MGFin - Modulul I - Decembrie - Final

Instruire în management
financiar
Modulul I
CONCEPTE GENERALE
Elaborat: Eugenia Bușmachiu

Bobeica Iurie
Chişinău, 2011
Educaţie de calitate în mediul rural din Moldova
CUPRINSUL
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL 1: Planificarea, revizuirea, estimarea, monitorizarea 4

alocațiilor și utilizarea fondurilor
1.1. Finanţarea învățământului 5

1.2. Planificarea, revizuirea şi estimarea alocaţiilor bugetare 5
1.3 Execuția bugetului în cadrul instituţiilor de învăţământ 12
1.4. Monitorizarea alocaţiilor şi utilizarea de fonduri 14
CAPITOLUL II Rolurile și responsabilitățile financiare 17

2.1. Executorii de buget 17
2.1.1.Drepturile executorilor de buget 17
2.1.2. Responsabilităţile executorilor (ordonatorilor) de buget 17
2.2. Competenţele managerului şcolar 18
CAPITOLUL III Planificarea strategică și operațională 21

3.1.Planificarea strategică 21
3.2. Bugetul pe programe 22
3.3. Elaborarea, aprobarea şi modificarea bugetelor pe programe 27
3.4. Analiza SWOT 28
CAPITOLUL IV Ce reprezintă SMART? 31
BIBLIOGRAFIE 34
DEFINIȚII 35
ANEXE 38
2
INTRODUCERE
Sporirea eficienţei şi autonomiei financiare a instituţiilor de învăţământ impune noi abordări în

gestionarea şi planificarea resurselor financiare.
Şcoala are un rol semnificativ atât pentru comunitatea în ansamblu cât şi pentru societate, iar
managementul performant reprezintă o uniune dintre succesul financiar şi personal a unei
instituţii de învăţământ.
Descentralizarea sistemului şi crearea autonomiei instituţionale a şcolilor şi liceelor, acţiuni

majore ale reformei învăţământului, înzestrează şcoala cu putere de decizie în planificarea
strategică a întregii activităţi, ceea ce impune însă preocupare pentru performanţe şi buna
gestionare a resurselor financiare.
Prin generalizarea scopului, tendinţelor şi dezvoltării în domeniul de finanţare a instituţiilor de

învăţământ, analiza problemelor de finanţare comune şi adoptarea de decizii, participantul va fi
înzestrat cu abilităţi analitice şi tehnice necesare pentru a înţelege şi a evalua diverse abordări
privind planificarea şi gestionarea financiară a resurselor, controlul şi monitorizarea acestora.
Modulul “ Concepte generale: Managementul Financiar” oferă informaţii și o caracteristică

fundamentală a conceptului de management financiar, noțiuni generale privind planificarea
financiară și strategică, controlul intern, bugetul pe programe, responsabilitatea executorilor de
buget, analiza SWOT, obiective SMART etc.
Totodată, exprimă importanţa cunoștințelor generale în domeniul managementului financiar

pentru conducătorii instituţiilor de învățămînt.
Obiectivele de instruire:
La sfârşitul modulului, participantul va fi capabil să:
- să determine obiectivele managementului financiar al unităților de învăţământ;

- să demonstreze abilități de interpretare și analiză a devizului de cheltuieli;
- să valorifice importanța procesului de control intern;
- să cunoască rolul planificării strategice în cadrul instituţiei de învățămînt;
- să identifice indicatorii de programe;
- să elaboreze analiza SWOT.
3
CAPITOLUL 1: Planificarea, revizuirea, estimarea, monitorizarea

alocațiilor și utilizarea fondurilor
Generalizări
Din punctul de vedere al relaţiilor ce se stabilesc în cadrul unei instituţii de învățămînt,

managementul financiar are rolul de a face legătura, de a produce instrumentele de comunicare
formală financiar-contabilă şi de a pregăti deciziile.
Managementul financiar asigură comunicarea specifică şi corelarea instituţională dintre

managementul general, deciziile adoptate şi contabilitatea instituţiei de învățămînt, a primăriei
şi a celorlalte instituţii cu rol în finanţarea învățămîntului preuniversitar.
Managerul, pe baza informaţiilor financiar-contabile prelucrate corespunzător nevoilor proprii,

poate să evalueze şi să administreze eficient resursele de care dispune instituţia de învățămînt
(resurse financiare, materiale şi umane) în vederea realizării obiectivelor şi strategiilor stabilite
pentru consolidarea şi dezvoltarea activităţii instituţiei.
-reprezintă parcurgerea etapelor de proiectare și construire a

bugetului de venituri şi cheltuieli, de planificare a activităţilor
educaţionale cu nominalizarea resurselor folosite, de utilizare a
informaţiilor de audit extern, control intern şi inspecţie şcolară
pentru revizuirea bugetului şi aplicarea măsurilor corective.
Managementul
financiar -reprezintă utilizarea economică, eficientă şi eficace a resurselor
de care dispune şcoala, pentru realizarea obiectivelor
educaţionale.
-reprezintă realizarea controlului optimal al intrărilor, ieşirilor şi

a parametrilor interni pentru maximizarea efectelor educaţionale
şi a valorii produselor educaţionale furnizate de şcoală.
Obiect al managementului financiar şi al controlului sunt toate activităţile instituţiilor publice,

inclusiv colectarea veniturilor, procedurile operaţionale, procedurile de achiziţii, executarea
cheltuielilor, precum şi recuperarea plăţilor nejustificate.
Diverse instituţii au ca obiectiv gestiunea eficientă a resurselor financiare, însă din punct de
vedere al statutului juridic instituţiile publice se pot clasifica în:
1) Instituţii publice cu personalitate juridică sunt acelea ai căror conducători au calitatea de

ordonatori de credite, calitate în care au drept de decizie în angajarea şi efectuarea de cheltuieli.
2) Instituţii publice fără personalitate juridică sunt acelea ai căror conducători nu au calitatea de
ordonatori de credite, calitate în care acestea pot efectua cheltuieli numai în limita sumelor
efectiv virate de ordonatorul său de credite în subconturi deschise pe numele lor, şi care
reprezintă de obicei plăţi de salarii şi alte cheltuieli asimilate acestora, precum şi un volum
restrâns de alte cheltuieli, cum sunt cele legate de întreţinerea şi funcţionarea instituţiei în cauză.
4
Procesul bugetar la nivelul UAT şi managementul finanţelor publice locale este reglementat
de:
- Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, nr. 847 din 24.05.961;
- Legea privind administraţia publică locală, nr. 436 din 28.12.2006;
- Legea privind descentralizarea administrativă, nr. 435 din 28.12.2006;
- Legea privind finanţele publice locale, nr. 397-XV din 16.10.2003;
- Legea bugetară din anul respectiv.
În Republica Moldova unităţile administrativ-teritoriale sunt încadrate în două nivele:
 Nivelul întâi: satele (comunele) şi oraşele (municipiile).

 Nivelul doi: raioanele, municipiul Chişinău, unitatea teritorială autonomă cu statul
juridic special (UTA). Structura bugetelor UAT este reprezentată în anexa nr.2.
1.1 Finanţarea învățămîntului
În Republica Moldova învăţământul se finanţează în mod prioritar. Sursa principală de finanţare

a sistemului de învăţământ de stat o constituie mijloacele bugetare. Statul garantează alocarea
anuală de mijloace bugetare pentru învăţământ şi asigură protecţia articolelor de cheltuieli de la
buget.
Instituţiile din sistemul învăţământului de stat pot beneficia şi de alte surse legale de finanţare,
cum ar fi arendarea localurilor (în conformitate cu prevederile legale), construcţiilor,
echipamentelor, donaţiile şi veniturile provenite din colaborarea (cooperarea) internaţională,
precum şi donaţiile de la persoane fizice şi juridice etc. Învăţământul poate fi sprijinit de
societăţi şi asociaţii profesionale şi de patronat în conformitate cu prevederile Legii
învăţământului Nr. 547 din 21.07.1995. Planificarea finanţării instituţiilor de învăţământ se
realizează în baza normativelor calculate pe elev. Cheltuielile pentru învăţământ se indexează
la rata inflaţiei.
1.2 Planificarea, revizuirea şi estimarea alocaţiilor bugetare
Planificarea este o activitate complexă prin care se stabileşte cum vor fi utilizate resursele
umane şi materiale, financiare, informaţionale şi de timp de care dispune organizaţia şcolară,
pentru atingerea obiectivelor proiectate. Rolul principal al planificării este acela de a prezenta
ce se va întreprinde practic în şcoală, intr-o anumită perioadă de timp, pentru aplicarea unei
(unor) decizii;
De către cine?
Cu ce mijloace materiale şi financiare?
Până când?
Etapele planificării:
– Stabilirea obiectivelor şi strategiilor;
– Diagnoza mediului intern şi extern referitor la activitatea şcolii;
– Identificarea şi alocarea resurselor;
– Operaţionalizarea şi definitivarea planului.
1
Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 23.05.2005
5
De regulă structura unui plan include următoarele elemente:
– Obiectivele stabilite;
– Sarcinile/activităţile necesare realizării obiectivelor;
– Responsabilităţile;
– Resursele necesare (financiare, materiale, umane, informaţionale si de timp)
– Termenele pentru fiecare acţiune (daca este cazul, etapele de realizare şi termenele
intermediare);
– Indicatorii de perfomanţă şi criteriile (standardele) pentru control.
Bugetul instituţiei de învățămînt:
Bugetul reprezintă transpunerea în mărimi financiare a scopului şi obiectivelor unei instituţii de

învățămînt. Prin intermediul bugetului o unitate şcolară sau o structură şcolară cuprinsă în aria
de responsabilitate a unei autorităţi locale poate decide cum îşi poate aloca resursele în vederea
atingerii obiectivelor. Bugetul trebuie să reprezinte un plan pentru direcţionarea tuturor
resurselor aflate la dispoziţia instituţiei: timp, resurse umane, resurse fizice.
Resursele financiare reprezintă doar un aspect al bugetului, iar documentul de buget, exprimat
în termeni financiari, face parte din planul anual integrat al instituţiei de învățămînt, care
reprezintă un plan managerial. Există două aspecte ale bugetului:
 cel legat de documentul de buget şi

 cel legat de procesul de bugetare.
Daca documentul de buget are etape precise de întocmire şi aprobare, procesul de management
al bugetului este unul continuu, care se desfăşoară pe mai multe planuri și direcții de dezvoltare.
Legătura dintre planul de dezvoltare instituţională și planul de buget. Bugetul este un

instrument de realizare a politicilor instituționale. Elaborarea planului de dezvoltare a şcolii şi a
bugetului de venituri şi cheltuieli se face în scopul aplicării acestora, au o utilitate imediată și
concretă. In practică ar trebui ca şcolile sa negocieze, sa decidă și să obțină fonduri, însă aceste
aspecte sunt limitate de cadrul legal existent, de nivelul economic scăzut al multor autorităţi
publice locale din tară, și de lipsa de implicare şi motivare a grupurilor de interese în
finanţarea învăţământului.
Planul de buget este, în esenţa, un tabel cu doua coloane: veniturile pe care şcoala se aşteaptă
sa le obțină din sursele legale și, alături de venituri, cheltuielile pe diversele categorii.
Bugetele se elaborează şi se execută în baza unui sistem unic de clasificaţie bugetară.
Clasificaţia bugetară este instrumentul de bază necesar pentru planificarea, executarea,

