Chifle moi

Autor: Laura Laurentiu

Am facut diferite variante de chifle de cand ma invart in jurul cuptorului, dar astea in mod cert au iesit
castigatoare si, cum se intampla cu aproape orice lucru cu adevarat spectaculos, le-am descoperit
oarecum accidental. Inainte sa public reteta de chifle pe blog, le-am incercat de trei ori, ca sa fiu sigura
ca nu va da gres. Chiflele moi si rumene din imagine sunt, asadar, a treia editie a acestei retete, datand
de ieri, iar azi am facut-o si pe a patra, fara sa o mai pozez. Ai mei nu se mai satura de chiflele astea moi
si pufoase, parfumate si fine. Aluatul e ceva mai dificil de lucrat decat cel al chiflelor publicate pe blog
mai demult, dar rezultatul… wow! recompenseaza din plin prepararea doar ceva mai migaloasa. De ce
anume recomand cu atata caldura chiflele astea? Pentru ca sunt foarte moi, pentru ca au coaja foarte
subtire si moale, pentru ca sunt gustoase si pufoase si abia apuca, parca, sa cuprinda in interiorul lor
aerat un burger delicios. Zau, chifle mai potrivite pentru hamburgeri de orice fel nu cred ca exista. Daca
sunteti incepatori in ale coptului, insa, va recomand aceasta reteta, abia mai apoi sa o incercati si pe cea
pe care o public azi.

Ingrediente chifle:

500 de grame faina

350 ml. apa calduta

15 grame drojdie proaspata

1 lingura rasa de zahar

1 lingurita de sare

50 de ml. ulei de masline

in plus, ulei pt. uns planul de lucru

Preparare:

1. Se cantareste faina si se cerne intr-un castron; se amesteca cu sarea (poza 1).

2. Se adauga peste faina 200 de ml. de apa din totalul de 350 de ml.; se amesteca pur si simplu cu
lingura si se lasa deoparte (poza 2).

3. Intr-o cana, drojdia se freaca bine cu zaharul pana se lichefiaza, apoi se adauga restul de 150 de ml. de
apa (poza 3).

4. Pentru ca aluatul va fi moale, recomand sa se framante la robot sau masina de paine, dar merge si
manual, cu perseverenta si rabdare. Pur si simplu se amesteca faina umezita cu drojdia diluata si se
framanta bine de tot (poza 4).
5. Cand aluatul este omogen, se adauga uleiul in fir subtire (poza 5). Se framanta in continuare pana la
completa incorporare in aluat (aveti grija sa desprindeti cu paleta aluatul de pe peretii vasului robotului,
asa incat uleiul sa patrunda peste tot).

6. Aluatul framantat se aseaza intr-un castron uns cu ulei (poza 6), se acopera cu un servet umed si se
lasa intr-un loc caldut si ferit de curent pana va creste (daca il puneti in cuptorul incalzit la 40 de grade
alaturi de un vas cu apa fierbinte, isi va dubla volumul in mai putin de jumatate de ora).

Eu am tinut aluatul in cuptor si foarte rapid a ajuns asa:

Pe planul de lucru uns cu ulei se rastoarna aluatul si se taie cu un cutit cu lama unsa in 6 pana la 10
bucati egale, in functie de cat de mari doriti chiflele.

1. Fiecare bucata in parte se aplatizeaza cu palma pana la obtinerea unui disc, ale carui margini se aduc
de jur imprejur catre interior, presand la mijloc (poza 1).

2. In final, se preseaza bine lipind aluatul (poza 2).

3. Se intoarce chifla astfel formata cu lipiturile catre planul de lucru si se mai rotunjeste de jur imprejur.
Daca doriti chiflele inalte, nu e nevoie sa le mai aplatizati, dar mie mi se pare ca nu ar fi prea potrivite
pentru burgeri si sandvisuri asa incat le mai aplatizez cu palma inainte de a le aseza in tava acoperita cu
hartie de copt sau silicon special pentru patiserie (poza 3).
Se aprinde cuptorul si se fixeaza la 220 de grade Celsius, iar in partea inferioara se aseaza un vas (cratita)
cu apa fierbinte.

Pana ce se incinge cuptorul, chiflele se acopera cu un servet si se lasa sa mai creasca intr-un loc ferit de
curent.

Deindata ce cuptorul s-a incins, se da tava la cuptor, la o inaltime medie. Dupa primele 15 minute de
coacere, se scoate vasul cu apa fierbinte din cuptor (atentie mare sa nu va ardeti!!!) si se continua
coacerea inca 5 minute. Chiflele vor fi rumene si bine coapte.

Se scoate tava din cuptor si imediat se pensuleaza suprafata fierbinte a chiflelor cu apa, pentru a avea o
coaja fina si lucioasa.
Se aseaza chiflele sa se raceasca pe un gratar si se consuma cu mare placere, caldute sau complet reci.
De altfel, a doua zi sunt la fel de bune (mai mult de atata nu au rezistat la mine acasa).

Interiorul e foarte pufos si aerat, dupa cum vedeti in sectiunea de mai jos.