Se spune că sugarii preferă gustul dulce şi nu cel sărat, că gusturile se formează încă din burta

mamei şi că papilele se educă încă din perioada diversificării. Aş vrea să înţeleg cum devine
bebeluşul meu un mic gurmand!

Gustul este înnăscut sau dobândit? Această dezbatere pasionantă împarte experţii în două tabere.
Bebeluşul vine pe lume cu o zestre genetică. El adoră gustul dulce (este suficient să-i priveşti
zâmbetul atunci când gustă pentru prima oară din linguriţa cu piure de mere), iar atunci când
consumă un lichid acru sau amar îi poţi observa strâmbăturile. Dar această paletă gustativă
”înnăscută” este primitivă şi restrânsă. Ea îşi îmbogăţeşte nuanţele pe măsură ce îi diversifici
alimentaţia. Gustul se învaţă de-a lungul întregii vieţi, dar se formează încă din primele luni de
viaţă intrauterină.

Totul începe în burtică

Organul gustului (limba cu papilele gustative) se dezvoltă foarte devreme. Din a 5-a lună de
sarcină, fetusul începe să-şi educe papilele gustative. În funcţie de ce mănâncă mama, el
descoperă diferenţele dintre gustul dulce, cel sărat, amar sau acru. Unii cercetători sunt
convinşi că primele preferinţe gustative se manifestă încă din acest moment. Un fapt dovedit:
regimul alimentar al mamei influenţează gustul lichidului amniotic. Alte studii arată că, cu cât
gustul acestuia este mai dulce, cu atât mai mult va fi înghiţit de către bebeluş. De aici preferinţa
lui spontană pentru gustul dulce, încă de la naştere. Micul gurmand!

Dar dacă bebeluşul se naşte cu această preferinţă de gust, nimic nu este încă hotărât.
Preferinţele sau aversiunea pentru anumite alimente evoluează odată cu educaţia alimentară, din
perioada de alăptare (gustul laptelui schimbându-se în funcţie de ceea ce mănânci) şi continuând
cu perioada de diversificare. Toate gusturile există în natură: bebeluşul îşi va construi încet-încet
„personalitatea gustativă“. Ce proces!

Micul meu omnivor

Bebeluşul, ca şi tine, este omnivor: trebuie să mâncăm de toate pentru a ne asigura necesarul de
nutrienţi. Această capacitate de a ingera alimentele cele mai variate, capacitate ce ne face
adaptabili la orice mediu, este unul dintre motivele care îl fac pe om specie dominantă! Dar noi
„suferim“ de ceea ce unii cercetători au numit paradoxul omnivorului. Noi suntem de fapt
împărţiţi între dorinţa de a descoperi alimente noi şi aceea de a ne păstra obiceiurile
alimentare.

Iată-ne astfel prinşi între necesitatea de a căuta alimente noi, bune pentru organism, în cantitate
suficientă, şi riscurile pe care aceasta le poate reprezenta (otrăvire, intoxicaţie etc.). Ca şi noi,
bebeluşul este şi el împărţit între aceste două dorinţe! Toate acestea explică şi neofobia
alimentară, această perioadă atât de deosebită din jurul vârstei de doi ani, moment în care
copilul devine mai puţin curios şi refuză sistematic orice aliment nou de teama necunoscutului.
Este o perioadă de tranziţie, oarecum dificilă, dar care face parte din dezvoltarea psihologică
normală a oricărui copil, inclusiv a copilului tău! Răbdare…

„Când i-am dat prima oară broccoli lui Mario, strâmbăturile sale ne-au făcut să murim de râs. Eu
şi soţul meu încă ne mai distrăm încă pe seama asta! Lui Mario i-au trebuit mai multe încercări
ca să poată să mănânce broccoli cu zâmbetul pe buze.“ Tocmai de aceea este important să
introduci, pe rând, câte un singur aliment în hrana micuţului, iar dacă acesta îl refuză, trebuie să
insişti cu răbdare, fără să-l forţezi!

Bebeluşul aparţine, înainte de toate, unei culturi anume

Statutul nostru de omnivori ne face să fim singura specie care îşi găteşte alimentele („la foc“,
pentru a elimina riscurile sanitare), pentru a le transforma din starea lor brută într-o stare
„civilizată“. Prin trezirea interesului pentru diverse gusturi, prin formarea obiceiurilor
alimentare, copilul îşi va asuma valorile propriei sale societăţi. În relaţia cu cei apropiaţi, el va
învăţa să recunoască (şi anume să-i placă sau să nu-i placă) alimentele comestibile de cele
necomestibile. Şi va ajunge să adore un anumit fel de mâncare tipic regiunii sau familiei sale.
Astfel, copilul va devora sarmalele sau pizza! Gustul este fără discuţie o valoare culturală.

Etapa esenţială pentru dezvoltarea paletei de gusturi începe cu perioada diversificării, dar ea
este anticipată de gusturile formate încă din perioada intrauterină şi din cea a alăptării. Această
etapă-cheie începe la vârsta de 5-6 luni. Cum se dezvoltă papilele gustative ale bebeluşului tău?
Trebuie să variezi alimentele din ce în ce mai mult, în funcţie de ceea ce îi este permis în fiecare
lună. Paleta de gusturi este suficient de mare şi-ţi permite să-i propui bebeluşului tău o gamă
variată de alimente şi să te amuzi la fiecare strâmbătură!

Şi nu uita: cu cât diversifici mai devreme alimentele, cu atât mai uşor îţi va fi să eviţi neofobia
alimentară (care se instalează în jurul vârstei de 2 ani). Foarte încurajator, nu-i aşa?

Gustul: o paletă de senzaţii

Concret, trebuie să-i propui treptat copilului: cele patru gusturi de bază (sărat, dulce, amar,
acru); senzaţiile termice (cald, călduţ, rece); senzaţiile tactile (moale/tare, casant, cremos,
fondant, precum şi alte consistenţe mai mult sau mai puţin dense); senzaţiile vizuale (alimente
de culori şi forme diferite).

Stimulează-i papilele bebeluşului tău şi trezeşte-i încet-încet interesul pentru diverse gusturi.
Puiul tău va învăţa să se adapteze uşor şi să aibă un regim alimentar echilibrat şi de bună
calitate, şi nu unul hipercaloric! Drumul spre noile descoperiri, vei vedea, este cu adevărat
pasionant!

Gustul: un simţ care se dezvoltă

De la naştere şi până la 6-7 luni, remarcăm o preferinţă clară pentru gustul dulce.

Spre 8-10 luni, gustul dulce pierde teren în faţa gustului sărat.

Până la 12 luni, observăm că gusturile acru şi amar sunt mai puţin apreciate, dar nu total
respinse.

Între 18 şi 24 de luni, bebeluşul începe să-şi afirme gusturile alimentare care participă la
formarea personalităţii sale.

După 24 de luni, se poate instala etapa de neofobie alimentară, ceea ce înseamnă că bebeluşul îşi
va reduce puţin paleta gustativă şi preferinţele alimentare, dar acesta nu este decât un lucru
temporar!