurte, inclusiv în
declanșate de variațiile recurente ale orbitei
ultimii 10.000 de
Pământului, care modifică în principal distribuția
ani.
regională și sezonieră a energiei solare care ajunge pe
Pământ. Aceste modificări relativ mici ale energiei solare
sunt întărite, pe parcursul a mii de ani, de schimbări treptate
ale stratului de gheață al Pământului (criosfera), în special
în emisfera nordică, și ale compoziției atmosferice, ceea
ce duce, în cele din urmă, la mari
 *Rețineți că, din punct Antarctica, în urmă cu aproximativ 3,3
de vedere geologic, milioane de ani. Cu toate acestea, în acest
schimbările de temperatură globală. Pământul se află într-o document am folosit termenul în sensul
Schimbarea medie a temperaturii globale epocă glaciară de când său mai familiar, care indică apariția
în timpul unui ciclu glaciar este estimată la s-a format ultima dată regulată a unor straturi de gheață extinse
5 calota glaciară din în America de Nord și în nordul Eurasiei.
°C ± 1 °C (9 °F ± 2 °F).

B4 CLIMAT CHA NGE

 BA SICI DE SCHIMBARE CLIMATICĂ

în materiale precum inelele copacilor, carote de gheață și sedimente marine. Comparațiile

dintre înregistrările termometrice și aceste măsurători indirecte sugerează că perioada de
la începutul anilor 1980 a fost cea mai caldă perioadă de 40 de ani din ultimele opt secole
și că temperatura globală se apropie de temperaturile maxime înregistrate acum 5.000-
10.000 de ani, în cea mai caldă parte a actualei noastre perioade interglaciare.

Multe alte efecte asociate cu tendința de încălzire au devenit evidente în ultimii ani.
Acoperirea de gheață marină de vară din Arctica s-a redus dramatic. Conținutul de căldură
al oceanului a crescut. Nivelul mediu global al mării a crescut cu aproximativ 16 cm (6 inch)
din 1901, atât din cauza expansiunii apei mai calde din oceane, cât și din cauza adaosului
de apă de topire a ghețarilor și a calotelor de gheață de pe uscat. Încălzirea și schimbările
în materie de precipitații modifică aria de răspândire geografică a multor specii de plante
și animale, precum și calendarul ciclurilor lor de viață. Pe lângă efectele asupra climei, o
parte din excesul de CO2 din atmosferă este absorbit de ocean, modificând compoziția
chimică a acestuia (provocând acidificarea oceanelor).

Media anuală Centrul Hadley (UK Figur a B4. Temperatura medie

1
Met) globală de la suprafața
0.8
Pământului a crescut, după cum
Diferența față de temperatura medie (°C) în raport cu 1961-1990

0.6 se arată în acest grafic al

0.4 măsurătorilor combinate ale
NASA (GISS)
NOAA (NCEI) temperaturilor terestre și oceanice
0.2
din 1850 până în 2019, derivate
0
din trei analize independente ale
-0.2 seturilor de date disponibile.
-0.4 Panoul de sus prezintă valorile
Media 1961-1990 medii anuale din cele trei analize,
-0.6
iar panoul de jos prezintă valorile
-0.8 medii decenale, inclusiv intervalul
0.6
de incertitudine (bare gri) pentru
setul de date maro (HadCRUT4).
0.4
Modificările de temperatură sunt
0.2 raportate la temperatura medie
Media decenală
0 globală de suprafață, mediate în
perioada 1961-1990. Sursa: NOAA
-0.2
Climate.gov, pe baza IPCC AR5.
-0.4 Date de la UK Met Offfce Hadley Centre
-0.6 (maro), US National Aeronautics and
Space Administration Goddard Institute
for Space Studies (roșu) și US National
Oceanic and Atmospheric Administration.
Centrele Naționale pentru Informații de Mediu
1850 1870 1890 1910 1930 1950 1970 1990 2010
mație (portocaliu).
Anul
E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 B5
 BA SICI DE SCHIMBARE CLIMATICĂ

Multe procese complexe modelează clima noastră.

Bazându-ne doar pe fizica cantității de energie pe care CO2 o absoarbe și o emite, o dublare a
concentrației atmosferice de CO2 față de nivelurile din perioada preindustrială (până la
aproximativ 560 ppm) ar provoca, prin ea însăși, o creștere a temperaturii medii globale de
aproximativ 1 °C (1,8 °F). Cu toate acestea, în sistemul climatic global, lucrurile sunt mai
complexe; încălzirea conduce la alte efecte (reacții de feedback) care fie amplifică, fie
diminuează încălzirea inițială.

Cele mai importante reacții implică diferite forme de apă. O atmosferă mai caldă conține, în
general, mai mulți vapori de apă. Vaporii de apă sunt un puternic gaz cu efect de seră,
provocând astfel o încălzire mai mare; durata scurtă de viață a acestora în atmosferă face ca
creșterea lor să fie în mare măsură în concordanță cu încălzirea. Astfel, vaporii de apă sunt
considerați un amplificator, și nu un factor determinant, al schimbărilor climatice. Temperaturile
mai ridicate din regiunile polare topesc gheața marină și reduc stratul de zăpadă sezonier,
expunând o suprafață oceanică și terestră mai întunecată care poate absorbi mai multă
căldură, provocând o încălzire suplimentară. Un alt feedback important, dar incert, se referă la
schimbările în nori. Încălzirea și creșterea vaporilor de apă pot determina împreună creșterea sau
reducerea acoperirii norilor, ceea ce poate amplifica sau atenua schimbările de temperatură, în
funcție de modificările în ceea ce privește întinderea orizontală, altitudinea și proprietățile
norilor. Cea mai recentă evaluare științifică indică faptul că efectul global net global al
modificărilor norilor este probabil să amplifice încălzirea.

Oceanul moderează schimbările climatice. Oceanul este un rezervor uriaș de căldură, dar
este dificil să se încălzească pe toată adâncimea sa, deoarece apa caldă tinde să rămână
aproape de suprafață. Prin urmare, rata cu care căldura este transferată în adâncurile
oceanului este lentă; variază de la an la an și de la un deceniu la altul și ajută la determinarea
ritmului de încălzire la suprafață. Observații ale
oceanului de la subsuprafață sunt limitate înainte de aproximativ 1970, dar de atunci, încălzirea
din partea superioară a 700 m (2.300 picioare) este ușor de observat, iar încălzirea mai adâncă
este, de asemenea, observată în mod clar începând cu aproximativ 1990.