monitorizarea, controlul şi raportarea finanţelor publice. Clasificaţia bugetară nu constituie
temei juridic pentru calcularea de venituri şi efectuarea de cheltuieli. Clasificația cheltuielilor
este importantă pentru măsurarea alocației sectoarelor finanțate în mod public, pentru asigurarea
posibilității de verificare a acordului cu autorizațiile legislative, pentru revederea politicii și
analiza performanței și pentru administrarea zilnică a bugetului. Un sistem de clasificare a
6
cheltuielilor furnizează un cadru normativ atât pentru politica decizională, cât și pentru
responsabilitate.
Clasificaţia bugetară asigură:
a) Sistematizarea indicilor bugetari pentru elaborarea, aprobarea şi executarea bugetelor;
b) Comparabilitatea internaţională a indicilor bugetari, conţinând similitudini cu sistemele de

clasificaţie utilizate de organismele financiare internaţionale.
Clasificaţia bugetară include:
 clasificaţia veniturilor bugetare grupează veniturile bugetare în baza legislaţiei ce

determină sursele de venituri;
 clasificaţia funcţională a cheltuielilor bugetare grupează cheltuielile bugetare ce
reflectă utilizarea mijloacelor financiare în scopul implementării funcţiilor de bază ale
statului;
 clasificaţia programelor grupează cheltuielile pe direcţii generale de dezvoltare
adoptate de o autoritate publică pe termen scurt, mediu sau lung;
 clasificaţia organizaţională a cheltuielilor bugetare sistematizează cheltuielile
bugetare pe tipuri de întreprinderi, instituţii, organizaţii şi măsurile ce reflectă
distribuirea alocaţiilor între beneficiarii direcţi de mijloace din buget;
 clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare grupează şi detaliază cheltuielile
bugetare în conformitate cu destinaţia concretă a acestora;
 clasificaţia surselor este destinată clasificării mijloacelor Bugetului Public Naţional pe
nivele de bugete, componente şi originea sursei de finanţare a cheltuielilor.
Cheltuielile prevăzute în devizul de cheltuieli pentru anul 2012 se vor structura conform
Clasificaţiei bugetare aprobată prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 91 din 20 octombrie
2008, iar începând cu anul 2013 se va aplica Clasificaţia bugetară nouă elaborată în
conformitate cu Standardele Statisticii Finanţelor Publice (GFS) 2001 formulate de FMI,
aprobata prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 32 din 30 martie 2011.
Totodată în conformitate cu prevederile Legii privind finanţele publice locale, nr. 397-XV din
16.10.2003, se stabilesc și competenţele de cheltuieli privind învățămîntul preșcolar, primar,
gimnazial și liceal (Tabelul nr.1).
Tabelul nr. 1.2.1

Competențele de cheltuieli privind învăţământul
Competenţele de cheltuieli ale autorităţilor publice de nivelul I
De la bugetele satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor, cu excepţia m. Bălţi şi Chişinău)
sunt finanţate cheltuielile ce ţin de:
-întreţinerea instituţiilor de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, mediu de cultură generală,
liceal şi complementar (extraşcolar), altor instituţii de învăţământ care deservesc populaţia
localităţii respective;
Competenţele de cheltuieli finanţate din bugetele raionale (APL de nivelul II)
De la bugetele raionale sunt finanţate cheltuielile ce ţin de:
-întreţinerea instituţiilor de învăţământ liceal care deservesc populaţia din una sau mai multe
7
UAT1, cu acordul autorităţilor APL respective, de întreţinerea instituţiilor de învăţământ

secundar profesional, şcolilor-internat, gimnaziilor-internat cu regim special, de activitatea
metodică în domeniul învăţământului, precum şi de alte activităţi şi instituţii;
Competenţele de cheltuieli finanţate din UTA Găgăuzia
De la bugetul central al UTA sunt finanţate cheltuielile ce ţin de:
-întreţinerea instituţiilor de învăţământ liceal, cu excepţia celor de competenţa unităţilor
administrativ-teritoriale de nivelul întâi, instituţiilor de învăţământ secundar profesional,
şcolilor-internat, gimnaziilor-internat cu regim special, activitatea metodică în domeniul
învăţământului, precum şi de alte activităţi şi instituţii care deservesc populaţia unităţii
administrativ-teritoriale respective;
Competenţele de cheltuieli finanţate din bugetul municipal Bălţi şi Chişinău
De la bugetul municipal Bălţi şi bugetul municipal Chişinău sunt finanţate cheltuielile ce ţin
de:
întreţinerea instituţiilor de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, mediu de cultură generală,
liceal şi complementar (extraşcolar), instituţiilor de învăţământ secundar profesional, şcolilor-
internat, gimnaziilor-internat cu regim special, activitatea metodică în domeniul învăţământului,
precum şi de alte activităţi şi instituţii care deservesc populaţia unităţii administrativ-teritoriale
respective;
Sursa:http://www.soros.md/files/publications/documents/Procesul%20Bugetar%201.pdf; Art.8 al Legii privind
finanţele publice locale nr.397-XV din 16 octombrie 2003.
Aici ține de menţionat, că conform Hotărârii Guvernului nr.484 din 5 iulie 2011 „Cu privire la
Planul Naţional de acţiuni pentru implementarea reformei structurale în educație” se prevede
modificarea art. 8 al Legii privind finanţele publice locale în partea ce ține de subordonarea
instituţiilor de învăţământ primar şi secundar general autorităţilor administraţiei publice locale
de nivelul al doilea.
În scopul implementării unei noi metodologii de finanţare, pe bază de formulă, a instituţiilor de

învăţământ primar şi secundar general pentru sporirea eficienţei şi autonomiei financiare s-a
acceptat propunerea Ministerului Educaţiei cu sprijinul Proiectului „Educaţie de calitate în
mediul rural din Moldova” să se implementeze Proiectul pentru finanţarea pe bază de formulă a
instituţiilor de învăţământ primar şi secundar general, finanţate din bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale.
Formula de finanţare a instituţiilor de învăţământ primar şi secundar general din unităţile

administrativ-teritoriale implicate în proiect, precum şi modul de aplicare a ei în procesul
bugetar pe anii 2011, 2012 şi 2013 este aplicată în baza Regulamentului privind modul de
aplicare a formulei de finanţare pentru instituţiile de învăţământ primar şi secundar general,
finanţate din bugetele unităţilor administrativ-teritoriale (HGO535/2011).
Conform prevederilor Hotărârii nr. 535 din 14.07.2011 “Proiectul pentru finanţarea pe bază de
formulă a instituţiilor de învăţământ primar şi secundar general, finanţate din bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale” în anul 2012 la nivel de ţară în unele raioane precum: Căuşeni (2011,
2012), Rîşcani (2011, 2012), Criuleni, Cantemir, Călăraşi, Nisporeni, Taraclia, Ştefan Vodă,
Glodeni, Leova, Sîngerei , Mun. Bălţi, Mun. Chişinău se planifică volumul de finanţare
pe bază de formulă, iar ulterior se elaborează devizul de cheltuieli în baza „Regulamentul cu
privire la devizele de cheltuieli a instituţiilor publice şi repartizarea pe luni a bugetelor unităţilor
administrativ-teritoriale nr. 117 din 29.12.2007 (MO nr.72-73/196 din 08.04.2008)”.
8
Elaborarea și aprobarea devizului de cheltuieli
Devizul de cheltuieli reprezintă documentul instituţiei publice, finanţat de la bugetul unităţii

administrativ-teritoriale, prin care se stabileşte volumul anual şi destinaţia cheltuielilor acesteia,
conform clasificaţiei bugetare. Calculele prevăzute în devizul de cheltuieli sunt reflectate în
anexele la devizul de cheltuieli.
Anexa la devizul de cheltuieli reprezintă documentul în care sunt prezentate calculele

argumentate pe articole de cheltuieli sub aspectul clasificaţiei economice. Devizul de cheltuieli
se întocmeşte de fiecare instituţie şcolară finanţată de la buget, în corespundere cu mijloacele
financiare repartizate pentru anul respectiv, conform prevederilor Regulamentului cu privire la
devizele de cheltuieli a instituţiilor publice şi repartizarea pe luni a bugetelor unităţilor
administrativ-teritoriale nr. 117 din 29.12.2007 (MO nr.72-73/196 din 08. 2008).
La deviz se anexează calculele de justificare a cheltuielilor pentru fiecare articol şi alineat de

cheltuială al clasificaţiei economice.
Tabelul nr.1.2.2
EXEMPLU:
Structura clasificaţiei economice
pentru bugetul anului 2012
ARTICOLE ALINEATE
111.01 Salariul funcţiei (tarif de funcţie)
111 Retribuirea muncii
111.02 Sporuri la salariul funcţiei
111.03 Retribuirea complementară la salariul funcţiei
111.04 Remunerarea muncii temporare
111.06 Ajutor material
111.07 Premieri
111.08 Alte plăţi băneşti
111.09 Majorările conform deciziilor autorităţilor locale
abilitate
112 Contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii
113. 01 Energie electrică
113 Plata mărfurilor şi serviciilor
113.02 Gazele
113.03Rechizite de birou
113.04 Energia termică
113.05 Manuale, materiale didactice, practica de
producţie a elevilor, literatura tehnico-ştiinţifică şi
metodică
113.06 Cărţi şi ediţii periodice
113.09 Alimentaţia
113.14 Inventar moale şi echipament
113.26 Combustibil
113.34 Apa şi canalizarea
114.01 Deplasări în interes de serviciu în interiorul țării
114 Deplasări în interes de serviciu
114.02 Deplasări în interes de serviciu în interiorul țării
116.01 Prime de asigurare obligatorie de Asistență
116 Prime de asigurare obligatorie de asistență
medicală achitate de patron în interiorul țării
medicale achitate de patron
116.02 Prime de asigurare obligatorie de Asistență
medicală achitate de patron peste hotarele țării
241 Investiții capitale
242 Procurarea de mijloace fixe
243 Reparații capitale
9
Sursa: Elaborată de către autori în baza clasificaţiei bugetare (1996) aprobată prin Ordinul privind clasificaţia bugetară nr. 91 din
20.10.2008, Monitorul Oficial nr.195-196/581 din 31.10.2008.
Devizul de cheltuieli se întocmeşte în două exemplare, care după aprobare de către executorii
principali/secundari de buget, după caz, un exemplar rămâne la executorul principal/secundar de
buget. În baza devizelor executorilor secundari/terţiari de buget, executorul principal de buget
întocmeşte sinteza indicatorilor devizelor instituţiilor din subordine.
Cheltuielile prevăzute în deviz necesită a fi repartizate pe lunile anului bugetar. Conducerea

