SFETCU ADRIANA CRISTIANA

STUDIU PRIVIND BULLYINGUL ȘI

MOBBINGUL ÎN ȘCOALĂ ASUPRA
EVOLUȚIEI PROFESIONALE A
TINERILOR

Craiova
2024
 SFETCU ADRIANA CRISTIANA

STUDIU PRIVIND BULLYINGUL ȘI

MOBBINGUL ÎN ȘCOALĂ ASUPRA
EVOLUȚIEI PROFESIONALE A
TINERILOR

ISBN 978-973-0-39988-2

Craiova
2024

2
 CUPRINS

INTRODUCERE .............................................................................................. 4
CAPITOLUL I ................................................................................................. 5
TRĂSĂTURI SI DIMENSIUNI SPECIFICE FENOMENELOR DE
BULLYING ȘI MOBBING- DELIMITĂRI CONCEPTUALE .................... 5
1.1. Conceptul de bullying- delimitări conceptuale ........................................................... 5
1.2. Conceptul de mobbing- prezentare generală a fenomenului ..................................... 12
1.3. Cauzele și efectele mobbingului/ bullyingului ......................................................... 16
1.4. Măsuri de prevenire a bullying-ului și mobbing-ului................................................ 21
CAPITOLUL II .............................................................................................. 25
STUDIU DE CAZ- INFLUENȚA BULLYING-ULUI ȘI MOBBING-ULUI
ASUPRA EVOLUȚIEI PROFESIOANLE A TINERILOR ....................... 25
2.1. Metodologia de elaborare a studiului ....................................................................... 25
2.2. Analiza și interpretarea rezultatelor ......................................................................... 26
CONCLUZII .................................................................................................. 41
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................ 42

3
 ,,În întuneric sunt liber să mă mișc fără ochii lor critici asupra mea.
În umbre pot dormi fără vise agitate și decepții.

În umbre sunt eu acasă."

Brain Head, Shadows, 1994

INTRODUCERE
Bullying-ul și mobbing-ul reprezintă o problemă majoră la momentul actual în
instituțiile de învătâmânt din România. Cadrele didactice, elevii, părinții, nu au fot suficient
de pregătiți să întâmpine aceste fenomene, deși, ele au fost prezente încă de la începuturi,
însă, în prezent, există mult mai multe posibilități de a agresa și de a ,,face rău” celor din jur.
Am ales ca temă a lucării mele de licență ,,Studiu privind bullying-ul și mobbing-ul în
în școală asupra evoluției profesionale a tinerilor”, deoarece a avut o cale comună cu
domeniul de studii universitare și domeniul în care lucrez, observând că și cele mai mici
gesturi care sunt repetate în mod abuziv, afectează persoana altcuiva, care mai târziu, fără
ajutorul persoanelor specializate, pot avea suferi consecințe psihologice majore.
Fenomenele de bullying apar încă de la vârsta preșcolară cu mici tachinări, porecle,
uneori comportament agresiv fizic (mușcat, lovit, împins) și poate continua până la vârsta
adultă. Aceste fenomene au fost prezente mereu în dinamica elevilor, agresiunile fiind
realizate de cele mai multe ori ,, pe ascuns”, unde apare folosirea intenționată a forței fizice
contra propriei persoane, contra altor persoane sau contra unui grup, care riscă să antreneze
acțiuni traumatizante.
Cele două fenomene analizate se caracterizează prin comportamente agresive, abuzive,
hărțuitoare atât verbal cât și fizic, care au asupra victimelor au consecințe grave pe termen
mediu sau lung la nivel psihic. Mereu m-am întrebat totuși...de unde provin aceste
comportamente negative? Prin intermediul lucrării de licență, mi-am acordat timpul necesar
pentru a aprofunda și studia acest subiect și a înțelege ce se ascunde în spatele agresorilor,
care este motivul pentru care abordează comportamentele de tip bullying și mobbing, dar și în
spatele victimelor, a celor care sunt agresați, pentru a vedea cum se simt și ce trăiesc în
momentele actului de agresiune, momente poate critice pentru unii dintre ei.
Primul capitol al lucrării de licență care se intitulează ,,Trăsături și dimensiuni
specifice ale fenomenelor de bullying și mobbing”, prezintă și caracterizează cele două
fenomene. Este un capitol teoretic, care cuprinde informațiile necesare pentru a înțelege ce
sunt, ce fac, cum se manifestă și cum putem identifica/ reduce/preveni în viața noastră
apariția fenomenelor de bullying și mobbing.
Al doilea capitol al lucării de licență este reprezentat de un studiu de caz realizat prin
metoda chestionarului care se intitulează: ,,Influența bullying-ului și mobbing-ului asupra
evoluției profesionale a tinerilor”. Studiul de caz se bazează pe informațiile pe care le
cuprinde capitolul I și se adresează studenților și proaspeților absolvenți ai ciclului de licență
sau master. Acest studiu de caz urmărește modul în care s-au manifestat aceste fenomene și
cum și-au pus amprenta asupra victimelor.

4
 CAPITOLUL I
TRĂSĂTURI SI DIMENSIUNI SPECIFICE FENOMENELOR DE
BULLYING ȘI MOBBING- DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1. Conceptul de bullying- delimitări conceptuale

Bullyingul este un subiect care a apărut de foarte mult timp, pe care se pune accent în
momentul de față, fiind considerat o formă de violență fizică și psihologică (intimidări,
hărțuiri) care provoacă dezechilibru emoțional, fizic și psihic victimelor.
Termenul de ,,bullying" s-a conturat pe parcursul a patru secole, pentru a ajunge într-
un final la sensul actual, trecând de la un sens pozitiv (prieten, iubit) către un sens cu conotații
negative ( agresiune, umilință). Cuvântul ,,bully" s-a răspândit în întreaga lume având
semnificația de ,,a intimida", ,,a teroriza", ,,a brutaliza", iar mai apoi i s-au atribuit mult mai
multe înțelesuri.
Conform studiilor de cercetare, termenul a apărut în limba engleză în jurul secolului al
XVI- lea ca derivat al termenului ,,billy" ( hilibilly) care în nordul Angliei și în Scoția însemna
,,bun prieten", (conform Oxford English Dictionary), sau de la termenul olandez ,,boel" care
are o semnficație pozitivă: frate, prieten, camarad. Pe parcursul timpului, în secolele XIX- XX
termenul ,,bully" a fost folosit ca termen de alint, utilizat între prietenii apropiați.
,,Revoluția” definiției a venit după anul 1970 de la psihologul norvegian, Dan Olweus
când a realizat un studiu de caz referitor la problemele de relaționare și agresiune dintre elevii
de vârstă școlară. Acesta definește conceptul de bullying astfel: ,,victima este supusă
acțiunilor negative de nenumărate ori, de unul sau mai mulți agresori." 1
Cercetările asupra fenomenului de bullying au debutat în Suedia, apoi s-au extins în
Europa și Australia, iar după zeci de ani au început și în Statele Unite ale Americii. În SUA au
debutat cercetările după tragicul eveniment petrecut la un liceu din Colorado, un eveniment
major, unde victime ale bullying-ului care au fost agresate atât fizic cât și verbal, au ucis 13
studenți și un cadru didactic.
Studiile de caz au demonstrat că în domeniul cercetării științifice a apărut categoria de
,,bully- victims”, ( agresori și victime) care este reprezentată de un grup de tineri care comit și
experimentează fenomenul de bullying. ,,Conflictul între egali”, care presupune discuțiile
contradictorii, lupta pentru putere, în cazul copiilor dorința de ,, a face rău” pentru a câștiga
(de exemplu: un grup de copii, doresc să ia mingea altui copil) nu este consideat bullying ci
doar agresiune generală.2
Conform legii Educației Naționale nr. 1/ 2011, cu modificările și reglementările
ulterioare din 18 noiembrie 2019, în art 66, punctul 6, bullyingul este definit astfel: ,,Violența
psihologică ( bullyingul) este acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, realțioanle și/ sau
cibernetice într-un context social dificil de evitat, sâvârșite cu intenție, care implică un
dezechilibru de putere , au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere
de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei
persoane sau a unui grup de persoane și vizează aspecte de discriminare și excludere socială,
care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie
socială sau la o categorie defavorizată ori convingerile, sexul sau orientarea sexuală,
caracteristicile personale, acțiune sau serie de acțiuni, comportamente ce se desfășoară în
unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale".

1
Olweus D, Bullying at school, What we can and what we can do?, UK, Oxford, Blackwell,1993
2
Davenport, N., Schwartz, R. D., & Elliott, G. P. Mobbing: Emotional abuse in the American workplace. Ames,
IA: Civil Society Publishing, 2002
5
 În contextul școlar, bullyingul este abordat de către cadrele didactice încă de la
grădiniță, ciclul primar și inclusiv la liceu, fiind aprofundat în toți anii de studiu obligatorii.
Chiar dacă este un termen familiar, bullyingul poate fi sau nu acceptat de oameni. Unele
persoane îl percep ca o experiență a copilăriei și nu ca pe o problemă pentru care te poți
adresa specialiștilor. După cum explică psihologul norvegian Dan Olweus ,,a fi agresat de
colegi reprezintă o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale copiilor și a tinerilor
expuși.”.3
Totodată, cercetătorii americani s-au focusat pe motivele care pot declanșa aceste
comportamente agresive. Se prezintă în contradictoriu cu scandivanii, care au studiat
atitudinea victimelor supuse bullyingului și mobbing-ului și a efectului comportamentelor din
punct de vedere psihologic și emoțional.
Bullyingul la nivel internațional este definit de cele trei elemente cheie: intenția de a
face rău, dezechilibrul de putere și repetarea acțiunilor agresive. Agresorii pot face acest lucru
la nesfărșit, fără a avea păreri de rău pentru victime.
În completarea definiției formulate de către Dan Olweus, Susan Limber, psiholog de
dezvoltare personală, adaugă și alte comportamente care pot fi considerate acțiuni ale
bullyingului:

 Agresiuni verbale directe: jigniri, etichetări, umiliri publice;

 Agresiuni verbale indirecte: răspândire de zvonuri, farse sau ,,prakns"
cum sunt cunoscute în America;
 Agresiuni fizice directe: a împinge, a lovi;
 Agresiuni fizice indirecte: distrugerea lucrurilor personale.
 Cyberbullyingul : abuz în mediul online;
 Includeri/ excluderi: eliminarea dintr-un grup, criterii stabilite pentru
acceptarea într-un grup.

Tabelul 1.1 : Formele bullyingului

Bullying- mod de exprimare Exemple

 Verbal- forma cea mai des  Tachinare, amenințare, bârfă, ignorare,

întâlnită izolare;
 ,,Victimizare indirectă" , excluziune socială;
 Insultare, calomniere, amenințare verbală,
injurii
 Emoțional sau psihologic,  Intimidare folosind gesturile sau excluderea
non- verbal socială;
 Umilire verbală; intimidare, denigrare
 Restrângerea libertății de acțiune;
 Alte atitudini ostile și de respingere față de
victimă
 Fizice  A bloca calea cuiva, a lovi cu piciorul, a pune
piedică;
 Împins, tras de păr, blocarea brațelor, arsuri,
loviri cu pumnul/ palma, izbirea de pereți;
amenințarea cu arma;

3
Olweus, D. School Bullying: Development and Some Important Challenges. Annual Review of Clinical
Psychology, 2013, pag. 751-780.

6
  Sexuale  Hărțuire, atingere, bătaie, fotografii
compromițătoare;
 Avansuri sexuale; propuneri indecente,
atingeri nepotrivite, gesturi obscene
 Deposedare de lucruri  A ascunde lucruri, furt, deposedare de
fonduri, vandalism;
 Electronice-  Mesaje insultătoare prin intermediul
cyberbullying dispozitivelor electronice de comunicare
 Convorbiri telefonice;
 Conținut ilegal, ofensator;
 Insultarea prin intermediul rețelelor de
socializare: websiteuri, Facebook. Instagram,
Whatsapp
 Marginalizarea în spațiul online;
4
Sursa: Dan Olweus, 2007
În zilele noastre, bullyingul este deja un fenomen extins în toate domeniile și afectează
toate persoanele indiferent de vârstă, categorie socială, sex, zona geografică, naționalitate.
Bullyingul verbal face parte din viața oamenilor de zi cu zi, devenind un mod de a socializa și
de a relaționa cu ceilalți.
Așadar, pe lângă exemplele menționate mai sus există și forme care sunt acceptate și
sunt considerate ca fiind ,,normale” precum: competiția la locul de muncă, care generează
deseori conflicte și confruntări, excluderile din grup punând anumite condiții pentru
participare pe care victima nu le poate îndeplini. Bullyingul rațional și verbal nu poate fi
stopat, însă poate fi gestionat, prevenit sau limitat prin educație și cultură. Chiar dacă
reprezintă o formă de competitivitate, un mod de socializare și de relaționare între indivizi,
fiecare are dreptul să cunoască strategiile de apărare pentru a nu deveni victime care vor suferi
sau odată cu trecerea timpului se vor transforma în agresori.
Clasificând datele marcate din tabelul 1.1 ,,Formele bullying-ului”, cele mai multe
studii au demonstrat că formele cele mai întâlnite ale bullyingului sunt cele verbale și
relaționale fiind urmate de bullyingul fizic și cibernetic. 5
Două metaanalize au confirmat că ,,hărțuirea online" este mai puțin răspândită, spre
deosebire de celelalte forme de manifestare ale fenomenelor de agresiune, iar ,,hărțuirea
tradițională" este de fapt de două ori mai utilizată. Cercetătorii subliniază că hărțuirea
cibernetică în viața tinerilor este ,,exagerată”, în comparație cu formele tradiționale de
agresiune fizică și verbală.
În altă ordine de idei, fenomenul hărțuirii cibernetice și efectele sale nocive sunt încă
luate în serios în rândul comunităților de cercetare științifică, politice și sociale. Cercetările au
demonstrat că există o corelație destul de mare între hărțuitrea cibernetică și hărțuirea
tradițională, chiar dacă au un domeniu de acțiune diferit, abordează același comportament.
Cercetătorul norvegian Dan Olweus, a confirmat că 88% din victimele cyberbullyingului au
fost și victime ale hărțuirii tradiționale cel puțin o singură dată. Pe de altă parte, doar 10% din
studenți au fost victime doar ale cyberbullyingului.
Constatările indică faptul că tinerii, care sunt adesea abuzați prin diverse mijloace de
agresiune sunt predispuși și la hărțuirea online, iar pe viitor pot fi chiar ei cei care sunt
susceptibili pentru a începe acțiuni de intimidare, înjosire.