Temperaturile de suprafață și precipitațiile din majoritatea regiunilor diferă foarte mult de media
globală din cauza poziției geografice, în special a latitudinii și a poziției continentale. Atât
valorile medii ale temperaturilor și precipitațiilor, cât și cele extreme ale acestora (care au, în
general, cel mai mare impact asupra sistemelor naturale și a infrastructurii umane), sunt, de
asemenea, puternic afectate de tiparele locale ale vânturilor.
B6 CLIMAT CHA NGE
Estimarea efectelor proceselor de reacție, a ritmului încălzirii și a schimbărilor climatice
regionale necesită utilizarea unor modele matematice ale atmosferei, oceanelor, uscatului și
gheții pr aceste modele sunt de acord că efectul net global al reacțiilor de feedback este acela de a
(criosfera), oc amplifica încălzirea.
bazate pe es
legile e
stabilite ale cli
fizicii și pe m
cele mai ati
recente ce
,
cunoștințe
în
ale
sp
procesele
ec
fizice,
ial
chimice și fo
biologice r
care m
influențează ar
clima și e
funcționeaz a
ă pe n
computere or
puternice. ilo
Modelele r
variază în și
ceea ce a
privește m
es
proiecțiile
te
privind
cu
cantitatea
l
de încălzire
oc
suplimentar
e
ă la care
a
trebuie să
n
ne așteptăm
el
(în funcție or
de tipul de ),
model și de d
ipotezele ar
utilizate în to
simularea at
anumitor e
 BA SICI DE SCHIMBARE CLIMATICĂ

Activitățile umane schimbă clima.

O analiză riguroasă a tuturor datelor și a tuturor probelor arată că cea mai mare parte a
încălzirii globale observate în ultimii 50 de ani nu poate fi explicată prin cauze naturale și
că, în schimb, este nevoie de un rol semnificativ al influenței activităților umane.

Pentru a discerne influența umană asupra climei, oamenii de știință trebuie să ia în

considerare numeroasele variații naturale care afectează temperatura, precipitațiile și
alte aspecte ale climei, de la scară locală până la scară globală, pe scări temporale de la
câteva zile la zeci de ani și chiar mai mult. Una dintre variațiile naturale este El Niño
Southern Oscillation (ENSO), o alternanță neregulată între încălzire și răcire (cu o durată
de aproximativ doi până la șapte ani) în Oceanul Pacific ecuatorial, care provoacă
schimbări semnificative de la an la an la nivel regional și global în ceea ce privește
modelele de temperatură și precipitații. Erupțiile vulcanice modifică, de asemenea, clima,
în parte prin creșterea cantității de particule mici (aerosoli) din stratosferă care reflectă
sau absorb lumina solară, ceea ce duce la o răcire pe termen scurt a suprafeței care
durează, de obicei, aproximativ doi-trei ani. De-a lungul a sute de mii de ani, variațiile
lente și recurente ale orbitei Pământului în jurul Soarelui, care modifică distribuția
energiei solare primite de Pământ, au fost suficiente pentru a declanșa ciclurile glaciare din
ultimii 800.000 de ani.
Amprentarea este o modalitate puternică de a studia cauzele schimbărilor climatice. Diferitele
influențe asupra climei conduc la diferite modele observate în înregistrările climatice. Acest
lucru devine evident atunci când oamenii de știință cercetează dincolo de schimbările
temperaturii medii a planetei și analizează mai atent modelele geografice și temporale ale
schimbărilor climatice. De exemplu, o creștere
în producția de energie solară va duce la un model foarte diferit de schimbare a temperaturii
(la suprafața Pământului și pe verticală în atmosferă) în comparație cu cel indus de o
creștere a concentrației de CO2 . Modificările observate ale temperaturii atmosferice
prezintă o amprentă digitală mult
continuare

Aflați mai multe despre alte cauze umane ale schimbărilor climatice:
Schimbările în orașe - pot
Pe lângă emiterea de gaze cu efect
modul în care duce atât la efecte de încălzire,
de seră, activitățile umane au oamenii folosesc cât și de răcire la nivel local,
modificat și echilibrul energetic al terenurile - de
prin modificarea reflexivității
Pământului, de exemplu: exemplu, pentru
păduri, ferme sau
■ Schimbări în utilizarea terenurilor.
 suprafețele Pământului (afectând cantitatea de reflectând
lumină solară trimisă înapoi în spațiu) și prin lumina
solară în
modificarea gradului de umiditate a unei regiuni.
spațiu. Unii
■ Emisiile de poluanți (altele decât gazele cu efect de aerosoli
seră). Unele procese industriale și agricole emit afectează, de
poluanți care produc aerosoli (picături sau asemenea,
particule mici în suspensie în atmosferă). formarea
Majoritatea aerosolilor răcesc Pământul norilor, care
prin pot avea un
efect de
încălzire sau
de răcire.
efect în funcție
de tipul și
localizarea
acestora.
Particulele
negre de
carbon (sau
"funingine")
produse la
arderea
combustibililor
fosili sau a
vegetației au, în
general, un
efect de
încălzire,
deoarece
absorb radiația
solară care
intră.

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 B7
BA SICI DE SCHIMBARE CLIMATICĂ

mai apropiat de cel al unei creșteri pe termen lung a CO2 decât de cel al unui Soare
fluctuant. Oamenii de știință testează în mod obișnuit dacă schimbările pur naturale ale
Soarelui, activitatea vulcanică sau variabilitatea internă a climei ar putea explica în mod
plauzibil modelele de schimbare pe care le-au observat în multe aspecte diferite ale sistemului
climatic. Aceste analize au arătat că schimbările climatice observate în ultimele decenii nu pot
fi explicate doar prin factori naturali.

perioadă de referință (stabilită la zero), 1986-2005. Sursa: Pe baza IPCC AR5

Figur e B5. Cantitateași ritmul de

încălzire preconizate pentru secolul
XXI depind de cantitatea totală de
gaze cu efect de seră emise de
omenire. Modelele estimează
creșterea temperaturii în cazul unui
scenariu de menținere a nivelului
emisiilor (în roșu) și al unor
reduceri agresive ale emisiilor,
care se apropie de zero peste 50
de ani (în albastru). În negru este
estimarea modelată a încălzirii
din trecut. Fiecare linie continuă
reprezintă media
a diferitelor execuții ale
modelelor care utilizează același
scenariu de emisii, iar zonele
umbrite oferă o măsură a diferenței
(o abatere standard) între
schimbările de temperatură
proiectate de diferitele modele.
Toate datele sunt raportate la o

Cum se va schimba clima în
viitor?
Oamenii de știință au
făcut progrese majore în
ceea ce privește
observațiile, teoria și
modelarea sistemului
climatic al Pământului, iar
aceste progrese le-au
permis să proiecteze
schimbările climatice
viitoare cu o încredere din
ce în ce mai mare. Cu
toate acestea, mai multe
probleme majore fac
imposibilă estimarea
precisă a modului în care
vor evolua tendințele
globale sau regionale ale
temperaturii, deceniu după
deceniu, în viitor. În primul
rând, nu putem prezice
cantitatea de CO2 pe care
o vor emite activitățile
umane, deoarece acest
lucru depinde de factori
precum evoluția
B8 CLIMAT CHA NGE
economiei globale și modul în care se va schimba producția și consumul de energie al
societății în următoarele decenii. În al doilea rând, având în vedere înțelegerea actuală a
complexității modului în care funcționează reacțiile climatice, există o serie de rezultate
posibile, chiar și pentru un anumit scenariu de emisii de CO2 . În cele din urmă, pe perioade
de timp de aproximativ un deceniu, variabilitatea naturală poate modula efectele unei
tendințe de bază a temperaturii. Luate împreună, toate proiecțiile modelelor indică faptul că
Pământul va continua să se încălzească considerabil mai mult în următoarele câteva
decenii sau secole. Dacă nu ar exista schimbări tehnologice sau politice pentru a reduce
tendințele de emisii de la traiectoria lor actuală, atunci o nouă încălzire medie la nivel global
de 2,6 până la 4,8 °C (4,7 până la 8,6 °F), în plus față de cea care a avut loc deja, ar
putea avea loc.
care au avut loc ar fi de așteptat în secolul XXI [Figura B5]. Proiectarea a ceea ce vor însemna
aceste intervale pentru climatul experimentat într-un anumit loc este o problemă științifică
dificilă, dar estimările continuă să se îmbunătățească pe măsură ce modelele la scară
regională și locală avansează.
Schimbarea temperaturii medii globale la suprafață
6.0
Încălzirea trecută modelată
temperatura medie
Reduceri agresive ale emisiilor
4.0
Reduceri agresive ale emisiilor
Diferența față de
Emisii "business as usual"
2.0
(°C)
0.0
-2.0
1950 2000 2050 2100
 Q& A ■