școlii participă în mod direct la întocmirea atât a devizului cât şi a repartizării pe luni a
cheltuielilor. În procesul de repartizare pe luni a cheltuielilor trebuie să se țină cont de
următoarele:
Decizia autorităţii deliberative şi reprezentative privind adoptarea bugetului unităţii
administrativ-teritoriale respective:
- cheltuielile, structura şi destinaţia lor;
- efectivul-limită a statelor de personal din instituţiile publice finanţate de la buget;
- cuantumul fondului de rezervă;
- cheltuielile prioritare ale bugetului.
Schema de încadrare (statele de personal), aprobată pe anul respectiv pe fiecare
instituţie.
Graficul concediilor angajaţilor instituţiei, precum şi specificul activităţii instituţiei.
Plata îndemnizaţiei de concediu se va include în lunile plecării în concediu a angajaţilor,
luând în consideraţie şi plata ajutoarelor materiale în conformitate cu prevederile legale,
care, de regulă, se acordă la plecarea în concediu a angajatului.
Numărul elevilor din instituţiile de învăţământ, care vor beneficia de dejunul cald
gratuit.
Repartizarea alocaţiilor pentru remunerarea muncii, contribuţii de asigurări sociale de stat

obligatorii şi a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru angajaţi, se va face
reieşind din necesarul de mijloace, calculat integral pentru un an.
În scopul eficientizării utilizării mijloacelor bugetare, pentru asigurarea instituţiilor cu agent

termic, cât şi a reparaţiei sistemelor de încălzire, pentru activitate în sezonul de toamnă-iarnă,
mijloacele pentru procurarea combustibilului şi, respectiv, efectuarea reparaţiilor se vor
prevedea în lunile care anticipează sezonul rece (de regulă în lunile de vară).
Repartizarea pe luni a bugetului instituţiei se întocmeşte pe fiecare componentă bugetară în

parte, în trei exemplare şi se aprobă de către executorul principal/secundar de buget, care apoi
se repartizează câte un exemplar direcţiei finanţe, subdiviziunii financiare a unităţii
administrativ-teritoriale de nivelul întâi şi instituţiei publice respective.
Modificarea devizelor şi repartizărilor pe luni a bugetului instituţiei poate interveni în cazul

rectificării, în modul stabilit, a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale pe anul respectiv sau
alte cazuri, în limitele de competenţă ale executorilor de buget.
În cazul când modificările se rezumă la redistribuirea alocaţiilor aprobate instituţiei, între

articole sau între lunile anului, precum şi între instituţiile din cadrul unui grup funcţional (de e x.
Invățămînt secundar) sau grup principal de cheltuieli (de ex. Invățămînt), în dependenţă cum
este structurat bugetul aprobat şi în conformitate cu prevederile deciziei de adoptare, se
întocmesc formularele privind modificările la buget în baza dispoziţiei executorului principal
şi/sau secundar de buget.
10
Modificarea repartizărilor pe luni a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează,

de regulă, nu mai mult de două ori pe parcursul lunii gestionare, pe fiecare componentă
bugetară, până la data de 20 a lunii. Modificările pot viza indicatorii lunii curente şi celei
ulterioare. Modul de modificare a devizelor şi repartizărilor pe luni a bugetului instituţiei şi
bugetului unităţii administrativ-teritoriale se efectuează analogic ordinii stabilite pentru
întocmirea şi aprobarea acestora.
Executorul de buget are obligaţia de a angaja şi utiliza alocaţiile bugetare numai în limita
prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea
instituţiilor şi serviciilor publice respective, cu respectarea dispoziţiilor legale. În cazul când
executorul de buget n-a prezentat în termenele stabilite repartizarea lunară în trezoreriile
teritoriale, responsabilitatea pentru efectuarea întârziată a cheltuielilor revine executorilor de
buget.
În caz de prezentare a documentelor de plată întru efectuarea de către instituţia publică a unor
cheltuieli neprevăzute în repartizarea pe luni, trezoreriile teritoriale sunt autorizate să nu
execute cheltuielile date, până la operarea modificărilor corespunzătoare în repartizările
lunare, în conformitate cu dispoziţiile legale.
Etapele elaborării devizului de cheltuieli şi termenele de executare:
 Entitatea publică în termeni de 5 zile la solicitarea subdiviziunii financiare

(contabilitatea) prezintă propuneri de repartizarea a cheltuielilor aprobate în buget pentru
instituţia respectivă și a veniturilor ei provenite din executarea lucrărilor, prestarea
serviciilor sau din desfăşurarea contraplată a altor activități care sunt expediate spre
aprobare autorității executive (primarului).
 In termen de până la 20 decembrie, autoritatea executivă a unităţii teritoriale aprobă

repartizarea pe luni a veniturilor şi cheltuielilor bugetului local conform clasificaţiei
bugetare și ulterior le prezintă în termen de până la 25 decembrie direcției generale
finanţe.
Mijloacele speciale ale instituţiilor publice:
Se consideră mijloace speciale ale instituţiilor publice, veniturile acestora, obţinute în

conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la gestionarea mijloacelor speciale ale
instituţiilor publice finanţate de la buget nr. 94 din 31.12.2004 (MO nr.39-41/125 din
11.03.2005) de la efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor contra plată, precum şi din donaţii,
sponsorizări şi din alte mijloace băneşti, intrate legal în posesia instituţiei publice.
Mijloacele speciale ale instituţiilor publice se includ în bugetele respective, se consideră venituri
şi sunt direcţionate pentru cheltuielile legate de desfăşurarea activităţii acestor instituţii, în
conformitate cu principiile şi regulile de elaborare, aprobare şi executare a bugetelor
corespunzătoare.
Estimarea veniturilor şi cheltuielilor din mijloace speciale se efectuează ţinând cont de tarifele,
volumele fizice ale serviciilor prestate, normele şi normativele stabilite în actele legislative şi
normative, contractele /acordurile respective. Estimările de venituri şi cheltuieli se includ în
11
devizul de cheltuieli şi planul de finanţare/repartizarea pe luni a bugetului, întocmite de către

instituţia publică, conform formularelor aprobate de Ministerul Finanţelor..
Mijloacele speciale ale instituţiilor publice se clasifică conform următoarelor categorii:
- Categoria 001 “Servicii cu plată”;

- Categoria 002 “Plata pentru chiria /arenda bunurilor de proprietate publică”;
- Categoria 003 “Granturi”;
- Categoria 004 “Mijloace provenite din prestarea serviciilor în cadrul
asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală”;
- Categoria 005 “Alte mijloace speciale”.
La categoria 005 “Alte mijloace speciale” se atribuie mijloacele intrate legal pe conturile
instituţiilor publice şi neatribuite la categoriile 001-004. Mijloacele intrate temporar în
posesia instituţiilor publice nu se atribuie la mijloace speciale.
În partea de cheltuieli a devizului se includ cheltuielile aferente activităţii statutare a instituţiei

publice finanţate de la buget, inclusiv şi cele legate de prestarea serviciilor, efectuarea lucrărilor
sau altor activităţi în anul bugetar respectiv.
Suma totală de cheltuieli pe mijloace speciale nu poate depăşi suma veniturilor încasate pe
parcursul anului, cu excepţia cazurilor, când în baza dispoziţiilor legale, instituţia publică este
autorizată de a utiliza soldurile disponibile în cont, la începutul anului.
În cazul când veniturile depăşesc cheltuielile, ca urmare a faptului că veniturile care se

preconizează a fi încasate pe parcursul anului sunt destinate (autorizate prin acte normative)
pentru a fi utilizate şi în anul bugetar următor, această depăşire se reflectă în devizul de
cheltuieli ca excedent şi respectiv sold la sfârşitul perioadei.
Dacă veniturile depăşesc necesităţile de cheltuieli pentru anul bugetar respectiv, iar depăşirea
respectivă nu este autorizată, în modul stabilit, pentru utilizare în anul bugetar viitor, suma
depăşirii în cauză definită “Transferuri de la mijloacele speciale ale instituţiilor publice
finanţate de la buget” se include în partea de cheltuieli a devizului de cheltuieli, planului de
finanţare şi repartizării pe luni a bugetului.
Nomenclatorul lucrărilor şi serviciilor contra plată, efectuate şi prestate de instituţiile publice, şi

mărimea taxelor la servicii, precum şi modul şi direcţiile de utilizare a mijloacelor speciale pe
tipuri se stabilesc de către autorităţile administraţiei publice locale, conform competenţei lor.
Mijloacele speciale, acumulate de către instituţia publică suplimentar la volumul de venituri
aprobate, pot fi utilizate de aceasta prin decizia autorităţii reprezentative şi deliberative
respective. Mijloacele intrate cu titlu gratuit în contul instituţiei publice pot fi utilizate de
aceasta în baza dispoziţiei executorului (ordonatorului) principal de buget al bugetului unităţii
administrativ-teritoriale, cu includerea în bugetul respectiv.2
Modificarea volumelor de mijloace speciale aprobate în devizele de cheltuieli poate fi

operată numai în limita competenţelor legale ale executorilor (ordonatorilor) de buget.
1.3 Execuția bugetului în cadrul instituţiilor de învăţământ

2
Legea nr. 397 din 16.10.2003 privind finanţele publice locale (art.6, p.2, 3, 3.1)
12
Execuţia de casă a bugetelor unităților administrativ teritoriale se efectuează prin sistemul

trezorerial:
- încasarea veniturilor în conformitate cu structura clasificaţiei bugetare;
- efectuarea cheltuielilor în limita alocaţiilor aprobate şi conform destinaţiei stabilite.
Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli la instituţiile de învăţământ se efectuează în prezent

de către contabilitate primăriei prin sistemul trezorerial al Ministerului de Finanţe. Sistemul
trezorerial prin care se efectuează execuţia de casă a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale
şi reglarea decontărilor dintre bugetele de toate nivelurile este reprezentat prin Trezoreria de
Stat şi trezoreriile teritoriale. Cheltuielile bugetare se efectuează numai pe bază de documente
justificative, care confirmă angajamentele contractuale, primirea bunurilor materiale,
executarea lucrărilor, prestarea serviciilor, plata salariilor şi altor drepturi băneşti, plata
obligaţiilor către bugete, precum şi a altor obligaţii.
Cheltuielile de casă se efectuează de la conturile bancare respective ale trezoreriei teritoriale în

limita soldului de mijloace băneşti la zi, în baza repartizărilor lunare şi a modificărilor la ele,
elaborate şi aprobate în ordinea stabilită şi în limita alocaţiilor aprobate fiecărui executor de
buget prin intermediul conturilor trezoreriale. Efectuarea cheltuielilor presupune respectarea
destinaţiei şi a cuantumului aprobat pentru fiecare categorie de cheltuieli.
Responsabili de execuţia de casă sunt ordonatorii de buget. Direcţia finanţe şi/sau

subdiviziunea financiară a unităţilor administrativ-teritoriale întocmesc rapoarte trimestriale şi
anuale privind execuţia bugetelor.
De asemenea menţionăm că executarea bugetelor de diferite niveluri, în condiţiile implementării

formulei de finanţare a instituţiilor de învăţământ, se reglementează de actele normative în
vigoare. Transferurile categoriale şi transferurile categoriale complementare neutilizate pe
parcursul unui an bugetar se recomandă a fi utilizate în anul următor în aceleaşi scopuri.
Autorităţile administraţiei publice locale şi instituţiile de învăţământ din aceste unităţii

administrativ-teritoriale, în afară de rapoartele stabilite, prezintă date suplimentare privitor la
experiment, conform unor indicatori, forme şi termene, stabilite de Ministerul Educaţiei.
SARCINĂ DE LUCRU
1. Ce elemente include devizul de cheltuieli?
2 Enumerați categoriile de venituri ce pot fi atribuite la mijloacele speciale a unei unități de