4
Olweus D. And Limber S.P., Olweus Bullying Prevention Program Teacher Guide, USA, Center City, MN,
Hazelden, 2007
5
S. Department of Education, Office of Planning, Evaluation, and Policy Development, Policy and Program
Studies Services. Analysis of State Bullying Laws and Policies. Washington, D.C.: U.S. Department of
Education; 2011.
7
 Comunitatea de cercetare din SUA a manifestat un interes crescut pentru agresiune.
Așadar, începutul anilor '80 a condus la o creștere masivă a interesului pentru a comunica și
prezenta publicului riscurile la care suntem supuși în calitate de victime ale bullyingului. S-a
demarat un program de prevenție căruia i s-au alăturat în special instituțiile de învățământ,
organizațiile corporatiste deoarece acolo este prezent un colectiv numeros de studenți/
angajați care zilnic sunt supuși hărțuirilor verbale, fizice și cibernetice.
Creșterea rapidă a interesului poopulației asupra agresiunii a dat naștere unei percepții
generale că bullyingul este omniprezent și în școală. Potrivit studiilor și cercetărilor nu există
diferențe măsurabile între nivelul de agresiune al elevilor în funcție de unitatea de învățământ
și mediul din care fac parte: școli suburbane, rurale, urbane.
Astfel, prin numeroase studii de caz, s-a conturat profilul ,,target- victim" (victimelor
țintă) și au fost enumerate criteriile pe care acestea le îndeplinesc în ,,ochii" agresorilor:
naționalitatea, rasa, sexul, religia, dizabilitatea fizică sau psihică, aspectul fizic, orientarea
sexuală (categoria LQBTQ), vârsta, categoria socială, nivelul de trai etc.
Genul. Majoritatea cercetărilor au arătat că bărbații prezintă în mod constant niveluri
mai ridicate de agresiune și victimizare în comparație cu femeile. Într-un studiu de caz s-a
constatat că bărbații sunt clasificați ca fiind bătăuși în comparație cu femeile, constatările
ținând cont de forma de agresiune. Băieții sunt implicați în ambele poziții: agresor și victimă
și încep la o vârstă fragedă, agresiunea fiind mai mult fizic,6 în timp ce fetele experimentează
și comit mai mult agresiune relațională și verbală.
În ceea ce privește victimizarea, mai multe femei (23%) decât bărbați (19%) au fost
hărțuite și agresate de la ciclul primar până la ciclul liceal.
Persoanele/ studenții cu dizabilități. Studenții cu dizabilități sunt de două ori mai
predispuși la bullying în comparație cu semenii lor. Datorită profilului care prezintă o
dizabilitate, aceștia experimentează respingerea colegilor, excluderea din colectiv, adresarea
jignirilor. În funcție de gradul de handicap (fizic, psihic) agresorul își alege modalitatea de
hărțuire. Pe lângă problemele pe care le pot întâmpina în cadrul unui colectiv, apar și
problemele sociale, unde se creează o barieră de acceptare și marginalizare între persoanele cu
handicap și celelalte care sunt considerate ca fiind normale.
Statisticile au demonstrat că studenții cu dizabilități au raportat în medie un procent de
agresiune: 24,5% în școala primară, 34,1%- școala gimnazială, 26,6% în liceu.
Orientarea sexuală. LQBTQ. În categoria LQBTQ, includem persoanele care au o
altă orientare sexuală: gay, lesbiene, bisexuali, transsexuali și reprezintă o categorie
vulnerabilă în mediul școlar. Fiind diferiți de majoritatea populației, întâmpină dificultăți de
acceptare și integrare. În România, persoanele din categoria LQBTQ sunt greu de acceptat din
cauza mentalității și concepțiilor celor din jur. Părinții copiilor din generațiile actuale nu au
fost învățați să accepte că fiecare om este unic și are dreptul să aleagă ceea ce își dorește și îi
tratează pe cei din categoria LQBTQ ca fiind persoane ,,anormale”. Având un comportament
diferit, nu se încadrează în tiparul de ,,normalitate” și fiind greu de acceptat sunt afectați din
punct de vedere social.
În mediul școlar, studenții tind să îi izoleze din punct de vedere social și să îi facă să
aiba o stimă de sine scăzută. Bullyingul în școală la adresa celor care au orientare sexuală
către persoane de același sex, înscrie procente ridicate (85%), aceștia confruntându-se cu
hărțuirea de către egali și suferă de lipsa unui adult responsabil care să intervină în numele lor.
Aspectul fizic. În instituțiile de învățământ este des întâlnită această formă de
bullying. La vârsta de 12-18 ani, în cea mai mare parte, prieteniile se formează după aspectul
fizic. Sunt marginalizați copiii care nu se clasifică în ,,limitele” standard impuse de majoritate:

6
Napolitano, S. M. S., Espelage, D. L., Vaillancourt, T., & Hymel, S. What can be done about school bullying?,
Linking research to educational practice. Educational Psychology Papers and Publications, 2010, pag. 141, 38-47

8
copiii supraponderali sau subponderali, copiii scunzi sau prea înalți, vestimentația, defecte
fizice (nas mare, strabism, semnele din naștere vizibile sau care au fost dobândite în urma
unui accident), dizabilități (handicap fizic), deficiență de auz (copil care poartă aparat
auditiv), deficiență de vedere (copiii care poartă ochelari), copiii care poartă aparat dentar.
Rasa. Rezultatele cercetărilor arată că cea mai mare inconsecvență este cu privire la
rasă. Unele studii demonstrează că studenții de culoare sunt clasificați ca fiind agresori
comparativ cu studenții albi sau asiatici. Alte studii spun că bărbații de rasă albă sunt mai
agresivi în comparație cu alți bărbați si femei de orice altă rasă. 7
În orice caz, recent, raporturile procentuale din 2018, au demonstrat că mai mult de
25% din studenții de culoare au fost hărțuiți în comparație cu studenții de rasă albă (22%) și
cei asiatici (17%). Pentru studenții de culoare, cea mai întâlnită formă de agresiune a fost cea
verbală: insulte, jigniri, glume răutăcioase, porecle, farse etc.
În mediul școlar, rasa poate influența victimizarea, agresiunea și hărțuirea. În
instituțiile de învățământ unde predomină o anumită rasă, studenții care sunt în minoritate
sunt vulnerabili și marginalizați.
Persoanele care provoacă ,,bullying” sunt cele care au trecut prin anumite traume în
perioada copilăriei sau chiar în etapa de dezvoltare a personalității. Nevoia de atenție, lipsa
de iubire, neglijarea, lipsa de afecțiune sunt emoții și traume care motivează negativ un copil/
student și îl transformă în agresor.
Fenomenul de bullying implică de obicei mai mult de doi participanți. Pe lângă
agresor (cel care inițiază acțiunea) și victimă (cel care este agresat), bullying-ul prezintă o
situație de grup, lucru care reflectă puterea interacțiunilor și rolurilor dintre persoane. Așadar,
în rol principal este implicat agresorul iar în rol secundar asistenții agresorului, victima,
martorii pasivi și posibili apărători, care sprijină activ victima. (BPB, 2016)

AGRESORUL

Adepții activi

(asistenții agresorului) ATACĂ

VICTIMA

Observatori
Apărătorii

Sursa: BPB, 2016

Figura 1.1. : Rolurile de grup într-o situație de bullying

Agresorii sau ,,bullies" din limba engleză, se caracterizează cu un comportament

domninant- agresiv, manifestă puternic dorința de de influențare, de coordonare a activităților

7
Napolitano, S. M. S., Espelage, D. L., Vaillancourt, T., & Hymel, S. What can be done about school bullying?:
Linking research to educational practice. Educational Psychology Papers and Publications, 2010, pag 38-47

9
abuzând de ,,putere" ( atât puterea fizică cât și cea intelectuală/ socială), sfidători, implicați în
acte antisociale, încălcări de regulament, acte de vandalism și nu prezintă empatie pentru
persoanele din jurul lor.
În spatele acestui copil, care se află în ipostaza agresorului, se află copilul vulnerabil,
copilul chinuit, traumatizat care se ascunde pentru a nu fi chiar el victima abuzurilor. În
mediul familial, unde copilul petrece 90% din timp, părinții îl învață că trebuie să lupte pentru
a dobândi succesul și a urca pe scara socială, iar luptând este nevoit să intenționeze să facă rău
pentru a ajunge acolo unde și-a propus. Mai există și ipostaza copilului ignorat sau neglijat de
membrii familiei, care caută o confirmare a capacității lui de a se impune în fața celorlalți:
cadre didactice, colegii de la școală, prietenii din grup, de la locul de joacă.
Din punctul acesta de vedere, copiii au nevoie să înțeleagă că pentru a avea succes, nu
este nevoie să folosim ,,puterea" fizică pentru a câștiga în fața celorlalți ,,urcând" peste ei cu
forța. Un copil trebuie ghidat corespunzător pentru a nu se ajunge mai târziu să abuzeze de
aceste comportamente în dorința de a avea ,,succes”. În era tehnologiei și a vitezei, copiii s-au
obișnuit să primească orice, fără a depune eforturi.
Copiii care sunt în special etichetați ca agresori sau hărțuitori, au un anumit tipar după
care ,,acționează" și atacă pe cei care sunt mai mici decât ei (referitor la vârstă și înălțime),
care au un caracter slab, sunt timizi, retrași, care nu sunt în măsură să ia o atitudine asupra
comportamentului lor. Din cele menționate mai sus, concluzionăm că agresorii caută ținte
ușoare, astfel, prin intermediul hărțuirilor, obțin satisfacția care produce dependență
emoțională.

Dorința de a putea fi
remarcat, de a fi în
centrul atenției pe
fondul
dezechilibrului
emoțional
Sentimentul de Dorința de integrare,
putere, control, de validare într-un
influență pe care îl grup de persoane
poate manifesta
,,populare"
asupra celorlalți

Motivația
copilului
agresor

Sursa: Bullying , Recunoaște și fă o schimbare, 2020, pag. 18

Figura 1.2. : De ce acționează agresorul? 8

Profilul victimei (,,bullied" în limba engleză), este caracterizat printr-un

comportament anxios cu încredere de sine scăzută cu abilități reduse de adaptare socială și
emoțională. În general, cei care sunt agresați, sunt persoane foarte sensibile, nesigure pe ele,
timide și nu fac parte din niciun grup/ cerc de prieteni. Victimele bullyingului sunt victimele

8
DUMITRU Alina, PETREA Constantin, PAGU Daniel, ,,Bullying?- Recunoaște și fă o schimbare!”, București,
2020, pag. 18
10
pasive care nu manifestă comportament de bullying asupra celorlalți și victimele- agresor care
sunt agresați și la rândul lor devin agresivi.
Victimele pasive sunt copiii care sunt agresați de colegii lor sau de alte persoane din
jur, dar nu manifestă comportamente agresive față de ceilalți elevi. Cercetările au demonstrat
că elevii care sunt victime pasive ale bullyingului prezintă un risc mai mare de a avea
probleme de sănătate mintală, în comparație cu cei care nu se implică în astfel de
comportamente.
Victimele agresor sunt elevii care au fost agresați, iar la rândul lor manifestă
comportamente de hărțuire asupra altor colegi. Agresorii-victime au un comportament slab, o
competență socială sczăută, lipsa de auto-control, situația școlară defavorabilă în comparație
cu victimele pasive. În această categorie, se încadrează elevii care au stări depresive,
simptome psihosomatice, tulburări de alimentație, anxietate, probleme de sănătate mintală9.
Victimele bullyingului reprezintă 70,8% din totalul elevilor, dintre care, 68,7%
reprezintă victime bullyingului tradițional, 2,5% sunt victimele bullyingului cibernetic și
28,9% sunt victime ale ambelor forme de agresiune (tradițională și în mediul online).
Bullyingul tradițional este cel mai des întâlnit în instituțiile de învățământ din mediul
rural, în rândul elevilor din ciclul gimnazial. În schimb, bullyingul cibernetic este mai
răspândit în școlile din mediul urban în rândul elevilor din clasele liceale.
Bullyingul afectează toate persoanele care participă la secvențele de agresiune:
victime, agresori și observatori/ martori. Însă, cei care nu sunt implicați direct sunt martorii,
aceștia rămân pasivi, calmi, cu o încredere de sine scăzută, prudenți în urma asistării la
scenele de bullying.

A. Agresorul

B. Scutierul-
poate chiar să
A G. Apărătorul-
nu susține
acționeze
B G bullyingul,
intervine în
ajutorul victimei

C. Suporterul Cultura
activ- ia parte la socială
bullying C F F. Apărătorul-
nu este de acord
cu bullyingul, dar
nu apără victima
D E
D. Suporterul pasiv- ia E. Spectatorul-
parte la bullying dar nu observă, dar nu se
intervine implică
Figura 1.3. : Ciclul agresiunii de tip bullying

9
Kaltiala-Heino R, Rimpela M, Marttunen M, Rimpela A, Rantanen P.,Bullying, depression, and suicidal
ideation in Finnish adolescents: school survey. BMJ. 1999
11
 Prin urmare, datorită implicării complexe a proceselor cognitive, afective și volitive,
bullyingul este o atitudine ,,modus operandis", pe care agresorul o interpune între el și
victimă. Victima, în ochii agresorului este o persoană vulnerabilă, ușor de ,,zdrobit psihic".
Atitudinea este definită de către psihologul american Allport ca fiind ,,o stare mentală și
neurală de pregătire care exercită o influență directivă sau dinamică, asupra unui inidivid la
o împrejurare contextuală."