DACĂ LUMEA SE ÎNCĂLZEȘTE, DE CE UNELE

1 IERNI ȘI VERI SUNT ÎNCĂ FOARTE RECI?
Încălzirea globală este o tendință pe termen lung, dar acest lucru nu înseamnă că

1 fiecare an va fi mai cald decât cel precedent. Schimbările de zi cu zi și de la un an la

altul în modelele meteorologice vor continua să producă zile și nopți neobișnuit de reci,
ierni și veri, chiar dacă clima se încălzește.

Schimbările climatice nu înseamnă doar modificări ale temperaturii medii globale la suprafață, ci și
modificări ale circulației atmosferice, ale mărimii și tiparelor variațiilor climatice naturale și ale vremii
locale. Fenomenele La Niña modifică tiparele meteorologice, astfel încât unele regiuni devin mai umede, iar
verile umede sunt în general mai reci. Vânturile mai puternice din regiunile polare pot contribui la o iarnă
ocazional mai rece. În mod similar, persistența unei faze a unui model de circulație atmosferică
cunoscut sub numele de Oscilația Nord-Atlantică a contribuit la mai multe ierni reci recente în Europa,
în estul Americii de Nord și în nordul Asiei.

Modelele de circulație atmosferică și oceanică vor evolua pe măsură ce Pământul se încălzește și vor
influența traiectoria furtunilor și multe alte aspecte ale vremii. Încălzirea globală înclină șansele în
favoarea mai multor zile și anotimpuri calde și a mai puține zile și anotimpuri reci. De exemplu, în Statele
Unite continentale, în anii 1960, în toată zona continentală au fost înregistrate zilnic mai multe temperaturi
minime record decât maxime record, dar în anii 2000 au fost de două ori mai multe maxime record
decât minime record. Un alt exemplu important de înclinare a șanselor este faptul că, în ultimele
decenii, valurile de căldură au crescut în frecvență în mari părți ale Europei, Asiei, Americii de Sud și
Australiei. Valurile de căldură marine sunt, de asemenea, în creștere.

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 13
 ■ Q& A

14 CHA NGE CLIMATIC

 Q& A ■

DE CE SCADE GHEAȚA MARINĂ DIN

12 ARCTICA, ÎN TIMP CE GHEAȚA MARINĂ DIN
A NTARCTICA
Întinderea gheții marine este S -A SCHIMBAT
influențată FOARTE
de vânturi și de curenții oceanici, precum și de
temperatură.?Gheața de mare din Oceanul Arctic parțial închis pare să răspundă direct
PUȚIN
la încălzire, în timp ce
modificările vânturilor și ale oceanului par să domine modelele de schimbare a climei și a
gheții marine în oceanul din jurul Antarcticii.

doua cea mai mică extindere minimă din înregistrările prin satelit, alături de 2007 și 2016 - după cea din 2012,
care este încă cea mai mică înregistrare. Cele mai mici 13 extinderi de gheață din era sateliților au avut loc toate
în ultimii 13 ani. Sursa: Centrul Național de Date privind Zăpada și Gheața

Fig. 5. Întinderea gheții de mare

arctice de vară din 2012
(măsurată în septembrie) a fost
un record, reprezentată (în alb) în
comparație cu întinderea mediană
a gheții de mare de vară din 2012.
1979 - 2000 (în contur portocaliu).
În 2013, întinderea gheții marine de
vară din Arctica și-a revenit într-o
oarecare măsură, dar a fost totuși
a șasea cea mai mică întindere
înregistrată vreodată. În 2019,
întinderea gheții de mare a fost
efectiv la egalitate cu cea de-a

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 15
 ■ Q& A

Unele diferențe în ceea ce 1978, întinderea minimă anuală a gheții marine arctice (care apare în septembrie) a scăzut cu

privește întinderea sezonieră aproximativ 40% [Fig. 5]. Acoperirea de gheață se extinde din nou în fiecare iarnă arctică, dar

a gheții marine între Arctica și gheața este mai subțire decât era înainte. Estimările privind extinderea gheții marine din trecut sugerează
Antarctica se datorează că acest declin ar putea fi fără precedent cel puțin în ultimii 1450 de ani. Deoarece gheața de mare este
geografiei de bază și foarte reflectorizantă, încălzirea este amplificată pe măsură ce gheața scade și mai multă lumină solară este
influenței acesteia asupra absorbită de suprafața mai întunecată a oceanului.
circulației atmosferice și
Gheața de mare din Antarctica a înregistrat o ușoară creștere a întinderii globale din 1979 până în
oceanice. Arctica este un
2014, deși în unele zone, cum ar fi cea din vestul Peninsulei Antarctice, s-a înregistrat o scădere.
bazin oceanic înconjurat în
Tendințele pe termen scurt în
mare parte de mase
continentale muntoase, iar în Oceanul Sud, precum cele observate, pot
Antarctica este un continent apărea cu ușurință din cauza variabilității
înconjurat de ocean. În naturale a atmosferei, a oceanului și a sistemului
Arctica, întinderea gheții de gheață marină. Modificările în modelele
marine este limitată de masele vânturilor de suprafață din jurul continentului
terestre înconjurătoare. În
au contribuit la modelul de gheață de mare
timpul iernii în Oceanul Sudic,
din Antarctica
gheața de mare se poate
schimbare; factorii oceanici, cum ar fi adaosul de
extinde liber în oceanul apă dulce rece provenită din topirea banchizelor
înconjurător, limita sudică
de gheață, ar putea, de asemenea, să fi jucat un
fiind stabilită de linia de
rol. Cu toate acestea, după 2014, întinderea gheții
coastă a Antarcticii.
din Antarctica a început să scadă, atingând un
Deoarece gheața de mare
minim record (în cei 40 de ani de date satelitare)
din Antarctica se formează la
în 2017 și rămânând scăzută în următorii doi
latitudini mai îndepărtate de
ani.
Polul Sud (și mai aproape de
ecuator), mai puțină gheață
supraviețuiește vara.
Întinderea gheții de mare la
ambii poli se modifică în
funcție de anotimp; cu toate
acestea, variabilitatea pe
termen lung a întinderii gheții
de vară și de iarnă este
diferită în fiecare emisferă, în
parte datorită acestor
diferențe geografice de
bază.