învățămînt, în ce document și în baza cărui regulament se reflectă calculele
corespunzătoare?
13
3.Care sunt persoanele responsabile de elaborarea și aprobarea devizului de cheltuieli a unei

instituţii de învăţământ (gimnaziu, liceu).
14
1.4. Monitorizarea alocaţiilor şi utilizarea de fonduri
Monitorizarea presupune analiza cheltuielilor aprobate în bugetul instituţiei de învăţământ şi

luarea de atitudine privind încadrarea în limita totală a devizului de cheltuieli anual.
Monitorizarea implementării formulei de finanţare în instituţiile de învăţământ se efectuează la

nivelul central de către Ministerul Educaţiei, în comun cu Ministerul Finanţelor, iar la nivel
local – de direcţiile generale învăţământ în comun cu direcţiile generale finanţe ale unităţilor
administrativ-teritoriale implicate în proiect.
Direcţia finanţe este în drept să efectueze controale tematice privind corectitudinea elaborării şi
execuţiei bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale. Principiile şi modul de organizare a
sistemului de control, cât şi a funcţiei de coordonare şi armonizare centralizată în domeniul
controlului financiar public intern, se reglementează prin lege.
Legislaţia în vigoare privind controlul intern:
- Programul de dezvoltare a controlului financiar public intern, aprobată prin

Hotărârea Guvernului nr. 597 din 02.07.2010;
- Legea privind controlul financiar public intern nr.229 din 23.09.2010, în vigoare
din 26.11.2011;
- Legea privind administraţia publică locală nr. 436 –XVI din 28.12.2006;
- Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar nr. 847-XIII din 24.05.1996;
- Standarde Naţionale de Control Intern in Sectorul Public3
Guvernul abilitează anumite organe cu dreptul de a efectua inspectarea financiară a

operaţiunilor şi tranzacţiilor privind respectarea cadrului normativ ce reglementează utilizarea
resurselor bugetului public naţional, inclusiv a granturilor şi a donaţiilor oferite autorităţilor
publice centrale şi locale de către donatorii interni şi externi, respectarea procedurilor de
achiziţie publică, a disciplinei preţurilor şi tarifelor reglementate de stat.
Controlul financiar public intern cuprinde totalitatea procedurilor de management şi control în

sectorul public orientate spre gestionarea bunurilor şi fondurilor publice în mod economic,
efectiv şi eficace, întru realizarea adecvată şi oportună a obiectivelor şi sarcinilor sale.
Executorii de buget poartă răspundere pentru asigurarea bunei guvernări prin implementarea
adecvată a sistemului de management financiar şi control în instituţiile publice.
Managementul financiar şi controlul cuprind în sistem procesele instituţiei, inclusiv procesele de

planificare, executare, management al riscurilor, control, monitorizare şi raportare.
Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă, efectuată în baza evaluării riscurilor,
care oferă executorilor de buget servicii de consultanţă şi de asigurare rezonabilă privind
eficacitatea sistemului de management financiar şi control, organizat pentru atingerea
obiectivelor instituţiei publice.
La nivel de instituţie de învăţământ managerul este responsabil ca ordonator de buget să
asigure atingerea obiectivelor instituţiei de învăţământ prin asigurarea:
3
Ordin cu privire la aprobarea Standardelor Nationale de control intern în sectorul public nr.51 din
23.06.2009//Monitorul oficial nr.107-109/485 din 03.07.2009.
15
a) eficacităţii şi eficienţei operaţiunilor;

b) conformităţii cu cadrul normativ şi cu reglementările interne;
c) siguranţei şi optimizării cheltuielilor bugetare;
d) asigurarea integrităţii patrimoniului şcolar.
Obiecte ale managementului financiar şi controlului sânt toate activităţile şi procesele din cadrul
entităţii publice, inclusiv elaborarea şi executarea bugetelor, elaborarea programelor, evidenţa
contabilă, raportarea şi monitorizarea.
Managerul instituţiei de învăţământ implementează sistemul de management financiar şi

control conform Standardelor naţionale de control intern în sectorul public, ţinând cont de
complexitatea de activitate a instituţiei de învăţământ, în baza următoarelor componente:
 mediul de control;
 managementul performanţelor şi al riscurilor;
 activităţile de control;
 informarea şi comunicarea;
 monitorizarea şi evaluarea.
Managerul instituţiei de învăţământ menţine un mediu de control favorabil funcţionării

sistemului de management financiar şi control prin:
 integritatea personală, profesională şi etica conducerii şi personalului;

 stilul de conducere;
 structura organizaţională;
 divizarea obligaţiilor şi responsabilităţilor;
 politici şi practici privind resursele umane;
 competenţa personalului.
Modelul COSO
Un ansamblu complex de mijloace şi practici pe care orice entitate le utilizează pentru a-şi
administra cât mai bine activităţile, în vederea atingerii obiectivelor prestabilite, COSO, prin
cadrul de control elaborat, a indus o oarecare ordine în domeniu. Definiţia controlului intern
dată de COSO în anul 1992, este încă de actualitate.
Controlul intern este un proces implementat de conducere şi personalul unei instituţii destinat
să ofere o asigurare rezonabilă în ceea ce priveşte realizarea obiectivelor.
Figura.1.4.1 Componentele controlului intern (Modelul COSO)
16
Activităţile de control se organizează şi se realizează în toate procesele operaţionale şi la toate

nivelurile instituţiei de învăţământ. Personalul instituţiei de învăţământ, inclusiv managerul
acesteia, efectuează activităţi de control care includ proceduri de autorizare şi aprobare,
divizarea sarcinilor, verificări, supravegheri, reconcilieri, controale privind accesul la resurse,
fără a se limita la acestea. În cadrul proceselor operaţionale se realizează activităţi de control
eficiente din punctul de vedere al costului, care pot fi, în funcţie de momentul efectuării:
a) controale ex-ante (preventive), care se organizează până la realizarea unei operaţiuni, prin
proceduri de control intern, pentru prevenirea erorilor, neregularităţilor, precum şi a activităţilor
ineficiente sau necorespunzătoare;
b) controale curente, care se organizează în timpul unei operaţiuni pentru detectarea şi

excluderea erorilor sau neregularităţilor;
c) controale ex-post (ulterioare), care se organizează după realizarea unei operaţiuni. Modul
de formare, gestionare şi utilizare a resurselor financiare, precum şi de administrare a
patrimoniului public, se supune auditului public extern de către instituţia abilitată cu acest drept
conform legii (Curtea de Conturi).
SARCINĂ DE LUCRU
Care este procedeul de monitorizare şi control intern a resurselor financiare aplicate în

şcoala dvs.?
17
CAPITOLUL II Rolurile și responsabilitățile financiare
2.1. Executorii de buget
Conducătorii instituţiilor publice finanţate de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale cu

statut de persoană juridică sunt executori (ordonatori) secundari de buget (de exemplu direcţia
de învăţământ). Conducătorii instituţiilor publice finanţate de la bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale fără statut de persoană juridică, care sunt împuterniciţi să utilizeze
mijloacele financiare ce le-au fost repartizate numai pentru necesităţile unităţilor pe care le
conduc, sunt executori (ordonatori) terţiari de buget. (de exemplu directorii de şcoală) 4
2.1.1. Drepturile executorilor (ordonatorilor) de buget
Executorii repartizează alocaţiile, aprobate în bugetele respective, pe unităţile

(ordonatorii) principali subordonate în raport cu sarcinile acestora, cuprinse în bugete, şi
de buget aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele respective cu respectarea
dispoziţiilor legale.
Executorii aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii cu respectarea

(ordonatorii) secundari dispoziţiilor legale şi repartizează alocaţiile bugetare aprobate pe
de buget unităţile subordonate ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de
buget.
Executorii utilizează alocaţiile bugetare, ce le-au fost repartizate, numai pentru

(ordonatorii) terţiari de necesităţile unităţilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din
buget bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.
Sursa: Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 2 din 3 ianuarie 2007 Regulamentul privind statutul, drepturile şi
obligaţiunile executorilor de buget; Legea nr. 397 din 16.10.2003 privind finanţele publice locale (cap.V, art.31).
2.1.2 Responsabilităţile executorilor (ordonatorilor) de buget
Executorii (ordonatorii) principali de buget sunt responsabili de:
o elaborarea proiectului de buget;

o încasarea veniturilor conform prevederilor legale;
o oportunitatea şi legalitatea angajării şi utilizării alocaţiilor bugetare în limita şi cu
destinaţia aprobate în buget;
o integritatea bunurilor aflate în administrare;
o organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a bilanţurilor, dărilor
de seamă contabile şi a conturilor de execuţie a bugetului.
Sursa:Ordinul Ministerului finanţelor nr. 2 din 3 ianuarie 2007 Regulamentul privind statutul, drepturile şi
obligaţiunile executorilor de buget; Legea nr. 397 din 16.10.2003 privind finanţele publice locale (cap.V, art.32)
4
Legea nr. 397 din 16.10.2003 privind finanţele publice locale (cap.V, art.30-34)
18
Executorul (ordonatorul) principal al bugetului unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al

doilea, al municipiului Bălţi şi al municipiului Chişinău contribuie la încasarea veniturilor de
către organele abilitate cu acest drept.
Conducerea instituţiilor de învăţământ secundar general este asigurată în conformitate cu

prevederile Legii învăţământului. Nr. 547 –XIV din 21 iulie, art. 47. Atribuţiile în conformitate
cu acest document prevăd faptul că el răspunde de realizarea, utilizarea, păstrarea, completarea
şi modernizarea bazei materiale şi sportive a instituţiei de învăţământ, răspunde de activitatea
cantinei, se preocupă de atragerea de resurse extrabugetare, cu respectarea prevederilor legale.
În conformitate cu Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea liceelor ( Ordin nr.
415 din 06 noiembrie 2006) directorul liceului este executor (ordonator) de buget si face
rapoarte asupra activităţii liceului.
Pe lângă prevederile menţionate mai sus directorul şcolii are ca obiective:

 cunoaşterea principalelor acte normative privind bugetul;
 cunoaşterea modului de finanţare a unităţilor de învăţământ;
 elaborarea unui buget de venituri şi cheltuieli;
 proiectarea şi conducerea activităţilor aducătoare de venituri.
Activitatea cotidiană a managerului instituţiei de învăţământ presupune nu doar asigurarea unor

decizii care să permită funcţionarea optimă a instituţiei, ci şi conturarea cadrului necesar
evoluţiei acesteia, în acord cu noile exigenţe ale mediului economic şi socio-cultural. Iată de ce
activitatea managerului şcolar ajunge să se concretizeze într-un număr semnificativ de situaţii a
dezvoltării instituţionale.
Directorul trebuie să dovedească maximum de interes pentru domeniul managementului şcolar

şi de cunoştinţe despre acesta, astfel încât să poată stabili şi realiza, în sinteză, două categorii de
obiective:
1. obiective strategice - pe termen lung, care au în vedere organizarea şi planificarea

activităţii şcolare;
2. obiective operaţionale de natură tactică şi administrativă - care au în vedere dirijarea

activităţii vizând conducerea zilnică a colectivelor de lucru.
2.2 Competenţele managerului şcolar
Directorul şcolii coordonează activitatea directorilor adjuncţi şi se preocupă, în mod deosebit, de

ponderea factorilor care influenţează calitatea procesului de învăţământ. El identifică aspectele
activităţii echipei manageriale care funcţionează mai puţin eficient şi caută ameliorarea acestora.
Printre aceste aspecte s-ar putea enumera:
1. Definirea defectuoasă a obiectivelor;

2. Valorificarea insuficientă a resurselor existente;
3. Deficienţa cantitativă/calitativă a resurselor existente;
4. Insuficienta motivare a personalului;
5. Birocratizarea sarcinilor etc.
Tabelul nr. 2.2.1
EXEMPLU:
19
Dimensiuni comparative ale managementului şcolar eficient şi ineficient
Management şcolar eficient Management şcolar ineficient