1.2. Conceptul de mobbing- prezentare generală a fenomenului

În țările Scandinave au apărut primele cercetări despre ,,mobbing” în anul 1980. În
țările anglosaxone, în orice definiție a termenului de ,,mobbing" sau ,,bullying", elementul
central îl reprezintă natura repetată a comportamentului negativ la care este supusă ținta
(victima).
Termenul ,,mobbing" provine de la cuvântul englezesc ,,mob" care înseamnă ,,mafie",
,,bandă", care folosește violența într-un mod ilegal sau de la verbul ,,to mob" care înseamnă
,,a ataca". Conform dicționarului Webster New World, cuvântul ,,mobbing" ca și model de
comportament definește violența psihologică, blocajul, supărarea, atacurile sau tulburările.
Fiind un concept nou în literatură, conceptul de mobbing încă nu are o definiție clară
în literatura de specialitate. El este folosit în literatura occidentală de către experții care
abordează subiecte precum: tirania, ,,hărțuirea emoțioanlă", ,,violența psihologică". Așadar,
mobbingul se folosește în literatură pentru a defini comportamente negative: atacuri verbale și
fizice, insulte, cuvinte jignitoare, informații neadevărate, umilire, izolare, criticare,
ridicularizate în public.
În limba română cuvântul de ,,mobbing" este folosit pentru a defini un obicei vechi și
anume exercitarea presiunii psihologice asupra unei persoane la locul de muncă de către unul
sau mai mulți angajați.
Așadar, în urma cercetărilor, psihologii au formulat mai multe definiții ale
fenomenului de ,,mobbing":

 Namie definește mobbing-ul ca fiind un comportament agresiv pe care un

angajat îl aplică altui angajat cu scopul de a-i sabota munca;
 Westhues: mobbing-ul reprezintă o campanie colectivă a colegilor de a exclude
și umili un alt coleg;
 S. Einersen afirmă că pentru a fi considerat mobbing, abuzul la locul de muncă
trebuie să se petreacă în mod repetat o perioadă de aproximativ 6 luni. O
persoană care este jignită, abuzată, exclusă din grup, influențată negativ poate
ajunge într-o poziție inferioară și devine ținta actelor sociale negative.

Conceptul de ,,mobbing" a fost folosit pentru prima dată în secoloul al XIX- lea în
ornitologie. Etologul Konard Lorenz a utilizat acest termen când a analizat comportamentul
păsărilor. A analizat grupuri mici de animale și păsări și a observat că există un comportament
agresiv între indivizii de aceeași specie și exclud din grup individul care este cel mai slab;
acesta fiind trimis după hrană și apă, iar ulterior era îndepărtat de grup și ucis prin atacuri
fizice.
Studiile au demonstrat că victimele care sunt expuse la mobbing la locul de muncă
suferă din punct de vedere negativ: au afectată sănătatea mintală și bunăstarea. Acestea au
raportat că suferă de anxietate, depresie, probleme de somn, stări irascibile, tulburări somatice
și pierderea concentrării. 10
Ca urmare a experiențelor traumatice ale indivizilor care au raportat că au fost victime
ale mobbingului pe o perioadă îndelungată ( aproximativ 6 luni), s-au definit caracteristicile

10
Einarsen, S. Bullying and leadership: A lesson learned. Presented at the 7th International conference on
workplace bullying and harassment, Cardiff, Wales, United Kingdom, 2010
12
traumelor și problemelor psihologice care pot apărea. Acestea au fost stabilite în urma unor
examinări de specialitate unde victimele au fost supuse unor teste care s-au desfășurat pe o
perioadă determinată. Presiunea psihologică pe care individul o experimentează sub formă de
mobbing persistent, îi afectează viața economică, socială și privată cauzând reacții
traumatice.
În 1980, a fost pentru prima dată utilizat cuvântul de ,,mobbing” într-o organizație
profesională de către Heinz Leymann, ca rezultat al unei experiențe pe termen lung cu
comportamente de hărțuire fizică și verbală între angajați.
Mobbing-ul este plasat prin interacțiunea mai multor factori: psihologia, personalitatea
agresorilor și a victimelor, circumstanțele, cultura, structura organizațională a firmei,
evenimentul care a declanșat, conflictul și chiar factori exteriori organizației. 11
Până se instalează între două sau mai multe persoane, fenomenul de mobbing are
nevoie de timp pentru a se stabiliza ca acțiune persistentă și conștient organizată. Așadar, se
disting cele patru faze ale mobbingului: 12
1. În prima fază au loc conflicte ușoare între angajați, care pot avea o rezolvare, însă
dacă rămân nerezolvate, sunt generatoare de mobbing;
2. Instalarea treptată a mobbingului prin repetarea acțiunilor agresive îndreptate de o
persoană sau de un grup de persoane asupra unui alt individ. Victima se simte
descurajată, îi scade stima de sine, nu se simte suficient de bună, pe parcurs apar
stările de anixetate și atacurile de panică;
3. Faza a treia, este cea de permanentizare a mobbingului, adică, managerul
organizației ignoră sau tolerează situațiile de agresiune;
4. Faza a patra constă în stigmatizarea victimei, această părăsește locul de muncă și
este afectată din punct de vedere psihologic; (stimă de sine scăzută, traume)

Incident Stigmatizare Implicarea Plecarea

Conflict critic crescută managerului victimei

Sursa: Bultena & Whatcott, 2008, p. 657-658

Figura 1.4. : Cursul etapelor în fenomenul de mobbing

În funcție de gradul de afectare a victimelor, se realizează următoarea scală de
evaluare a gradului de mobbing: 13

 Mobbing de gradul I sau mobbing de avertisment- victima reușește să înfrângă situația

și să reziste, ea poate fi reabilitată în același loc de muncă sau chiar în altă parte;

11
Bultena, C., Whatcott, R. B., Bushwhacked at work: A Comparative Analysis of Mobbing and Bullying at
work, în „Proceedings of ASBBS” (American Society of Business and Behavioral Sciences), vol. 15, pp. 657–
658, 2008
12
Leymann, H. The content and development of mobbing at work, European Journal of Work and Organizational
Psychology, 1996
13
Davenport, N., Schwartz, R. D., & Elliott, G. P. Mobbing: Emotional abuse in the American workplace. Ames,
IA: Civil Society Publishing, 2002
13
  Mobbing de gradul II- victima întâmpină dificultăți pentru revenirea la locul de
muncă, nu reușește să evadeze din acel cerc de agresiune și cedează psihic, fiind
traumatizată;
 Mobbing de gradul III- victima este foarte afectată din punct de vedere fizic și psihic
și nu poate depăși momentul decât prin intervenții specializate, astfel, ea renunță la
locul de muncă.
Pentru a avea loc fenomenul de mobbing, sunt participanți la ,,dialog" doi sau mai
multi interlocutori: victima, agresorul (o persoană sau un grup de persoane), martorii. De cele
mai multe ori cei care sunt afectați sunt victimele și martorii. Martorii se pot transpune
oricând în postura victimei și retrăiesc momentele de agresiune și tensiune care au loc între
victimă și agresor.
Victimele mobbingului. În primul rând, pentru examinarea acțiunilor agresive este
foarte important să identificăm care sunt victimele: poate fi un singur individ sau un grup de
indivizi. Fiind implicată în acest proces, victima își va schimba comportamentul și atitudinea:
are stări anxioase, depresive și chiar tulburări psihice.
Pe de altă parte, există studii realizate de psihitari și psihologi clinicieni care contestă
că stresul la locul de muncă poate conduce la situații atât de grave. Aceștia consideră că
preexistau în comportamentul victimei tulburări psihice sau schimbări de personalitate care au
favorizat gravitatea evoluției.
Domeniul de activitate reprezintă un factor foarte important de predispoziție a
indivizilor la mobbing. Cele mai expuse domenii sunt: domeniul social, medical și educația,
iar în special, femeile sunt predispuse la mobbing în domeniul academic sau domeniul
militar, deoarece sunt considerate a fi masculine.
Un studiu din 1992, realizat de Leymann, pe un eșantion de 2428 de subiecți a condus
la o listă amplă de efecte declarate de victimele mobbingului. Conform rezultatelor s-a
demonstrat că persoanele care sunt frecvent victime ale hărțuirii psihologice pot avea
diagnostice precum: anxietate și tulburare de stres posttraumatic (PSTD):

 Efecte asupra comunicării și relaționării: tăcere, critici persistente;

 Efecte asupra posibilității de a menține contacte sociale: refuză să vorbească cu
alte persoane;
 Efecte psihice care se datorează hiperproducției homornilor de stres;
 Efecte asupra sănătății fizice: refuzul activităților educaționale, supraîncărcarea
sacrinilor, amenințări cu violenta, hărțuire sexuală, tulburări de somn.
Agresorii mobbingului. Conform studiilor, agresorii sunt caracterizați din perspectiva
victimelor, deoarece au trăsături identificabile pentru a fi cei care inițiază conflicte.
Analizând opinia cercectătorilor ,,persoanele private de o satisfacție legitimă sau
înșelate în așteptări" irascibile, care au dorința de a coordona/ de a menține controlul sunt
predispuse să supună ceilalți indivizi la mobbing.
Profilul agresorului este considerat cel al ,,perversului psihosocial" de către Avram și
Cooper (2008), fiind conturat de următoarele caracteristici:
1. Predilecția către confuzie;
2. Predilecția spre transgresiune;
3. Atracția față de negativ;
4. Căutarea unei poziții exclusive sau centrale;
Conceptul de mobbing în activitatea profesioală, prezintă elementele violenței psiho-
sociale asociate cu viața de muncă. Mobbing-ul nu are limite în ceea ce privește modul de
practicare asupra angajaților, este un tip de psihovalență organizațională.

14
 Într-un studiu realizat în țările nordice, Norvegia și Finlanda, atât victimele cât și
martorii comportamentelor agresive au semnalat lipsa unui leadership, posibilitatea de a
monitoriza și controla propriile sarcini, accesul limitat la informații, lipsa comunicării, lipsa
grupului de lucru.
De asemenea, din ultimul deceniu și până în prezent mobbing-ul a fost tratat ca o
problemă care afectează grav stările fizice și psihice ale angajaților. Aceste comportamente cu
care se confruntă adesea în viața profesională în mod direct sau indirect, perturbă și afectează
performanța angajaților în mod negativ.
Comisia Europeană a depus eforturi pentru a stabili o definiție a fenomenului de
mobbing care sa permită intervenția autorităților publice. Cu acest scop a întocmit o comisie
internă de abordare non-legislativă unde au fost stabilite obiectivele de abordare a hărțuirii la
locul de muncă. Unul dintre obiectivele Comisiei era ,,examinarea oportunității și nivelului de
înțelegere al unui instrument comunitar referitor la hărțuirea psihologică și violența la locul
de muncă."

Tabelul 1.2: Clasificarea comportamentelor de hărțuire la locul de muncă

Tipuri de comportamente Tipuri de comportamente Tipuri de comportamente
hărțuire care pot fi considerate care nu sunt considerate
drept hărțuire agresive
 Remarci ofensatoare  Criticarea în public a  Măsuri de penalizare
care fac referire la unui angajat  Alocarea sarcinilor de
aspectul fizic; lucru
 Repetarea replicilor cu  Luarea măsurilor
rol ofensator; disciplinare
 Prezentarea unor poze,  Cererea respectării
postere cu caracter indicatorilor de
rasist; performanță;

 Impunerea unor  Excluderea din  Excluderea unui

sarcini care nu fac sarcinile de grup angajat de la o
parte din calificarea sarcină de grup
angajatului; deoarece nu
 Supunerea angajatului îndeplinește condițiile
la sarcini umilitoare de eficiență și
siguranță;

 Acțiuni de amenințare,  Distrugerea reputației  Măsuri luate

intimidare împortiva unei persoane prin împotriva unui
unui angajat; afirmații angajat care arată
 Comportamente necorespunzătoare; neglijență pentru
ilegale sau lipsite de sarcinile sale de la
etică de la locul de locul de muncă.
muncă;
Sursa: Site-ul Comisiei Europene 14
Mobbingul academic este întâlnit deseori în instituțiile de învătământ superior fiind
definit ca un comportament non-violent de hărțuire psihologică prin care studentul este umilit,
intimidat, terorizat și acuzat pe nedrept. Cercetătorii au prezentat un cadru conceptual integrat
prin care explică anumite culturi, politici organizaționale care facilitează și permit hărțuirea la
locul de muncă.