Gheața de mare din Arctica a

scăzut dramatic de la sfârșitul
anilor 1970, în special vara și
toamna. De la începutul
înregistrărilor prin satelit, în
16 CHA NGE CLIMATIC
 Q& A ■

CUM INFLUENȚEAZĂ SCHIMBĂRILE

1 CLIMATICE PUTEREA ȘI FRECVENȚA
INUNDAȚIILOR, SECETELOR, URAGANELOR

3 ȘI TORNADELOR?

Atmosfera inferioară a Pământului devine mai caldă și mai umedă ca urmare a emisiilor
de gaze cu efect de seră cauzate de om. Acest lucru oferă potențial pentru mai multă
energie pentru furtuni și anumite fenomene meteorologice extreme. În conformitate cu
așteptările teoretice, tipurile de fenomene cele mai strâns legate de temperatură, cum ar fi
valurile de căldură și zilele extrem de călduroase, sunt din ce în ce mai probabile. De
asemenea, precipitațiile abundente și căderile de zăpadă (care cresc riscul de inundații)
devin, în general, mai frecvente.
Odată cu încălzirea climei Pământului, în întreaga lume au fost observate fenomene meteorologice mai
frecvente și mai intense. De obicei, oamenii de știință identifică aceste fenomene meteorologice ca fiind
"extreme" dacă nu se aseamănă cu 90% sau 95% din fenomenele meteorologice similare care au avut loc
anterior în aceeași regiune. Numeroși factori contribuie la orice eveniment meteorologic extrem individual -
inclusiv modelele de variabilitate naturală a climei, cum ar fi El Niño și La Niña - ceea ce face dificilă
atribuirea unui anumit eveniment extrem la schimbările climatice cauzate de om. Cu toate acestea, studiile
pot arăta dacă încălzirea climei a făcut ca un eveniment să fie mai sever sau mai probabil să se producă.

Încălzirea climei poate contribui la intensitatea valurilor de căldură prin creșterea șanselor de zile și nopți
foarte călduroase. Încălzirea climei crește, de asemenea, evaporarea pe uscat, ceea ce poate agrava seceta
și poate crea condiții mai predispuse la incendii de vegetație și un sezon mai lung de incendii de vegetație.
Încălzirea atmosferei este, de asemenea, asociată cu precipitații mai abundente (ploi și furtuni de zăpadă)
prin creșterea capacității aerului de a reține umezeala. Fenomenele El Niño favorizează seceta în multe
zone terestre tropicale și subtropicale, în timp ce fenomenele La Niña favorizează condiții mai umede în
multe locuri. Se așteaptă ca aceste variații regionale și pe termen scurt să devină mai extreme în condițiile
unei încălziri climatice.

Atmosfera mai caldă și mai umedă a Pământului și oceanele mai calde fac probabil ca cele mai
puternice uragane să fie mai intense, să producă mai multe precipitații, să afecteze noi zone și, eventual,
să fie mai mari și să dureze mai mult. Acest lucru este susținut de dovezile observaționale disponibile în
Atlanticul de Nord. În plus, creșterea nivelului mării (a se vedea întrebarea 14) crește cantitatea de apă
de mare care este împinsă spre țărm în timpul furtunilor de coastă, ceea ce, împreună cu mai multe
precipitații produse de furtuni, poate duce la valuri de furtună și inundații mai distructive. În timp ce
încălzirea globală face probabil ca uraganele să devină mai intense, modificarea numărului de uragane

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 17
 ■ Q& A

din fiecare an este destul de incertă. Acesta rămâne un subiect de cercetare în curs de desfășurare.

Se așteaptă ca unele condiții favorabile pentru furtunile puternice care generează tornade să crească
odată cu încălzirea, dar există incertitudini în ceea ce privește alți factori care afectează formarea tornadelor,
cum ar fi schimbările în variațiile verticale și orizontale ale vântului.

18 CHA NGE CLIMATIC

 Q& A ■

CÂT DE REPEDE CREȘTE NIVELUL MĂRII?

14 Măsurătorile pe termen lung ale marometrelor și datele recente obținute prin satelit
arată că nivelul global al mării este în creștere, cea mai bună estimare a ratei de creștere
medie globală din ultimul deceniu fiind de 3,6 mm pe an (0,14 inci pe an). Rata de creștere
a nivelului mării a crescut de când au început măsurătorile cu ajutorul altimetriei din
spațiu, în 1992; factorul dominant în creșterea medie globală a nivelului mării din 1970
este încălzirea cauzată de om. Creșterea globală observată din 1902 este de
numărul
aproximativ 16decm
puncte
(6 de date au
inch) e 6].Sursa: Shum și Kuo (2011)
crescut.
[Figur

Fig. 6. Observațiile arată că

nivelul mediu global al mării
a crescut cu aproximativ 16 cm (6
inch) de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Nivelul mării crește mai rapid în
ultimele decenii; măsurătorile
efectuate de marometre
(albastru) și sateliți (roșu) indică
faptul că cea mai bună estimare
a creșterii medii a nivelului mării în
ultimul deceniu se situează în
jurul valorii de 3,6 mm pe an
(0,14 inch pe an). Zona umbrită
reprezintă incertitudinea privind
nivelul mării, care a scăzut
pe măsură ce numărul de situri de
măsurare utilizate pentru
calcularea mediilor globale și

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 19
 ■ Q& A

Această creștere a nivelului mării plus, creșterea nivelului mării nu se va opri în 2100; nivelul mării va fi mult mai ridicat în următoarele
a fost determinată de secole, deoarece marea continuă să absoarbă căldură, iar ghețarii continuă să se retragă. Rămâne
expansiunea volumului de apă dificil de prezis în detaliu modul în care calota de gheață din Groenlanda și Antarctica va reacționa la
pe măsură ce oceanul se încălzirea continuă, dar se crede că Groenlanda și, probabil, Antarctica de Vest vor continua să piardă
încălzește, de topirea ghețarilor masă, în timp ce părțile mai reci ale Antarcticii ar putea să câștige masă pe măsură ce vor primi mai
montani din toate regiunile lumii multă zăpadă din cauza aerului mai cald care conține mai multă umiditate. Nivelul mării în ultimul
și de pierderile de masă din interglaciar
calota glaciară a Groenlandei și (caldă), în urmă cu aproximativ 125.000 de ani, a atins un nivel maxim de probabil 5-10 m deasupra
Antarcticii. Toate acestea sunt nivelului actual. În această perioadă, regiunile polare au fost mai calde decât în prezent. Acest lucru
rezultatul încălzirii climei. sugerează că, de-a lungul mileniilor, perioadele lungi de căldură crescută vor duce la o pierdere foarte
Fluctuațiile nivelului mării apar, semnificativă a unor părți din calote de gheață din Groenlanda și Antarctica și la creșterea în
de asemenea, din cauza consecință a nivelului mării.
schimbărilor în cantitățile de
apă stocate pe uscat. Variația
nivelului mării într-un anumit loc
depinde, de asemenea, de o
serie de alți factori, inclusiv
dacă procesele geologice
regionale și refacerea terenului
afectat de calote de gheață
anterioare determină ridicarea
sau scufundarea terenului
însuși și dacă modificările
vânturilor și ale curenților
adună apa oceanică pe
anumite coaste sau o
îndepărtează.