-folosirea optimă a resurselor (umane, -gestionarea greşită a resurselor;
materiale, financiare etc.); -climat organizaţional tensionat;
-buna comunicare pe orizontală şi pe -blocaje în comunicare;
verticală; -incompatibilitate între colaboratori, între
-evaluări curente, obiective şi stimulative personal şi responsabilităţi;
pentru întreg personalul; -situaţii imprevizibile, probleme care nu au
-colaborarea raţională cu partenerii; fost anticipate şi împiedică activitatea;
-delegarea corectă a atribuţiilor-supraaglomerarea managerului (implicarea
subordonaţilor; lui în prea multe probleme);
-utilizarea unor tehnici moderne de conducere -lipsa de colaborare cu partenerii (managerul
(consulting, sisteme informatice pentru “ştie tot”);
stocarea datelor, stimularea creativităţii -stil managerial exagerat (fie prea autoritar,
subordonaţilor). fie prea democrat);
-asumarea greşită a responsabilităţii
(managerul, fie îşi asumă şi responsabilitatea
celorlalţi, fie nu îşi asumă nici chiar propria
responsabilitate) ;
-implicarea subordonaţilor în alte activităţi
decât cele specifice locului de muncă.
Sursa :http://cadredidactice.ub.ro/gheorghesimionescu/files/2011/02/capitolul-4.pdf
Un manager şcolar trebuie să aibă următoarele competenţe şi capacităţi:

Tabelul nr. 2.2.2
COMPETENŢE ŞI CAPACITĂŢI ALE UNUI MANAGER ŞCOLAR:

Competenţa juridică -ce presupune capacitatea de cunoaştere, interpretare şi aplicare a
legislaţiei generale şi specifice la situaţiile particulare ale
activităţii cotidiene.
Competenţa psihopedagogică -constând în: capacitatea de a cunoaşte şi a lua în considerare
şi sociologică particularităţile de vârstă şi individuale ale membrilor comunităţii
educative; capacitatea de a orienta, îndruma, controla şi evalua
procesul de învăţământ; capacitatea de a crea şi menţine un climat
adecvat.
Competenţa economico- -capacitatea de a gestiona fondurile materiale şi băneşti ale
financiară şi administrativ- instituţiei;
gospodărească -capacitatea de administrare şi gospodărire a spaţiilor, terenurilor,
mobilierului şi echipamentelor etc.
Competenţa managerială -capacitatea de a stabili scopuri şi obiective pertinente şi de a

(generală şi educaţională) stabili strategii adecvate îndeplinirii lor; capacitatea de a planifica
şi programa; capacitatea de a-şi asuma răspunderi; capacitatea de
a (se) informa; capacitatea de a comunica şi negocia; capacitatea
de a soluţiona conflictele; capacitatea de a decide şi de a rezolva
probleme; capacitatea de a evalua.
Competenţa culturală -concretizată în capacitatea de a-şi lărgi permanent orizontul de
cultură şi cunoaştere, de a folosi, în exercitarea atribuţiilor sale
20
manageriale, cunoştinţe acumulate din domeniul culturii generale,

ca o premisă pentru creşterea eficienţei actelor de conducere.
Competenţa social-morală care constă în capacitatea de integrare a comunităţii educative în

societate, ca şi în capacitatea sa de a fi un model comportamental
ireproşabil.
Sursa: Ioan Țoca, Management Educțional, Ed. Didactica si pedagogică, București 2002
SARCINĂ DE LUCRU
Analizaţi şi rezolvaţi teoretic următoarea situaţie: În calitate de nou director al şcolii,

consideraţi că în instituţie resursele financiare sunt suficiente?
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
Identificaţi cel puţin trei modalităţi de a asigura cu resurse financiare funcţionalitatea şcolii în
cadrul căreia activaţi, evidenţiind concret de la ce obiective aţi pornit, cu ce atitudini, şi care au
fost categoriile de competenţe şi capacităţi necesare, care v-au permis să realizaţi obiectivele.
Enumeraţi atribuţiile directorului de şcoală în contextul managementului financiar:
21
CAPITOLUL III Planificarea strategică și operațională
3.1.Planificarea strategică
Planificarea strategică trebuie să pornească de la dezvoltarea şcolii, pe termen mediu şi

lung. Realizarea unor proiecte instituţionale pe mai mulţi ani, pot garanta o dezvoltare durabilă.
Strategii bugetare
Metoda incrementală (bugetare istorică)

Aceasta implică ajustarea bugetului anului anterior cu creşteri pentru orice creşteri ale
volumului de cheltuieli, sau descreşteri. Baza bugetului se schimbă puţin, în funcţie de negocieri
şi context, tendinţa de a face schimbări apare doar marginal, într-o proporţie redusă. Baza
pentru construirea bugetului îl reprezintă bugetul pe anul trecut la care se adăugă sau se scad
veniturile sau cheltuielile modificate în funcţie de împrejurări. De multe ori, nu există analize
sau justificări pentru aceasta, cel mult subiective, nu există vre-o corelare cu obiectivele sau
priorităţile, dar foarte multă lume în şcoli procedează aşa.
Abordarea pragmatică
Această metodă se bazează tot pe bugetul anului precedent, dar încearcă să facă economii şi să
redistribuie cheltuielile de la un capitol la altul. Economiile efectuate sunt programate în aşa fel
ca la sfârşitul anului financiar să fie cheltuite altfel, să poată fi realocate încă de la început, în
etapa de iniţiere a bugetului.
Metoda planului limitat

Această abordare se sprijină pe bugetul anului precedent, dar ia în considerare foarte serios
orarul şcolii, constituirea formaţiunilor de studiu şi distribuirea profesorilor (încadrarea). Se
bazează pe elementele care pot fi schimbate pentru a creşte eficienţa cheltuielilor, acţionând
asupra „cost divers”, indicatori fizici, care nu sunt neapărat exprimaţi în termeni financiari, dar
au impact asupra cheltuielilor. Acest tip de planificare bugetară nu încearcă să introducă
schimbări majore sau să ia în considerare elementele de dezvoltare, ci să optimizeze cheltuielile.
Această metodă reduce riscurile, dar nu încurajează planificarea pe termen lung şi nici nu ia în
considerare alternativele posibile.
Planificarea strategică
Planificarea strategică este o încercare de a proiecta viitorul şcolii în dependenţă de: valorile (şi
competenţele) angajaţilor (sau directorului) entităţii şi oportunităţile existente. Planificarea
strategică trebuie însoţită de promovarea, la nivelul unităţii educaţionale, a unui management
strategic integrat la toate nivelurile, capabil să identifice şi să speculeze oportunităţile apărute în
beneficiul entităţii.
Principii de bază în elaborarea planului de planificare strategică a şcolii
1. Validitate ştiinţifică (procesul trebuie să respecte cerinţele tehnice ale planificării

strategice).
2. Implicarea comunităţii (procesul trebuie să fie deschis tuturor celor interesaţi din
comunitate: cadrul didactic, elevii, părinţii, primăria, comunitatea, etc.).
22
3. Transparenţă şi obiectivitate (procesul trebuie să fie transparent şi să reflecte interesele

actorilor ca întreg).
3 Coerenţă şi continuitate (construcţia documentului de planificare nu înseamnă finalizarea

procesului strategic; acest document trebuie să rămână deschis ideilor şi completărilor
viitoare).
EXEMPLU
Figura 3.1.1 Analiza situaţiei şcolii

Sursa:http://acces-la-educatie.edu.ro/themes/phare/modules/blocks/ghiduri/guide_2.pdf
3.2. Bugetul pe programe
Bugetul pe programe reprezintă un instrument eficient de management în stabilirea priorităţilor

şi adoptarea deciziilor privind alocarea resurselor bugetare în viitor în funcţie de rezultatele
obţinute.
In conformitate cu Regulamentul privind modul de elaborare, monitorizare si raportare a
bugetelor pe programe nr. 19 din 16.02.2008 Monitorul Oficial nr.45-46/107 din 04.03.2008
programul este misiunea generală sau orice alt gen de declaraţie a scopurilor care determină
direcţia de dezvoltare pe care organizaţia o urmează pe o perioadă scurtă, medie sau lungă de
timp. Dacă programul este prea general şi dificil de gestionat, acesta poate fi divizat în
subprograme.
La elaborarea programelor, executorii de buget trebuie să respecte următoarele reguli:
 programul trebuie să reprezinte alternativa prioritară şi cea mai eficientă din punct de
vedere economic (al costurilor) şi al beneficiului social sau de altă natură;
 la etapa de elaborare şi în procesul realizării programului trebuie să existe posibilitatea
identificării şi verificării cu maximă precizie a cheltuielilor aferente programului;
23
 programele pot fi specifice pentru fiecare autoritate (instituţie publică) pentru mai multe
autorităţi (instituţii publice);
 un program nu trebuie să fie prea general şi să cuprindă prea multe scopuri şi respectiv
obiective, pentru a evita problemele legate de administrarea acestuia, dar nici stabilit la
un nivel prea detaliat, care generează un volum mare de documente.
Executorul de buget trebuie să găsească o soluţie optimă, identificând programe de proporţii

optime care vor avea o realizare şi, respectiv, rezultate (performanţe) adecvate.
Exemple de programe: - Învăţământ

Exemple de - Implementarea sistemului informaţional în şcoli
subprograme:
Un program este constituit din următoarele elemente:
(1) Scopuri, (2) Obiective, (3) Descriere narativă şi (4) Indicatori de performanţă.
Figura nr. 3.2.1 Legătura logică între elementele programului

Sursa: Regulamentului privind modul de elaborare, monitorizare si raportare a bugetelor pe programe nr. 19 din
16.02.2008 Monitorul Oficial nr.45-46/107 din 04.03.2008
Scopul este o descriere a stării de lucruri îmbunătăţită care se aşteaptă sau soluţia unei probleme
avute în vedere când s-au elaborat programele, motivul pentru care instituţia realizează
programul respectiv.
Scopul răspunde la întrebarea: De ce a fost stabilit programul? La elaborarea scopurilor se iau

în considerare următoarele principii:
 scopul programului reprezintă o explicaţie scurtă a motivului implementării

programului;
 un program poate avea unul sau mai multe scopuri, care se includ în ordinea
importanţei lor;
 fiecărui scop al programului îi corespunde unul sau mai multe obiective;
 scopurile programelor trebuie să fie direct corelate cu scopurile majore ale executorilor
de buget, conţinute în planurile strategice de dezvoltare, şi totodată să decurgă
nemijlocit din realizarea oricărui program;
24
 pentru programele în proces de desfăşurare scopul trebuie să fie constant pe tot

parcursul realizării;
 scopul trebuie să evite descrierea metodologiei programului.
Exemple de scopuri: - Asigurarea cu calculatoare a 5 şcoli rurale

- Optimizarea procesului de învăţământ
Obiectivele definesc nemijlocit (ca conţinut şi termen) rezultatele specifice care se

estimează a fi realizate.
Obiectivele răspund la întrebarea: Cum se va atinge scopul programului?
La elaborarea obiectivelor sunt utilizate următoarele reguli:
 obiectivele stabilite de către executorii de buget în cadrul fiecărui program, reprezintă

cât mai concret posibil ce se planifică a se întreprinde şi în ce termen, pentru a obţine
scopul stabilit al programului;
Exemple de obiective: - Procurarea a 30 de calculatoare
 pentru a asigura identificarea obiectivelor optime pentru un program, acestea trebuie să

întrunească următoarele caracteristici:
- racordare directă la scopul general al programului;

- un obiectiv stabileşte un singur rezultat principal;
- sunt concrete şi măsurabile;
- sunt specificate în timp;
- sunt specifice;
- sunt controlabile;
- sunt realiste, realizabile şi rezultă din analiza situaţiei reale la momentul stabilirii programului;
- sunt corelate cu disponibilul de mijloace pentru realizarea lor;
- pot fi stabilite pe termen mediu, cu stabilirea obiectivelor intermediare pe fiecare an;
Exemple de obiective Anul: 2012: Reparaţia sălii de informatica;

intermediare: 2013: Reparaţia capitală a cazangeriei şcolii;
2014: Dotarea a 2 laboratoare de chimie.
 obiectivele stabilite de către executorii de buget în cadrul programului se înscriu în

ordinea importanţei lor.
Descrierea narativă a programului constituie un echilibru între concizie şi explicaţii

suficiente pentru a permite utilizatorului să identifice programul şi să înţeleagă obiectivele şi
indicatorii programului. Descrierea narativă a programului răspunde la câteva din următoarele
întrebări:
Ce face programul? Care sunt problemele pe care programul le rezolvă? Cine sunt
beneficiarii serviciilor oferite de programul respectiv?
25
La descrierea programului, precum şi la definirea obiectivelor şi indicatorilor, se ţine cont de

informaţiile pe care o persoană cu nivel de înţelegere mediu doreşte să le cunoască pentru a
înţelege programele din buget (se utilizează un limbaj simplu şi clar, evitând termeni prea
specifici).
Rezultatul şi performanţa programelor sunt exprimate prin indicatori.