14
European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions. Study examines 'mobbing' at
the workplace. Retrieved September 19, 2002
15
1.3. Cauzele și efectele mobbingului/ bullyingului
Perioada formării și dobândirii comportamentelor are loc în copilărie, de la vârsta
prenatală până la vârsta adolescenței (0-17 ani), timp în care se formează bazele psiho-sociale
ale viitorului adult. Această etapă de formare a achizițiilor contribuie la stabilirea relațiilor
comportamentale și emoționale și implicit la starea de sănătate psihică. Numeroase cercetări
au demonstrat faptul că stresul, abuzurile (fizice cât și cele emoționale), care au loc în
perioada copilăriei afectează nevoile elementare ale sistemului nervos, endocrin, imunitar și
poate modifica chiar și structura ADN-ului (efectul epigenetic).15
Bullyingul și mobbingul sunt fenomene de agresiune și hărțuire care afectează
individul din punct de vedere fizic (vânătăi, loviri) și psihic (stări de anxietate, depresie, stres,
traume). Aceste fenomene sunt întâlnite cel mai des în organizații și în instituțiile de
învățământ, unde se stabilesc numeroase relații interpersonale.
Consecințele negative ale mobbingului și bullyingului sunt mai frecvente pentru
victimă decât pentru agresor. În timp ce agresorii au nevoie de victime- țintă pentru ,,a trăi",
victimelor le este mult mai greu să trăiască atunci când sunt hărțuite și discriminate.
Un studiu din Germania a analizat comportamentul la locul de muncă și a constatat că
aproape 98.7% din angajați au fost cel puțin o dată victime ale agresiunii și hărțuirii. Dintre
aceștia, 43,9% s-au îmbolnăvit, 68,1% au schimbat locul de muncă și 17% au fost concediați.
Domnul doctor Heinz Leymann, cel care a identificat prima dată apariția acestui sindrom, a
remarcat că un procent de 15% din cazurile de suicid din Suedia, au fost provocate din cauza
mobbingului de la locul de muncă.
Bullyingul este o amenințare care necesită mai multă atenție pentru tinerii din ziua de
astăzi. Conform datelor de la Centrul de control și prevenire a bolilor (CDC), bullying-ul a
afectat 20% din elevii de liceu iar ciberbullyingul 16%. Rezultatul sondajelor realizate a
demonstrat că dintre elevii cu vârstă cuprinsă între 12-18 ani, 33% sunt victime ale bullying-
ului și mobbing-ului, iar 27% au raportat că au fost hărțuiți cibernetic ( prin intermediul
platformelor online). Cea mai mare rată de agresiune a fost înregistrată la școlile gimnaziale,
unde elevii au vârsta cuprinsă între 12- 14 ani (25%).
Mihai Curelaru, doctor în psihologie, definește bullying-ul ca fiind un comportament
agresiv care implică un dezechilibru de putere reală sau percepută. Disfuncționalitățile de joc
dintre copii se regăsesc în caracteristicile fenomenului de bullying: au caracter repetitiv pe o
perioadă îndelungată, comportamente agresive (îmbrănceli, jigniri), abuz de putere fizic,
pishic, psihologic și social care oferă agresorilor un nivel de satisfacție și de prestigiu care se
manifestă prin rănirea fără motive a unui individ. 16
Toți copiii sunt unici, de altfel, sunt diferiți și manifestă comportamente diferite atunci
când sunt agresați de egalii lor. Având în vedere că agresiunea relațională este în creștere și
agresiunea cibernetică a devenit accesibilă și mai ușoară ca niciodată, remarcăm că bullyingul
poate avea loc pe perioade îndelungate înainte ca elevii să solicite ajutorul părinților, cadrelor
didactice sau specialiștilor.
Fenomenele de bullying și mobbing pot afecta atât agresorul cât și victima având
consecințe pe termen lung și pe termen scurt.
Se constată bullyingul și mobbingul sunt două fenomene diferite, chiar dacă punctul
lor comun este hărțuirea. Mobbing-ul vizează persoanele care au o calificare peste medie,
funcții superioare, de conducere, pe când bullying-ul testează persoanele care au încrederea de

15
Shonkoff, J. P., Garner, A. S., & Committee on Psychosocial Aspects of Child and Family Health, Committee
on Early Childhood, Adoption, and Dependent Care and Section on Developmental and Behavioral Pediatrics.
The lifelong effects of early childhood adversity and toxic stress. Pediatrics, 2012
16
Curelaru, M. , Violența în școală. Repere pentru analiză și intervenție, Editura Universității Alexandru Ioan
Cuza, Iași; 2013.

16
sine scăzută, pentru a vedea care este cea mai slabă. Agresorii caută victime care nu opun
rezistență la atacuri pe care le numesc ,,victime ușoare"

Tabelul 1.3.: Principalele caracteristici ale celor două fenomene

BULLYING MOBBING
Autorul/ autorii O persoană Un grup de persoane, colegi,
angajați
Ținta Slabă, umilă, lipsită de Calificat peste medie, funcție
încredere, care nu opune de conducere
rezistență atacurilor
Motivația Obținerea puterii, dominare Amenințare de către puterea
percepută a victimei
Conflictul Consolidarea propriei poziții Invidie, gelozie
Situația declanșatoare Sentimentul agresorului de Conflict organizațional
insuficiență
Efecte urmărite Afectarea victimei (,,țintei Eliminarea din organizație
ușoare")
Metode Elementare Complexe
Activități de hărțuire Interacțiuni anormale, Deghizate în interacțiuni
necorespunzătoare normale, obișnuite
Atacul Direct Indirect
Apărarea Informal Formal
Frecvența Apariție singurală sau Regulat, cel puțin o dată pe
regulată săptămână
Durata Variabilă Cel puțin 6 luni
Când victima cedează Victima își pierde eficacitatea Victima părăsește organizația
Când victima rezistă Atacatorii/ agresorii se retrag Atacatorii/ agresorii prind
putere
Management Colaborează cu victima Colaborează cu agresorii
Consecințe asupra Pedepse Nepedepsit, susținut
agresorului
Consecințe asupra victimei Pierdere încrederii de sine, furie, șomaj, plecarea de la locul
de muncă, anxietate, stări depresive;
Consecințe ogranizaționale Productivitate scăzută, pierderea angajaților, pierderea
reputației
Consecințe sociale Șomaj, nemulțumire, implicarea unei instanțe de judecată
Sursa: Bultena și Whatcott, 2008, p. 66117

Impactul social și emoțional asupra victimelor. Victimele sunt adesea afectate din
punct de vedere social cât și emoțional. O parte din această luptă este direct legată de stima de
sine scăzută.
Copiii care sunt victime ale agresiunii trăiesc intens o gamă largă de emoții. Aceștia se
simt furioși, neputincioși, se izolează și comunică foarte greu cu persoanele din jurul lor. Dacă
nu are loc nicio intervenție la momentul oportun din partea adulților specializați (părinți,
cadre didactice, consilier școlar), copiii/ victimele pot dezvolta ceea ce este cunoscut sub
numele de ,,neputință învățată". Victimele agresiunii tind să creadă ca nu se mai poate face
nimic și încetează să mai lupte, accentuându-se stările de anixietate și depresie.

17
. Bultena, C., Whatcott, R. B., Bushwhacked at work: A Comparative Analysis of Mobbing and Bullying at
work, în „Proceedings of ASBBS” (American Society of Business and Behavioral Sciences), vol. 15, pp. 652–
666, 2008
17
 În viața de adult, copiii agresați pot continua să se lupte cu stima de sine scăzută, lipsa
de încredere în forțele proprii și pot întâmpina dificultăți în dezvoltarea și menținerea
relațiilor, evitând contactul social cu ceilalți. .
Impactul psihologic. Pe lângă afecțiunile și agresiunile fizice: lovituri, vânătăi, există
și implicarea din punct de vedere cognitiv. Copilul în momentul în care este agresat se
învinovățește, crede că nu este suficient de bun și acceptă hărțuirea fără să opună rezistență
sau să se apere. Apar stările de anxietate, gândurile suicidale, stările depresive, care cu timpul
vor conduce la afectarea stării de sănătate: dureri de cap, ulcer, dureri de stomac și alte
afecțiuni cauzate de stările de anxietate persistente. Intimidarea, poate conduce la boli ale
pielii, afecțiuni cardiace care se agravează atunci când un copil este agresat.
Un număr tot mai mare de studii indică faptul că stresul care apare în perioada
copilăriei dăunează nevoilor elementare ale sistemului nervos, endocrin și imunitar, iar aceste
expuneri pot modifica chiar și structura ADN-ului (efect epigenetic).
Schimbările la nivelul creierului care sunt datorate de stres pot afecta atenția,
influențează comportamentul impulsiv, învățarea și starea emoțională a individului. 18
Impactul academic. Din punct de vedere academic, copilul agresat se luptă să se
concentreze asupra sarcinilor școlare. Primul semn că un copil este hărțuit în mediul școlar
poate fi constituit de scăderea notelor, lipsa implicării în activitățile școlare desfășurate,
dezinteresul, deficitul de atenție.
În timp, copiii supuși agresiunii vor prezenta lipsa dorinței de a merge la școală și vor
căuta motive pentru a absenta: stimulează o boală, indispoziție, stres, ceea ce poate conduce la
abandonul școlar.
Un studiu realizat la Universitatea din Virginia a demonstrat că studenții care
frecventează o instituție de învățământ cu un climat nefavorabil, predispus bullyingului și
mobbingului au rezultate defavorabile la testele standardizate. Unul din motive care poate
explica rezultatele defavorabile este că studenții sunt distrași de agresiune și nu se mai pot
implica în procesul de învățare, căutând soluții de evitare a conflictelor sau sunt acaparați de
stările de depresie și anxietate. Bullyingul îi afectează chiar și indivizii care nu sunt implicați
în mod direct, ci doar asistă la scenele agresive.
Cercetările arată că efectele bullyingului se proiectează asupra sănătății mintale a
individului până la vârsta adultă.. Chiar dacă acțiunile au fost stopate în viața de adult,
individul a rămas cu traume din perioada copilăriei (0-17 ani) în care a fost în ipostaza de
victimă sau martor. Copiii care sunt agresați și hărțuiți, tind să se detașeze emoțional prin
modalități de relaxare precum tutunul, alcoolul sau în cel mai rău caz - drogurile.
Efectele pe termen scurt pe care le poate avea bullying-ul asupra elevilor:
 Scăderea motivației pentru studiu;
 Absenteismul școlar;
 Abandon școlar;
 Apariția situațiilor depresive;
 Plecarea din școală;
 Lipsa dorinței de a merge la școală;
 Schimbarea instituției de învățământ;

Efectele pe termen lung pe care le poate avea bullying-ul asupra victimelor:

 Preluarea comportamentelor agresive;

18
Shonkoff, J. P., Garner, A. S., & Committee on Psychosocial Aspects of Child and Family Health, Committee
on Early Childhood, Adoption, and Dependent Care and Section on Developmental and Behavioral Pediatrics. .
The lifelong effects of early childhood adversity and toxic stress. Pediatrics, 2012
18
  Apariția problemelor de sănătate mintală;
 Tentative suicidale;
 Stres posttraumatic;
 Dificultăți în menținerea relațiilor de prietenie
 Închiderea în sine, lipsa de socializare;
 Boli psihosomatice: fumat, droguri, alcool;
 Tulburări clinice depresive.

Tabel 1.4.: Consecințele bullyingului asupra victimelor

LA NIVEL PSIHOLOGIC LA NIVEL COMPORTAMENTAL

 Dezvoltă o atitudine negativă față de  Auto-mutilare;

școală;  Comportament delicvent;
 Criza de identitate  Criminalitate;
 Lipsa motivației și interesului pentru  Violență ulterioară în școală;
activitățile școlare;  Schimbări în tabieturile
 Sentimente de neajutorare; comportamentale ( exemplu: lipsa
 Frică; meselor)
 Anxietate;
 Stări depresive
 Gânduri suicidale;
 Coșmaruri frecvente;
 Scăderea stimei de sine

LA NIVEL SOCIAL LA NIVEL SOMATIC

 Evitarea situațiilor sociale;  Tulburări ale somnului;
 Izolarea;  Tulburări digestive;
 Lipsa dorinței de socializare cu  Traumatisme ale agresiunii fizice
ceilalți, (vânătăi);
 Nivel redus al autonomiei  Dureri de cap

Sursa: Napolitano, 2010 ,,Implicarea în bullying", p. 39

Mobbing-ul și bullying-ul, în prezent, reprezintă o problemă semnificativă a societății

care afectează zilnic tinerii, adulții, familiile. Acesta se întâlnește în instituțiile de învățământ
și comunitățile în care aceștia își desfășoară activitatea.
Agresiunile pot fi prevenite de numeroși factori care pot reduce riscul de a fi victimă a
agresiunilor și hărțuirilor. Pentru a diminua rata de răspândire a fenomenului de bullying,
trebuie să înțelegem și să abordăm factorii care pun oamenii în pericol.
O bază de cercetare demonstrează că există mai multe strategii de prevenire care sunt
dovedite științific că reduc victimizarea, comiterea violenței și factorii de risc la care sunt
predispuși tinerii.
Programele de prevenire a bullying-ului și mobbing-ului contribuie la combaterea
violenției și își îndreaptă atenția către dezvoltarea abilităților comportamentale, relațiilor
familiale și încurajează crearea unor medii sociale cât mai pozitive.
Cercetătorii sugerează că programele de prevenire a bullyingului si mobbingului aduc
numeroase beneficii, dar trebuie implementate încă de când invidul intră în instituția de
învățământ și continuate și consolidate pe tot parcursul anilor de studiu (de la grădiniță până
19
la liceu). Programele de prevenire vizează abilitățile de dezvoltare emoționale ale tinerilor în
relația cu părinții și cei din jurul lor (colegi, cadre didactice, prieteni).
Task Force for Community Prevention a constatat o reducere de 15% a
comportamentelor violente din rândul elevilor din mediul preșcolar și liceal. După ce aceștia
au participat la programe pentru prevenirea și combaterea mobbing-ului și bullying-ului, s-a
constatat că activitățile de prevenire și combatere a fenomenelor agresive care au loc în
instituțiile de învățământ cât și la locul de muncă, sunt eficiente în reducerea violenței în
rândul tinerilor în diferite medii, inclusiv cele cu statut socio-economic.
Strategiile și abordările de prevenire trebuie să funcționeze într-o bună coordonare să
se consolideze reciproc pentru a preveni violența umană pe termen lung.
Se recomandă ca programele de intervenție și prevenire a bullying-ului să promoveze
comportamentul prosocial. Prevenirea și intervenția fenomenelor de agresiune și hărțuire
reprezintă un proces la care trebuie să participe toți cei care sunt implicați în acțiunea de
educare a copilului (părinții, cadrele didactice, psihologul și consilierul școlar, coordonatorul
insituției). Astfel, intervenția pentru prevenirea și combaterea bullyingului și mobbingului în
școală vizează: individul, familia și insitiuția de învățământ.
FAMILIA. Familia are rolul cheie în formarea sănătății emoționale, fizice și sociale și
comportamentale a tinerilor. Mediul familial contribuie la formarea adultului care va fi
influențat de momentele și trăirile din copilărie și din viața adolescentină. 19
Copiii care cresc într-un mediul familial instabil cu relații de comunicare slabe între
membrii familiei, cu o disciplină aspră sau permisivă, fără limite, sunt copiii care dezvoltă
slabe abilități pentru rezolvarea problemelor și apelează la agresiune.
Studiile de cercetare demonstrează că un copil care a crescut într-un mediu familial
supravegheat, cu un comportament pozitiv, cu disciplină non-violentă, cu relații calde și
blânde între membrii familiei, va fi un adult care gestionează situațiile și reduce acțiunile
violente în relațiile cu cei din jurul său.
Mediul ambiant dintr-o familie îi oferă viitorului adult șansa să se dezvolte sănătos și
adecvat vârstei. Pentru educarea copiilor și reducerea violenței, părinții pot participa la
diverse programe benefice pentru susținerea și ajutarea lor în educarea copiilor. Sunt
programe pentru toate nivelurile de vârstă, dar majoritatea pentru părinții care au copii cu
vârsta cuprinsă între 10- 17 ani precum: ,,The incredible years" , ,Parent Management,,
Training- Oregon Model".
S-a demonstrat că programele pentru părinți au contribuit la îmbunătățirea
problemelor de comportament ale copiilor și relațiilor de comunicare părinți- copii. 20
INDIVIDUL. Consolidarea abilităților interpersonale de comunicare și relaționare
este o componentă importantă pentru prevenirea agresiunii și hărțuirii. Când tinerii au abilități
slab dezvoltate crește probabilitatea situațiilor de agresiune la care poate participa, atât în
calitate de victimă cât și în calitate de agresor.
Abilitățile de comunicare, de rezolvare a problemelor și gestionarea conflictelor,
controlul emoțional ajută tinerii să aibă încredere în sine, să înțeleagă situațiile sociale, să
deprindă capacitatea de a rezolva un conflict fără violență. .