Efectele creșterii nivelului

mării sunt resimțite cel mai
acut prin creșterea frecvenței
și intensității valurilor de
furtună ocazionale. În cazul
în care CO2 și alte gaze cu
efect de seră continuă să
crească pe traiectoria
actuală, se estimează că
nivelul mării ar putea crește,
cel puțin, cu încă 0,4 până la
0,8 m până în 2100, deși
topirea viitoare a calotei
glaciare ar putea face ca
aceste valori să fie
considerabil mai mari. În
20 CHA NGE CLIMATIC
 Q& A ■

CE ESTE ACIDIFICAREA OCEANELOR ȘI DE CE

1 CONTEAZĂ?

5
Observațiile directe ale chimiei oceanice au arătat că echilibrul chimic al apei de mare s-a
schimbat spre o stare mai acidă (pH mai scăzut) [Fig. 7]. Unele organisme marine (cum
ar fi coralii și unele crustacee) au cochilii compuse din carbonat de calciu, care se dizolvă
mai ușor în acid. Pe măsură ce aciditatea apei de mare crește, devine mai dificil pentru
aceste organisme să își formeze sau să își mențină cochiliile.
CO2 se dizolvă în apă pentru a forma un acid slab, iar oceanele au absorbit aproximativ o treime din CO2
rezultat din activitățile umane, ceea ce a dus la o scădere constantă a nivelului pH-ului oceanelor. Odată cu
creșterea CO2 atmosferic, acest echilibru chimic se va schimba și mai mult în următorul secol.
Experimentele de laborator și alte experimente arată că, în condiții de CO2 și în ape mai acide, unele specii
marine au cochilii deformate și rate de creștere mai mici, deși efectul variază în funcție de specie.
Acidificarea modifică, de asemenea, ciclul nutrienților și multe alte elemente și compuși din ocean și este
posibil să schimbe avantajul competitiv al speciilor, cu efecte încă nedeterminate asupra ecosistemelor
marine și a rețelei trofice.

figura 7. Pemăsură ce CO2 din 400 1990 1995 2000 2005

Concentrația atmosferică de CO2 (ppm)
aer a crescut, a avut loc o PCO la suprafața oceanului2 , Bermuda
Anul
390 (µatm)
creștere a conținutului de CO2 din PCO la suprafața oceanului2 , Hawaii
oceanul de suprafață (caseta de 380 (µatm)
sau concentrația de CO2

sus) și o scădere a pH-ului apei de

370
mare (caseta de jos). Sursa: adaptare
după Dore et al. (2009) și Bates et al. 360
(2012).
350
pCO2

340

330

320

pH-ul oceanului de
suprafață
Bermude
Hawaii

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 21
 ■ Q& A

8.11

8.10

8.09

pH
8.08

8.07

8.06

22 CHA NGE CLIMATIC


1 ȘTIINȚĂ CĂ PĂMÂNTUL SE VA ÎNCĂLZI ȘI
6 Foarte încrezător. Dacă emisiile continuă pe traiectoria actuală, fără o reducere
figura 8. Dacă emisiile continuă
pe traiectoria actuală, fără o
reducere tehnologică sau de
reglementare, atunci cea mai
bună estimare este că temperatura
medie globală se va încălzi cu
încă 2,6 până la 4,8 °C (4,7 până
la 8,6 °F) până la sfârșitul
secolului (dreapta). Se estimează
că zonele terestre se vor încălzi
mai mult decât zonele oceanice și,
prin urmare, mai mult decât
media globală. Figura din stânga
arată încălzirea preconizată în
cazul unor reduceri foarte agresive
ale emisiilor. Cifrele reprezintă
estimări multimodel ale mediilor de
temperatură pentru 2081-2100 în
comparație cu 1986-2005. Sursa:
IPCC AR5
Q& A ■
CÂT DE ÎNCREZĂTORI SUNT OAMENII DE
MAI MULT ÎN URMĂTORUL SECOL?
tehnologică sau de reglementare, atunci se așteaptă o încălzire de 2,6 până la 4,8 °C
(4,7 până la 8,6 °F) în plus față de cea care a avut loc deja în secolul XXI [Fig. 8].
Încălzirea datorată adaosului în atmosferă a unor cantități mari de gaze cu efect de seră poate fi
înțeleasă prin prisma proprietăților de bază ale gazelor cu efect de seră. La rândul său, aceasta va
duce la numeroase schimbări în procesele climatice naturale, cu un efect net de amplificare a încălzirii.
Dimensiunea încălzirii care va fi înregistrată depinde în mare măsură de cantitatea de gaze cu efect de
seră care se acumulează în atmosferă și, prin urmare, de traiectoria emisiilor. Dacă emisiile totale
cumulate din 1875 sunt menținute sub nivelul de aproximativ 900 de gigatone (900 de miliarde de tone)
de carbon, există două treimi din șansele de a menține creșterea temperaturii medii globale din
perioada preindustrială sub 2 °C (3,6 °F). Cu toate acestea, două treimi din această cantitate a fost deja
emisă. Un obiectiv de menținere a creșterii temperaturii medii globale sub 1,5 °C (2,7 °F) ar permite o
cantitate și mai mică de emisii totale cumulate din 1875.
Bazându-ne doar pe fizica stabilită a cantității de căldură pe care CO2 o absoarbe și o emite, o dublare
a concentrației atmosferice de CO2 față de nivelurile preindustriale (până la aproximativ 560 ppm) ar
provoca, de una singură, fără a fi amplificată de alte efecte, o creștere a temperaturii medii globale de
aproximativ 1 °C (1,8 °F).
Cu toate acestea, valoarea totală a încălzirii generate de o anumită cantitate de emisii depinde de lanțurile
de efecte (feedback) care pot amplifica sau diminua individual încălzirea inițială.
Cea mai importantă reacție de amplificare este cauzată de vaporii de apă, care sunt un puternic gaz cu
efect de seră. Pe măsură ce CO2 crește și încălzește atmosfera, aerul mai cald poate reține mai multă
umiditate și poate reține mai multă căldură în atmosfera inferioară. De asemenea, odată cu topirea
ghețarilor și a ghețarilor din Arctica, mai multă lumină solară este absorbită de suprafețele mai întunecate
ale uscatului și ale oceanului, ceea ce determină o încălzire și o topire și mai mare a gheții și zăpezii.
Cea mai mare incertitudine în ceea ce privește înțelegerea noastră a reacțiilor se referă la nori (care pot
avea atât reacții pozitive, cât și negative) și la modul în care proprietățile norilor se vor schimba ca răspuns
la schimbările climatice.
Alte reacții importante sunt legate de ciclul
carbonului. În prezent, pământul și
oceanele absorb împreună aproximativ
jumătate din CO2 emis de activitățile
umane, dar capacitatea pământului și a
E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 23
 ■ Q& A

o preconizează că va scădea odată cu

c încălzirea suplimentară, ceea ce va duce la
e creșteri mai rapide ale emisiilor atmosferice.
a CO2 și o încălzire mai rapidă. Modelele
n
variază în ceea ce privește proiecțiile privind
e
cantitatea de încălzire suplimentară la care
l
o trebuie să ne așteptăm, dar toate aceste
r modele sunt de acord că efectul net global
al retroacțiunilor este acela de a amplifica
d încălzirea.
e