Scopul indicatorilor de evaluare ai performanţei este de a măsura progresul programului în
îndeplinirea obiectivelor sale. Aceştia trebuie să fie:
o relevanţi pentru activitatea instituţiei;
o să se focalizeze pe rezultate;
o siguri şi clari;
o justificaţi şi verificabili;
o oportuni şi comparabili;
o să reflecte costul efectiv.
Indicatorii trebuie comparaţi cu o oarecare bază sau standarde cum ar fi: performanţa
anterioară, alte programe comparabile sau instituţii sau standarde din domeniul dat, sarcinile
stabilite în buget sau alte acte de politică.
Indicatorii pot să fie revăzuţi în mod regulat (anual). Indicatorii de evaluare ai performanţei sunt
măsuri care furnizează informaţia privind eficienţa şi eficacitatea programelor publice, precum
este ilustrat în figura nr. 2
Figura nr. 3.2.2 Interconexiunea indicatorilor de performanţă
Sursa: Regulamentului privind modul de elaborare, monitorizare si raportare a bugetelor pe programe nr. 19 din
16.02.2008 Monitorul Oficial nr.45-46/107 din 04.03.2008
La evaluarea programelor se utilizează 3 grupuri de indicatori:

Indicatorii de resurse reflectă resursele (financiare, umane şi materiale). Aspectul consumurilor
trebuie să includă toate costurile.
Exemplu de indicatori de resurse: Unităţi de personal; echipament, materiale etc.
26
Executorii de buget trebuie să identifice şi să includă în programe indicatori concreţi, astfel

încât să asigure relevanţa maximă a resurselor impusă de natura obiectivului.
Indicatorii de produs caracterizează aspectul serviciilor, aferente atingerii obiectivelor, ce se

realizează în procesul derulării programului. Aceşti indicatori oferă informaţie exactă despre
mersul realizării programului pe întreaga perioadă.
Exemplu de indicatori de produs: - Număr de calculatoare procurate; Număr de

geamuri instalate.
Indicatorii de produs reflectă efectul imediat al programului, sunt utili la măsurarea cererii şi la
determinarea resurselor necesare pentru un program. De obicei produsele sectorului public sunt
serviciile. Este mai uşor de măsurat cantitativ decât calitativ.
Indicatorii de eficienţă caracterizează aspectul eficienţei şi exprimă costul unitar al serviciului şi

rezultatelor.
Exemplu de indicatori de eficienţă: - Costul mediu al întreţinerii şi reparaţiilor pentru o
sala de clasa; cheltuieli pentru un elev etc.
Indicatorii de rezultat determină aspectul rezultatelor şi, spre deosebire de ceilalţi indicatori,
caracterizează efectul sau calitatea programului. Indicatorii de rezultat descriu în ce măsură s-a
reuşit realizarea scopurilor şi obiectivelor programului. Aceşti indicatori prezintă o importanţă
deosebită şi trebuie să fie stabiliţi în cadrul fiecărui program şi pentru fiecare obiectiv al
programului.
Exemplu de indicatori de rezultat: -Gradul de creştere a accesibilităţii la studii de calitate

în şcoli optimizate; procentul elevilor cu vârsta de 18
ani care absolvesc cursurile liceale etc.
Indicatorii de rezultat se referă la schimbări economice şi sociale realizate prin intermediul

programului, sunt mai relevanţi în evaluarea performanţei (realizărilor) programelor, dar
indicatorii de produs sânt în general mai uşor de definit şi măsurat. Influenţa factorilor externi
constituie problema de bază a indicatorilor de rezultat.
Exemplu de indicatori de rezultat: -însuşita elevilor, nivelul de educaţie etc.
Bugetară orientată spre performanţă este focusată pe rezultate, dar dacă nu pot fi formulaţi
indicatorii de rezultat, nu este interzisă măsurarea resurselor utilizate şi produselor realizate.
3.3. Elaborarea, aprobarea şi modificarea bugetelor programelor
Programele se elaborează după metoda „de jos în sus”. La elaborarea bugetului pe programe,
responsabili pentru întocmirea datelor cu caracter financiar şi non-financiar sunt conducătorii
instituţiilor (executorii de buget) şi altor subdiviziuni structurale, adică cei care vor utiliza
mijloacele respective pentru realizarea programelor/subprogramelor. Persoanele menţionate vor
raporta şi rezultatele obţinute. Executorii de buget prezintă propunerile de buget pe programe,
conform clasificaţiei programelor.
Clasificaţia programelor cuprinde 3 nivele şi are următoarea structură:

27
Nivelul Numărul de semne digitale
Nivelul I „Program” XX
Nivelul II „Subprogram” XX
Nivelul III „Activitate” XXXXX

Sursa: http://www.mf.gov.md/ro/actnorm/budget/clasificbudget/ Anexa la Ordinul Ministrului Finanţelor nr.32 din
30.03.2011 privind Clasificaţia bugetara.
În procesul elaborării propunerilor de buget, autorităţile pot propune formulări (denumiri) noi de
programe, dacă consideră că acele existente nu reflectă corect misiunea activităţilor pe care o
realizează, însă structura clasificaţiei programelor nu poate fi schimbată. După colectarea
cererilor de buget, bugetul se structurează în programe într-un format specific care cuprinde
scopul, obiectivele, descrierea narativă şi indicatorii de evaluare ai performanţei şi se transmite
executorilor primari de buget pentru sistematizare.
Propunerile de buget pe programe se prezintă de către executorii de buget (în limbile de stat şi
rusă), conform formularului stabilit de Ministerul Finanţelor, imprimate pe suport de hârtie şi în
format electronic, întocmit în „Microsoft Excel”.
Volumul total al resurselor de finanţare ale programelor trebuie să se încadreze în limitele de

cheltuieli, stabilite prin lege pe anii respectivi, incluzând cheltuielile de bază (fără investiţiile
capitale în construcţii, cu excepţia sferei „ştiinţă şi inovare”) şi estimările de mijloace speciale
pe anii respectivi. La evaluarea costurilor fiecărui program, executorii de buget utilizează
principiile care se conţin în normele metodologice privind elaborarea propunerilor de buget în
formatul tradiţional (doar conform clasificaţiei bugetare). Executorii de buget prezintă
propunerile de buget pe programe, însoţite de calcule şi note explicative care trebuie să conţină:
 justificarea, în conformitate cu actele normative, a programelor, subprogramelor,
scopurilor şi obiectivelor acestora, precum şi explicarea priorităţilor şi dimensionării
obiectivelor;
 calcule privind estimarea costurilor tuturor componentelor programelor;
 alte informaţii relevante menite să întregească argumentarea şi justificarea propunerilor,
facilitând astfel şi examinările de fond ale acestora.
Aprobarea programului se realizează după metoda „de sus în jos”. Executorii primari de buget
aprobă bugetele fundamentate pe programe în baza volumului total de resurse aprobat prin lege
pentru fiecare program la nivel de executor primar de buget.
După aceasta, executorii primari de buget împart resursele alocate pentru programe concrete
între instituţiile publice subordonate, care realizează programele/subprogramele date. La rândul
lor, instituţiile publice aprobă programul/subprogramul propriu conform formularului stabilit,
definind obiective şi indicatori individuali de performanţă pentru care au fost alocate mijloacele
financiare respective.
În scopul monitorizării programelor şi subprogramelor prin sistemul informaţional al

Ministerului Finanţelor, programelor li se atribuie coduri distincte, care se aprobă prin ordinul
ministrului finanţelor şi se comunică executorilor de buget. Codul programului/ subprogramului
conţine 4 semne, precum urmează:
28
XX XX
______ 2 semne – codul subprogramului
_________ 2 semne – codul programului
Monitorizarea programelor se efectuează la nivel de:

• instituţii;
• autorităţi publice centrale;
• Guvern;
• Parlament;
• societatea civilă.
3.4. Analiza SWOT
Planificarea strategică este facilitată şi de analiza SWOT .(acronym de la Strengths – puncte

tari, Weaknesses – puncte slabe, Opportunities –oportunităţi şi Threats – ameninţări).
Posibile puncte tari: ce resurse de bună calitate avem, ce relaţii de bună calitate avem, ce facem
bine şi este apreciat, ce resurse unice şi costuri reduse avem, ce aspecte inovative avem, ce
renume bun avem.
Oportunităţi: ce schimbări favorabile se pot produce în viitor, ce şanse am putea exploata.
Puncte slabe: ce nu facem bine, ce resurse slabe avem ce renume prost avem, ce colectiv
demotivat şi părinţi neinteresaţi avem.
Ameninţări: ce dificultăţi vom întâmpina în implementare, care sunt schimbările care ne

dezavantajează, ce riscuri financiare întâmpinăm, ce schimbări politice ne pot lovi.
Pentru identificarea strategiilor posibile, realizăm un tabel cu patru cadrane:
S W
O T
Cadranele din partea stângă reprezintă mediul intern al şcolii, iar cele din partea dreaptă,
mediul extern. Se listează în fiecare cadran punctele tari, cele slabe, oportunităţile şi
ameninţările, iar apoi se căuta asocierile posibile, două câte două.
Există două tipuri de strategii:

 strategie ofensivă (tare), care asociază puncte tari din mediul intern cu ameninţări din
exterior;
 o strategie defensivă (slabă) care foloseşte oportunităţile din mediul extern pentru a
învinge slăbiciunile interne.
29
Ambele tipuri sunt la fel de bune, pot fi folosite simultan, iar din armonizarea acestora şi
transformarea lor în planuri operaţionale, avem şi documentul de dezvoltare al şcolii…
simplu, nu?
De obicei, punctele tari şi punctele slabe evidenţiază aspecte interne ale şcolii, în timp ce
oportunităţile şi ameninţările ţin de mediul extern, de contextul global în care şcoala
funcţionează.
Analiza SWOT poate fi realizată de echipa managerială care se ocupă de planificare sau de
către una din echipele de lucru.
EXEMPLU
Tabelul nr. 3.4.1