19
Goerge, R. M., Cusick, G. R., Wasserman, M., & Gladden, R. M. After-school programs and academic
impact: a study of Chicago’s After School Matters. Chicago, IL: Chapin Hall, University of Chicago, 2007
20
Pantin, H., Coatsworth, J. D., Feaster, D. J., Newman, F. L., Briones, E., Prado, G., … Szapocznik, J. Familias
Unidas: The efficacy of an intervention to promote parental investment in Hispanic immigrant families.
Prevention Science, 2003, pag. 189-201.
20
1.4. Măsuri de prevenire a bullying-ului și mobbing-ului
Pentru prevenirea și reducerea comportamentelor agresive este nevoie ca individului
să i se creeze un mediu educațional favorabil. Toți indivizii se nasc persoane bune, dar pe
parcursul vieții, ca să nu devină agresor sau victimă, trebuie dobândite comportamente care
să-l ajute cum să gestioneze situațiile dificile. Familia trebuie să aibă o bună colaborare cu
instituțiile de învățământ și să participe împreună la activități de prevenire.

Strategii de prevenire a comportamentelor de bullying și mobbing:

 consolidarea sprijinului economic pentru ca familiile să participe la astfel de

programe;
 conectarea tinerilor cu adulții specializați;
 promovarea legilor și normelor sociale care pot apăra individul împortiva
violenței;
 intervenția persoanelor specializate pentru a reduce efectele negative care pot
apărea;

Tabel 1.5: Strategii de prevenire și modalități de abordare

Strategie
Suport economic pentru familii
Promovarea normelor sociale care
protejează împotriva violenței
Asigurarea unui mediu sigur pentru copil
Abilitățile profesorilor
Conectarea tinerilor cu adulții
Intervenția pentru a diminua riscul
acțiunilor repetate
Modul de abordare
 asigurarea securității financiare a
gospodăriilor;
 politici de muncă favorabile
familiei;
 campanii educaționale publice;
 abordări legislative pentru aplicarea
pedepselor în cadrul acțiunilor
violente
 educație de calitate;
 colaborea familiei cu instituțiile de
învățământ
 învățare socio- emoțională;
 menținerea legăturilor/ colaborării
cu familiile copiilor;
 programe de mentorat;

 Asistență primară;
 Programe centrate pe nevoile
victimelor;
 Tratament pentru a reduce efectele
nocive ale agresiunii;
 Prevenirea comportamentului
problematic;

Sursa: Preventing Adverse Childhood Experiences – ACEs21

Aceste strategii se focusează pe schimbarea normelor, a mediului și a

comportamentelor, adaptându-se la nevoile părinților și copiilor. Prin implementarea acestor

21
preventingACES.pdf
21
strategii se asigură medii și relații stabile, având ca obiectiv prevenirea exeperiențelor
neplăcute.
Majoritatea instituțiilor de învățământ au programe care susțin tinerii studenți, îi ajută
să își dezvolte abilitățile interpersonale pentru a reduce agresivitatea verbală cât și fizică și
riscul de a deveni un individ agresiv.
Elementele cheie ale programelor anti-bullying:22

 Formularea unei definiții clare a hărțuirii, în concordanță cu legile statului;

 Indicarea locațiilor unde poate avea loc (terenul din curtea școlii, holurile,
evenimentele , mediul online);
 Prezentarea sancțiunilor graduale și consecințele pentru incidentele de
agresiune;
Implementarea eficientă a programelor anti-bullying. Persoanele specializate
trebuie să aducă la cunoștintă tuturor indivizilor/ elevilor modalitățile în care aplică măsurile
de prevenire a fenomenelor de agresiune: 23

 Personalul instituțiilor de învățământ va fi instruit pentru aplicarea politicilor

de prevenire a bullying-ului și mobbing-ului;
 Cadrele didactice transmit prin intermediul buletinelor informative, e-
mailurilor, studenților și familiilor aparținătoare consecințele și măsurile care
vor fi aplicate în cazul comportamentelor agresive;
 Studenții sunt instruiți cum să recunoască agresiunea și cum se pot apăra
legal;
 Agresorii și victimele sunt îndrumați către consiliere cu persoane specializate
(psiholog, consilier școlar);
 Se încurajează participarea studenților la programe pentru prevenire a
violenței în școală.
Există multiple studii care pot fi aplicate pentru prevenirea bullying-ului în instituțiile
școlare, precum: ,,Programul Olweus", ,,Steps to respect", programul european ,,ENABLE",
,,Win- win classroom" care au la bază principii și obiective comune pentru reducerea violenței
infantile și stoparea agresiunilor dintre indivizi:

 Reducerea comportamentelor de bullying și mobbing;

 Prevenirea noilor comportamente agresive;
 Crearea unor relații stabile între elevi;
 Crearea unui climat pozitiv, liniștit;
 Formarea abilităților sociale și emoționale;
 Reducerea ,,luptei" pentru coordonare;
 Impunerea unor reguli și limite bine definite care să prevină problemele într-un
mod pozitiv.
Dan Olweus sugerează folosirea unor seturi de principii clare și non-agresive, pentru
reglementarea relațiilor interpersonale și mediul școlar, vizând construcția unui mediu social,
concretizat prin:

 Atitudini pozitive;

22
European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions. . Study examines 'mobbing' at
the workplace. Retrieved September 19, 2002
23
Vreeman RC, Carroll AE. A Systematic Review of Schoolbased Interventions to Prevent Bullying. Arch Ped
Adolesc Med. 2007; pag. 161:78-88.
22
  Climat cald, liniștitor, primitor;
 Cadrele didactice și adulții din jurul copiilor trebuie să fie modele pozitive;
 Respectarea regulilor și aplicarea unor sancțiuni non- fizice și non-verbale;
Programul Olweus pentru prevenirea bullyingului- exemplu de bună practică.
Dan Olweus, profesor în psihologie, a propus pentru prevenirea și reducerea
comportamentelor de bullying, un program care se poate aplica în instituțiile de învățământ.
Programul are la bază ca obiectiv: școala ca mediu sigur și pozitiv de învățare. Prin
intermediul acestui program, se vizează urmărirea și atingerea principiilor cheie pentru
prevenirea și combaterea fenomenelor de agresiune precum:

 Cadrele didactice sunt exemple pozitive;

 Aplicarea sancțiunilor pentru comportamentul inadecvat sau încălcarea
regulilor;
 Limite ferme cu privire la comportamentul inacceptabil.
Programul se poate aplica individual (lucrând 1-1 cu elevul), la nivelul clasei, sau
chiar la nivelul instituțiilor de învățământ. Acest program este un training pentru elevii care
sunt victime- contribuie la dezvoltarea abilităților de gestionare și identificarea situațiilor în
care sunt expuși la bullying cât și pentru elevii agresori- care sunt antrenați pentru gestionarea
furiei, dezvoltarea asertivității și dezvoltarea comportamentelor de autogestionare.
Pentru elevii agresori, un lucru cel mai important îl reprezintă monitorizarea
comportamentelor: pentru comportamentele pozitive elevul trebuie recompensat și încurajat,
iar pentru comportamentele agresive trebuie să cunoască foarte bine limitele și consecințele,
pentru ca aplicarea programului să fie cu succes. 24
Programul ,,Steps to respect" (Pașii respectului)25 – conceput pentru prevenirea și
reducerea situațiilor de hărțuire în școală prin creșterea gradului de conștientizare și
receptivitate a personalului, încurajează convingerile responsabile din punct de vedere social
și dezvoltă abilități socio-emoționale pentru a promova relațiile sănătoase dintre indivizi.
Programul de prevenire a agresiunii promovează o abordare a bullying-ului la nivelul întregii
școli: personalul didactic implicat, familia copilului și relația individ- individ. Toți cei care
sunt implicați în relația directă cu elevii, sunt instruiți suplimentar în ceea de privește modul
de insturire a elevilor implicați în bullying.
Curriculum-ul care se aplică pentru utilizarea programului se bazează pe o insturire de
12-14 săptămâni în care elevii participă la activități bazate pe literatură, jocuri de rol care pun
accentul pe abilitățile socio- emoționale pentru relațiile pozitive, gestionarea emoțiilor,
cunoașterea și raportarea comportamentelor de bullying.
Steps to respect are ca obiectiv reducerea bullying-ului în instituțiile de învățământ și
construirea unor relații pozitive bazate pe susținere reciprocă între elevi. Acest program are la
bază următoarele componente:

 Creșterea gradului de conștientizare și receptivitate a personalului;

 Promovarea credințelor responsabile din punct de vedere social;
 Predarea și dezvoltarea unor comportamente sociale și emoționale ale elevilor
pentru a contracara hărțuirea și pentru a promova relațiile sănătoase.

24
OLWEUS, D. Bully/victim problems in school. Basic facts and an effecttive intervention programme. In:
EINARSEN, S., HOEL, H., ZAPF, D., COOPER, C.L. (Eds.). Bullying and Emotional Abuse in the Workplace:
International Perspectives in Research and Practice, NY: Taylor and Francis, 2002
25
Frey, K. S., Hirschstein, J. L., Snell, J. L., Van Schoiack Edstrom, L., MacKenzie, E. P., & Broderick, C. J.
Reducing playground bullying and supporting beliefs: An experimental trial of the Steps to Respect
program. Developmental Psychology, 2005, pag. 479-491
23
 Modelul ,,Win win classroom" 26 este un program pentru prevenirea bullying-ului,
inițiat de doctor Jane Bluestein, în anul 2008.
Jane Bluestein definește sintqgma ,,win- win" (câștig- câștig) ca fiind o schimbare a
culturii școlare prin aplicarea următoarelor metode:

 stabilirea unor relații de autoritate care să se modeleze pentru nevoile elevilor

și adulților;
 crearea unui climat pozitiv;
 stabilirea unor limite pro-active, stabilite ca promisiuni, nu ca amenințări;
 încurajarea relațiilor pozitive între elevi;
 minimizarea eșecului academic și frustrării;
 acordarea de responsabilități elevilor;
 eliminarea luptelor de putere între elevi ( eliminarea sfidării, dezinteresului);
 construirea relațiilor și conexiunilor între indivizi.
Rolul modelului ,,Win win classroom” este să încurajeze cât mai mult o strategie de
abordare pozitivă a comportamentelor inadecvate. Pentru a modela cu succes un individ,
strategiile de abordare se bazează pe construirea unor relații consolidate de încredere,
cooperare, colaborare, interacțiune. Pedepsele, frica, excluderea din colectiv, nu reprezintă o
soluție pentru problemă, eșueasză în motivarea copiilor de a a-și schimba comportamentul și
atitudinea.
Asociația Salvați Copiii din România, desfășoară diverse campanii și proiecte menite
să crească gradul de conștientizare și să prevină acțiunile agresive în rândul copiilor
preșcolari, școlari și chiar în cadrul liceelor. Proiectele sunt realizate în parteneriat cu
Ministerul Educației și Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Socială
Printre proiectele și campaniile anti-bullying se numără:
1. Proiectul pilot pentru prevenire a bullying-ului ,,Să fim prieteni- fără bullying"
2. Proiectul ,,Alege să te opui bullying-ului"
3. Campania ,,O lume fără frică"
4. Săptămâna siguranței pe internet.