s
t
o
c
a

c
a
r
b
o
n

s
u
p
l
i
m
e
n
t
a
r

e
s
t
e
s
e

24 CHA NGE CLIMATIC

 Q& A ■

SUNT SCHIMBĂRILE CLIMATICE DE CÂTEVA

17 GRADE UN MOTIV DE ÎNGRIJORARE?

Da. Chiar dacă o creștere de câteva grade a temperaturii medii globale nu pare mare
lucru, temperatura medie globală în timpul ultimei ere glaciare a fost cu doar 4-5 °C mai
rece decât în prezent. Încălzirea globală de doar câteva grade va fi asociată cu schimbări
de amploare în ceea ce privește temperaturile și precipitațiile regionale și locale,
precum și cu creșterea anumitor tipuri de fenomene meteorologice extreme. Aceste și
alte schimbări (cum ar fi creșterea nivelului mării și valurile de furtună) vor avea un
impact grav asupra societăților umane și a lumii naturale.
Atât teoria, cât și observațiile directe au confirmat faptul că încălzirea globală este asociată cu o încălzire mai
mare pe uscat decât în oceane, cu umezirea atmosferei, cu modificări ale modelelor regionale de
precipitații, cu creșterea numărului de fenomene meteorologice extreme, cu acidificarea oceanelor, cu
topirea ghețarilor și cu creșterea nivelului mării (ceea ce sporește riscul de inundare a coastelor și de valuri de
furtună). Deja, temperaturile maxime record depășesc în medie cu mult temperaturile minime record, zonele
umede devin mai umede, în timp ce zonele uscate devin mai uscate, furtunile puternice au devenit mai
puternice, iar straturile de zăpadă (o sursă importantă de apă dulce pentru multe regiuni) sunt în scădere.

Se preconizează că aceste efecte se vor accentua odată cu încălzirea și vor amenința producția de
alimente, rezervele de apă dulce, infrastructura de coastă și, în special, bunăstarea populației uriașe care
trăiește în prezent în zonele joase. Chiar dacă anumite regiuni ar putea obține unele beneficii locale de
pe urma încălzirii, consecințele pe termen lung vor fi, în general, dezastruoase.

Nu doar o creștere de câteva grade a temperaturii medii globale reprezintă un motiv de îngrijorare, ci și ritmul
în care are loc această încălzire este important (a se vedea întrebarea 6). Schimbările rapide ale climei
provocate de om înseamnă că există mai puțin timp pentru a permite punerea în aplicare a măsurilor

1
de adaptare sau pentru ca ecosistemele să se adapteze, ceea ce reprezintă riscuri mai mari în zonele
vulnerabile la fenomene meteorologice extreme mai intense și la creșterea nivelului mării.

CE FAC OAMENII DE ȘTIINȚĂ PENTRU A

8 ABORDA PRINCIPALELE INCERTITUDINI DIN
CADRUL
ÎNȚELEGERE A SISTEMULUI CLIMATIC?

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 25
 ■ Q& A

Știința este un proces continuu de observare, înțelegere, modelare, testare și

predicție. Predicția unei tendințe pe termen lung a încălzirii globale ca urmare a
creșterii gazelor cu efect de seră este solidă și a fost confirmată de un număr tot mai
mare de dovezi. Cu toate acestea, înțelegerea anumitor aspecte ale schimbărilor
climatice rămâne incompletă. Printre exemple se numără variațiile naturale ale climei
la scară decenală până la centenară și la scară spațială regională până la locală,
precum și răspunsurile norilor la schimbările climatice, toate acestea fiind domenii de
cercetare activă.
continuare

26 CHA NGE CLIMATIC


De ce sunt folosite modelele
computerizate pentru a studia
schimbările climatice?
Viitoarea evoluție a climei Pământului ca răspuns la
ritmul rapid actual de creștere a CO2 nu are analogii
precise în trecut și nici nu poate fi înțeleasă în mod
corespunzător prin experimente de laborator.
Deoarece nu putem efectua experimente controlate în
mod deliberat pe Pământ, modelele computerizate se
numără printre cele mai importante instrumente
utilizate pentru a studia sistemul climatic al
Pământului.
Modelele climatice se bazează pe ecuații matematice
care reprezintă cea mai bună înțelegere a legilor de
bază ale fizicii, chimiei și biologiei care guvernează
comportamentul atmosferei, al oceanului, al suprafeței
terestre, al gheții și al altor părți ale sistemului
climatic, precum și interacțiunile dintre acestea.
Cele mai cuprinzătoare modele climatice, modelele
sistemului terestru, sunt concepute pentru a simula
sistemul climatic al Pământului cu cât mai multe
detalii permise de cunoștințele noastre și de
supercomputerele disponibile.
Capacitatea modelelor climatice s-a îmbunătățit în
mod constant începând cu anii 1960. Folosind ecuații
bazate pe fizică, modelele pot fi testate și reușesc să
simuleze o gamă largă de variații meteorologice și
climatice, de exemplu, de la furtuni individuale,
meandre ale jet stream-ului, evenimente El Niño și
clima ultimului secol.
Previziunile lor privind cele mai importante
caracteristici ale semnalului schimbărilor climatice pe
termen lung cauzate de activitatea umană au rămas
solide, pe măsură ce generații de modele din ce în ce
mai complexe oferă detalii mai bogate despre aceste
schimbări. De asemenea, acestea sunt
utilizate pentru a efectua experimente
pentru
izolarea cauzelor
specifice ale
schimbărilor
climatice
și pentru a explora
Q& A ■
Comparațiile dintre predicțiile modelelor și observații identifică ceea
ce este bine înțeles și, în același timp, dezvăluie incertitudinile sau
lacunele din înțelegerea noastră. Acest lucru ajută la stabilirea
priorităților pentru noi cercetări. Monitorizarea vigilentă a întregului
sistem climatic - atmosfera, oceanele, uscat și gheață - este, prin
urmare, esențială, deoarece sistemul climatic poate fi plin de
surprize.
Împreună, datele de teren și de laborator și cunoștințele teoretice sunt
folosite pentru a avansa modelele sistemului climatic al Pământului și pentru
a îmbunătăți reprezentarea proceselor cheie din cadrul acestora, în special
cele asociate cu norii, aerosolii,
și transportul de căldură în oceane. Acest lucru este esențial pentru
simularea exactă a schimbărilor climatice și a schimbărilor asociate în ceea
ce privește fenomenele meteorologice severe, în special la scară regională
și locală, care sunt importante pentru deciziile politice.
Simularea modului în care norii se vor schimba odată cu încălzirea și,
la rândul lor, pot influența încălzirea rămâne una dintre provocările
majore pentru modelele climatice globale, în parte pentru că diferitele
tipuri de nori au un impact diferit asupra climei, iar numeroasele
procese noroase au loc la scări mai mici decât pot rezolva majoritatea
modelelor actuale. Puterea mai mare a calculatoarelor permite deja
rezolvarea unora dintre aceste procese în noua generație de modele.
Zeci de grupuri și instituții de cercetare lucrează la modele climatice,
iar oamenii de știință sunt acum capabili să analizeze rezultatele tuturor
modelelor majore ale sistemului terestru din lume și să le compare între
ele și cu observațiile. Astfel de oportunități sunt extrem de utile
pentru a evidenția punctele forte și punctele slabe ale diferitelor
modele și pentru a diagnostica cauzele diferențelor dintre modele,
astfel încât cercetarea să se poată concentra asupra proceselor
relevante. Diferențele dintre modele permit
estimările care trebuie făcute cu privire la incertitudinile din proiecțiile
privind schimbările climatice viitoare. În plus, arhivele mari de rezultate
obținute de la multe modele diferite îi ajută pe oamenii de știință să
identifice aspectele proiecțiilor privind schimbările climatice care sunt
solide și care pot fi interpretate în funcție de mecanismele fizice
cunoscute.
Studierea modului în care clima a răspuns la schimbările majore din trecut
este o altă modalitate de a verifica dacă înțelegem cum funcționează
E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 27
 ■ Q& A
diferitele procese și dacă modelele sunt capabile să funcționeze în mod fiabil
într-o gamă largă de condiții.