Prezentarea ţintei strategice şi opţiunilor
privind educaţia artistică a elevilor din şcoală
Dezvoltarea Resurse Dezvoltarea Dezvoltarea
curriculară materiale şi resurselor relaţiilor
dotări umane comunitare
materiale
Promovarea, ansambluri - xerox programe de solicitarea
formarea şi cultural-artistice - consumabile formare pentru ajutorului din
dezvoltarea - operaţionale - computer elevi şi partea
creativităţilor cu tematica - spaţiu profesori autorităţii locale
elevilor cultural-artistic - mobilier privind pentru
(exemplu: - surse de tehnicile dezvoltarea
Muzica vocală, finanţare/ moderne de bazei logistice
Grupul teatral) sponsori învăţare şi materiale ale
- cercul de artă şcolii
(exemplu: cerc - realizarea de
de broderie şi activităţi în
împletituri, cerc colaborare cu
de grafică şi comunitatea
pictură) locală, ONGuri,
- concursuri alte
locale şi instituţii de
internaţionale învăţământ
- proiecte de
finanţare
- parteneriate
SARCINĂ DE LUCRU
1. În grupuri mici (de 4 sau 5 persoane) completaţi diagrama analizei SWOT prezentând
care sunt, în opinia dumneavoastră, punctele tari şi punctele slabe ale activităţii şcolii şi
care sunt oportunităţile şi ameninţările din punct de vedere financiar cu care credeţi că se
confruntă şcoala în care activaţi.
30
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
2. După ce aţi completat diagrama SWOT încercaţi să identificaţi cum anume aţi putea
transforma punctele slabe în puncte tari şi să îndepărtaţi pe cât posibil ameninţările.
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
31
CAPITOLUL IV Ce reprezintă SMART?
Obiectivele individuale SMART conduc către succesul organizaţiei, dezvoltare individuală şi

colectivă.
 Specific
 Măsurabil
 Abordabil
 Realist
 Timp (încadrat în timp)
Un obiectiv este mai specific decât un scop: în ce fel?

Un obiectiv este derivat dintr-un scop, are aceeaşi intenţie ca un scop dar este mai specific, mai
cuantificabil şi mai uşor verificabil decât scopul. Fiecare obiectiv trebuie să înceapă cu cuvântul
"Să". O modalitate simplă de a ţine minte caracteristicile unui obiectiv bun este acronimul
"SMART".
El înseamnă "Specific, Măsurabil, Abordabil, Realist şi încadrat în Timp". Obiectivele unui

proiect ar trebui să fie "SMART".
S pecifice: claritate cu privire la ce, unde, când şi cum va fi schimbată situaţia;
M ăsurabile: capacitate de a cuantifica ţintele şi beneficiile;
A bordabile: capacitate de atingere a obiectivelor (cunoscând resursele şi capacităţile

aflate la dispoziţia comunităţii);
R ealiste: capacitate de a obţine nivelul de schimbare reflectat în obiectiv; şi
T imp (încadrat în Timp): fixarea perioadei de timp în care va fi realizat fiecare obiectiv.
EXEMPLU
Sursa: http://www.rauflorin.ro/wp-content/uploads/smart2.jpg
32
Tabelul nr.4.1.1
Exemplu de obiectiv SMART şi scala de măsură a realizărilor în cazul

Dezvoltării şi comunicării unor regulamente în şcoală :
Conţinut obiectiv Scala măsurare realizare obiectiv
100 % verificarea însuşirii procedurii de securitate a

muncii şi nivelul cunoştinţelor tuturor angajaţilor
prin teste grilă până la 31.12.2011.
75% Comunicarea către toţi salariaţii a noi
proceduri de securitate a muncii prin instruire
Modificarea şi comunicarea către toţi internă până la data de 20.12.2011
angajaţii a noii Proceduri de 50 % Întocmirea programului de instruire internă
Securitate a muncii până la 31.12. pentru comunicarea noii proceduri de securitate a
2011 muncii şi aprobarea bugetului programului de către
management până la 15.11.2011.
25% obţinerea aprobării managementului pentru
noua procedură de securitate a muncii până la
10.11.2011
0% modificarea procedurii de securitate a muncii
cu noile reglementări până la 5.11.2011.
Sursa: http://www.rauflorin.ro/wp-content/uploads/smart2.jpg
SARCINĂ DE LUCRU
Ce credeţi despre următoarele afirmaţii? Care din ele sunt adevărate?
1: Obiectivele SMART sunt:
A Specifice, măsurabile, realizabile;
B Specifice, relevante, măsurabile;
C Specifice, măsurabile, realizabile, relevante, cu termene de realizare clar specificate.
2: Alinierea obiectivelor individuale SMART cu obiectivele unității de învățămînt:
1. a) poate fi făcută, dar nu este necesară;
b) este necesară pentru focusarea eforturilor tuturor angajaţilor pe obiectivele importante
1. ale organizaţiei;
c) nu este necesară
3: Obiectivele SMART se stabilesc de către:
a manager
b angajat, şi sunt discutate şi agreate cu managerul departamentului resurse umane
4: Este:
a)
1.drăguţ să defineşti obiective individuale;
b)
2.necesar să defineşti obiective individuale;
3.necesar să defineşti obiective individuale SMART.
c)
5: Obiectivele individuale SMART reprezintă:
1.o componentă a planului anual de performanţă individuală
33
2.o componentă a competenţei individuale

3.o componentă a fişei postului
34
BIBLIOGRAFIE
1. Legea învăţământului Nr. 547 din 21.07.1995.

2. Legea privind administraţia publică locală nr. 436 –XVI din 28.12.2006.
3. Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar nr. 847-XIII din 24.05.1996.
4. Legea privind finanţele publice locale, nr. 397-XV din 16.10.2003.
5. Legea privind controlul financiar public intern nr.229 din 23.09.2010, în vigoare din
26.11.2011.
6. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 535 din 14.07.2011 Proiectul pentru
finanţarea pe bază de formulă a instituţiilor de învăţământ primar şi secundar
general, finanţate din bugetele unităţilor administrativ-teritoriale.
7. Programul de dezvoltare a controlului financiar public intern, aprobată prin H.G. nr.
597 din 02.07.2010.
8. Regulamentului privind modul de elaborare, monitorizare si raportare a bugetelor pe
programe nr. 19 din 16.02.2008 Monitorul Oficial nr.45-46/107 din 04.03.2008
9. Regulamentului cu privire la gestionarea mijloacelor speciale ale instituţiilor publice
finanţate de la buget nr. 94 din 31.12.2004 (MO nr.39-41/125 din 11.03.2005)
10. Regulamentul cu privire la devizele de cheltuieli a instituţiilor publice şi repartizarea
pe luni a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale nr. 117 din 29.12.2007 (MO
nr.72-73/196 din 08.04.2008).
11. Angela Casian, Gestiunea Finanţelor publice, Chişinău 2008
12. Ioan Toca Management Educaţional, Ed. Didactica si pedagogica, Bucureşti 2002
13. Victoria Cojocaru, Lilia Slutu, Management Educaţional, Editura Cartea Moldovei,
Chişinău 2007.
14. Victoria Cojocaru, Nina Socoliuc, Management Educaţional, Ed. Cartea Moldovei,
2007
15. http://library.unescoiicba.org/English/Better_Schools/Better%20Schools/
MODULE6/module
35
DEFINIŢII
Alocaţie bugetară – sumă a mijloacelor financiare, prevăzută în bugete pentru onorarea

angajamentelor bugetare.
Alocaţie permanentă – alocaţii bugetare destinate pentru un scop specific, prevăzut de

legislaţie, care se alocă în termenele şi condiţiile angajamentelor asumate indiferent de suma
aprobată în buget pentru acest scop.
An bugetar - douăsprezece luni consecutive pentru care se elaborează, se aprobă, se execută şi

se raportează bugetele componente ale bugetului public naţional. În Republica Moldova acesta
este echivalent anului calendaristic şi începe la 1 ianuarie şi se termină la 31 decembrie.
Analiza SWOT este de fapt o tehnică prin care se pot identifica punctele tari și slabe și se pot
examina oportunitățile și amenințările unui proiect, ale unei acțiuni sau ale unei persoane și
poate fi utilizat ca element de realizare a bilanţului.
Anexă la devizul de cheltuieli – documentul în care sunt prezentate calculele argumentate pe

articole de cheltuieli sub aspectul clasificaţiei economice. Bugetul pe programe este un program
de activităţi (grupuri de activităţi) majore, pentru care sunt definite scopuri, obiective, descriere
narativă şi indicatori de performanţă şi pentru realizarea căruia sunt alocate resurse respective.
Angajament - obligaţiune de plată, asumată de către administratorul de buget şi/sau

autoritatea / instituţia bugetară, în conformitate cu legislaţia.
Autoritate / instituţie bugetară - entitate de drept public care, conform actelor de constituire,
se finanţează de la bugetele componente ale bugetului public naţional.
Autoritate executivă – primarul satului (comunei), oraşului (municipiului), primarul general al

municipiului Chişinău, preşedintele raionului, guvernatorul unităţii teritoriale autonome cu
statut juridic special.
Buget - totalitatea veniturilor, cheltuielilor şi surselor de finanţare, destinate pentru realizarea

funcţiilor autorităţilor publice centrale şi locale.
Buget local – documentul prin care sunt aprobate în fiecare an resursele financiare şi
cheltuielile autorităţilor administraţiei publice locale;
Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale (UAT) - bugetele satelor (comunelor), oraşelor

(municipiilor), raioanelor, unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special şi bugetul
municipiului Chişinău;
Cheltuieli – mijloace financiare, îndreptate la asigurarea financiară a competenţelor autorităţilor

administraţiei publice locale, în limitele şi potrivit destinaţiilor stabilite prin bugetele locale.
Cheltuieli bugetare – totalitatea plăţilor prevăzute / efectuate de la buget, cu excepţia celor

aferente operaţiunilor cu activele financiare şi datoriile.
36
Cheltuieli capitale – partea cheltuielilor bugetare, care asigură activitatea investiţională,

cheltuieli ce ţin de efectuarea reparaţiei capitale (restaurare), cheltuieli, în rezultatul cărora se
formează sau se majorează proprietatea unităţii administrativ-teritoriale respective.
Cheltuieli curente – partea cheltuielilor bugetare, care asigură funcţionarea curentă a

autorităţilor administraţiei publice locale şi a instituţiilor publice, în corespundere cu clasificaţia
bugetară, care nu sânt incluse în cheltuielile capitale.
Cheltuieli fixe – cheltuieli nedeterminate convenţional de volumul serviciilor prestate, adică de

numărul de elevi
Cheltuieli recurente – cheltuieli pentru bunuri şi servicii consumate pe parcursul anului curent
necesare pentru asigurarea activităţii curente (totalitatea cheltuielilor publice cu excepţia
cheltuielilor pentru investiţii capitale).
Clasificaţia bugetară – act normativ, care stabileşte sistemul unificat de coduri ce grupează şi
sistematizează indicatorii bugetari, conform anumitor criterii, pentru asigurarea comparabilităţii,
precum şi normele metodologice de aplicare a acestuia.
Cont curent trezorerial – cont deschis la Trezoreria de Stat şi / sau la trezoreriile teritoriale
pentru evidenţa analitică a executării bugetelor autorităţilor / instituţiilor bugetare.
Contribuţii voluntare – mijloace financiare acordate cu titlu gratuit pe/sau fără bază de acord
de către persoane fizice şi juridice.
Decizie bugetară anuală - act juridic al consiliilor locale, prin care se aprobă bugetul local
respectiv.
Deviz de cheltuieli – documentul instituţiei publice, finanţat de la bugetul unităţii administrativ-