26
BLUESTEIN Jane, The Win Win Classroom, Corwin Press, USA, 2008, pag 14-36
24
 CAPITOLUL II
STUDIU DE CAZ - INFLUENȚA BULLYING-ULUI ȘI MOBBING-
ULUI ASUPRA EVOLUȚIEI PROFESIOANLE A TINERILOR

2.1. Metodologia de elaborare a studiului

Prezenta lucrare abordează pe o scară generală fenomenele de bullying și mobbing,
care, reprezintă o problemă de actualitate în instituțiile de învățământ din România. Pentru a
susține informațiile științifice și teoretice cuprinse în capitolul I precum și ipotezele formulate,
am ales ca instrument de cercetare chestionarul. Acesta se adresează în principal studenților
cât și proaspeților absolvenți ai ciclului de licență sau master.
Scopul lucrării urmărește studierea fenomenelor de bullying și mobbing în mediul
educațional din școlile românești. Acest lucru este posibil doar pornind de la înțelegerea și
denumirea științifică a fenomenelor, conform dicționarelor, cât și de la modul în care
subiecții: elevi, profesori, studenți, antreprenori, părinți, percep violența și agresiunea fizică și
verbală ca fiind bullying prezent în spațiul educațional.
Obiectivul general al chestionarului ,,Influența bullying-ului și mobbing-ului asupra
tinerilor", îl constituie realizarea unei investigații care analizează în prezent nivelul general și
formele specifice fenomenelor de tip bullying și mobbing care se manifestă în cadrul
insituțiilor de învățământ din România.
Pe lângă obiectivul general, studiul își propune următoarele obiective specifice:

 Identificarea situațiilor predominante de bullying și mobbing (tipuri de

agresiuni) în insituțiile de învățământ;
 Identificarea cauzelor generatoare și a efectelor pe termen mediu și lung a
fenomenelor de bullying și mobbing;
 Identificarea gradului/ modului de afectare asupra evoluției profesionale a
tinerilor.
Pentru investigarea ipotezelor cercetării am ales acest chestionar care urmează să
identifice situația fenomenelor de agresiune în instituțiile de învățământ din țara noastră.
Înainte de a fi completate, subiecților le-a fost prezentat scopul acestei cercetări. Cu scopul de
a atinge obiectivele propuse, grupul de cercetare este alcătuit din studenți și proaspăt
absolvenți ai ciclului de licență sau master din România. Marea majoritate a subiecților au
vârsta cuprinsă între 18-25 de ani, provin din mediul rural și urban și au studiat/ studiază în
învățământul universitar.
Am ales să utilizez chestionarul, ca instrument de lucru pentru acest studiu de caz, din
motive precum: accesibilitate, oferă confort respondenților, acesta putând fi completat de
oriunde și de pe orice dispozitiv (telefon, tabletă, laptop), răspunsurile sunt anonime, se
păstrează confidențialitatea datelor cu caracter personal, timpul pentru completare este redus
(maximum 10 minute), centralizarea informațiilor se face în mod automat, fără erori, datele
fiind sigure, complete, calitative.
Pentru completarea chestionarului, am transmis respondenților următoarele:
 Vârsta minimă pentru completarea chestionarului este de 18 ani;
 Se asigură confidențialitatea datelor cu caracter personal;
 Timpul de completare al chestionarului este de maximum 10 minute;
 Nu există răspunsuri corecte sau greșite.

25
 Cercetarea a fost efectuată în luna aprilie în anul 2022, pe un eșantion de 170 de
subiecți. Menționez că toți respondenții au fost informați cu privire la prelucrarea datelor cu
caracter personal, conform legii 363/ 28.12.2018 și au exprimat acordul pentru participarea la
chestionar.
Chestionarul este format din 19 întrebări, dintre care: prima parte este formată din 5
întrebări folosite pentru identificare (gen, vârstă, mediu de reședință, ocupație), cu scopul de a
creiona o imagine de ansamblu asupra caracteristicilor subiecților, iar partea a doua este
formată din 14 întrebări care fac referire la identificarea, analizarea modului de acționare și
efectele pe termen mediu și lung ale comportamentelor agresive care au loc în instituțiile de
învățământ din România și modul în care a fost influențată evoluția profesională a tinerilor.
Respondenții au avut parte de întrebări deschise cât și închise, cu posibilitatea de a alege unul
sau mai multe răspunsuri dintr-o gamă variată de sugestii cât și de a-și exprima liber propria
opinie.

2.2. Analiza și interpretarea rezultatelor

2.1.1. Date de identificare
Primul set de întrebări ajută la delimitarea categoriilor de respondenți: gen,
categorie de vârstă, studii. Așadar, cu prima întrebare putem delimita genul respondenților
care participă la chestionar. Observăm că dintre subiecți, 70,6% sunt de gen fenimin, iar
29.4% de gen masculin, majoritatea cu vârsta cuprinsă între 18-25 de ani locuind predominant
într-o zonă urbană. (75.9%).
1. Gen:

Gen
Feminin Masculin

29%

71%

Sursa: Prelucrare proprie

Figua 2.1. Clasificarea respondenților în funcție de gen

Așa cum am menționat mai sus, primele întrebări fac referire la gen, vârstă, studii,
pentru a delimita respondenții. Prima întrebare, este despre gen, unde aceștia au opțiunea de a
menționa genul sau de a păstra anonimatul. Nu au fost respondenți care au ales varianta de
răspuns : ,,prefer să nu răspund”.
Conform argumentelor științitifice prezentate în capitolul I, putem confirma faptul că
femeile sunt mult mai predispuse la acțiuni de hărțuire, agresiune fizică, verbală, sexuală în
comparație cu bărbații. Acestea au fost cel puțin odată victime sau au asistat la scene de
agresiune, neputând interveni.

26
 În domenii precum Ministerului de Apărare Națională sau de Ministerul Afacerilor
Interne, unde angajații predominanți sunt bărbații, deoarece sunt locuri în care este nevoie
mai mult de forța fizică, iar femeile întâmpină deseori probleme de adaptare deoarece sunt în
minoritate și discriminate că nu pot lucra la fel ca un bărbat.
2. Vârsta:

Vârsta
18-25 26-35 36-45 46-55

7%
13%

56%
24%

Sursa: Prelucrare proprie

Figura 2.2. Clasificarea respondenților după vârstă
La întrebarea 2, respondenții au avut posibilitatea de a alege din categoriile de vârstă
puse la dispoziție. Conform diagramei 2.2. care prezintă clasificarea respondenților după
vârstă, observăm că un număr de 95 de respondenți din totalul de 170, reprezentând un
procent de 56%, au vârsta cuprinsă între 18-25 de ani.
3. Mediul de reședință:

Figura 2.3. Clasificarea respondenților după mediul de proveniență/ reședință

Sursa: Prelucrare proprie
În ceea ce privește mediul de proveniență al respondenților, 76% aparțin mediului
urban, iar 24% mediului rural. Este o diferență între medii, deoarece în mediul rural, acțiunile
de bullying și mobbing sunt reduse.
Instituțiile de învățământ din mediul rural, au un număr redus de educabili, în
comparație cu instituțiile de învățământ din mediul urban, ceea ce face ca interacțiunea dintre
elevi să fie una blândă și armonioasă, unde cadrele didactice au posibilitatea de a cunoaște
mai bine copiii și interveni mult mai ușor în situațiile care îi pun în dificultate, influențele din
mediul online fiind reduse, iar mediile familiale se aseamănă (financiar, statut social).

27
 În instituțiile de învățământ din mediul urban copiii, provin din diverse medii
familiale, cu situații financiare mai bune, părinți cu diverse funcții, ceea ce creează diferențe
minore sau majore între educabili. Aceasta poate fi una din sursele generatoare ale
comportamentelor de bullying și mobbing care au loc între educabili în instituțiile de
învățământ.
4. Care este ocupația dumneavoastră?

Ocupația respondenților
Student Angajat

39%

61%

Sursa: Prelucrare proprie

Figura 2.4. Clasificarea respondenților în funcție de ocupație

Întrebarea numărul 4, ,,Care este ocupația dumeavoastră?” este o întrebare de tip

deschis, unde respondenților li s-a oferit posbilitatea de a alege un răspuns corect dintr-o gamă
variată de răspunsuri sau de a completa cu prorpiul lor răspuns.
În urma răspunsurilor înregistrate, conform diagramei 2.4. care prezintă clasificarea
respondenților în funcție de ocupație, s-au înregistrat următoarele date: 61% (din respondenți
sunt deja angajați, 39% sunt studenți ai ciclului de licență sau master. Au mai fost înregistrate
6 răspunsuri separate în care a fost precizat că unii studenți au propriile lor afaceri, așadar sunt
antreprenori.

2.2.2. Identificarea și analizarea comportamentelor de bullying și mobbing în instituțiile de

învățământ
Pentru a completa a doua parte a chestionarului, am oferit respondenților definiția
celor doi termeni: bullying și mobbing, pentru a evita eventualele confuzii între cele două
fenomene.
A doua parte a chestionarului cuprinde 14 întrebări cu răspuns închis și deschis. Sunt
întrebări cu un singur răspuns, întrebări cu multiple variante de răspuns, alternate cu întrebări
cu scală Likert (1- dezacord total, 5- acord total), dar și întrebări cu răspuns deschis care oferă
posibilitatea respondentului de a-și exprima propria opinie.
În redactarea întrebărilor, limbajul folosit a fost accesibil oricărui respondent,
întrebările au avut un fir logic, în faza incipientă a fost urmărit statutul de victimă sau agresor,
acțiunile potențialilor agresori și au fost analizate efectele și consecințele pe termen mediu și
lung ale fenomenelor de agresiune și hărțuire.
După ce am obținut o imagine de ansamblu a respondenților, am trecut la întrebările
propriu-zise:

28
 1. Considerați că bullying-ul/ mobbing-ul în școli reprezintă o problemă în
societatea românească actuală?

Sursa: Prelucrare proprie

Figura 2.5. Considerați că bullying-ul/ mobbing-ul în școli reprezintă o problemă
în societatea românească actuală?
Întrebarea ,,Considerați că bullying-ul/ mobbing-ul în școli reprezintă o problemă în
societatea românească actuală?” este una care are ca răspuns o scală Likert care este
alcătuită din 5 variabile (1- în foarte mică măsură, 5- în foarte mare măsură). La acest tip de
întrebare studenții au avut posibilitatea de a aprecia importanța pe o scală de la 1-5 dacă
bullying-ul și mobbing-ul reprezintă o problemă în societatea românească actuală.
Cu ajutorul graficului 2.5. în care este reprezentată opinia respondenților cu privire la
problema pe care o reprezintă bullying-ul și mobbing-ul în societatea românească actuală, se
poate contura o imagine de ansamblu asupra fenomenelor de bullying și mobbing ca fiind o
problemă majoră în instituțiile de învățământ din România. Conform întrebărilor care au
clasificat respondenții, am observat că aceștia provin din diferite medii sociale și familiale,
din diferite școli/ licee unde s-au confruntat cu situații de agresivitate verbală sau fizică sau au
asistat la scene de agresiune.
Conform studiilor realizate de cercetătorii psihologici, prezentate la capitolul I,
amintim că agresiunea se petrece între două sau mai multe persoane. În instituțiile de
învățământ întâlnim următoarele situații de agresiune între: elev- elev, elev- grup de colegi,
elevi- profesori și profesor- elev/ elevi.
Analizând graficul prezentat mai sus observăm că un procent de 70% din respondenți
(119 studenți din totalul de 170), apreciază că aceste fenomene reprezintă în foarte mare
măsură o problemă de actualitate în sistemul românesc de învățământ.

2. Ați fost vreodată victimă a bullying-ului în școală (gimnaziu, liceu, facultate)?

Sursa: Prelucrare proprie

Figura 2.6. Victimă a bullying-ului în școală

29
 Întrebarea numărul 2, este o întrebare tip grilă cu o singură variantă de răspuns. La
această întrebare, am considerat util pentru început, să delimitez persoanele care au fost
victime ale fenomenului de bullying/ mobbing, într-o instituție de învățământ.
Conform diagramei 2.6. care prezintă situația victimelor bullying-ului în școală în
învățământul românesc există un echilibru între persoanele care au fost victime ale agresiunii
fizice sau verbale și cele care nu au fost. Un procent de 45% (76 de subiecți) au declarat că au
fost în ipostaza de victime, iar un procent de 53% ( 94 subiecți) au declarat că nu au fost
victime ale fenomenelor de agresiune și hărțuire.
Cum am prezentat în capitolul I al acestei lucrări, în categoria victimelor includem atât
persoanele asupra cărora s-a exercitat direct acțiunea de agresivitate, cât și persoanele care au
asistat la scenele respective, aflate în ipostaza martorilor.
Instituțiile educaționale trebuie să ofere un mediu sigur, care oferă copiilor sprijin, într-o
atmosferă armonioasă pentru dezvoltarea sănătoasă din punct de vedere psihic și emoțional,
fără a crea traumatisme psihice care vor avea efecte pe termen mediu și lung asupra elevilor și
implicit, viitorilor adulți.

3. Cum ați fost agresat?

80
Agresiune verbală directă
70
Agresiune verbală
60
indirectă
50 Agresiune fizica

40
Agresiune sexuală
30

20 Abuz in mediul online

10 șantaj
0

Sursa: Prelucrare proprie

Figura 2.7. Modalități de agresare

Întrebarea numărul 3: ,, Cum ați fost agresat?”, este o întrebare deschisă, unde
respondentului îi sunt oferite mai multe variante de răspuns, cu posibilitatea de a alege
unul, două sau mai multe răspunsuri și de a completa cu alte situații întâlnite.
Menționez că nu a fost înregistrată o altă variantă de răspuns.
La această întrebare este permis acordul doar acelor respondenți care au
răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, unde au fost în ipostaza victimelor.
Victimele agresiunii consideră că cele mai frecvente modalități de manifestare
ale bullying-ului și mobbing-ului sunt: agresiunea verbală directă și indirectă. Un
număr de 67 de respondenți din 76 ( 88%) au ales agresiunea verbală și 43 au ales
agresiunea verbală directă și indirectă (57%).
Pe lângă formele de agresiune verbală, un procent semnificativ îl are și
agresiunea fizică (lovit, împins), 33%, fiind reprezentat de un număr de 25 de
respondenți.
Celelalte forme de agresiune, înregistrează un procent redus: agresiunea
sexuală (4%), abuz în mediul online (13%), eliminare/ marginalizare de grup (39%).

30
 4. De cine ați fost agresat/ hărțuit?

Sursa: Prelucrare proprie

Figura 2.8. ,, De cine ați fost agresat/ hărțuit?"
Întrebarea: ,,De cine ați fost agresat/ hărțuit?” este o întrebare deschisă, la care
studenții au avut posibilitatea de a alege unul sau mai multe răspunsuri din cele 5 variante
dintr-o listă deja prestabilită, putând adăuga dacă doreau și un alt răspuns diferit față de cele
oferite spre completare, fapt care s-a întâmplat într-un procent destul de mic (1,3%,
reprezentând ca agresor o persoană necunoscută).
Această întrebare a avut menirea de a crea o apropiere cu respondentul și de a
identifica cu ușurință situațiile în care a fost în ipostaza victimei. Este o întrebare sensibilă
pentru că are scopul de a afla cine a săvârșit faptele de agresiune comportamentală.
Conform graficului tip bară prezentat în figura 2.8, care prezintă situația agresorilor,
majoritatea respondenților consideră că agresorii se încadrează în categoria colegilor de
școală. Bullying-ul a fost săvârșit asupra victimelor de unul sau mai mulți colegi, conform
graficului care a înregistrat un procent de 68% (52 de subiecți).
Din nefericire, în categoria agresorilor din insituțiile de învățământ sunt introduse și
cadrele didactice, în procent de 11%. Nu este un procent mare, ca să putem generaliza, însă,
conform regulamentelor și normelor metodologice și educaționale, profesorii trebuie să
contribuie la buna desfășurare a actului educațional, nu să se înscrie în categoria agresorilor.