28 CHA NGE CLIMATIC

 Q& A ■

SCENARIILE DE DEZASTRU LEGATE DE

1 PUNCTELE DE INFLEXIUNE, CUM AR FI
"OPRIREA CURENTULUI GOLFULUI" ȘI

9 ELIBERAREA DE METAN DIN ARCTICA, SUNT

UN MOTIV DE ÎNGRIJORARE?

Rezultatele celor mai bune modele climatice disponibile nu prevăd o schimbare bruscă
(sau o prăbușire) în viitorul apropiat a Circulației Meridionale Meridionale de Revărsare
a Atlanticului, care include Curentul Golfului. Cu toate acestea, aceasta și alte potențiale
schimbări bruște cu risc ridicat, cum ar fi eliberarea de metan și dioxid de carbon de la
dezghețarea permafrostului, rămân domenii active de cercetare științifică. Unele
schimbări bruște sunt deja în curs de desfășurare, cum ar fi scăderea întinderii gheții
marine din Arctica (a se vedea întrebarea 12), iar pe măsură ce încălzirea crește, nu
poate fi exclusă posibilitatea producerii altor schimbări bruște majore.
Compoziția atmosferei se schimbă spre condiții care nu au mai fost întâlnite de milioane de ani, așa că
ne îndreptăm spre un teritoriu necunoscut, iar incertitudinea este mare. Sistemul climatic implică multe
procese concurente care ar putea schimba clima într-o stare diferită odată ce un prag a fost depășit.

Un exemplu bine cunoscut este circulația de răsturnare oceanică sud-nord, care este întreținută de apa
rece și sărată care se scufundă în Atlanticul de Nord și implică transportul de căldură suplimentară în
Atlanticul de Nord prin intermediul curentului Golfului. În timpul ultimei ere glaciare, impulsurile de apă
dulce provenite din topirea stratului de gheață de deasupra Americii de Nord au dus la încetinirea
acestei circulații de răsturnare. Aceasta a provocat, la rândul său, schimbări climatice pe scară largă
în emisfera nordică. Cu toate acestea, reîmprospătarea Atlanticului de Nord ca urmare a topirii stratului
de gheață din Groenlanda este treptată și, prin urmare, nu se așteaptă ca aceasta să provoace schimbări
bruște.

O altă preocupare se referă la Arctica, unde o încălzire substanțială ar putea destabiliza metanul
(un gaz cu efect de seră) reținut în sedimentele oceanice și în permafrost, ceea ce ar putea duce la o
eliberare rapidă a unei cantități mari de metan. Dacă s-ar produce o astfel de eliberare rapidă, atunci
s-ar produce schimbări climatice majore și rapide
rezultă. Astfel de schimbări cu risc ridicat sunt considerate puțin probabile în acest secol, dar sunt, prin
definiție, greu de prevăzut. Prin urmare, oamenii de știință continuă să studieze posibilitatea depășirii unor
astfel de puncte de cotitură, dincolo de care riscăm schimbări mari și bruște.

Pe lângă schimbările bruște din sistemul climatic în sine, schimbările climatice constante pot depăși
praguri care declanșează schimbări bruște în alte sisteme. În sistemele umane, de exemplu, infrastructura

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 29
 ■ Q& A

a fost construită, de obicei, pentru a se adapta la variabilitatea climatică din momentul construcției.
Schimbările climatice treptate pot provoca schimbări bruște în ceea ce privește utilitatea infrastructurii -
cum ar fi atunci când creșterea nivelului mării depășește brusc digurile de protecție sau când dezghețul
permafrostului provoacă prăbușirea bruscă a conductelor, clădirilor sau drumurilor. În sistemele naturale,
pe măsură ce temperaturile aerului și ale apei cresc, unele specii - cum ar fi pițigoiul de munte și mulți
corali oceanici - nu vor mai putea supraviețui în habitatele lor actuale și vor fi nevoite să se mute (dacă
este posibil) sau să se adapteze rapid. Alte specii se pot descurca mai bine în noile condiții, provocând
schimbări bruște în echilibrul ecosistemelor; de exemplu, temperaturile mai ridicate au permis unui număr
mai mare de gândaci de scoarță să supraviețuiască peste iarnă în unele regiuni, unde focarele de gândaci
au distrus pădurile.

30 CHA NGE CLIMATIC

 Q& A ■

intermediare de emisii (verde și albastru). Micul semn de scădere

2
a temperaturii la 2300 este cauzată de eliminarea emisiilor de gaze cu efect de seră cu durată scurtă de viață,
inclusiv metanul. Sursa: Zickfeld et al., 2013

figura 9. Dacă emisiile globale

ar înceta brusc, ar fi nevoie de
mult timp pentru ca temperaturile
aerului de la suprafață și ale
oceanelor să înceapă să se
răcească, deoarece excesul de CO2
din atmosferă ar rămâne acolo
pentru o perioadă lungă de timp
și ar continua să exercite o acțiune
de încălzire.
efect. Proiecțiile modelelor arată
modul în care concentrația
atmosferică de CO2
(a), temperatura aerului la
suprafață (b) și expansiunea
termică a oceanelor (c) ar
reacționa în urma unui scenariu de
încetare a emisiilor în anul 2300
(roșu), a unui scenariu
de reduceri agresive ale emisiilor,
care se apropie de zero peste 50
de ani (portocaliu), și două scenarii