teritoriale, prin care se stabileşte volumul anual şi destinaţia cheltuielilor acesteia, conform
clasificaţiei bugetare.
Instituţii de învăţământ - şcoli primare, gimnazii, şcoli medii de cultură generală şi licee;
Transferuri cu destinaţie specială – mijloace financiare alocate de la bugetul de stat pentru

exercitarea unor competenţe delegate autorităţilor administraţiei publice locale.
Transferuri cu destinaţie generală – mijloace financiare nerambursabile alocate de la bugetul

de stat din fondul de susţinere financiară a bugetelor locale în scopul acoperirii diferenţelor de
capacitate financiară dintre bugetele locale prin egalarea bazei fiscale a acestora.
Echilibru bugetar – egalitatea dintre cadrul de resurse financiare şi cheltuielile bugetului local.
Excedent bugetar – suma cu care veniturile bugetului depăşesc cheltuielile bugetului.
Fonduri speciale – veniturile încasate cu destinaţie specială care se utilizează pentru realizarea
unor scopuri şi programe ale autorităţilor administraţiei publice locale.
Grant – asistenţa bănească nerambursabilă acordată de donatori interni şi externi autorităţilor

administraţiei publice locale, necondiţionată sau condiţionată, pentru finanţarea unor servicii şi
37
tipuri de activităţi, legate de transferul de mijloace financiare, tehnologii, cunoştinţe, instruire de

personal, consultanţă sau alte activităţi, prevăzute în propunerea de finanţare.
Investiţii capitale - Investiţiile capitale se referă la construcţia şi îmbunătăţirea majoră

(renovarea, reconstruirea sau extinderea) a activelor fixe existente.
Încasări bugetare – sunt intrări de mijloace băneşti.
Mijloace speciale – veniturile obţinute de instituţia publică de la prestarea serviciilor contra

plată, precum şi din donaţii, sponsorizări şi alte mijloace băneşti, care se direcţionează pentru
cheltuielile legate de desfăşurarea activităţii acestei instituţii, conform cadrului legal.
Plafon – volumul cheltuielilor în baza cărora se elaborează proiectul de buget al noului an

financiar pentru instituţiile participante la experiment;
Plăţi bugetare – sunt ieşiri de mijloace băneşti.
Proces bugetar - consecutivitatea activităţilor de elaborare, examinare, adoptare, executare,

monitorizare şi raportare a bugetului.
Programul reprezintă o activitate majoră sau grup de activităţi stabilite de către o instituţie.
Rapoarte bugetare – sunt rapoartele privind executarea de casă a bugetului.
Repartizarea pe luni a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale – divizarea pe luni a

veniturilor, cheltuielilor şi surselor de finanţare a deficitului sau de utilizare a excedentului
bugetului unităţii administrativ-teritoriale, aprobate de către autoritatea reprezentativă şi
deliberativă, în bugetul pe anul respectiv.
Scoală mică – şcoala primară care are un număr egal sau mai mic de 41 de „elevi ponderaţi” şi
gimnaziu care are un număr egal sau mai mic de 91 de „elevi ponderaţi”;
Scoală de mărime medie – instituţie care are un număr de elevi egal cu numărul ce revine în
medie pe republică la o instituţie;
Transferuri bugetare - mijloace financiare alocate, conform prevederilor legale, între bugete
pentru nivelarea posibilităţilor financiare ale acestora, în scopul asigurării exercitării unor
anumite funcţii publice, finanţării domeniilor de activitate, ce sunt în competenţa autorităţilor
publice respective, sau în alte scopuri speciale.
Transferuri categoriale – mijloace financiare, calculate în bază de formulă, alocate cu titlu

definitiv şi în sumă absolută, de la bugetul de stat la bugetele raionale sau de la bugetele
raionale la bugetele locale, în scopul finanţării instituţiilor de învăţământ.
Transferuri categoriale complementare – mijloace financiare alocate cu titlu definitiv şi în

sumă absolută, de la bugetul de stat la bugetele raionale, în scopul prevenirii posibilei reduceri a
bugetelor instituţiilor în legătură cu aplicarea formulei şi în scopul stimulării procesului de
raţionalizare a reţelei de instituţii de învăţământ şi de clase.
Venituri – resurse financiare ale bugetelor locale.
38
ANEXE
39
Anexa nr. 1
Aprobat ___________________
L.Ş. Conducătorul
"____" ________________200___
Programul
I. Informaţie de fond
Denumirea programului
Denumirea subprogramului
Denumirea autorităţii publice
Grupa principală
Grupa funcţiei
Scopul
Obiectivele (pe termen mediu şi inclusiv pentru anul pentru care se aprobă programul)
Descrierea narativă a programului/ subprogramului
II. Indicatorii de performanţă

de rezultat 1.
2.
3.
de produs 1.
2.
3.
de eficienţă 1.
2.
3.
4.
III. Bugetul programului/subprogramului

Total
Componenta de bază
Mijloace speciale
Notă:
AB - anul de bază; AB-1, AB-2 - anii precedenţi anului de bază; AB+1 - anul pentru care se aprobă programul; AB+2, AB+3
- anii ulteriori anului pentru care se aprobă programul.
40
Anexa nr. 2
Locul bugetelor UAT în bugetul public naţional
BUGETUL PUBLIC NAŢIONAL
Bugetul de stat Bugetele unităţilor Bugetul asigurărilor Fondurile asigurărilor

administrativ- sociale de stat obligatorii de asistenţă
teritoriale medicală
Bugetul Bugetul Bugetul Bugetul UTA

raioanelor municipiului municipiului Găgăuzia
Chişinău Bălţi
Bugetele Bugetele Bugetul Bugetele Bugetul Bugetele Bugetul Bugetele

raional locale municipal locale municipal locale central locale
Bugetele Bugetele Bugetele Bugetele Bugetele Bugetele Bugetele

satelor oraşelor satelor satelor oraşelor satelor oraşelor
(comunelor) (comunelor) (comunelor) (comunelor)
Sursa: Angela Secrieru.
41

MGFin - Modulul I - Decembrie - Final

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MGFin - Modulul I - Decembrie - Final

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Instruire în management

Elaborat: Eugenia Bușmachiu

CAPITOLUL 1: Planificarea, revizuirea, estimarea, monitorizarea 4

1.1. Finanţarea învățământului 5

CAPITOLUL II Rolurile și responsabilitățile financiare 17

CAPITOLUL III Planificarea strategică și operațională 21

CAPITOLUL IV Ce reprezintă SMART? 31

Sporirea eficienţei şi autonomiei financiare a instituţiilor de învăţământ impune noi abordări în

Descentralizarea sistemului şi crearea autonomiei instituţionale a şcolilor şi liceelor, acţiuni

Prin generalizarea scopului, tendinţelor şi dezvoltării în domeniul de finanţare a instituţiilor de

Modulul “ Concepte generale: Managementul Financiar” oferă informaţii și o caracteristică

Totodată, exprimă importanţa cunoștințelor generale în domeniul managementului financiar

La sfârşitul modulului, participantul va fi capabil să:

- să determine obiectivele managementului financiar al unităților de învăţământ;

CAPITOLUL 1: Planificarea, revizuirea, estimarea, monitorizarea

Din punctul de vedere al relaţiilor ce se stabilesc în cadrul unei instituţii de învățămînt,

Managementul financiar asigură comunicarea specifică şi corelarea instituţională dintre

Managerul, pe baza informaţiilor financiar-contabile prelucrate corespunzător nevoilor proprii,

-reprezintă parcurgerea etapelor de proiectare și construire a

-reprezintă realizarea controlului optimal al intrărilor, ieşirilor şi

Obiect al managementului financiar şi al controlului sunt toate activităţile instituţiilor publice,

1) Instituţii publice cu personalitate juridică sunt acelea ai căror conducători au calitatea de

În Republica Moldova unităţile administrativ-teritoriale sunt încadrate în două nivele:

 Nivelul întâi: satele (comunele) şi oraşele (municipiile).

1.1 Finanţarea învățămîntului

În Republica Moldova învăţământul se finanţează în mod prioritar. Sursa principală de finanţare

1.2 Planificarea, revizuirea şi estimarea alocaţiilor bugetare

De regulă structura unui plan include următoarele elemente:

Bugetul instituţiei de învățămînt:

Bugetul reprezintă transpunerea în mărimi financiare a scopului şi obiectivelor unei instituţii de

 cel legat de documentul de buget şi

Legătura dintre planul de dezvoltare instituţională și planul de buget. Bugetul este un

Bugetele se elaborează şi se execută în baza unui sistem unic de clasificaţie bugetară.

Clasificaţia bugetară este instrumentul de bază necesar pentru planificarea, executarea,

Clasificaţia bugetară asigură:

a) Sistematizarea indicilor bugetari pentru elaborarea, aprobarea şi executarea bugetelor;

b) Comparabilitatea internaţională a indicilor bugetari, conţinând similitudini cu sistemele de

Clasificaţia bugetară include:

 clasificaţia veniturilor bugetare grupează veniturile bugetare în baza legislaţiei ce

Tabelul nr. 1.2.1

UAT1, cu acordul autorităţilor APL respective, de întreţinerea instituţiilor de învăţământ

În scopul implementării unei noi metodologii de finanţare, pe bază de formulă, a instituţiilor de

Formula de finanţare a instituţiilor de învăţământ primar şi secundar general din unităţile

Elaborarea și aprobarea devizului de cheltuieli

Devizul de cheltuieli reprezintă documentul instituţiei publice, finanţat de la bugetul unităţii

Anexa la devizul de cheltuieli reprezintă documentul în care sunt prezentate calculele

La deviz se anexează calculele de justificare a cheltuielilor pentru fiecare articol şi alineat de

Cheltuielile prevăzute în deviz necesită a fi repartizate pe lunile anului bugetar. Conducerea

Repartizarea alocaţiilor pentru remunerarea muncii, contribuţii de asigurări sociale de stat

În scopul eficientizării utilizării mijloacelor bugetare, pentru asigurarea instituţiilor cu agent

Repartizarea pe luni a bugetului instituţiei se întocmeşte pe fiecare componentă bugetară în

Modificarea devizelor şi repartizărilor pe luni a bugetului instituţiei poate interveni în cazul

În cazul când modificările se rezumă la redistribuirea alocaţiilor aprobate instituţiei, între

Modificarea repartizărilor pe luni a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează,

Etapele elaborării devizului de cheltuieli şi termenele de executare:

 Entitatea publică în termeni de 5 zile la solicitarea subdiviziunii financiare

 In termen de până la 20 decembrie, autoritatea executivă a unităţii teritoriale aprobă

Mijloacele speciale ale instituţiilor publice:

Se consideră mijloace speciale ale instituţiilor publice, veniturile acestora, obţinute în

devizul de cheltuieli şi planul de finanţare/repartizarea pe luni a bugetului, întocmite de către

Mijloacele speciale ale instituţiilor publice se clasifică conform următoarelor categorii:

- Categoria 001 “Servicii cu plată”;

În partea de cheltuieli a devizului se includ cheltuielile aferente activităţii statutare a instituţiei