5. Acțiunile de hărțuire/ agresiune au durat?

Acțiunile de hărțuire/ agresiune, au durat:

Toată perioada
studiilor
O perioadă foarte
scurtă de timp
Între 6 luni și 1 an

cateva luni

Sursa: Prelucrare proprie

Figura 2.9. ,,Acțiunile de hărțuire/ agresiune au durat?"
Întrebarea: ,,Acțiunile de hărțuire/ agresiune au durat?” este o întrebare de tip grilă,
unde respondenții au opțiunea de a alege un singur răspuns, dintr-o listă bine stabilită. Este o

31
întrebare la care au permisiunea de a răspunde doar victimele agresiunilor fenomenelor de
bullying și mobbing.
Această întrebare este în legătură cu cele anterioare care se referă la identificarea
victimelor și la modul în care au fost abuzate. Însă, oferim importanță și perioadei la care
victima a fost supusă acțiunilor agresive fizic sau verbal. Reamintim că procentul indivizilor
agresați fizic, verbal, sexual, prin intermediul internetului și a platformelor online,
marginalizați, excluși din grup este de 88,2%.
Conform diagramei 2.9 care prezintă situația acțiunilor de hărțuire/ agresiune în timp,
observăm că 42% ( 32 de studenți din 76) din victime au fost agresate o perioadă foarte scurtă
de timp, 28% (21 de studenți din 76) au fost agresate pe o perioadă de câteva luni, 21% au
fost agresați o perioadă de 6- 12 luni.

6. La cine ați apelat când ați fost agresat?

Sursa: Prelucrare proprie

Figura 2.10 ,,La cine ați apelat când ați fost agresat?”
Întrebarea: ,,La cine ați apelat când ați fost agresat?” este o întrebare de tip grilă,
unde respondenții au opțiunea de a alege un singur răspuns, dintr-o listă bine stabilită. Este o
întrebare la care au permisiunea de a răspunde doar victimele agresiunilor fenomenelor de
bullying și mobbing.
Pe baza răspunsurilor primite, observăm că 42 dintre cele 76 de victime, nu au apelat
la ajutor din partea persoanelor specializate. Mai mult de 50% au preferat să nu ia legătura cu
nimeni și să nu comunice cele întâmplate. O mică parte, au cerut ajutor familiei ( 37%),
dirigintelui sau tutorelui de an coordonator (16%), colegi (16%). Foarte puțini au apelat la
consilierul școlar sau la directorul insitituției educaționale (1%).
Este îngrijorător faptul că un procent de 55% nu au apelat la ajutorul nimăuni.Din
acest motiv, pentru a preveni și a reduce efectele negative ale agresiunilor la care copiii sunt
supuși în repetate rânduri, pe perioade mari, trebuie încurajate campaniile, activitățile și
acțiunile ,, Anti- bullying”.

32
 7. Ce sentiment ați trăit când ați fost agresat?

Sursa: Prelucrare proprie

Figura 2.11. Ce sentiment ați trăit când ați fost agresat?
Întrebarea: ,,Ce sentiment ați trăit când ați fost agresat?” este o întrebare de tip grilă,
unde respondenții au opțiunea de a alege un singur răspuns, dintr-o listă bine stabilită. Este o
întrebare la care au permisiunea de a răspunde doar victimele agresiunilor fenomenelor de
bullying și mobbing.
Fiind o întrebare care transpune respondentul în trecut, la momentul acțiunii de
agresiune, observăm că majoritatea ( aproximativ 40%) au fost puși în situații mai puțin
plăcute unde au identificat următoarele trăiri/ emoții: furie, anxietate, tristețe, izolare,
sentimentul de jenă în fața celorlalți, tristețe.
Conform graficului 2.11. care prezintă situația emoțiilor și trăirilor pe care le-au simțit
victimele în momentul agresiunii, remarcăm că doar 2 studenți din 76 nu au fost afectați.
Analizând în detaliu răspunsurile oferite, ambii au vârsta cuprinsă între 18-25 ani, unul fiind
în ipostaza de angajat, iar celălalt student. Aceștia afirmă că pe o perioadă de aproximativ un
an au fost victime ale bullying-ului, manifestându-se prin agresiuni verbale, jigniri și
eliminarea/ marginalizarea de colectiv.

8. Pe termen mediu și lung cum ați fost afectat de fenomenul de bullying/ mobbing?

Sursa: Prelucrare proprie

Figura 2.12. Pe termen mediu și lung cum ați fost afectat de fenomenul de
bullying/ mobbing?

33
 Întrebarea: ,,Pe termen mediu și lung, cum ați fost afectat de fenomenul de bullying/
mobbing?” este o întrebare de tip grilă, unde respondenții au opțiunea de a alege un singur
răspuns corect, dintr-o listă bine stabilită. La această întrebare au permisiunea de a răspunde
doar victimele agresiunilor fenomenelor de bullying și mobbing.
Întrebarea are scopul de a urmări evoluția influențării fenomenelor de agresiune pe
termen mediu și lung. Observăm că un procent de 45% din victime au fost afectate pe termen
mediu și lung având dificultăți de socializare, încrederea de sine scăzută și stări de anxietate.
Îngrijorător este că, deși este un procent de 4%, unele victime au avut gânduri suicidale, ceea
ce trage un semnal de alarmă.

9. Considerați că bullying-ul v-a afectat evoluția profesională?

Sursa: Prelucrare proprie

Figura 2.13 Considerați că bullying-ul v-a afectat evoluția profesională?
Întrebarea ,,Considerați că bullying-ul v-a afectat evoluția profesională?” este una
care are ca răspuns o scală Likert alcătuită din 5 variabile (1- în foarte mică măsură, 5- în
foarte mare măsură). Au permisiunea de a răspunde doar victimele agresiunilor fenomenelor
de bullying și mobbing.
La acest tip de întrebare studenții au avut posibilitatea de a alege cât de mult le-a fost
afectată evoluția profesională din cauza situațiilor de bullying și mobbing din școală sau liceu.
Conform diagramei 2.13, care prezintă situația în care bullying-ul și mobbing-ul au
afectat evoluția profesională a tinerilor, s-au înregistrat un număr de 58 de studenți din 76 care
nu au fost afectați de bullying pe parcursul evoluției profesionale. Chiar dacă un număr de 8
studenți au fost afectați, se propune prevenirea sau eliminarea fenomenelor de bullying și
mobbing din instituțiile de învățământ.

10. În școală (gimnaziu, liceu, facultate) ați participat la discuții/ dezbateri /

explicații pe teme legate de bullying/ mobbing? (Ce reprezintă? Cum vă puteți
apăra? Cum trebuie să acționați într-o astfel de situație? Care sunt sancțiunile
pentru agresor?)

Da Nu

40%
60%

Sursa: Prelucrare proprie

Figura 2.14 Discuții/ dezbateri despre bullying și mobbing
34
 La întrebarea: ,, În școală (gimnaziu, liceu, facultate) ați participat la discuții/
dezbateri / explicații pe teme legate de bullying/ mobbing? (Ce reprezintă? Cum vă puteți
apăra? Cum trebuie să acționați într-o astfel de situație? Care sunt sancțiunile pentru
agresor)" respondenții au posibilitatea de a alege o singură variantă de răspuns.
Conform diagramei prezentate, remarcăm un procent de 50% de studenți care au
participat la programe de formare/ discuții/ dezbateri pentru prevenirea și combaterea
fenomenelor de agresiune în instuțiile de învățământ. Consider că aceste programe sunt
absolut necesare în fiecare instituție de învătământ din România pentru prevenirea agresiunii
și hărțuirii între: elevi- elevi și profesor- elevi, pentru a crește numărul studenților care știu
cum să acționeze într-o astfel de situație și care sunt sancțiunile pentru agresori.

11. Ați asistat la scene de hărțuire/ violență într-o instituție de învățământ? Dacă
răspunsul este afirmativ, în ce au constat scenele de agresiune/ violență?

Tabel 2.1. Ați asistat la scene de hărțuire/ violență într-o instituție de învățământ? Dacă
răspunsul este afirmativ, în ce au constat scenele de agresiune/ violență?

Bătăi între colegi (băieți) Violență asupra unui profesor

Lovituri, înjurături Îmbrâncire, jignire
Jigniri, marginalizare Scene de bullying în care victima era un
copil liniștit, timid, retras, pe care colegii îl
jigneau și râdeau de defectele lui
Violență fizică și verbală Bătăi, jigniri, a fost nevoie de intervenția
celor specializați (poliție)
Colegii de școală râdeau și făceau glume Profesoara a agresat un coleg (lovit cu
proaste pe seama colegilor de etnie romă, palme)
care aveau defecte de vorbire sau nu se
îmbrăcau ,,la modă"
Am fost victimă a bullying-ului verbal: Am asistat la scene de violență într-o
nu chiuleam, marginalizat de colegi instituție de învățământ, dar am observat
pentru că învățam, că aceste lucruri se întâmplau doar în
contextul în care încerci să ieși din
grupurile respective. Oamenii acceptă cu
greu pe cei care nu îi susțin și care nu se
înjosesc atât de tare încât să desconsidere
orice persoană
Victimă a bullying-ului din partea unui Bătăi între elevi- lovituri cu pumnii și
profesor (am primit absență că nu am picioarele, înjurături
chiulit cu colegii mei)
Agresiune verbală Înjoseli aduse asupra unor persoane slabe
fizic și emoțional, jigniri, desconsiderări
Am asistat la scene de bullying cu copiii Agresiune fizică și verbală din partea
care erau agresați fizic și emoțional părinților și a profesorilor
Agresiune fizică în băile școlii Intimidare, umilire, comportament agresiv
Agresiune fizică și verbală- între băieți Certuri între copii
Împingeri, turnatul unei sticle cu apă pe Înjurături, loviri fizice
scaunul victimei, scuipat pe scaun;
Lovire cu diverse obiecte, violență fizică Agresiuni fizice și verbale, ironii, porecle,
și verbală marginalizări
35
 Sarcasm și cuvinte jignitoare adresate
copiilor timizi și cu o situație financiară
precară
Profesorii marginalizau colegii care
provin din familii cu situații financiare
dificile, iar acest conducea și la un
comportament agresiv din partea
colegilor.
Profesorul lovea cu rigla peste palmă
elevii neastâmpărați
Umilire
Hărțuire verbală, jigniri, agresiune fizică
Sursa: prelucrare proprie
Ceartă între două fete, bătaie, jigniri și tras
de păr
Marginalizări din partea colegilor, jigniri,
ascundeau obiecte pentru a râde de colegi
Profesori agresivi (loveau elevii peste
ceafă), țipau, adresau cuvinte jignitoare,
bârfe, marginalizare
Jigniri, agresiuni ușoare
Violență fizică, verbală, limbaj agresiv

Întrebarea 11: ,, Ați asistat la scene de hărțuire/ violență într-o instituție de învățământ?
Dacă răspunsul este afirmativ, în ce au constat scenele de agresiune/ violență?" face
referire la situațiile de bullying și mobbing întâlnite în instituțiile de învățământ. Fiind o
întrebare deschisă, respondenții au avut posibilitatea să descrie situațiile întâlnite pe parcursul
anilor de studiu. Un procent de 46% din respondenți au menționat că nu au asistat la astfel de
scene sau nu au dorit să povestească.
Conform tabelului centralizat pe baza răspunsurilor primite, se poate contura o imagine
de ansamblu asupra modalităților de agresiune întâlnite cel mai frecvent în școlile și liceele
din România: agresiunea fizică și verbală, marginalizarea, eliminarea din grup, glume pe
seama celor de altă rasă (etnie rromă), umilire, situații jenante în fața celorlalți. Se
înregistrează situații de agresiune între elevi, profesori- elevi și elevi- profesori.
Conform capitolului I al lucrării de licență, se remarcă faptul că victimele sunt de obicei
persoanele slabe din punct de vedere emoțional, persoanele timide și retrase sau cele care nu
se conformează criteriilor impuse de majoritatea elevilor.

12. În școală/ facultate considerați că ați avut comportamente care ar putea fi

considerate bullying/ mobbing?

Sursa: Prelucrare proprie

Figura 2.15 În școală/ facultate considerați că ați avut comportamente care ar
putea fi considerate bullying/ mobbing?

Întrebarea ,,În școală/ facultate considerați că ați avut comportamente care ar putea
fi considerate bullying/ mobbing?” este de tip grilă, unde respondenții pot alege un singur
răspuns.
36
 Potrivit analizei efectuate, studenții sunt de părere că trebuie să avem un
comportament moral și etic în societate, bazat pe respect față de semeni.
Așadar, s-a constatat, cu ajutorul acestui eșantion că în instituțiile de învățământ din
România, peste 50% din studenți afirmă că nu au avut comportamente de tip bullying și au
afectat altă persoană. Însă, procentele negative demonstrează că există loc de îmbunătățiri,
pentru a se încerca prevenirea sau chiar eliminarea unor astfel de situații nepotrivite.
Studenții care au participat au fost într-un procent mai mare victime ale agresiunilor,
dar nu au fost și agresori. Conform capitolului I al lucrării de licență, victimele tind să se
transforme în agresori chiar cu agresorul pentru a se apăra sau chiar cu persoanele din jur.

13. În ce măsură sunteți de acord cu următoarele afirmații?

1. Bullying-ul și mobbing-ul pot fi din vina victimei.

2. Bullying-ul/ mobbing-ul sunt întotdeauna din vina agresorului.
3. În școli nu poate fi ignorată nicio formă de bullying/ mobbing.
4. Orice agresor trebuie sancționat imediat ce incidentul de agresiune/ hărțuire în
școală este dezvăluit;
5. Orice victimă a mobbing-ului/bullying-ului trebuie să primească consiliere de
specialitate.