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 31
 ■ Q& A

calotei glaciare din Groenlanda, care s-au format în timpul fostelor climate reci. Prin urmare, încălzirea
DACĂ actuală a Pământului cauzată de CO2 este, în esență, ireversibilă la scara umană. Cantitatea și ritmul
EMISIILE DE încălzirii ulterioare vor depinde aproape în întregime de cantitatea de CO2 pe care o va emite
omenirea.
GAZE CU
Scenariile privind viitoarele schimbări climatice presupun din ce în ce mai mult utilizarea de tehnologii care
EFECT DE pot elimina din atmosferă gazele cu efect de seră. În astfel de scenarii cu "emisii negative", se presupune
că la un moment dat
SERĂ AR FI
în viitor, se vor depune
OPRITE, AR eforturi pe scară largă care să
utilizeze astfel de tehnologii
REVENI pentru a elimina CO2 din
CLIMA LA atmosferă și pentru a scădea
concentrația atmosferică a
CONDIȚIILE
acestuia, începând astfel să
DE ACUM inverseze încălzirea
determinată de CO2 pe
200 de ANI? perioade mai lungi de timp.
Implementarea unor astfel de
Nu. Chiar dacă emisiile de gaze cu efect de seră ar înceta brusc, temperatura
tehnologii la la suprafața
scară largă ar
Pământului ar avea nevoie de mii de ani pentru a se răci și a reveni
necesita o scădere
la nivelul din era
semnificativă a costurilor
preindustrială.
Dacă emisiile de CO2 ar fi acestora. Chiar dacă astfel de
oprite complet, ar fi nevoie de soluții tehnologice ar fi practice,
multe mii de ani pentru ca
ar fi în continuare esențiale
emisiile de CO2 să revină la
reduceri substanțiale ale
nivelurile "preindustriale" din
cauza transferului foarte lent în emisiilor de CO .2
adâncurile oceanului și a
îngropării finale în sedimentele
oceanice. Temperaturile de la
suprafață ar rămâne ridicate
timp de cel puțin o mie de ani,
ceea ce implică un angajament
pe termen lung pentru o
planetă mai caldă din cauza
emisiilor trecute și actuale.
Nivelul mării ar continua
probabil
să crească timp de mai
multe secole, chiar și după
ce temperatura a încetat să
mai crească [Fig. 9]. Ar fi
necesară o răcire
semnificativă pentru a
inversa topirea ghețarilor și a

32 CHA NGE CLIMATIC

CONCLUZIE

Acest document explică faptul că există mecanisme fizice bine cunoscute prin care
modificările cantității de gaze cu efect de seră provoacă schimbări climatice. Documentul
analizează dovezile conform cărora concentrațiile acestor gaze în atmosferă au crescut
și continuă să crească rapid, că au loc schimbări climatice și că cea mai mare parte a
schimbărilor recente se datorează aproape sigur emisiilor de gaze cu efect de seră
cauzate de activitățile umane. Schimbările climatice ulterioare sunt inevitabile; dacă
emisiile de gaze cu efect de seră continuă fără a fi reduse, schimbările viitoare le vor
depăși substanțial pe cele care au avut loc până acum. Există în continuare o serie de
estimări privind amploarea și expresia regională a schimbărilor viitoare, dar se așteaptă
o creștere a fenomenelor climatice extreme care pot afecta negativ ecosistemele naturale,
activitățile umane și infrastructura.

Cetățenii și guvernele pot alege între mai multe opțiuni (sau o combinație de opțiuni) ca
răspuns la aceste informații: pot schimba modelul de producție și utilizare a energiei
pentru a limita emisiile de gaze cu efect de seră și, prin urmare, amploarea schimbărilor
climatice; pot aștepta ca schimbările să se producă și pot accepta pierderile, daunele și
suferințele care apar; se pot adapta cât mai mult posibil la schimbările reale și așteptate;
sau pot căuta soluții de "geoinginerie", încă nedovedite, pentru a contracara unele dintre
schimbările climatice care ar avea loc în caz contrar. Fiecare dintre aceste opțiuni are
riscurile, atracțiile și costurile, iar ceea ce se face în realitate poate fi un amestec al
acestor opțiuni diferite. Diferitele națiuni și comunități vor varia în ceea ce privește
vulnerabilitatea și capacitatea lor de adaptare. Există o dezbatere importantă care
trebuie să aibă loc cu privire la alegerile dintre aceste opțiuni, pentru a decide ce este
mai bine pentru fiecare grup sau națiune și, cel mai important, pentru populația
globală în ansamblu. Opțiunile trebuie să fie discutate la scară globală, deoarece, în
multe cazuri, comunitățile cele mai vulnerabile controlează puține dintre emisii, fie ele
trecute sau viitoare. Descrierea noastră a științei schimbărilor climatice, cu faptele și
incertitudinile sale, este oferită ca o bază pentru a informa această dezbatere
politică.

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 23
 ■ MULȚUMIRI

Autori
Următoarele persoane au făcut parte din echipa principală de redactare pentru edițiile din 2014
și 2020 ale acestui document:
■ Eric Wolff FRS, (lider britanic),
Universitatea din Cambridge
■ Inez Fung (NAS, lider în SUA),
Universitatea din California, Berkeley
■ Brian Hoskins FRS, Institutul Grantham
pentru schimbări climatice
■ John F.B. Mitchell FRS, UK Met Office
■ Tim Palmer FRS, Universitatea din Oxford
■ Benjamin Santer (NAS), Laboratorul
Național Lawrence Livermore
■ John Shepherd FRS,
Universitatea din Southampton
■ Keith Shine FRS, Universitatea din Reading.
■ Susan Solomon (NAS), Institutul de
Tehnologie din Massachusetts
■ Kevin Trenberth, Centrul Național
de Cercetare Atmosferică
(National Center for Atmospheric
Research)
■ John Walsh, Universitatea din Alaska, Fairbanks
■ Don Wuebbles, Universitatea din Illinois

Asistența personalului pentru revizuirea pentru 2020 a fost asigurată de Richard Walker, Amanda Purcell,
Nancy Huddleston și Michael Hudson. Îi mulțumim în mod special lui Rebecca Lindsey și NOAA
Climate.gov pentru furnizarea de date și actualizări ale figurilor.

Recenzenți
Următoarele persoane au fost recenzenți pentru documentul din 2014, în conformitate cu procedurile
aprobate de Royal Society și National Academy of Sciences:
■ Richard Alley (NAS), Departamentul de Wisconsi
n
Geosciințe, Universitatea de Stat din
Pennsylvania
■ Alec Broers FRS, fost președinte al Academiei
Regale de Inginerie
■ Harry Elderfield FRS, Departamentul de
Științe ale Pământului, Universitatea din
Cambridge
■ Joanna Haigh FRS, profesor de fizică
atmosferică, Imperial College London
■ Isaac Held (NAS), Laboratorul de
dinamică a fluidelor geofizice al NOAA
(NOAA Geophysical Fluid Dynamics
Laboratory)
■ John Kutzbach (NAS), Centrul pentru
cercetări climatice, Universitatea din

24 CHA NGE CLIMATIC

 ■ Gavin Schmidt, NASA Goddard Space Flight
■ Jerry Meehl, cercetător științific principal, Centrul Național de Cercetare
Center
Atmosferică (National Center for Atmospheric Research)
■ Emily Shuckburgh, British Antarctic Survey
■ John Pendry FRS, Colegiul Imperial din Londra
■ Gabrielle Walker, jurnalist
■ John Pyle FRS, Departamentul de Chimie, Universitatea din Cambridge
■ Andrew Watson FRS, Universitatea din East Anglia

Suport
Sprijinul pentru ediția din 2014 a fost asigurat de fondurile de dotare ale NAS. Aducem sincere
mulțumiri Fundației Ralph J. și Carol M. Cicerone Endowment for NAS Missions pentru că a sprijinit
producerea acestei ediții 2020.

E V I D E N Ț Ă și CA U ZE 2 02 0 25