Întrebarea: ,,În ce măsură sunteți de acord cu următoarele afirmații?" a urmărit

extragerea opiniei studenților cu privire la fenomenele de bullying și mobbing. Acestora li s-a
oferit posiblitatea de a aprecia pe o scală de la 1-5 (1- dezacord total, 5- acord total),
afirmațiile prezentate mai sus.
Observăm în prima fază că 120 de respondenți, din numărul total au acordat punctajul
5 pentru următoarele afirmații : În școli nu poate fi ignorată nicio formă de bullying/
mobbing; Orice agresor trebuie sancționat imediat ce incidentul de agresiune/ hărțuire în
școală este dezvăluit; Orice victimă a mobbing-ului/bullying-ului trebuie să primească
consiliere de specialitate, aceștia considerând că bullying-ul nu poate fi ignorat sub nicio
formă, agresorii trebuie sancționați iar victimelor trebuie să li se ofere consiliere de
specialitate pentru a fi supravegheate pe termen mediu și lung în funcție de gravitatea și
durata agresiunilor.Analizând întrebarea anterioară care se referă la efectele neagative ale
fenomenelor de hărțuire și agresiune la care sunt supuși tinerii participanți la acest studiu: Pe
termen mediu și lung cum ați fost afectat de fenomenul de bullying/ mobbing?, ne
reamintim că 45% dintre ei au fost afectați emoțional (stări anxioase, tristețe, încredere de
sine scăzută, lipsa de socializare, izolare), iar 8 dintre ei au apelat la gândurile suicidale.
Pentru prima afirmație: ,,Bullying-ul și mobbing-ul pot fi din vina victimei." A fost
acordată punctajul 1- dezacord total de către 65 dintre respondenții participanți la acest studiu.

37
 În ce măsură sunteți de acord cu următoarele afirmații?
140

120

100

80

60

40
dezacord total
20
dezacord
0 nu știu/ nu pot aprecia
acord
acord total

Sursa: Prelucrare proprie

Figura 2.16 ,,În ce măsură sunteți de acord cu următoarele afirmații?"
14. În ce măsură sunteți de acord cu următoarele afirmații?

1. Agresorii din școală vor fi agresori asupra colegilor de la locul de muncă?

2. Victimele de la școală vor deveni agresori pentru colegii de la locul de muncă?
3. Victimele mobbing-ului/ bullying-ului în școală vor avea probleme de adaptare la un
viitor loc de muncă.
4. Victimele mobbing-ului/ bullying-ului în școală vor avea dificultăți de a lucra în
echipă, de a avea relații bune cu colegii de la locul de muncă.
5. Victimele bullying-ului/ mobbing-ului în școală vor avea dificultăți în găsirea/
menținerea unui loc de muncă.
6. Victimele mobbing-ului/ bullying-ului în școală pot fi foarte sensibile în relațiile cu
colegii la locul de muncă, se pot autovictimiza.
7. Victimele bullying-ului/ mobbingului în școală, vor avea o stimă de sine scăzută ca
angajați și vor fi lipsiți de inițiativă.

90
80
70
60
50
40 dezacord total
30 dezacord
20
10 nu știu/ nu pot aprecia
0 acord
acord total

Sursa: Prelucrare proprie

Figura 2.17 (1) În ce măsură sunteți de acord cu următoarele afirmații?
80
70
60
50
40
30 dezacord total
20 dezacord
10
nu știu/ nu pot aprecia
0
Victimele b Victimele b Victimele bullying- acord
ullying-ului/ ullying-ului/ ului/ mobbing-ului acord total
mobbing-ului din mobbing-ului din vor avea o stimă
școală vor avea școală pot fi de sine scăzută ca
dificulătți în foarte sensibile în angajați și vor fi
găsirea/ relația cu colegii lipsiți de inițiativă
menținerea unui de la locul de
loc de muncă muncă
Sursa: Prelucrare proprie
Figura 2.17 (2) În ce măsură sunteți de acord cu următoarele afirmații?
 Întrebarea: ,,În ce măsură sunteți de acord cu următoarele afirmații?" urmărește
extragerea opiniei respondenților, exprimând acordul și dezacordul cu referire la afirmațiile
prezentate (1- dezacord total, 2- dezacord, 3- nu știu/ nu pot aprecia, 4- acord, 5- acord total).
La 4 dintre afirmațiile care fac referire la victimele mobbing-ului și bullying-ului, 65-
75 de respondenți din numărul total au punctajul 4- acord total, că victimele care sunt
transpunse în rolul angajatului de la locul de muncă întâmpină dificultăți de adaptare, de a
lucra în echipă și prezintă o stimă de sine scăzută și se pot autovictimiza.
La două dintre întrebări precum: Victimele de la școală vor deveni agresori pentru
colegii de la locul de muncă?; Victimele bullying-ului/ mobbing-ului în școală vor avea
dificultăți în găsirea/ menținerea unui loc de muncă; un număr de 55-65 de respondenți din
numărul total de 170 au acordat punctajul 3- nu știu/ nu pot aprecia. Aceste ,,probleme” sunt
în strânsă legătură cu forma de agresiune și modul în care victima a cerut ajutor sau a
gestionat situația în care a fost pusă. Dacă agresiunile reprezintă o formă ușoară pe o perioadă
scurtă de timp, este posibil ca victima să nu fie afectată în viitor la locul de muncă. În caz
contrar, dacă este o situație de agresiune care a fost soluționată foarte târziu, victima poate
întâmpina dificultăți în găsirea/ menținerea unui loc de muncă sau se poate transpune în rolul
agresorului.

40
 CONCLUZII

Mobbing-ul și bullying-ul, în prezent, reprezintă o problemă semnificativă a societății

care afectează zilnic tinerii, adulții, familiile. Aceste fenomene se întâlnesc în instituțiile de
învățământ și comunitățile în care aceștia își desfășoară activitatea. Cele mai vizate locuri
unde iau amploare conflictele între copii, adolescenți, tineri sunt ogranizațiile educaționale,
organizațiile care administrează afacerile, serviciile sociale, serviciile de sănătate publică.
Așadar, analizând cele două capitole ale lucrării de licență, partea științifică și studiul
de caz, concluzionăm că în instituțiile din România au fost prezente cele două fenomene:
bullying-ul și mobbing-ul. Chiar dacă fenomenele agresive au existat mereu, în zilele noastre
când au luat amploare, nu am fost pregătiți să le întâmpinăm. Pe lângă ,,bullying-ul
tradițional” se manifestă și cyberbullying-ul în mediul online.
Violența în școală, sub toate formele sale constituie o încălcare a drepturilor copilului
la educație, sănătate și bunăstare. Cum se poate combate violența? Prin implementarea
intervențiilor de conștientizare cu privire la drepturile omului, care ar trebui incluse în legi,
politici publice. În instituțiile de învățământ, unde iau amploare aceste fenomene, cadrele
didactice ar trebui să fie liderii incluziunii școlare și să apeleze la sistemul de justiție pentru a
se asigura că drepturile elevilor care nu se pot apăra sunt protejate.
Bullying-ul este un fenomen real foarte răspândit, care afectează în mod negativ atât
victima cât și agresorul, tocmai de aceea nu poate fi tolerat sub nicio formă. Copiii trebuie să
cunoască care sunt drepturile lor și care sunt consecințele atunci când au comportamente care
se înscriu în categoria celor de bullying și mobbing.
Anii copilăriei, de la vârsta prenatală până la vârsta adolescenței (0-17 ani), sunt anii
de ,,construcție” a personalității și a comportamentelor pentru viața de adult. Pentru o bună
dezvoltare, copilul are nevoie de un climat familial liniștit, armonios, în care să învețe ce este
bine și ce este rău, ca mai târziu când intră într-o instituție de învățământ (grădinița, școala) șă
evite situațiile agresive. Nu s-a născut niciun copil rău, agresiv, violent, acest comportament
poate fi o reacție a individului la diverse traume, frustrări acumulate sau este un
comportament preluat de la membrii din jur.
Conform studiului de caz, din cei 170 de respondenți, doar 45% au fost victime ale
bullying-ului și mobbing-ului. Pe parcursul anilor de studiu, în procent de 88% fenomenele de
bullying și mobbing s-au maniefestat prin agresiuni verbale, eliminare din grup, șantaj,
răspândire de zvonuri, farse, alte forme ale manifestării agresiunii au înregistrat procente
scăzute, sub 50%: agresiune fizică ( 33%), abuz sexual (4%), abuz în mediul online (13%) ,
fapt ce concluzionează că prin intervenția unor acțiuni și a persoanelor specializate, se poate
preveni și reduce fenomenul agresiunii.
Vestea bună este că violența infantilă poate fi prevenită și chiar redusă. Cercetările și
sugestiile psihologilor, au venit în ajutor cu un pachet de strategii care ajută familia, cadrele
didactice, tinerii, adolescenții să identifice, să gestioneze și să prevină situațiile de bullying și
mobbing de la locul de muncă și din organizațiile educaționale.
Implementând o singură strategie care acționează în toate domeniile, vom avea
beneficii pe termen lung și se poate reduce pe o scară mai mare violența infantilă și chiar
violența la nivelul întregii comunități.
Obiectivele specifice ale cercetării au cuprins:

 Identificarea situațiilor predominante de bullying și mobbing (tipuri de

agresiuni) în insituții;
 Identificarea cauzelor generatoare și a efectelor pe termen mediu și lung a
fenomenelor de bullying și mobbing;
 Identificarea gradului/ modului de afectare asupra evoluției profesionale a
tinerilor.
41
 În concluzie, consider că pentru combaterea celor două fenomene, comunitatea trebuie
să își îmbunătățească cunoștințele și să acorde o importanță ridicată. Prevenirea și chiar
reducerea fenomenelor de bullying și mobbing, implică toți membrii comunității, dar vizează
mai întâi persoanele principale din viața copiilor: părinții și cadrele didactice.

42
 BIBLIOGRAFIE

1. Bluestein Jane, The Win Win Classroom, Corwin Press, USA, 2008, pag 14-36
2. Bultena, C., Whatcott, R. B., Bushwhacked at work: A Comparative Analysis of
Mobbing and Bullying at work, în „Proceedings of ASBBS” (American Society of
Business and Behavioral Sciences), vol. 15, pp. 652–666, 2008
3. Curelaru, M. , Violența în școală. Repere pentru analiză și intervenție, Editura
Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași; 2013.
4. Davenport, N., Schwartz, R. D., & Elliott, G. P. Mobbing: Emotional abuse in the
American workplace. Ames, IA: Civil Society Publishing, 2002
5. Dumitru Alina, Petrea Constantin, Pagu Daniel, ,,Bullying?- Recunoaște și fă o
schimbare!”, București, 2020, pag. 18
6. Einarsen, S. Bullying and leadership: A lesson learned. Presented at the 7th
International conference on workplace bullying and harassment, Cardiff, Wales,
United Kingdom, 2010
7. European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions. Study
examines 'mobbing' at the workplace. Retrieved September 19, 2002
8. European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions. (2002).
Study examines 'mobbing' at the workplace. Retrieved September 19, 2002
9. Frey, K. S., Hirschstein, J. L., Snell, J. L., Van Schoiack Edstrom, L., MacKenzie, E.
P., & Broderick, C. J. Reducing playground bullying and supporting beliefs: An
experimental trial of the Steps to Respect program. Developmental Psychology, 2005,
pag. 479-491

10. Goerge, R. M., Cusick, G. R., Wasserman, M., & Gladden, R. M. After-school
programs and academic impact: a study of Chicago’s After School Matters. Chicago,
IL: Chapin Hall, University of Chicago, 2007
11. Kaltiala-Heino R, Rimpela M, Marttunen M, Rimpela A, Rantanen P.,Bullying,
depression, and suicidal ideation in Finnish adolescents: school survey. BMJ. 1999
12. Leymann, H. The content and development of mobbing at work, European Journal of
Work and Organizational Psychology, 1996
13. Napolitano, S. M. S., Espelage, D. L., Vaillancourt, T., & Hymel, S. What can be
done about school bullying?, Linking research to educational practice. Educational
Psychology Papers and Publications, 2010, pag. 141, 38-47
14. Olweus D, Bullying at school, What we can and what we can do?, UK, Oxford,
Blackwell,1993
15. Olweus D. And Limber S.P., Olweus Bullying Prevention Program Teacher Guide,
USA, Center City, MN, Hazelden, 2007
16. Olweus, D. School Bullying: Development and Some Important Challenges. Annual
Review of Clinical Psychology, 2013, pag. 751-780.
17. Olweus, D. Bully/victim problems in school. Basic facts and an effecttive intervention
programme. In: EINARSEN, S., HOEL, H., ZAPF, D., COOPER, C.L. (Eds.).
Bullying and Emotional Abuse in the Workplace: International Perspectives in
Research and Practice, NY: Taylor and Francis, 2002
18. Olweus, D. Bullying or peer abuse at school: Facts and intervention. In: Current
Directions in Psychological Science, vol.4 (6). Cambridge: University Press, 1995,
p.196-200

43
19. Pantin, H., Coatsworth, J. D., Feaster, D. J., Newman, F. L., Briones, E., Prado, G., …
Szapocznik, J. Familias Unidas: The efficacy of an intervention to promote parental
investment in Hispanic immigrant families. Prevention Science, 2003, pag. 189-201.
20. S. Department of Education, Office of Planning, Evaluation, and Policy
Development, Policy and Program Studies Services. Analysis of State Bullying Laws
and Policies. Washington, D.C.: U.S. Department of Education; 2011.
21. Shonkoff, J. P., Garner, A. S., & Committee on Psychosocial Aspects of Child and
Family Health, Committee on Early Childhood, Adoption, and Dependent Care and
Section on Developmental and Behavioral Pediatrics. The lifelong effects of early
childhood adversity and toxic stress. Pediatrics, 2012
22. Vreeman RC, Carroll AE. A Systematic Review of Schoolbased Interventions to
Prevent Bullying. Arch Ped Adolesc Med. 2007;161:78-88.
23. https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000378061
24. preventingACES.pdf

44